Israel-poporul ales
 

Am si eu o nelamurire.Va rog sa nu va suparati pe mine,sunt nou aici,si nu stiu cum/unde sa postez.De asemenea,nu am terminat de citit Biblia,am doar 15 ani,insa din cate am citit pana acum,mi-a sarit un lucru in evidenta.Va rog sa nu va suparati pe mine ca intreb un lucru asa de banal dar,pur si simplu nu am avut altundeva unde sa intreb.
Am observat in Biblie ca Dumnezeu le-a spus in dese randuri Israelitilor ca sunt poporul ales,si ca vor fi cel mai apropriat popor de el,daca vor face in toata deplinatatea faptului ce spune El.Asa cum este mentionat des in Biblie,toti suntem egali in fata Domnului.De ce Dumnezeu spune despre Israeliti ca ii iubeste cel mai mult ? Mi se pare o discriminare,nicidecum ca ar fi toti egali.Inca odata imi cer scuze pentru postarea aceasta aiurea,dar as vrea sa lamuresc asta pentru mine.Multumesc anticipat.

Tinere, 'popor ales' nu inseamna neaparat ca e de 'bine', Dumnezeu poate alege un popor pentru scopuri, numai de EL stiute.
Mai pe intelesul tuturora : intocmai cum dulgherul isi alege rindeaua potrivita ca sa dea fata lemnului...de salcam.

Citeste Biblia pana la capat si vei intelege.

Sigur,citesc zilnic,dar parea ca este de bine,pentru ca spunea ca ii iubeste cel mai mult.In fine,multumesc mult :D Sunt sigur ca daca citesc pana la sfarsit voi intelege.

Multumesc,acum mi-ai clarificat totul :)

Nici eu nu am citit Biblia in intregime, insa am citit o mare parte din ea (aproximez eu ca undeva intre 65-75%) si, ce e mai important, o mare parte din Vechiul Testament - unde se vorbeste despre alegerea evreilor. Ceea ce iti spun in continuare reprezinta strict intelegerea mea asupra problemei, insa asa am inteles eu in momentul asta:
Avraam avea un stramos pe care il chema Eber (fiul lui Selah, fiul lui Cainan, fiul lui Arfaxad, fiul lui Sem, fiul lui Noe) - vezi Facerea, cap. 11. Ca urmare a acestui fapt (parerea mea), Avraam este numit in Facerea, cap. 14, "Avram, Evreul" (adica urmasul lui Eber): Facerea14:13, " A venit unul, care scăpase, şi a dat de ştire lui Avram, Evreul; acesta locuia lângă stejarii lui Mamre, Amoritul, fratele lui Eşcol, şi fratele lui Aner, care făcuseră legătură de pace cu Avram."

Avraam este mostenitorul lui Sem, cel mai ascultator fiu al lui Noe. Mergand pe aceasta linie genealogica (pentru ca Dumnezeu ne spune ca pacatul se regaseste in genele noastre generand defecte pe care le transmitem urmasilor nostrii), Dumnezeu l-a ales pe Avram pentru ca el a ales sa Il asculte cu orice pret. Dumnezeu l-a scos din lumea pagana care ar fi putut sa il influenteze si i-a pus credinta la incercare. Avraam a demonstrat credinta in Dumnezeu si pe baza acestei credinte Dumnezeu l-a ales pe el si urmasii sai (poporul evreu).

Alegerea poporului evreu nu este una partinitoare. Scopul alegerii nu este acela de a crea sentimente de gelozie celorlalte popoare si de a arata ca Dumnezeu ii iubeste mai mult pe evrei. Ceea ce Dumnezeu i-a spus lui Avraam a fost (Facerea, cap. 12): "12:2 Voi face din tine un neam mare, şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare, şi vei fi o binecuvântare.
12:3 Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta, şi voi blestema pe cei ce te vor blestema; şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine. " De aici eu deduc ca Dumnezeu a ales poporul evreu pentru ca vroia sa faca din el un popor sfant care sa fie un exemplu pentru celelalte popoare. Daca evrei ar fi ascultat de Dumnezeu si ar fi indeplinit poruncile sale, ei ar fi devenit prin aceasta, un exemplu pentru restul lumii - un exemplu de urmat. Noi (neamurile) - pentru ca dacii si romanii din care ne tragem erau "neamuri" - am fi vazut in poporul evreu un popor cu un Dumnezeu drept si bune, observand legile lui si felul in care ar fi avut grija de ei, si ne-am fi dat seama (logic) ca doar El este adevaratul Dumnezeu.

Din pacate, evreii nu au ascultat de Domnul, astfel ca azi ei nu sunt un exemplu pentru noi. Teoretic, azi, crestinul (cel care il urmeaza pe Hristos cu adevarat, nu doar cu numele) este membru al poporului lui Dumnezeu si are responsabilitatea de a le impartasi si celor in necunostinta de cauza Adevarul si de a avea grija sa nu devina pentru ei o piatra de poticnire. Este o mare responsabilitate! ... si o mare onoare in acelasi timp!

