Ruga pentru iubire...
 

Mai intai de toate vreau sa salut toti userii de pe forum.... nu am mai postat de ceva timp desi urmaresc zi de zi forumul... am o mare nedumerire si vreau sa va consult si pe voi, multi fiind niste rugatori mult mai imbunatatiti si mai bine documentati..... Este bine sa te rogi pentru a castiga iubirea cuiva??? poate parea o problema puerila, stiu ca altii au probleme care implica sanatatea, sau probleme finaciare, lucruri care nu imi sunt straine, dar cu care am invatat sa traiesc.... singura mea problema care ma macina groaznic este privitor la o veche iubire.... am intalnit zeci de fete, nu ma pot indragosti absolut deloc, am iubit si iubesc o singura fata, un ingeras.... Dumnezeu nici nu ma ajuta sa o recastig, nici nu ma ajuta sa o uit, practic nu face nimic... stiu ca pare aiurea ce spun, ca suna egoist, dar asa am impresia uneori.... dupa ce ne-am despartit, s-a lasat dusa de nas de o prietena si s-a apucat de fumat.... toata lumea mi-a spus ca este imposibil sa o fac sa se lase de fumat... dar mare e puterea lui Dumnezeu, si cu putin ajutor de la parintele Arsenie Boca, in mod inexplicabil spun multi ea a hotarat sa nu mai fumeze si a si reusit.... Repet intrebarea, e bine sa ma rog pentru ca ea sa ma iubeasca din nou??? Dumnezeu o sa ma ia in seama??? poate o sa spuneti ca nu se poate schimba voia Lui Dumnezeu, ca fiecare avem vointa proprie, si Dumnezeu nu intervine in deciziile noastre... nu sunt intru totul de acord cu asta..... de asta am dat exemplul de mai sus cu fumatul..... imi cer scuze ca v-am rapit cateva minute din timpul fiecaruia... sper sa nu se nasca din nou polemici asa cum se intampla pe majoritatea threadurilor.... va multumesc... Doamne ajuta!!!

Eu cred ca e bine sa te rogi in legatura cu orice problema - pentru ca Dumnezeu vrea sa vada ca tu ai incredere in El si in dragostea Lui.
Eu insa, m-as ruga asa: Doamne iti multumesc ca m-ai ajutat sa cunosc ce e dragostea si ca ai facut astfel incat sa o intalnesc pe ... . Te rog ca, daca este dupa voia Ta, sa faci tu in asa fel incat iubirea noastra sa se implineasca intr-o casnicie dupa normele crestine. Daca insa este voia Ta ca iubirea noastra sa nu aiba aceasta finalitate, te rog sa ma dezlegi tu de neputinta mea de a o uita pe ... . Fie Doamne ca, dupa voia Ta, sa intalnesc in viitor acea femeie care imi este cea mai potrivita. Amin.
Deasemenea, Te mai rog Doamne pentru ... ca, indiferent de viitorul relatiei noastre, sa ii trimiti Duhul Tau Sfant sa o calauzeasca, sa ii deschida mintea pentru a pricepe ca fumatul este daunator, sa-i puna in inima dorinta de a renunta la tigari si sa o ajute sa isi infranga acest viciul. Amin
Slava Tatalui si Fiului si Duhului Sfant!

(In loc de ... trebuie sa pui numele fetei respective ;) )

multumesc mult andra pentru raspuns..... Doamne ajuta!!!

Cred ca ar trebui sa te rogi sa se faca voia lui Dumnezeu.

stiu... asa spun toti..... atunci nu inteleg de ce ne mai rugam daca stim ca o sa se faca voia Domnului??? ce rost mai au rugaciunile noastre daca Dumnezeu o sa faca voia Lui???

Dumnezeu stie ce este mai bine pentru noi, de cele mai multe ori ne rugam pt niste lucruri care nu ne sunt de folos, noi ne facem datoria de a ne ruga fie pt iertarea pacatelor fie pentru sanatare, servici bun etc, dar Dumnezeu le randuieste El asa cum stie mai bine.

Cristi,bine ai revenit printre noi (in mod activ)! Se pare ca nu ai inteles exact ce anume ti s-a spus prin "voia lui Dumnezeu". O sa incerc sa fiu eu mai explicit,asa ca o s-o iau babeste...

Dumnezeu stie,evident,ce e mai bine pentru noi. Totodata,El nu prea se baga in vietile noastre,caci suntem liberi,asadar cadem intr-o stare de incertitudine a alegerilor noastre. Cand e voia noastra,chiar daca gresim,Dumnezeu ne-o respecta. Asa ca trebuie sa-L rugam pe El ca sa ne descopere noua voia Lui,si mai ales sa ne dea puterea de a o face,caci de multe ori e contra dorintelor noastre. Prin "voia Lui" sa intelegi atotstiinta Sa,nu neaparat sa interpretezi ad-literam. Nu inseamna ca e ceea ce oricum o sa se intample,ci ca El stie ce decizie/alegere ar fi mai buna pentru noi,si sa ne rugam sa ne-o descopere. Nu stiu cat de bine m-am putut face inteles,scuze.

Stii,prin asta am trecut si eu,intrebarea asta mi-am pus-o si eu,si chiar daca nici acum nu stiu un raspuns concret,totusi cred ca am descoperit in mare cum sta "treaba". Dumnezeu te iubeste si iti vrea binele,El stie ce este potrivit pentru tine,asa ca roaga-L sa iti arate,sa te lumineze. El stie ce-ti doresti dinainte de a cere,insa gandeste-te si ce-si doreste El pentru tine,avand in vedere ca iti vrea binele,mantuirea.

Si eu am ajutat fete pot spune,s-au lasat si de fumat,le-am adus si la biserica etc. Insa asta nu e neaparat un semn,aparentele pot insela. Si inca puternic! Si eu am crezut de nenumarate ori ca am gasit calea,adevarul,ca am descoperit ceea ce cautam de-o viata,insa poate nu a fost asa. Problema e una foarte complicata si complexa,vezi sa nu cazi in orbire. Ia spune-mi,ce stare ai cand te gandesti la ea? Stiu,de neliniste,simti ca n-ai stare,ca fara ea e capat de lume,simti ca esti "obsedat" de ea,ca nu vei putea trai in lipsa ei etc. Eu unul asa aveam starile,si la modul general erau de NELINISTE,de tulburare. Ori asta nu-i de la Dumnezeu... Sunt multe de zis,si mai ales nu stiu daca sunt eu cel potrivit sa o faca,mai ales ca nu ma diferentiez prea mult de tine.

Nici vorba! Ai auzit tu vreodata ca Dumnezeu sa ia in seama rugaciunile vreunui om? Ce, esti copil?
Nu draga, Dumnezeu nu ia pe nimeni in seama. El nu are legatura cu vietile oamenilor, nu este implicat in istoria omenirii, nu a fost si nu va fi. Pentru ca Dumnezeu nu exista.

Asta sperai sa auzi?.................

din punct de vedere ecleziastic ar fi trebuit să vă puneți în pielea dânsului...!

Doamne ajută neputinței noastre...!

