Budism: "Iesirea din Lume" - "Aducerile in dar"
 

"Iesirea din Lume" - sau renuntarea si "Aducerile in dar" - sau darurile - sunt doua familii de virtuti strans corelate in economia sufletului - ca o moneda cu doua fete - de aceea voi posta cugetari despre acestea in acest thread dedicat.

"Iesirea din Lume" nu este o miscare exterioara, ci este o miscare in forul interior - o miscare corecta a intelegerii privind adevarul despre natura realitatii.

"Iesirea din Lume" este in fapt o miscare centripeta spre camara inimii (holly of holies - sfanta sfintelor), cu o evaluare corecta a tuturor formelor de interactiune cu fenomenele exterioare.

"Iesirea din Lume" este conditia esentiala pentru a intra in Dumnezeu (Dharmakaya).

Fara aceasta miscare (cognitiva) nu se poate cunoaste Adevarul.

Aceasta virtute este ca un Inainte Mergator care pregateste calea pentru Imparat.

Frumos subiect!
Această condiție este cam la fel cu mersul pe apă, iar pentru a merge pe apă trebuie neapărat să ieșim din barcă(titlu al unei cărți).

"Iesirea din lume" este, de regula, interpretata gresit ca "Respingerea lumii".

"Iesirea din lume" este in fapt o "iesire a mintii" dintr-o intelegere defectuoasa a lumii.

Intelegerea dintr-un punct de vedere corect, produce automat o "Imbratisare plenara-esentiala a lumii" fara fumul inecacios al pacatelor.

Iesirea din lume presupune in mod necesar schimbarea punctului de vedere,
din cel de "jucator" - in cel de "observator".

Iesim usor, usor din lume, cugetand la:

-moarte - in noua runde de meditatie (noua aspecte)

-cele sase clase de suferinte samsarice

-trei tipuri de suferinta in continuumul experientei

-cele trei forme de non-apartententa (non-posesiune) din punct de vedere conventional (proprietati lumesti, posesiunea propriului trup, posesiunea propriilor trairi/ganduri).

Prima forma de non-apartenenta

1. Nimic din aceasta lume nu este cu adevarat al nostru.

Cei bogati au impresia ca posed averi - este o amarnica inselare.
Cei saraci cred ca posed camasa de pe ei - este o amarnica inselare.

Tot ce pare ca avem - se datoreaza unor conjuncturi cu caracter temporar.

Daca posesiunile ar fi cu adevarata noastre am avea control deplin si absolut asupra acestora.
Insa nu este cazul.
Acestea daca nu sunt pierdute in timpul vietii, sunt in mod inevitabil parasite in momentul mortii.

Nicio particula din aceasta lume nu este cu adevarat a noastra.

Insa mintea este intoxicata - concepand cu o forta irezistibila "posesiunea".

Aceasta meditatie are doua aspecte:

1)meditam ca noi insine nu posedam cu adevarat ceva din lumea aceasta
2)meditam ca ceilalti nu poseda cu adevarat ceva din lumea aceasta

Aceste meditatii trebuie sustinute de cugetari la cazuri concrete, si anume acelea care ne impresioneaza puternic in continuumul experientei proprii.

Luati seama la crinii campului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc. Si va spun voua ca nici Solomon, in toata marirea lui, nu s-a imbracat ca unul dintre acestia.

A face daruri, desi apare la exterior ca o actiune emergenta, in mod paradoxal, este o intrare in miezul propriei noastre fiinte.


Fara a face daruri nu putem identifica cu usurinta drumul catre camara ascunsa a inimii.

Aducerea in dar este in fapt o dezbracare de omul vechi - apucator si imbracarea in omul nou-daruitor.


Pentru ca aceasta miscare a intentiei este naturala fata de cei apropiati noua, relativ usor de inteles, este prima paramita (perfectiune) - virtutea de a da cu motivatia dragostei - din cele sase, predate de Buddha.

Actiunea de a da produce simultan in continuumul mental al celui angajat in aceasta virtute atat intelepciune cat si extaz in forma bucuriei.

Actiunea de a darui din dragoste (dana paramita) poate fi clasificata dupa mai multe criterii:

1) Localizarea obiectului daruit si al destinatarului.

Patru forme de manifestare a generozitatii:

Daruirea exteriorului catre exterior
Daruirea exteriorului catre interior

Daruirea interiorului catre exterior
Daruirea interiorului catre interior


2) Dupa modul cum este perceput destinatarul

Daruiri catre Dharmakaya (Dumnezeu)
Daruiri catre Sangha (Sfinti)
Daruiri catre fiintele obisnuite


3) Dupa forma darului

In aspectul vorbirii
In aspectul mintii
In aspectul fenomenelor

4) Dupa esenta darului

In aspectul intelepciunii ultime
In aspectul extazului

- Toate invataturile budiste, indiferent cat de adanci ar fi, sunt cuprinse in rugaciunea refugiului : "Eu, impreuna cu toate fiintele ne refugiem in triplul giuvaer Buddha, Dharma si Sangha pana cand focul samsaric se stinge" -

Atisha

Cugetari la natura samsarei prin analogii
pentru maturarea instinctului "renuntarii" si instinctului "refugiului"

Samsara este ca un foc nestins, este durere fara de sfarsit.

Samsara este ca o mlastina urat mirositoare pentru ca mintea este inglodata in atractiile ei impure.

Samsara este ca o gradina cu flori otravite, care odata mirosite provoaca durere si moarte.

Samsara este ca zambetul demonitei care odata prins in mrejele ei te devoreaza cu cruzime.

Rugaciunile facute cu motivatia renuntarii sunt mult mai puternice decat "rugaciunile obisnuite" (rostite fara o dorinta manifesta in inima de a renunta la "hrana lumeasca").

Rugaciunile sustinute de un puternic instinct al renuntarii sunt "rugaciuni inaltatoare" pentru ca trag sufletul sus-sus in Dumnezeu.

Rugaciunile facute cu motivatia dragostei pentru toate fapturile sunt mult mai puternice decat "rugaciunile inaltatoare".

Acestea se numesc "rugaciuni de foc".

Insa, "rugaciunile de foc" se nasc in mod necesar din "rugaciunile inaltatoare".

Renuntarea este reactia fireasca a mintii care sesizeaza natura adevarata a realitatii pe care o experimenteaza.


Nivelul initial al renuntarii: lasa

lasa – Cand mintea intelege ca toate cele omenesti sunt zadarnice, ca toate aspiratiile lumesti (functii, bani, vise, promisiuni de placeri …) sunt sfarmate de moartea implacabila se intoarce si cauta fericirea nestricacioasa, vesnica.

lasa sahaya = lasa totul si urmeaza-Ma



Nivelul profund al renuntarii: tyaga

tyaga - cand realizam ca toata samsara arde, de fapt, in flacarile pacatului, adica totul este in natura suferintei.Unul ca acesta striga cu putere catre Dumnezeu: Scoate-ma.

Experienta renuntarii, in acest caz, este mult mai profunda ca in primul caz.


Numai cine isi curata intr-o anumita masura mintea si inima poate vedea limpede ca este in foc.

In budism se spune ca este realizat Primul Adevar Sfant: Adevarata Suferinta (True Suffering).

Aceasta forma profunda a renuntarii se numeste tyaga. Intr-o traducere libera - o strigare puternica din adancul inimii “scoate-ma”.

Lucrarile duhovnicesti facute cu motivatia tyagai sunt foarte puternice.
Lucrarile duhovnicesti facute fara motivatia tyagai sunt slabe.