Dacă ai început să citeşti Biblia şi ai terminat prima ei carte, probabil că deja ştii cum au ajuns evreii să fie poporul ales. Potopul, în care Dumnezeu îi înecase pe nelegiuiţi, avusese loc deja de multişor. După Potop, oamenii, urmaşii lui Noe, au ţinut, o vreme, legea lui Dumnezeu. Dar, cu timpul au început să uite de ea şi să trăiască în păcat. Dumnezeu nu mai putea face un al doilea potop, fiindcă promisese acest lucru. Atunci, a căutat un drept în care să Se oglindească. Şi l-a găsit pe Abraham, pe care l-a pus la încercare. Mulţumindu-l foarte Abraham pe Dumnezeu, a primit promisiunea că, din el (care suferea de sterilitate şi era supărat că nu are copii) va apărea un popor întreg şi că acestui popor Dumnezeu i se va revela în chip deosebit.
Astea ar fi faptele brute. Dar, în lumina care deja începe să lumineze înţelegerea noastră când citim a doua carte a Bibliei, Exodul, şi, mai ales, în lumina deplină a Noului Testament, vedem că poporul ales a fost preînchipuirea Bisericii. Devine limpede acest lucru când vedem că Domnul şi-a ales 12 apostoli, acelaşi număr pe care îl aveau şi patriarhii. Apostolii sunt, fiecare, conducătorii unui "trib", care este Biserica Particulară din jurul unui episcop, apostolul de azi. Toate triburile, împreună, formează Poporul Ales, adică Biserica Universală. Mana este prefigurarea Sfintei Împărtăşanii, trecerea miraculoasă a Mării Moarte, moment începând cu care aleşii nu au mai putut fi ajunşi de cei care îi ţinuseră în robie este prefigurarea Botezului, care înseamnă ruperea aleşilor de azi de robia păcatului.

Nimic, absolut nimic din ce a făcut Dumnezeu nu e nici întâmplător, nici fără rost. Toate pe care le citim în Biblie au un sens, pe care începem a-l descoperi, cu ajutorul Spiritului Sfânt şi îndrumaţi de Sf Biserică, deîndată ce începem a citi "încrucişat", comparând verset cu verset, carte cu carte, Nou Testament cu Vechi Testament. Toate, până şi partea pe care cade capul lui Isus în momentul când moare: spre partea dreaptă, după cum ne spune evaghelistul cu cel mai fin simţ de observaţie, Matei. Şi aşa este El reprezentat pe Crucifix. Putea foarte bine să cadă pe partea stângă, dar a căzut pe partea dreaptă şi, dacă Matei a menţionat acest lucru, înseamnă că există o semnificaţie. A descoperi toate înţelesurile Bibliei este provocare pentru o viaţă şi, de multe ori, muncă pentru o viaţă.

Ce trebuie tu sa intelegi e urmatorul lucru: Dumnezeu nu i-a abandonat niciodata pe oameni, a pastrat(si pastreaza) mereu legatura cu creatia. Prima data a lasat oamenilor o candela- mintea si natura drept carte pe care mintea sa o citeasca. Prin contemplatia naturala, oamenii ar fi trebuit sa ajunga la ideea unui unic Dumnezeu si la o morala bazata pe ratiune, mergand pe linia realizarii adevaratei lor umanitati. Deoarece multi au cazut in inchipuiri desarte si patimi, indepartandu-se de descoperirea lui Dumnezeu, acesta a intins o mana oamenilor si le-a mai dat o candela, ca sa-i lumineze si anume revelatia veche. De aceea a l-a ales pe Avraam, care a crezut in El, ca mijloc pentru implinirea unui tel mai inalt, pentru ca Dumnezeu lucreaza prin oameni. Avraam si urmasii sai au fost meniti sa-i inspire pe ceilalti , sa-i lumineze, sa-i invete prin exemplul lor personal sa atinga maretia interpersonala si spirituala de care sunt capabili, sa devina si ei popoare ale lui Dumnezeu (Isaia 42:6,7). Legea veche a contribuit la un mod superior de intelegere a moralitatii si a relatiei cu Dumnezeu si cu semenii, insa cu timpul a devenit sufocata de numeroase datini, care au transformat omul intr-un sclav al observantelor rituale si juridice pe care le executa de frica stapanului (Dumnezeu). Legea veche ne-a fost insa restaurata prin Insusi Cuvantul Lui Dumnezeu coborat ontologic in randul comunitatii umane-Iisus Hristos, in sensul ca i-a reformat radacina, modul de gandire al oamenilor: "Legea a fost dată prin Moise, harul sii adevarul prin Iisus Hristos" (Ioan 1:17), deci Dumnezeu le-a dat oamenilor inca o candela: revelatia noua, iar apoi Biserica , care e incheierea revelatiei noi si pastratoare a tezaurului revelat, precum si puterea Duhului Sfant. Dumnezeu nu doreste un sclav,nu vrea extazul unui rob fascinat de puterea ce i-a varat pe veci frica in oase, ci vrea ca omul sa se apropie de El printr-o dragoste libera si prin El de ceilalti oameni.