Intocmai! Mai ales ca eu si amicul ne cunoastem de buna vreme...:)

înțeleg...!!!!

pesemne dv nu știți despre ce vb...! devii cam samavolnic...! calm down...
dacă Dumnezeu ne-ar lua în seamă cugetările ar fi vai și amar de noi...! vb stră-bunilor..nu excerba în ceea ce faci...!

Draga mtcrysty17,cred ca raspunsul dat de Raoul,esti f clar si complet.cam acelasi lucru as fi vrut sa te sfatuiesc si eu .Din experienta mea iti spun ca uneori ma incapatanam si ma rugam mult si mult pt aceeasi persoana,si nimic nu se intampla,din contra. si nu intelegeam si eram revoltata si suparata,dar dupa un timp ,vedeam de ce m-a ferit Dumnezeu si nu stiam cum sa-i fiu recunoscatoare.
La fel,niste maicute pe care le cunosc de multa vreme si mi-au fost alaturi la multe momente grele,m-au sfatuit sa nu ma rog pt cineva anume si sa zic :"Doamne fie voia ta". Deci si tu sa zici la fel :"Doamne fie voia ta.daca e bine pt mine sa fiu cu aceasta fata,ajuta-ma ,daca nu ,da-mi putere sa trec peste si sa cunosc pe cea care este pt mine"...
Crede-ma ca stiu ce spun,mai ales ca de curand am trecut prin niste momente cam socante pt mine,dar incerc sa inteleg si sa trec peste. Dumnezeu sa te ajute si sa fie cu tine.Orice ar fi ,nu iti pierde speranta,credinta .mult curaj!

va multumesc tuturor pentru raspunsuri.... oarecum stiu aceste lucruri si eu, sunt constient, dar e atat de greu.... ma simt legat..... de fiecare data cand ma hotarasc sa merg mai departe, uit de ea o perioada, si imediat reapare ea in viata mea, in cateva zile ne intelegem atat de bine, dar in mod inexplicabil dupa aproximativ o saptamana ea se razgandeste si ne certam din nou..... toate lucrurile astea se intampla numai cand ma tasez cat de cat de cate o fata..... parca ceva nu ma lasa sa ma apropii de nici o fata...... Doamne ajuta!!!!

Multumesc mult raoul pentru raspuns...... toate aceste lucruri la constientizez si eu.... daca nu era despartirea de ea, eu nu ma apropiam atat de Dumnezeu, nu invatam ce inseamna nadejdea... speranta.... ma gandesc mereu ca daca renunt la ea, renunt la a ma ruga, practic imi pierd nadejdea, o sa ma simt gol, nu mai am motiv sa ma rog, nu o sa ma simt atat de apropiat de Dumnezeu... nu stiu daca ma intelegi...... Doamne ajuta!!!

TOUCHE.... domnule ioan cezar...... iertare...... Doamne ajuta!!!

Pai atunci cauta raspunsul in tine, in comportamentul tau fata de ele. Prima chestie observabila de la distanta este ca pt o cearta este nevoie de 2 ! E nevoie de 2 nemultumiti si de 2 care intretin/contribuie la conflict. Deci si tu contribui la despartire in felul tau, iar daca este sa fi sincer cu tine ar trebui sa analizezi foarte clar care iti sint tie sentimentele si dorintele premergatoare ceartei, cum te porti tu cu fetele de au ca reactie sa se razgandeasca (ce vad ele rau/neplacut la comportamentul tau fata de ele) si ce iti doresti de fapt? Daca vrei ca ele sa ramana, atunci trebuie sa recunosti, sa iti asumi partea ta de responsabilitate si contributie la comportamentul lor (faptul ca prin felul in care tu te-ai purtat ai generat reactia lor) si apoi sa schimbi comportamentul tau astfel incat sa obtii efectul pe care il doresti de la ele ca raspuns.
Doar asa, cu atitudinea "placeti-ma oricum m-as purta cu voi" (iar eventual tot tu sa te frustrezi si sa te porti urat cu ele daca nu obtii ceea ce-ti doresti), n-o sa functioneze treaba niciodata.

"Ceva-ul" ala care nu te lasa sa te apropii de nici o fata esti chiar tu! Pentru ca responsabilitatea asupra deciziilor si comportamentului tau o porti in totalitate!
Spui ca exact atunci cand tu te "hotarasti" sa mergi mai departe, atunci se intimpla ca apare ea si revii la ea? Pai inseamna ca nu te-ai hotarat de fapt niciodata sa mergi mai departe! Ca daca ai fi fost hotarat, nu ai fi bagat-o in seama si ai fi mers mai departe. Deci te minti pe tine.
Dar ii minti si pe altii totodata. Daca incepi sa fii cu alta si cand apare cea pe care o iubesti, le lasi pe toate celelalte balta ca sa fi cu aceea, oare cum ti se pare drept sa primesti tu inapoi de la Dumnezeu dupa faptele tale? Nu ti se pare drept ca daca tu lasi pe alta balta asa de usor, sa ingaduie Dumnezeu ca si tu sa fi lasat balta de o fata cu aceeasi usurinta, pina cand incepi sa vezi cam cum te porti de egoist si sa iti asumi responsabilitatea actiunilor tale? Ti se pare drept ca Dumnezeu sa ingaduie sa simti pe pielea ta cum se simte ce le faci tu altora?

Raoul si adam ti-au dat raspunsuri f.bune. As mai vrea sa adug o chestiune.
Ai scris ca ea este motivul ptr. care tu te rogi si incerci sa fi un bun crestin. Ori, nu e bine sa gandesti asa. Dumnezeu vine la tine prin diferite cai, iti bate la usa inimii si asteapta raspuns. Tu trebuie sa te rogi din dragoste ptr. Dumnezeu, nu din pasiune ptr. o fata. Sper ca nu ai ajuns sa o consideri un idol uman care trebuie sa te iubeasca in locul Lui. Credinta ta in Dumnezeu nu ar trebui sa depinda de fata asta. Asta nu e credinta curata, buna. Tu trebuie sa ramai credincios indiferent de ce necazuri trebuie sa infrunti.

Nu neg ca tu simti ceva ptr.ea, insa nu pot sa nu observ ca aceste sentimente nu duc la ceva bun. Hotareste-te si mergi mai departe, caci altfel ramai pe loc sau si mai rau, dai inapoi. Si nu cadea in deznadejde, caci e f.neplacuta in fata Domnului.

Roaga-te ca Domnul sa iti lumineze mintea si inima. Alearga la ajutorul Maicii Domnului, roag-o sa te ajute sa iti vindeci inima, sa iti dea putere sa te aduni si sa iei cea mai buna decizie. Roaga-l si pe Sfantul Necatirie sau orice sfant care iti este apropriat si la care ai evalvie. [am mentionat de Sf.Nectarie ptr. ca am citit marturii in care Sf.Nectarie a ajutat diverse perosane sa isi gaseasca perechea sau sa se vindece-sufleteste sau fizic;dansul este grabnic ajutator, stii asta defapt]
Vorbeste cu duhovnicul tau despre problema asta, daca nu ai gasit inca duhovnicul potrivit, caci se intampla sa dureze pana il gasesti, roaga-te la Maica Domnlui sa iti scoata in cale un duhovnic. Incearca sa iesi din aceasta stare caci nu aduce nici un folos. Si cel mai bun raspuns il gasesti rugandu-te si vorbind cu duhovnicul.

Nu stiu daca am reusit sa formulez cum trebuie ce am vrut sa zic, insa sper ca s-a inteles. Sper sa fie totul bine pana la urma.

Maica Domnului sa te ocroteasca! Doamne ajuta!

Sfintii Parinti,dascali adevarati ai Bisericii lui Hristos,au povatuit si cu privire la relatia dintre un barbat si o femeie.Poate ca relatia acesta,a dumitale cu acesta domnisoara,va continua sau nu dar ma gandesc ca poate iti vor fi de folos niste repere care sa te conduca,in prezent sau in viitor, prin conceptiile bezmetice lumesti in care traim.

,,Şi către voi, bărbaţilor, aceea spun. Să nu aveţi un asemenea păcat care să vă silească să vă loviţi femeia. Dar ce zic de femeie? Nici pe o slujnică nu-i este îngăduit bărbatului liber să o lovească sau să-şi pună mâinile pe ea. Iar dacă a lovi o roabă este ocară mare pentru un bărbat, cu mult mai mult să-şi întindă mâna asupra celei libere. Şi asta ar putea-o vedea cineva şi de la legiuitorii din afară (cei păgâni) care nu silesc pe cea care a pătimit astfel de lucruri să mai locuiască cu cel ce a lovit-o, de vreme ce este nevrednic de locuirea cu ca. Căci este cea de pe urmă nelegiuire ca să necinsteşti ca pe o roabă pe tovarăşa de viaţă, care este legată strâns de tine prin cele de trebuinţă şi prin Cel de sus.De aceea, un astfel de bărbat – dacă mai trebuie să-l numim bărbat şi nu fiară – este socotit la fel cu ucigaşii de tată şi de mamă. Căci dacă ne-a fost poruncit ca pentru femeie să lăsăm şi tată, şi mamă, nu nedreptăţindu-i pe aceia, ci plinind legea dumnezeiască – ba şi înşişi părinţilor le este atât de dorit acest lucru, încât, părăsiţi fiind, au şi bucurie şi se învoiesc la aceasta cu multă sârguinţă -, cum nu este cea de pe urmă nebunie ca să o înjosim pe aceasta [pe femeie] pentru care Dumnezeu ne-a poruncit să-i lăsăm până şi pe părinţi?


Dar femeia este obraznică”, ar zice [careva].
- Dar gândeşte-te că este femeie, vas slab, iar tu bărbat. Căci de aceea ai fost „hirotonit” [echeirotonethes] conducător şi ţi s-a dat funcţia capului, ca să porţi slăbiciunea celei conduse.Fă-ţi, dar, strălucită conducerea. Şi va fi strălucită când nu necinsteşti pe cel condus. Şi precum împăratul cu atât se arată mai cinstit, cu cât îl arată mai cinstit pe locţiitorul lui, iar dacă necinsteşte şi ruşinează măreţia acelei vrednicii [a locţiitorului], i se va tăia nu puţin din slava lui, aşa şi tu, dacă necinsteşti pe cea care conduce după tine, îţi vatămi, şi nu oricum, chiar cinstea conducerii tale.Aşadar, cugetând toate acestea, fii cu mintea întreagă, şi împreună cu acestea cugetă şi la seara aceea când, chemându-te tatăl ei, ţi-a dat ca pe o comoară fiica şi, despărţind-o de toţi – şi de mamă, şi de el, şi de casă -, a încredinţat în mâna ta toată purtarea de grijă pentru ea. Gândeşte-te că, după Dumnezeu prin ea ai copiii şi te-ai făcut tată; şi să fii şi din această cauză blând faţă de ea.

Deci, ca să nu se întâmple asta, fă ceea ce îţi zic. Când se întâmplă ceva întristător în casă din cauză că ea a greşit, mângâi-o şi nu îndelunga întristarea. Chiar dacă lepezi toate, nimic nu este mai întristător decât a nu o avea pe femeie locuind cu tine cu dragoste [eynoia]. Iar dacă îi spui păcatul să nu-i spui nimic aşa de dureros care să o răzvrătească, încât şi pentru aceste motive iubirea [agape] ei să-ţi fie mai de preţ decât toate.Căci dacă trebuie să purtăm greutăţile unii altora, cu mult mai mult ale femeii. Şi chiar dacă ar fi săracă, să n-o ocărăşti. Chiar dacă ar fi fără de minte, să nu treci peste ea, ci mai degrabă învaţ-o[rythmizein]. Căci este mădular al tău şi aţi devenit un trup. Dacă este flecăreaţă şi beţivă şi mânioasă nu trebuie să te îndurerezi pentru acestea, nici să te mânii, ci roagă-L pe Dumnezeu şi îndeamn-o, şi slăluieşte-o, şi fă toate ca să scoţi patima. Dar dacă o loveşti şi adânceşti boala nu te mai grijeşti de ea. Căci înfruntarea se destramă prin blândeţe nu prin altă înfruntare. Şi împreună cu acestea gândeşte-te şi la răsplata de la Dumnezeu." (Sfantul Ioan Gura de Aur)

Si dupa ce vei cunoaste dumneata Sfanta Taina a Cununiei in Biserica lui Hristos,adica Biserica Ortodoxa, uite si o rugaciune care sa iti fie de folos. Doamne ajuta!+

Adaug cateva fraze dintr-un articol si o ruga. Mi s-au parut potrivite, poate iti vor folosi. sursa:ortodxia tinerilor

"Offff, cât de amară este suferinţa in dragoste!... mai amară decât fierea, şi cât de amar este eşecul în iubire...mai amar decât pelinul! Numai cei care au trecut prin asta cunosc gustul acestei dezamăgiri cumplite. Inima în două se rupe şi sufletul tremură din toate incheieturile atunci când dragostea îi este rănită. Şi din păcate din ce în ce mai multe suflete poartă aceste răni, de parcă iţi vine să şi spui că "Dragostea-i un război nedrept"Milioane de inimi zac invalide, adânc rănite şi neputinciose pe întreg pământul, şi mai rău de-atât că cele mai multe bat în pieptul tinerilor de astăzi.

Iar dacă nu ar fi de-ajuns toate acestea, diavolul, ucigaş de oameni, atât aşteaptă ca să robească cu deznădejdea şi disperarea inima cazută la pământ, pentru a arunca-o în focul cel veşnic prin poarta sinuciderii fizice şi sufleteşti. Da! există şi sinucidere sufletească.

Întotdeauna când eşti rănit în dragoste ai tendinţa să-ţi pierzi încrederea în oameni, şi de durere cei mai mulţi fac greşeala de a-şi pune lacăt pe inimă, fără să se mai gândească la Hristos. Ani de zile din viaţă, mulţi işi poartă sufletul în spate ca un cadavru, fără a mai fi în stare să zâmbească, să se dăruiască şi... să iubească. Aceasta este sinuciderea spirituală, când stai ca o frunză purtată în vânt, căutând afecţiunea doar pentru a evita singurătatea şi plictiseala. Păcat, pentru că dacă nu ar fi fost Hristos atunci chiar ar avea sens să te întrebi de ce să iubeşti, dar pentru că Hristos a biruit suferinţa pe cruce, lucrurile stau cu totul altfel.