Sfantul Nicolae Velimirovici spunea:

Citat:

Cand un om care nu este crestin se intoarce catre natura, sa o citeasca si sa o talcuiasca, are lumina unei singure candele: mintea; cand un evreu se indreapta catre natura, sa o citeasca si sa o talcuiasca, are lumina a doua candele: mintea si revelatia veche; dar cand un cresin se indreapta catre natura, sa o citeasca si sa o talcuiasca, are lumina a cinci candele: mintea, revelatia veche, revelatia noua, Biserica si puterea Duhului Sfant. Cine, asadar, vede mai bine: cel cu o lumina, cel cu doua sau cel cu cinci ? Fara indoiala ca toti pot citi cate ceva, dar nici vorba ca cel cu cinci luminari va vedea mai limpede si mai departe decat ceilalti doi.

[quote]

<FONT face=Verdana>Cand unui om care merge la lumina a cinci candele si se sting toate cinci, se gaseste intr-un intuneric cu mult mai mare decat unul care merge la lumina unei singure candele care i se stinge. Cand doi oameni se gasesesc in acelasi intuneric, mai negru e intunericul pentru ochii celui care vine dintr-o lumina mai mare. Cei care merg la lumina doar a unei singure candele si merg cu inima curata si cu minte neintunecata, pot razbi prin valea intunecoasa a acestei lumi spre lumina cea mare a lui

nu imi inchipui cum ar fi fost daca Dumnezeu ar fi ales pe altcineva.
dar citind VT, prima impresie este ca nu a fost o alegerea prea inspirata.

"Cand un om care nu este crestin se intoarce catre natura, sa o citeasca si sa o talcuiasca, are lumina unei singure candele: mintea; cand un evreu se indreapta catre natura, sa o citeasca si sa o talcuiasca, are lumina a doua candele: mintea si revelatia veche; dar cand un cresin se indreapta catre natura, sa o citeasca si sa o talcuiasca, are lumina a cinci candele: mintea, revelatia veche, revelatia noua, Biserica si puterea Duhului Sfant. Cine, asadar, vede mai bine: cel cu o lumina, cel cu doua sau cel cu cinci ? Fara indoiala ca toti pot citi cate ceva, dar nici vorba ca cel cu cinci luminari va vedea mai limpede si mai departe decat ceilalti doi.

Cand unui om care merge la lumina a cinci candele i se sting toate cinci, se gaseste intr-un intuneric cu mult mai mare decat unul care merge la lumina unei singure candele care i se stinge. Cand doi oameni se gasesesc in acelasi intuneric, mai negru e intunericul pentru ochii celui care vine dintr-o lumina mai mare. Cei care merg la lumina doar a unei singure candele, si merg cu inima curata si cu minte neintunecata, pot razbi prin valea intunecoasa a acestei lumi spre lumina cea mare a lui Dumnezeu; dar mai usor pot strabate cei al caror drum e luminat de un sfesnic cu cinci lumini. Iar daca cei care merg cu o candela sunt fara cuvant de aparare, daca se abat din cale si se pierd in intuneric, ce cuvant de aparare inaintea lui Dumnezeu vor avea cei carora Dumnezeu le-a dat cinci lumini, daca ei se abat din cale si se pierd in intuneric ? Cu adevarat, intre toti oamenii de pe pamant, cea mai mare raspundere inaintea lui Dumnezeu o poarta cel ce se numeste pe sine crestin."
sursa:http://www.crestinortodox.ro/sarbato...lii-71609.html

De ce spuneţi asta ? L-a dezamăgit Abraham pe Domnul?

vorbeam de VT in ansamblul lui, nu de Avram ca persoana ...

Oamenii pot, în afară de învierea lui Dumnezeu, să mai constate un mister major, chiar cu ochii lor. Este misterul Poporului Evreu, dovadă vie a faptului că Domnul nu uită de cuvântul dat odată, chiar dacă a făcut un legământ ulterior întărit cu preasfântul Său sânge şi chiar dacă partenerii Săi şi-au uitat legământul, ajungând până acolo încât să-L răstignească. Misterul poporului evreu şi misterul Bisericii Catolice sunt asemănătoare şi arată oricui puterea lui Dumnezeu, fiind "miracole publice" ca să zic aşa.

Eu nu mai cunosc niciun alt popor, nici nu gândesc că ar fi posibil prin simpla desfăşurare naturală a istoriei, care să fie risipit vreme de sute şi mii de ani, şi totuşi să îşi păstreze conştiinţa că este un acelaşi popor, limba, obiceiurile, religia. Nu mai cunosc niciun alt popor care să numere doar 18 milioane de locuitori, şi totuşi să aibă un cuvânt atât de greu de spus în literatură, în arte, în ştiinţă şi practic să controleze finanţele lumii. Dintre toate popoarele menţionate în Biblie, cu care evreii au fost în contact şi au fost în jurul lor, s-a ales praful şi pulberea. Până acolo încât unele nici nu mai ştim exact ce au fost şi nu mai ştim nimic despre ele decât ce este menţionat în Biblie, de exemplu teribilii hittiţi. Despre alte popoare nu mai ştim cu siguranţă, ci doar sub formă de controverse, ce areal au ocupat. Sciţii, de exemplu. Nu mai există nici un hittit şi niciun scit. Nu mai există nici akkadieni, nici asirieni, nici filisteni. Mai există egipteni, fără nicio legătură cu egiptenii lui Faraon menţionaţi în detaliu în Biblie. Altă limbă, altă credinţă, alte obiceiuri şi chiar altă rasă de oameni. Dacă îmi arătaţi alt popor care nu a avut o ţară timp de mii de ani şi totuşi are acum, păstrând în întregime moştenirea din antichitate şi până azi, eu mănânc globul pământesc.