După multe "De ce tocmai eu?" spuse fără răspuns, se întâmplă ca inima să se smerească şi în sfârşit să se roage sincer Domnului. Atunci apare şi raspunsul la cauza tuturor suferinţelor tale: "Pentru că ai încercat să iubeşti în afara lui Hristos". Dumnezeu este însăşi iubirea, şi pentru că mulţi dintre noi am vrut să iubim pătimaş, în afara poruncilor lui Dumnezeu...suferim. Suferim pentru că fiind făcuţi din iubire şi pentru iubire, totuşi trădăm iubirea. Suferim pentru că nu am vrut să ştim cum să iubim.

Lăsând deoparte particularităţile fiecărei poveşti de dragoste, aproape toate au câteva lucruri comune ce duc la suferinţă şi eşec:

În centrul relaţiei cu cel pe care îl iubim nu se află Dumnezeu, sau se află doar la modul teoretic. Iubirea fără Dumnezeu este trecatoare, defapt este nevrednică să poarte numele de iubire, intrucât iubirea are întotdeauna perspectiva veşniciei, şi a mântuirii. Fie şi dacă numai unul din cei doi nu-l primeste pe Dumnezeu atunci totul nu este decât o povară. Pentru ca o iubire să dăinuiasca trebuie să urmăm modelul Sfintei Treimi, adică eu, Dumnezeu şi persoana pe care o iubesc. Pe scurt "adezivul" dintre două jumătăţi este Dumnezeu. Tot ce este în afara Lui piere.

Se întâmplă să îl iubim pe cel după care suferim mai mult decât pe Dumnezeu."Iubeşte-l pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi." Aceasta este ordinea şi nu invers. Încercând să facem altfel ajungem iar să suferim.[...]

Dar primul pas greşit pe care îl facem este că nu ne rugăm la Dumnezeu să ne scoată în cale jumatatea. Oooo! cât de important este să ne rugăm Domnului ca să ne rânduiască viitorul soţ (viitoarea soţie)! Dumnezeu este Stăpânul inimilor şi El singur ştie cel mai bine care ne este jumătatea. Trebuie doar să ne smerim şi să cerem. Mulţi dintre noi, cei tineri, nu suntem conştieţi de acest lucru...atât de simplu.

Circulă o vorbă că timpul vindecă rănile, dar nu este adevărat. Mulţi tineri rămân cu sechele şi pornesc la drum nevindecaţi, făcându-şi şi mai mult rău, inclusiv persoanei pe care vor să o iubească.

Inima nu o vindecă decât Dumnezeu, şi o vindecă desăvârşit, numai să vrem. Aşadar, pentu a putea porni pe drumul căsătoriei, trebuie să cerem vindecare de la Domnul, pentru că bolnavi şi şchiopătând cu inima nu ajungem departe, iar la prima încercare mai grea ne prăbuşim.

Pentru toţi cei care au suferit şi suferă din dragoste, arătând stăruitor către Hristos, aş scrijeli pe largul cerului "Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre".


"Doamne Iisuse Hristoase, nădejdea, iubirea şi iertarea noastră, revenindu-mi în fire ca fiul risipitor, strig din stăfundul inimii mele şi din toata puterea mea: Nu mă lăsa Doamne, nu mă lăsa! Vindecă-mi durerea cea grea a sufletului şi amarul inimii căci zac neputincios la pământ şi n-am putere să mă mai ridic. Tu singur eşti doctorul inimilor şi sufletelor noastre şi doar la Tine găsesc vindecare pentru rana cea rea a iubirii nedrepte. Inima flămândă de iubire am hranit-o cu păcat şi cenuşa iluziilor, incât zac acum în lacrimi multe şi întristare grea. Dar nu-mi pierd nădejdea şi strig "Zideşte-mă din nou Doamne, zidirea ta căzută". Imi cer iertare Doamne că, în nebunia mea, am încercat să iubesc in afara Ta şi-ţi multumesc pentru amarul pe care l-am gustat, căci m-a facut să mă întorc la Tine iar acum te rog stăruitor: Invaţă-mă Doamne să iubesc cu iubirea Ta şi, cu lacrimi de pocăinţă spălându-mi inima, să primesc dragostea. Amin." "

Probabil esti mai in varsta decat mine si Cristi,asa ca ne prind bine sfaturile si marturiile tale. Dumnezeu sa te ajute sa treci peste toate!

@Cristi,vezi ca sa nu ajungi in situatia cand fata aia sa devina o obsesie,ca atunci chiar ca nu e bine. Las-o-n colo,sunt atatea fete. Mai mult ca sigur cand vei gasi pe una care s-o inlocuiasca nu vei mai avea probleme. Cel putin la mine asa este. Si oricum intr-o zi trebuie sa se intample "ceva". Ori gaseti tu pe alta,ori ea pe altu,ori o sa fiti iar impreuna... Lucrurile trebuie sa mearga intr-o directie. Acum depinde foarte mult si de ea ce vrea,cum vede lucrurile,ce mentalitate are etc. Acum majoritatea fetelor sunt numai cu ochii dupa bani,masini,cluburi,discoteci,fumat,bautura... Si cine nu e cu Dumnezeu si nu merge regulat la biserica e foarte greu sa stea la distanta de toate astea. Mult e pana pune un "jmecher" mana pe ea (mai ales daca zici ca e si frumoasa) si atunci n-o sa mai ai ce sa faci. Si daca isi bate joc de ea 1-2 atunci nu o sa mai poti avea aceleasi sentimente,or sa dispara,sau pur si simplu nu o sa poti trece peste... Asa ca ia cat mai degraba o decizie.

Spor!

\

multumesc mult raoul pt tot sprijinul...... nu este o obsesie..... sunt perioade de cateva luni cand nici nu o vad, si nu imi e dor de ea, dar dintr-o data nu ma pot controla.... o visez noapte de noapte pana o sun si ii ascult vocea..... si ma linistesc iar pentru o perioada..... iti garantez ca nu este ca acele fete care urmaresc bani, masini si alte lucruri..... o singura greseala a avut-o, cea cu fumatul , dar nu am mai suportat sa stiu ca fumeaza, am sunat-o si i-am tinut morala pana a inceput sa planga... de a doua zi nu a mai pus tigarea in gura....
este foarte credincioasa, se roaga mult, merge la biserica, de asta imi e greu sa renunt la ea..... de doi ani nu s-a atins nici un baiat de ea, parca e de fier, nici un baiat smecheras nu poate sa se apropie de ea.... asta ma mira pana si pe mine care o cunosc... sunt lucruri pe care le stiu de la toti baietii care au incercat sa se apropie de ea..... asta ma rog si eu, sa se intample "ceva", ca nu mai pot suporta aceasta incertitudine..... am ajuns sa ma rog non-stop sa o uit si e din ce in ce mai rau..... eu sunt genul de persoana care iubeste o singura data in viata.... asa este si cu tatal meu, si cu bunicul si unchiul, si strabunicul, toti au iubit o singura femeie in viata cu care au ramas mereu..... situatia e complicata.... nu stiu ce sa mai fac.....

eu nu ma cert cu fetele..... daca vad ca o fata se indragosteste de mine, renunt imediat pentru ca nu cred ca e corect ca ea sa ma iubeasca si eu sa iubesc pe alta.... nu vreau sa sufere din cauza mea....

Draga mea Laura, chiar imi era dor de postarile tale inaltatoare..... postarea aceasta ma linisteste foarte mult..... pana si sfintii parinti spun sa ne rugam pentru gasirea jumatatii..... Doamne ajuta!!!

O rugaciune atat de frumoasa si o pozitie corecta fata de problema expusa de fratele nostru. Daca te vei ruga, Dumnezeu iti va trimite un semn, ori sentimentele tale se vor schimba, ori fata isi va schimba atitudinea, ori daca iti este de folos, te vei vindeca de aceasta dragoste dupa un timp. Toti am trecut printr-o experienta de genul asta, sa nu te surprinda, suferinta poate sa dureze si ani.

Toate acestea vor contribui la maturizarea si intarirea ta, vei deveni mai puternic. Vorbeste si cu duhovnicul si pune pret pe sfatul lui, roaga-te ca Dumnezeu sa-i dea cuvant potrivit pentru tine. O prietena de-a mea a fost sfatuita de duhovnic sa renunte la o relatie, parintele care le era duhovnic a vazut ceva in neregula, dar ea s-a incapatanat si apoi a trait un adevarat iad.

Da ekaterina, chiar asa am facut.... acum doar o sa astept sa vad daca Dumnezeu o sa se milostiveasca de mine si o sa ma vindece de aceasta iubire pe care tot El mi-a dat-o.... Doamne ajuta!!!

Mai bine incearca sa o recuceresti
Ce daca fumeaza!!! E o monstruozitate sa sacrifici iubirea din tine ,pentru ca ea fumeaza.Dar tu esti perfect? Si de ce va certati ? Oare daca ai fi mai ingaduitor si ai lasa de la tine,si ai coplesi-o cu atentie ,crezi ca ea nu s-ar intoarce la tine?
La tine e cheia,si in dragostea cea mare care zici ca o ai .Nu lupta impotriva ei ,ci mai degraba lupta ajutat de dragoste ,chiar impotriva ta.
Caci iubirea cere sacrificiu .
Da orice la o parte,si iubeste ,fara limite ! Caci Dumnezeu este iubire,si nimic nu este cu neputinta la El . Iubeste si lupta pt iubirea ta. Cu intreg universul,chiar si cu tine....

Iustin, am luptat prea mult...... nu mai am nici macar un strop de putere....cea mai grea lupta e lupta cu mine insumi.... cred ca ea a devenit o patima..... fata nu mai fumeaza, are mai mult de o luna de cand s-a lasat..... sper ca daca nu ma mai apropii de ea sa nu mai cada in ispita si sa nu se ma reapuce..... o iubesc mult, dar poate a venit momentul ca macar sa incerc sa nu ma mai rog pentru iubirea ei.... Duminica ne-am certat destul de rau.... cred ca a fost ultima cearta..... pentru ca o sa redevenim dusmani, cum obisnuiesc eu sa spun..... urmeaza o perioada groaznica, pe care vreau sa o trec fara sa cartesc.... problema uriasa este ca din nou nu mai pot sa ma rog..... pentru nimic nu ma mai pot ruga..... asta e pretul pe care trebuie sa il platesc mereu..... duhovnicul meu mi-a spus sa citesc psalmul 118, care reprezinta lupta cu noi insine, razboiul cu sufletul nostru si cu fortele intunecate... va multumesc tuturor pentru incurajari si pentru raspunsuri... poate o sa reusesc si eu sa ma indragostesc de vreo fata, daca nu, o sa imi duc crucea mai departe...... Doamne ajuta!!!

despartire
 

stiu ca nu e legat de mesajul tau, dar sper ca cineva sa-l vada si sa ajute.mi-e greu sa incep...doare atat de tare....dupa 11 luni de iubire sincera si planuri de casatorie....totul s-a spulberat intr-o saptamana. au trecut 3 zile de la vestea socanta si nu-mi gasesc linistea. il iubesc si ma iubeste....inca cred asta. nu stiu ce s-a intamplat. ma rog Sf. Nectarie sa ne lumineze sufletele, sa ne aducem aminte de credinta si iubire. Doare aceasta despartire cu atat mai tare pentru ca inainte de a-l intalni m-am rugat lui Dumnezeu pentru un om bun, cald, iubitor, cu respect. L-am rugat sa-mi dea asa ceva....si l-am intalnit pe el....a fost exact cum am cerut si acum nu-l mai recunosc. cu toate ca ma rog aproape toata ziua....simt deznadejdea si frica care ma cuprinde. rog pe oricine doreste sa ma ajute...sa se roage pentru noi.....poate eu sunt nevrednica de a-mi asculta cineva rugaciunile. multumesc.

Ce parere proasta avea despre femei :(

Nu trebuie sa disperi..daca nu-l recunosti este posibil sa nu-l fi cunoscut...faptul ca te-ai rugat si l-ai cunoscut poate a fost doar o etapa de maturizare.
Nu stiu situatia...sa te ajute Dumnezeu sa fie cum e mai bine pentru tine pe termen lung.

Nu cred ca avea o parere proasta despre femei. Considera, cum si era pe vremuri, femeia mai "slaba" decat barbatul. Daca nu te ajuta nici capul cazi mai usor in pacate, vicii, etc.
Societatea este in schimbare. Statistic au ajuns acum femeila mai destepte decat barbatii. Exista si schimbari hormonale: femei mai baietoase si barbati mai efeminati (si din cauza alimentatiei cu estrogeni).
Mesajul era sa ai grija de sotie oricare ar fi defectul ei (se adresa barbatilor)...este valabil si pentru femei.

Corect.

Eu ce nu inteleg in istoria ortodoxiei..sclavia. De ce nu s-a renuntat la sclavi (robi,roabe) imediat dupa ce s-au inlaturat prigonitorii romani si s-a infintat Impreiul Bizantin? E putin aiurea. Cum sa fie o persoana credincioasa, cand i se ia cel mai mare drept-libertatea? Stiu ca sclavia in tarile ortodoxe nu a fost la fel ca si sclavia din Britannia si ca au fost printre primele tari care au renuntat la sclavie, dar de ce nu s-a renuntat din momentul in care se putea, de ce s-a asteptat? Nu prea pot sa pricep cum tu ca ortodox te duci in targ si cumperi un om si il dai comenzi,ca vrea ca nu vrea, el trebuie sa faca.

Bine si in prezent sunt sclavi, desi ei cred ca sunt liberi. Numai ca astazi este un alt fel de inrobire.