Atât de mare este suportul oferit de Dumnezeu evreilor chiar şi acum, în epoca Noului Legământ, încât, după cum spune Apostolul în Epistola către Romani, Advenţiul şi evenimentele finale nu vor avea loc până când evreii de azi nu se vor converti la religia cea adevărată şi până când opera de misiune şi evanghelizare a Bisericii Catolice nu va cuprinde Ierusalimul, astfel încât Domnul să fie, din nou, întâmpinat cu flori şi ramuri de finic.

un alt popor in afara de cel evreu a fost cel grec

Între felul cum s-a conservat poporul grec şi felul cum s-a conservat poporul evreu există următoarele deosebiri:
-grecii de azi nu mai au nici cea mai mică legătură cu religia grecilor de atunci.
-grecii de azi vorbesc o cu totul altă limbă decât grecii de atunci. Dacă veţi merge în concediu în Thassos sau orice altă parte a Greciei şi veţi vorbi în greacă veche, nici măcar un singur grec nu va pricepe nimic din ce spuneţi. Dimpotrivă, ebraica este limba oficială a Statului Evreu. Ea mai era cunoscută doar de rabini, din cărţi şi fără fluenţă, cam aşa cum cunosc preoţii catolici latina. Retransformarea, în anii 50 şi 60, a ebraicei din "limbă moartă" în "limbă vie", practic în timpurile noastre, este o realizare care are în ea însăşi ceva incredibil.
-grecii nu au fost lipsiţi nicicând de o patrie. Chiar şi în anii lungi de dominaţie turcă, grecii sunt cei care au locuit Grecia. Dimpotrivă, nu mult după ce L-au răstignit pe Isus, evreii au fost risipiţi. Ierusalimul a fost complet distrus, începând cu Templul, din care romanii nu au lăsat piatră peste piatră. Din Ierusalim TOŢI evreii au fost alungaţi. Chiar şi la sfârşitul anilor 40, când ONU a luat în discuţie refacerea politică a statului evreu, pe teritoriul de azi al Israelului, fostă Palestina, mai locuiau...2000 de evrei, ceea ce nu a fost cazul grecilor.

tu faci un fel de apologie a poporului evreu.
eu nu vorbeam de momentul actual.
ci de VT.
si nu sunt nici cei mai buni, nici cei mai destepti, nici cei mai sfinti.
pentru mine acel "mister" de care vorbesti, nu e chiar un mister.
cine a scris VT? evreii.
e ca si cum mi-as acorda o diploma de merit.

exact, grecii s-au crestinat intre timp.
ti se pare putin lucru? crestineste vorbind.

Nu a fost o alegere la intamplare, ci datorita faptului ca era dinainte placut lui Dumnezeu. La fel am putea spune ca alegerea Fecioarei a fost tot la intamplare.
Avraam nu poate avea legatura cu ceea ce au facut urmasii lui, nu avea cum sa-i determine sa faca altceva.

care e parte placuta din VT cu privire la poporul evreu? si nu ma refer la Avram, Iov, etc.
nu vreau sa imping discutia prea departe.
dar totusi, era cel mai bun popor de pe pamant?

În niciun caz. Nici cel mai mare. Nici cel mai bogat. Ba dimpotrivă, putem spune că, dintre toate popoarele din jur, era cel mai amărât. 12 găşti de ciobani semi-nomazi, speriaţi de toţi vecinii lor, pe care îi apuca tremuratul de spaimă când filistenii se scărpinau la arme. Ciuca bătăilor, pe care egiptenii nici nu se străduiesc să-i menţioneze anterior luării lor în robie. Dintre popoarele Asiei Mici, evreii erau la "şi altele". Trăiau pe bază de capre, vite mari avea protipendada. Pentru un blid de linte, adică o mâncare pe care nici câinii asirienilor nu o mânca, erau în stare să-şi bage picioarele în binecuvântarea paternă. Şi astăzi, prăjiturile lor tradiţionale, care erau deliciul străbunilor lor, sunt de nemâncat. Humântaş-ul este o plăcintă nereuşită, pasca evreiască este o lipie libaneză ratată, făcută de oameni care nu au avut în viaţa lor vreme, dispoziţie şi îndestulare ca să gătească cum se cuvine. Fasolea este mâncarea lor mai de lux şi, stând prost cu carnea, îi bagă usturoi la greu. Nemţii, care au probleme cu dampful de usturoi, le spun, în derâdere, "mâncătorii de usturoi".