Mentalitatea aceasta era mult prea mult inradacinata in mentalul colectiv. Sclavii erau cu mult mai numerosi decat oamenii liberi in societatile antice si o eventuala abolire a sclaviei le-ar fi zdruncinat foarte tare, daca nu chiar le-ar fi distrus. Economia ar fi fost la pamant, interesele politice periclitate! Sclavii nu sunt doar mana de lucru ieftina, nascuti din tata in fiu, sunt si prizonierii din razboaie, sunt si copiii abandonati, dar sunt si oameni care au fost candva liberi, dar care s-au indatorat prea mult si atunci s-au vandut pe sine sau au fost vanduti. Situatia e foarte complexa...

Hristos nu a venit sa schimbe randuielile sociale si politice sau sa faca revolutii, asa cum isi inchipuiau evreii. Or sclavia era o caracteristica importanta a societatilor de atunci. Dimpotriva, el cere o mutatie interioara a fiintei, Ba chiar in epistolele pauline li se recomanda sclavilor sa fie supusi stapanilor, sa nu ii urasca... Au fost, fireste, si crestini care si-au eliberat sclavii, este cazul lui Filimon, stapanul lui Onisim - vezi epistola catre Filimon. De altfel, unii sclavi erau tratati de stapanii lor chiar mai bine decat erau oamenii liberi, si asta chiar de dinainte de crestinism. Seneca, spre exemplu, avanseaza si el niste idei cum ca sclavii sunt oameni, nu animale, avand sentimente, si isi indeamna contemporanii la mila si cumsecadenie fata de ei.

Gandeste-te cat de greu s-a realizat abolirea sclaviei in America, in urma razboului de secesiune. Si te asigur ca la baza fortelor care militau anti-sclavie nu erau doar considerentele morale de egalitate, ci mai degraba cele economice. In democratie, unde toti sunt egali, exploatarea omului de catre om se poate realiza mai cu succes. Chiar si in secolul XXI mai exista milioane de sclavi in lume - si nu vorbesc despre cei care sunt exploatati la locul de munca.

Sa stiti,domnisoara/doamna Laura, ca ati atins unul dintre cele mai delicate subiecte cu putiinta,in general trecut sub tacere,o tacere ce poate parea vinovata daca nu sunt luate in considerare cateva aspecte,o tacere ce poate creea confuzii si poate ridica semne de intrebare.Au fost voci exterioare crestinismului care au lansat ideea unei evanghelii asa-zis sociale,altii si-au fundamentat ideologii politice pe ideea unui Hristos revolutionar si egalitarist,al carui mesaj ar fi fost ratat de apostoli,in sensul ca nu au putut depasi acesta bariera sociala,nu au putut sa o anuleze.Totul depinde de perspectiva din care privesti subiectul.Fara pretentia de a emite o opinie pe deplin clarificatoare m-as limita la a sublinia cateva aspecte concrete intrucat o analiza de ansamblu cu privire la notiunea de ,,sclavie" in Vechiul si Noul Testament ar fi mult prea ampla si mult prea complexa pentru o discutie la acest moment.O sa ma folosesc de cateva parafrazari din materiale studiate in acest sens.Povestea incepe cu mult inaintea aparitiei in istorie a Imperiului Bizantin.

In Bisericile din afara Palestinei existau familii care se converteau la crestinism si care cuprindeau atat sclavi cat si stapani.Intrucat in noua comunitate asa cum a fost ea propovaduita de Hristos diferenta sociala devenea nerelevanta este foarte posibil sa fi existat tendinta unei dorinte de emancipare din partea sclavilor,tendinta ce si atunci se pare ca ar fi inclinat,in unele situatii, sa dea nastere unei atitudini mai mult social-agresive decat spirituale(indicii cu privire la acesta posibila situatie gasiti in I Timotei 6,1-5).A existat mereu acesta tendinta de a subjuga invatatura spirituala unei propagande ideologice lumesti,chiar benefica in aparenta.Apostolul Pavel,de exemplu,nu era impotriva dezrobirii daca acest lucru era posibil(I Corinteni 7,21) dar a fost foarte atent ca acesta pozitie a sa sa nu fie perceputa ca un indemn spre a se exercita presiuni asupra propietarilor,in acest caz mesajul Evangheliei,care nu se rezuma la acesta lume ci o transcede,putand fi cu usurinta deturnat spre o simpla revolta sociala cu mai mici sau mai mari sanse de reusita.

Argumentul lui Pavel,poate greu de acceptat pentru noi,este ca fiecare a fost pus intr-o anumita pozitie de Dumnezeu(I Corinteni 7,20).Intr-o vreme in care comertul cu sclavi era deosebit de infloritor(o mare parte a bugetului Imperiului Roman se forma in acest mod)invatatura lui Hristos despre eliberarea de pacat precum o eliberare de un jug al robiei putea fi cu usurinta inteleasa ca un indemn spre o eliberare generala,inclusiv dintr-o pozitie sociala inferioara.Credinta neclintita in judecata inteleapta a lui Dumnezeu,chiar mai presus de ce putem noi intelege,care l-a pus pe fiecare intr-o anumita pozitie sociala este doar baza de lansare pentru o idee grandioasa,transformatoare.Ideea este sa nu te opresti la aparenta situatiei.O sa incerc sa explic cat mai clar.

Apostolul Pavel(fara a eluda posibilitatea si a unei eliberari sociale,cum am aratat mai sus) spune ca fiecare trebuie sa ramana in starea in care a fost chemat,dupa intelepciunea lui Dumnezeu.Comparati in acest sens cele scrise in I Corinteni 7,17-24 cu cele spuse de Apostolul Petru in I Petru 2,18 si veti observa ca cei doi apostoli sunt departe de tipul de revolutionar gen Che Guvera.Ideea principala,si cred ca aici intervine maretia mesajului,este nu conditia in care esti ci conditia la care esti chemat,care este superioara lumii in care esti.In acest mod cele slabe si dispretuite urmau sa faca de rusine pe cele tari,slava si mandria lumii urmand a fi inghenuncheata de cei pusi in cele mai joase conditii: ,,Dumnezeu Şi-a ales pe cele slabe ale lumii, ca să le ruşineze pe cele tari;"(I Corinteni 7,21).Este o parte,asa cred,a maretului plan al lui Dumnezeu de a ingenunchea raul din lume prin cele mai dispretuite fiinte,spre a arata ca in fata Sa,chiar si cand randuieste fiinte slabe spre implinirea voii Sale,nimic nu poate sta impotriva,nici chiar maretia si imparatiile lumii in fata unor sclavi.Acestia erau chemati la ceva ce lumea nu va putea niciodata si tocmai de aceea nu conditia lor sociala era miza,ci tocmai victoria credintei asupra oricarei vitrege conditii.

Apostolul Pavel spune extrem de clar ca scopul principal al unui crestin nu era eliberarea sociala,acest gen de libertate este trecatoare si nu neaparat mantuitoare, ci libertatea de a sluji lui Dumnezeu,adevarata libertate mantuitoare: ,,Căci nimeni dintre noi nu trăieşte pentru sine şi nimeni nu moare pentru sine.Că dacă trăim, pentru Domnul trăim, şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci şi dacă trăim, şi dacă murim, ai Domnului suntem."(Romani 14,7-8).Spre acesta chemare sfanta este chemat omul,spre acesta dezrobire:,,Pentru că n-aţi primit iarăşi un duh al robiei, spre temere, ci aţi primit Duhul înfierii, prin care strigăm: Avva! Părinte!Duhul însuşi mărturiseşte împreună cu duhul nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu."(Romani 8,15-16).Mesajul este sa nu rezumi Evanghelia la o revolutie sociala ce poate foarte usor sa se indeparteze de Dumnezeu pentru ca apoi situatia sa revina la conditia initiala precum un elastic.Chemare este la o dezrobire interioara,radicala,transformatoare si eliberatoare mai ales dupa ce trupul se va intoarce in pamantul din care a fost luat.Acesta transformare,acesta libertate va merge-n vesnicie,va avea ecou in eternitate,ceea care te face sa-l chemi pe Dumnezeu ca pe un Tata.Hristos a dat lumii acest maret drept,in Vechiul Testament nu intraznea nimeni o asemenea apropiere fata de Dumnezeu.Tatal nostru care esti in ceruri...avem o asemenea libertate incredibila,in spirit,pe care lumea nu o poate subjuga,aici nu mai suntem nici sclavi,nici robi,ci fii.

Ideea unei dezrobiri spirituale,superioara oricarei dezrobiri strict sociale,este mesajul grandios in acesta situatie.Chiar daca pari slabi nu esti singur.Chiar daca esti sclav de fapt tu esti liber si ceilalti sunt sclavii lumii si duhului ei.Chiar daca aici ai stapani in lume tu esti fiu in fata lui Dumnezeu.Acesta transcedere peste orice bariera umana sociala era de neinchipuit si intr-o anumita masura a ramas la fel si astazi.Poate nimeni nu crede in tine,esti dispretuit si calcat in picioare,unii te cheama sa rastorni lumea si sa pui in locul ei o alta lume,uitand ca lumea este rea in adancul ei si isi va pune doar o alta haina.In Hristos esti liber,o libertate pe care lumea nu o va intelege pentru ca nu o poate trai.Esti chemat la un drum al Crucii,o nebunie pentru lume,ca sa te eliberezi de sine si de orice ar impedica sa fi transformat,intrucat Dumnezeu ne-a nascut prin invierea lui Hristos ,, ca El să fie întâi născut între mulţi fraţi."(Efeseni 8,29).Orice lant va pune lumea pe tine el cade in fata lui Dumnezeu.

Daca oamenii cred ca Dumnezeu te-a pus intr-o pozitie injositoare,nedreapta,ei bine tocmai acesta situatie va arata spre puterea Sa capabila sa rastoarne orice gandire umana limitata.Un tanar si un grup de ucenici,tineri si ei la inceput,fara nici o putere lumeasca au inceput propovaduirea Evangheliei.In timpurile prigoanei sclavi si oameni fara nici o aparare au murit in chinuri groaznice cucerind prin jertfa un imperiul al fortei omanesti.Sangele lor a fost samanta de la temelia Bisericii,slabiciunea lor a fost de fapt forta lor pentru ca in slabiciunea lor urma sa-si arata Dumnezeu puterea si slava: ,,O, adâncul bogăţiei şi al înţelepciunii şi al ştiinţei lui Dumnezeu! Cât sunt de necercetate judecăţile Lui şi cât sunt de nepătrunse căile Lui!"(Romani 11,33).

Sa nu intelegeti ca lupta pentru libertate sociala este gresita.Insa adevarata lupta este cea contra eliberarea sufletului de jugul pacatului,pentru libertate in Hristos.Apostolul Petru spune ca lumea acesta,pe care o iubim atat de mult,va trece,cu toate zbaterile noastre in ea: ,,Iar ziua Domnului va veni ca un fur, când cerurile vor pieri cu vuiet mare, stihiile, arzând, se vor desface, şi pământul şi lucrurile de pe el se vor mistui."(II Petru 3,10).Insa cei credinciosi,Biserica,privesc spre cer intrucat ,,noi aşteptăm, potrivit făgăduinţelor Lui, ceruri noi şi pământ nou, în care locuieşte dreptatea."(II Petru 3,13).Pana la aceea clipa fiecare este chemat sa lupte,in Hristos,pentru eliberarea sa de sub jugul pacatului,pentru a fi transformat si a intra in Imparatie,unde dreptatea lui Dumnezeu nu mai este intunecata de nici o patima umana.Este o chemare sfanta,cutremuratoare dar care iti poate transforma viata,ridica privirea spre Mantuitor si cred ca de aceea apostolul Ioan spunea atat de frumos,de cald precum un parinte:

,,Ştim că suntem din Dumnezeu şi lumea întreagă zace sub puterea celui rău.Ştim iarăşi că Fiul lui Dumnezeu a venit şi ne-a dat nouă pricepere, ca să cunoaştem pe Dumnezeul cel adevărat; şi noi suntem în Dumnezeul cel adevărat, adică întru Fiul Său Iisus Hristos. Acesta este adevăratul Dumnezeu şi viaţa de veci."(I Ioan 5,19-20).

Acesta cred ca este adevarata libertate si cred ca de aceea adevarata lupta este cu noi insine,spre schimbare,pentru a intra in implinirea dragostei in care suntem chemati,liberi de patimi,de ura,de lumesc,de efemer.Putem lupta pentru orice scop nobil dar sa nu uitam adevarata chemare la care au fost randuiti oamenii de Dumnezeu,chemarea de a gasi libertatea in Dumnezeu.Pe acesta libertate nu vor sta niciodata lanturi,asa a spus Hristos:,,Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi.Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre."(Matei 11,28-29).As dori sa mentionez ca cele scrise mai sus sunt doar un punct de vedere personal,cu cateva parafrazari introductive,supus greseli si criticii,de aceea am si postat,si fiecare este dator,asa cred eu,sa caute adevarata libertate,urmand,daca o va gasi,ca Adevarul sa il faca liber.Doamne ajuta!+

Eu in schimb sunt convinsa ca erau la fel de destepte si atunci dar nu erau lasate nici sa se exprime, nici sa se educe, nimic, erau tratate ca si cum ar fi fost mai slabe cu duhul pentru simplul motiv ca fizic erau mai slabe iar legea o facea cel cu putere fizica mai mare, adica barbatul. Ca atare nu femeile s-au facut mai destepte in ultimul timp, ci barbatii au invatat sa fie mai smeriti si sa nu isi mai impuna parerea cu pumnul. Iar dupa ce au invatat aceasta, a iesit la iveala ceea ce exista de fapt dintotdeauna: femeile sunt la fel de destepte ca si barbatii. Insa chiar si la ora actuala la multi le este greu sa accepte din cauza ca li se pare ca asta ar diminua virilitatea lor care se exprima mereu prin contrast cu femeia: sa fie mai tare, de unde si ideea falsa ca femeia ar fi mai slaba si altfel decat fizic.
Totul tine de prejudecati si educatie.