Şi totuşi, acest popor puţin numeros şi carent sub toate aspectele beneficiază de ajutorul lui Dumnezeu. Citim în Carte că Lui i-a plăcut de multe ori să îşi arate măreţia strălucind în cei slabi. Când omul lui Dumnezeu vine să-l caute pe cel ales de Dumnezeu dintre fraţi, Iosif nici nu este pomenit, nefiind socotit vrednic de tatăl lor. Drept care, aşteptându-se tatăl lor la o vizită simandicoasă, fusese trimis să păzească porcii, fiindcă îi era şi ruşine cu el. Era şi cel mai mic (Benjamin nu se născuse), cine oare ar fi văzut în acea oaie neagră a familiei pe viitorul prim-ministru al lui Faraon ? Mai departe, vedem că cel care îi conduce pe evrei pe drumul eliberării este ciobanul Moise. Unul adus cu pluta pe ape, un neam prost căruia nici nu-i trece prin cap să se descalţe când vorbeşte cu Dumnezeu. Şi exact în Moise va străluci Dumnezeu, făcând din el un profet mai mare decât toţi profeţii. Alt cioban a fost şi David, magnificul rege de mai târziu. Aceştia sunt oamenii pe care i-a ales Domnul, aşa sunt şi aleşii Lui de azi. Cine ar fi bănuit că într-o călugăriţă albaneză urâtă de 1 metru cincizeci, ca cea care va fi mai târziu Maica Tereza, zace o sfântă capabilă de atâtea miracole şi care va face o operă mondială îngrijindu-L pe Cristos în "cei mai săraci dintre săraci"?

Ceea ce frapează la evrei, de-a lungul timpului, este exact acest contrast între puţinătatea mijloacelor lor de toate felurile, începând cu cele demografice, şi poziţia eminentă pe care au avut-o şi o au în lume. Acest contrast, susţin eu, are în el ceva supranatural.

Eu sunt convinsa ca Dumnezeu a stiut de la inceput ce or sa faca evreii (ca nu o sa-L asculte). Parerea mea este ca, asa cum am scris mai sus, El a incercat sa aleaga pe cel mai cel (pe Avraam) si, mergand pe ideea ca dint-un om drept credincios iasa alti drepti credinciosi, pe urmasii sai.
Daca ar fi ales oricare alt popor, noi am fi putut acum aduce argumente de genul: pai de ce i-a ales Dumnezeu pe aia, nu i-a vazut cat de pacatosi erau inainte de a-i alege? normal ca nu aveau nici o sansa..... daca i-ar fi ales pe evrei .....
Dumnezeu a vrut sa aiba un popor al Sau, care sa traiasca asa incat sa para ca in tara respectiva e Raiul pe pamant: un popor de oameni care Il iubesc pe Dumnezeu din toata inima lor, din tot sufletul si cu tot cugetul lor si pe aproapele lor ca pe ei insisi; un popor binecuvantat de Dumnezeu, care nu duce lipsa de nimic. Aceasta pentru a da un exemplu (ca se poate) si pentru a-i trezi pe ceilalti din idolatrie.
Faptul ca evrei nu au devenit poporul acesta demonstreaza cat de mic si slab e omul si ca nu poate face nimic fara Dumnezeu. Nici eu azi, daca incerc sa respect poruncile lui Dumnezeu nu reusesc - in afara de cazul in care Dumnezeu imi trimite Duhul Sfant sa ma ajute sa le respect.
Astfel, din experienta poporului evreu ar trebui sa invatam dependenta noastra absoluta de Creatorul nostru. Daca evreii care erau urmasii lui Avraam, ai lui Sem, nu au putut tine poruncile prin forte proprii, cu cat mai putin am putea noi, urmasii lui Iafet si Ham? Sa ne mai bazam oare pe noi insine in viata asta, sau sa dam eul nostru deoparte (eu pot, eu stiu, eu fac) si sa ne bazam pe Dumnezeu si DOAR PE DUMNEZEU?

Dumnezeu a ales poporul Israel ca să fie poporul în care să se nască Domnul Iisus – Mântuitorul care ne salvează de păcat şi moarte (Ioan 3:16). Prima dată când Dumnezeu a promis venirea lui Mesia a fost după căderea în păcat a lui Adam şi Eva (Geneza capitolul 3). Mai târziu, Dumnezeu a confirmat venirea lui Mesia pe linia genealogică a lui Avraam, Isac şi Iacov (Geneza 12:1-3). Iisus Hristos este motivul fundamental pentru care Dumnezeu a ales ca poporul Israel să fie poporul Său. Dumnezeu nu avea nevoie să aibă un “popor ales”, dar a decis să procedeze astfel. Domnul Iisus trebuia să se nască într-un popor şi Dumnezeu a ales Israelul.
Totuşi, venirea lui Mesia nu a fost singurul motiv pentru care Dumnezeu a ales Israelul. Dorinţa lui Dumnezeu era ca Israelul să meargă şi să înveţe pe alte popoare despre El. Israelul trebuia să fie o naţiune de preoţi, profeţi şi misionari pentru întreaga lume. Intenţia lui Dumnezeu pentru Israel a fost ca acesta să fie un popor distinct, o naţiune care să-i îndrepte pe alţii către Dumnezeu şi promisiunea Lui de a trimite un Răscumpărător, Mesia şi Mântuitor. Dar Israel a ratat în cea mai mare parte îndeplinirea acestei misiuni. Totuşi, scopul fundamental al lui Dumnezeu pentru Israel, acela de a-L aduce pe Mesia, a fost împlinit perfect – în Persoana Domnului nostru Iisus Hristos.

Nimeni, niciodată nu a fost mai bogat ca poporul evreu, nici ca indivizi, nici ca popor; ca urmare eu cred cu tărie că expresia evreu sărac e un pleonasm.
Iar ca mărime(dar nu ca locuitori în Israel):
12. Ca Tu esti Cel ce ai zis: Mult bine iti voi face, iar neamul ti-l voi face ca nisipul marii, ca nu va putea fi numarat din pricina multimii. (FC 32:12)

Restul mesajului nu mi se pare relevant și sunt convins că puteți scrie ceva la fel de credibil din opoziție, adică invers.
Voi prezenta două idei:

1-Am citit toate mesajele topicului(cred) și constat că nimeni nu ia în considerare că Dumnezeu alege din veșnicie pe fiecare popor în parte și li se adresează direct prin proorocii dinainte desemnați să le comunice cuvintele Lui.
De la evrei însă, care sunt foarte organizați și respectuoși cu tot ce le aduce profit(nimic nu respectă ei mai mult), au rămas scrieri de pe urma acestor prooroci, scrieri care s-au răspândit pretutindeni; toate popoarele au avut prooroci, dar de la prea puțini s-au păstrat scrieri. Proorocii care le-au transmis conducătorilor evreilor restricții ce le scădeau profitul(ca și cum acestea ar veni de la Dumnezeu), au fost omorâți; la fel și Iisus.
De ce le-a trimis Dumnezeu evreilor așa de mulți prooroci?
Pentru că ei au exagerat(păcătuit) de cele mai multe ori în acțiunile lor de a-și mări profitul; merticuloși fiind, au scris tot, iar cărțile sfinte s-au găsit datorită providenței divine.

Dacă toate popoarele ar fi scris prin proorocii lor mesajele trimise lor de Dumnezeu am vedea că, logic, toate popoarele au fost alese, adică chemate.

2-Supranatural mi se pare mie a fi, nu contrastul dintre mijloacele lor și pozițiile ocupate (care prin organizare ireproșabilă este perfect realizat), ci cultul evreilor pentru aur(valori materiale); unele scrieri sumeriene(mi s-a citat odată) argumentează că la origine ei sunt extraterestrii și divini(foarte inițiați spiritual), iar scopul prezenței lor aici pe Pământ e... aurul, ceea ce este Scris(Fac2,11-12).

in vechiul testament relatia lui Dumnezeu cu poporul lui israel era una de stapin respectiv rob: ps.135 v.14,[pentru gresala primordiala probabil].insa rascumparatorul fiind promis din vt. intruparea Domnului, scoala apostoliei,rastignirea,moartea,invierea Domnului. poporului lui israel[si intreagii lumi crestine] s-a dat, darul de a se numi prieteni ev.ioan c. 15 v.14.in versetul urmator 15 se scrie lamurit de ce i-a numit prieteni -ca sluga nu stie ce face stapinul.nu este al nostru sa judecam poporul lui israel,pentru aurul si toate cele ce a mai facut,si vor face, are cine-i judeca, ci sa ne rugam blindului judecator, de e cu putinta, sa ne ierte pentru faradelegile noastre.

Binecuvintarea Domnului cu ai Sau Har si cu a Sa Iubire de oameni
totdeauna si acum si pururea si-n vecii vecilor.Amin.

Aveti dreptate, aceasta idee am regasit-o si in cartea marelui filosof Nae Ionescu: Chestiunea evreiasca si raspunsul unui ortodox din anii ’30.

"Evreii sunt poporul ales. Despre aceasta, conform credintei lor, nu trebuie sa depuna marturie doar evreii, ci si crestinii. Sunt poporul ales pentru ca au fost primii cu care Dumnezeu si-a luat un angajament fata de oameni, situatie de care evreii sunt perfect constienti. Ca popor ales, inseamna fara indoiala ca li s-a rezervat o anumita functie; cu alte cuvinte, evreii nu au fost alesi din cauza unui anumit lucru, ci in vederea unui anumit lucru, daca nu cumva pentru un scop bine determinat."