Unul din raspunsuri este: pentru ca asa a invatat Ap. Pavel, gasiti in Biblie. Exact ca discutia barbat-femeie in care apostolul nu a invatat sa se renunte la superioritatea nejustificata a unuia fata de celalat ci a invatat exact contrariul, unul sa fie supus si celalat sa fie capul care sa se poarte frumos cu supusul, exact la fel a invatat si despre sclavie: sclavul sa ramana sclav si sa fie supus iar stapanul sau sa se poarte frumos cu el in calitate de stapan al celuilalt...
Doar Domnul a invatat sa se renunte la pretentiile de superioritate si orice forma de putere asupra aproapelui, dar nu s-a putut pune in practica imediat ci a trebuit sa treaca suute si suuute de ani...

Poate ati fi surprins sa vedeti cat de mult seamana acest punct de vedere cu acela rabinic evreiesc care justifica sclavia la evrei in VT.

Ap. Pavel nu putea sa ceara oamenilor sa faca revolte sociale dar putea face ceea ce a facut Domnul: sa le spuna stapanilor de sclavi sa nu mai comande in chip de stapani dupa modelul lumii acesteia ci sa isi elibereze sclavii caci frati sunt cu totii. Schimbarea trebuia sa vina de la stapani, nu de la o revolta a sclavilor. Acest lucru nu l-a facut ci a invatat contrariul. Perfect deacord ca Imparatia Domnului nu-i din lumea aceasta dar o gasim inca din aceasta lume in inima noastra de aceea a dat invatatura de cum este in Imparatie, pentru a o trai inca de pe acum, si de aceea ne-a cerut sa ne rugam sa se faca voia Tatalui pe pamant asa cum este in Cer: dupa mila si dreptate. Cei care ii acuza pe apostoli de esec la acest capitol au dreptate, dar nu pentru ca nu au reusit sa schimbe lumea la 180 grade batand din palme, nici Domnul nu a reusit, ci pentru ca nu au invatat pe ceilalti ceea ce Domnul ii invatase pe ei cu privire la acest subiect. Contrastul intre cele doua invataturi este evident.

Contrastul
 

Pentru a fi mai clar, contrastul dintre invataturi este acesta:

Domnul a avut foarte mare mila pentru cei asupriti ca atare invatatura Lui a avut doua parti:
- una care ii privea pe cei ce doreau putere si maretie peste ceilalti, aici intrand inclusiv apostolii care se certau intre ei pe motive de maretie etc, si deci pe acestia ii invata sa fie frati si sa nu fie unul mai presus de altul decat prin slujire
- alta care ii privea pe asupriti si la care nu le spunea ca bun ii rolul de sclav, ca sa le puna degetul pe rana, ci le spunea sa vina la El ca vor gasi alinare. Deci practic le intelegea durerea si le promitea alinarea durerii.

Apostolii
- au cerut stapanilor sa fie stapani buni cu sclavii
- au cerut sclavilor sa fie sclavi buni stapanilor lor, punand practic degetul pe rana lor, si alinandu-i doar cu promisiunea Imparatiei ce urma sa vina

Tragand linie, conditia de slujitor al aproapelui este intr-adevar conditia ceruta de Domnul pentru mantuire, insa este ceruta doar in libertate la cei ce au tendinta de a dori putere si marire. Nu le-a cerut-o niciodata sclavilor fara de voie care dimpotriva, sufereau in mod injust si la care Domnul le putea da doar alinarea pana cand stapanii ajungeau sa inteleaga ca nu aveau dreptul de a fi stapani, ci doar cel de a fi slujitori de buna-voie aproapelui.
A le cere amaratilor sa-si suporte soarta fara a-i educa pe stapanii lor ca nu-i bine ce fac, nu are alt efect decat punerea degetului in rana amaratului in loc de a-i aduce alinare. Este usor a spune:" ramai sclav supus ca-i mai bine asa" cand tu esti un om liber cu toate drepturile cetateanului roman pe care putini le aveau. Zicea apostolul ca si el era sclav celor pe care ii invata, dar tocmai ca asta era sclavia buna, de buna-voie, care nu este nedreapta... Una este sa tina omul post si alta-i sa moara de foame fara alta alternativa...

Schimbarea propovaduita de Hristos pleaca din interiorul nostru,urmand a avea efect pe exteriorul manifestarii umane,reflectandu-se inclusiv la nivel social.Pana interiorul nu se schimba,exteriorul sufera doar modificari temporare.De aceea si Hristos a insistat pe modificarea interioara,nu s-a axat pe masuri sociale cu efect imediat.Nu le-a eliminat pe acestea ci le-a pozitionat corect,pe temelia transformarii interioare.Citit cu atentie epistola Apostolului Pavel catre Filimon,cu privire la Onisim,sa vedeti ce mesaj are,daca tot vorbim de sclavi :) In general privim paharul doar la exterior,este mai usor de clamat transformarea,pare mai evidenta dar nu este neaparat una de profunzime.

Ca sa explic mai simplu cum ar suna ideea,privit de sus in jos,de la Dumnezeu spre om si de la interior spre exterior:Te voi pune,spre rusinea lumii, in cea mai grea conditie si lumea nu iti va oferi nimic bun ci dimpotriva,va face ce stie ea mai bine,sa-ti puna lanturi.Dar tot eu te voi ridica si vei invinge lumea prin slabiciunea ta aparenta,care de fapt ascunde puterea mea in ea iar taria lumii,desi aparent puternica, ascunde slabiciunea ei.Esenta adevarului va birui esenta falsitatii printr-o repozitionare a ce este ascuns si puternic fata de ce este lumesc si fals.Este o alta eliberare,nu o exclude pe cea sociala dar acesta,cea sociala,nu aceea este primordiala pt ca prima o depaseste in efecte.

Comparati-l pe Apostolul Pavel cu Spartacus,sunt tot in timpul Imperiului Roman,ca sa vedeti diferenta :) Nu mai stiu pe unde,Franta sau SUA,in perioada hippy,au avut unii idea sa formeze un fel de comunitati sociale dar fara diferente sociale,cu bunuri in comun,spunand ca aplica invatatura lui Hristos.Insa le lipsea credinta,rugaciunea,Biserica,transformarea,viata in curatenie trupeasca si multe altele.Aplicau doar un fel de spoiala sociala si atat.Au esuat complet pt ca ratand transformarea interioara invariabil au aparut diferente si probleme ce s-au terminat in cel mai pur stil lumesc.Nu au plecat de la interior,au crezut ca masura sociala va tranforma interiorul,adica au inversat sensul fara sa sesizeze directia corecta de unde trebuie sa plece transformarea.

Intelegeti la ce ma refer sau am complicat si mai mult?Nu-i mai acuzati pe apostoli de un esec in transmiterea mesajului lui Hristos,au pus corect accentul,Imparatia Lui nu este din acesta lume.Veti sta fata in fata si cu ei la Judecata si va fi greu sa va argumentati cuvintele in fata Mantuitorului.Parerea mea dar sunteti perfect libera sa insistati pe acesta idee daca doriti :)

Noapte buna.Doamne ajuta!+