Vechiul Testament ne prezinta poporul israel ca fiind poporul ales de Dumnezeu, insa, intrebarea se pune: Israelul este si astazi poporul ales al lui Dumnezeu? Daca astazi, mantuirea se obtine numai prin credinta in Domnul Iisus Hristos si avand in vedere ca cetatenii statului Israel de astazi in marea lor majoritate nu cred in Hristos, pe ce baza ar avea Israelul, astazi, statutul de popor ales? adica Domnul s-a exprimat destul de clar cand a spus ca Imparatia va fi luata de la poporul evreu si data celor care vor aduce roadele cuvenite - (Mat.21:43)

Nu. Noi credem că Poporul lui Dumnezeu, începând cu vremea Noului Testament este Biserica. Păstrătoarea autentică a credinţei în Dumnezeu, dumnezeul cel viu lui Abraham, Isac şi Iacob este Biserica Catolică, condusă de urmaşul lui Petru şi de urmaşii celorlalţi apostoli în comuniune cu el. Biserica pelerină pe acest pământ are misiunea de a-i conduce pe toţi fii ei, care azi provin din toate naţiunile lumii, spre Ţara Făgăduită. În acest sens, noi suntem evreii de azi, cei cu care a încheiat Domnul legământ.

Pe de altă parte, cei care se numesc, astăzi, evrei, în care vedem, deocamdată, pe urmaşii fariseilor şi cărturarilor, continuă să fie mult iubiţi de Dumnzeu, Care îi aşteaptă să se întoarcă la El. Mare ospăţ va fi atunci, mare bucurie în Cer şi pe pământ!

Asa este, insa stiti ca neoprotestantii cred ca, in prezent, Israelul este poporul ales al lui Dumnezeu iar crearea statului Israel in anul 1948 marcheaza inceputul zilelor din urma? (asta in acceptiunea neoprotestanta ca statul Israel de astazi este expresia implinirii profetiilor vechitestamentare).
Ca argument, acesti predicatori neoprotestanti, aduc victoriile Israelului contra a mai multor state arabe, victorii care, zic ei, nu ar fi fost posibile fara interventie divina (insa ei se fac ca uita faptul ca Israelul dispune de cea mai sofisticata tehnologie militara, deci omul a castigat razboaiele si nu Dumnezeu, care nu a trimis niciun profet sa proclame vreun mesaj cu privire la acele razboaie, deci acele conflicte cu statele arabe nu le putem numi "razboaiele Domnului").

Ce spuneţi aici se subsumează unei preocupări mai largi privind apropierea sfârşitului lumii. În fiecare epocă s-au găsit oameni să prevestească Advenţiul ca pe ceva iminent. Începând cu perioada apostolică, perioadă în care se distinge Sf Paul, care credea în apropierea Venirii în Glorie. Dar, tot ceea ce ştim despre Ziua Aceea este că:
-va exista
-va veni "ca un fur".

Pe de altă parte, există o veche profeţie (dar nu mai ţin minte unde am găsit-o) care leagă Advenţiul nu atât de Statul Israel, cât de Al Treilea Templu. Nici măcar nu mai ţin minte dacă este o profeţie iudaică sau una creştină. Deocamdată, însă, putem fi liniştiţi: niciun alt Neemia nu se arată la orizont.

În mare parte, sunt de acord cu acest punct de vedere. Mai întâi, pentru că Dumnezeu, care şi mişcarea firelor de păr din capetele noastre o cunoaşte şi o guvernează, nu poate fi străin de ceea ce suntem înclinaţi să numim "victorii obţinute de oameni". Tehnologie militară au avut, la vremea lor, şi ţările arabe. Chiar şi acum mai au rachete, după cum au dovedit în urmă cu doar doi ani, capabile să atingă ţinte din hinterlandul israelian, dar care au ajuns să cadă în spaţiile verzi de acolo. Nici nu putem crede că arabii sunt mai proşti, fiindcă sunt exact aceiaşi rasă cu evreii (sefardi). Faptul că un stătuleţ cât Olanda se menţine într-un ocean ostil de musulmani care percep că au fost alungaţi din ceea ce până ieri era "Palestina lor" este ceva care nu se întâlneşte la tot pasul în istorie.

in perioada crestina, "templul lui Dumnezeu" este Biserica si nu o constructie care urmeaza sa fie ridicata in viitor deoarece templul zidit din pietre a fost o umbra a templului care este acum, Biserica - 1Cor.3:16


evreii au fost ajutati foarte mult de americani, in toate razboaiele (din aceasta cauza a fost creat statul Israel, ca sa fie un "avanpost" american in lumea musulmana ostila intereselor imperialiste americane) si in felul acesta au reusit sa reziste atacurilor concertate venite din spatiul islamic.

daca vom cauta, cu siguranta vom gasi si alte popoare cel putin la fel frapante.
ca a fost ales de Dumnezeu inteleg.
dar care e virtutea lui?
tot VT este plin de cartire si razvratire.

Biserica ii recunoaste oficial pe acesti luminatori, profeti?
si care era acest rol?

salut!
 

Israel a fost si va fi poporul ales al Bunul Dumnezeu,dar si noi crestinii sunt poporul Sau ales dupa Legea cea Noua cei care urmam invatatrile Mantuitorului nostru Iisus Hristos iar cine crede in Mantuitorul Iisus Hristos face parte din poporul ales si din Legea cea Noua,Legea Desavarsirii,Legea Harului.Unii dispretuiesc pe Israel poporul Bunului Dumnezeu spre pieirea lor,dar mai cu seama fiin vorba de Israel poporul ales care multe neamuri au incercat sa.l distruga dar nu au reusit pentru ca Bunul Dumnezeu si Fiul Sau Iisus Hristos is Duhul Sfant era cu ei.Iti dau cateva pasaje din Sfanta Biblie din Vechiul Testament care ne arata clar ca Bunul Dumnezeueste cu poporul Sau de la inceput si pana in veac.Amin.,,Căci aşa zice Domnul Savaot: "Pentru slava Sa, El m-a trimis la neamurile care v-au jefuit pe voi; căci cel care se atinge de voi se atinge de lumina ochiului Lui!,,(Zaharia2:12).

,,Aşa zice Domnul despre toţi vecinii mei cei răi, care năpădesc asupra părţii pe care El a dat-o de moştenire poporului Său Israel: "Iată, îi voi smulge din ţara lor şi casa lui Iuda o voi înlătura din mijlocul lor.
15. Dar după ce îi voi smulge, iarăşi ,i voi întoarce şi-i voi milui şi voi aduce pe fiecare la ţarina sa şi la ogorul său. ,,(Ieremia 12:14-15).

Reintoarcerea poporului evreu in Israel inca din 1800 dupa ce au fost imprastiati prin toate popoarele este unua din profetiile implinite.

..Şi voi fi găsit de voi, zice Domnul, şi vă voi întoarce din robie şi vă voi strânge din toate popoarele şi din toate locurile, de pe unde v-am izgonit, zice Domnul, şi vă voi întoarce din locul de unde v-am dus.,,(Ieremeia 29-14).

,,După aceea zi: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Vă voi aduna de prin popoare şi vă voi întoarce de prin ţările unde sunteţi risipiţi şi vă voi da pământul lui Israel.,,(Iezechiel 11:17).

,,Iată, ii voi aduce din ţara cea de la miazănoapte şi-i voi aduna de la marginile pământului. Orbul şi şchiopul, cea însărcinată şi cea care naşte vor fi împreună cu ei; se va întoarce aici mare mulţime.,,(Ieremia 31:8).Amin.

Uita.te si la videoul acesta dupa canalul meu si la altele.


http://www.youtube.com/watch?v=hLQL4...7&feature=plcp

Amin.

Există o temă a patristicii târzii, reluată apoi de scolastică dar în alt mod, legată de preparatio evanghelica, adică un fel de chivernisire îndepărtată a Duhului Sfânt prin care oikumena nonevreiască a fost pregătită pentru primirea revelației depline în Hristos.
Practic, în primul mileniu n-a existat comentariu dogmatic care să nu se fi folosit de limbajul și conceptele filosofiei grecești, pentru a face distincții fundamentale în doctrina creștinismului (de exemplu, disticția între ființă și ipostas în teologia trinitară). Biserica a recunoscut întotdeauna, dar discret, contribuția elenismului, în primul rând prin limba greacă și mai apoi prin instrumentarul conceptual necesar pentru elaborarea metafizicii creștine, toate însă transfigurate, adică orientate ferm spre adevărul revelat.

As face o mica distinctie aici, Mihail. Orientarea ferma si, practic, nelimitata catre Adevarul revelat este doar o conditie a transfigurarii, sau mai bine zis un demers insotitor al transfigurarii. Transfigurarea eu o vad prin har, tainic, de necuprins cu mintea, in vreme ce orientarea pe care inspirat o pomenesti imi pare procesul vazut, inteligibil, descriptibil si comunicabil al unei intregi culturi a duhului.
Nu stiu de am zis tocmai ce am vrut, nadajduiesc insa ca intuiesti ce vreau sa zic; oare are sens si pentru tine?

In fond, e un raport asemanator intre filosofia si psihologia culturii (inclusiv teologice), pe de o parte / si miezul trairii duhovnicesti, exprimate in continutul sfintelor slujbe si al iconografiei, pe de alta parte.

E bună precizarea și foarte valabilă mai ales pentru transfigurarea persoanei și a comunităților umane. Eu m-am referit doar la felul cum a fost preluată moștenirea elenismului în Biserică, în cele două componente, limbă și limbaj filozofic.

Da, am sesizat delimitarea si am salutat-o, numind-o inspirata.
M-am bucurat, apoi, ca mi-ai oferit prilejul de a adauga un scurt comentariu.
Iti multumesc, Mihail! Doamne ajuta!

nu este deloc asa, nici macar toti evreii nu considera ca infiintarea statului Israel este expresia profetiilor din Vechiul testament, si asta deoarece evreii, cand s-au intors in spatiul desemnat lor de catre organizatiile internationale, nu au fost intr-o stare de pocainta si nici nu au fost condusi de profeti inspirati de Dumnezeu, aia a fost o decizie pur politica, iar astazi Israelul este un stat secular ca toate celelalte, fiind o democratie si nu o teocratie ca pe vremurile vechi-testamentare.