am gresit?
 

am o dilema si mi-ar prinde bine un raspuns sincer.
aseara ma uitam la meci, Anglia-Suedia, singur.
era destul de tarziu, cand suna telefonul.
la telefon un tip pe care l-am cunoscut intr-un bar, unde merg eu de obicei, atunci cand se canta live muzica folk.
tipul are probleme psihice, nu vreau sa jignesc pe nimeni, dar de cum il vezi iti dai seama.
de altfel e un tip inteligent.
termina a doua facultate si cunoaste vreo 4 limbi straine grele, gen norgegiana, olandeza, germana.
a fost de mai multe ori internat la spitalul de psihiatrie, luni de zile.
m-a sunat de doua ori si MI-A CERUT sa-l vizitez la spital, desi nu am avut mari prietenii.
intamplarea a facut ca de fiecare data sa nu fiu in Bucuresti.
aseara m-a sunat si mi-a zis ca s-a certat cu tatal lui si ca vrea sa doarma la mine.
era intr-un club si a zis ca pleaca pe la 2 noaptea si vine la mine.
am inteles ca motivul principal certurilor cu tatal lui, este ca acedta nu ii da bani dupa nevoile lui.
l-a facut oligofren, bosorog nenorocit, hot, etc., etc.
primul impuls a fost sa-l primesc.
dar pe urma mi-am dat seama ca nu as mai fi scapat de el.
ar fi stiut unde stau si la fiecare cearta in familie m-as fi trezit cu el la usa.
poate ar fi avut si mai mult curaj din cauza asta.
convorbirea s-a terminat fara a-i promite ceva.
dupa 5 minute de gandire mi-am inchis telefonul.
am gresit?

NU! Nu domnule, nu ati gresit decat fata de putreziciune, boala si draci. fata de toti acestia ati gresit, in rest nu cred ca ati gresit.
daca voiti detalii, daca va simtiti vinovat, iesiti o zi cu mainile in buzunare prin oras si revedeti cum e lumea de fapt... Lumea aceasta a lumescului si a tuturor pacalelilor si vicleniilor.
Nu domnule, sunt multi oameni care au cu adevarat nevoie de ajutor, in fel si chip si pe care ii lasam sa moara sau sa innebuneasca. Sa ii ajutam pe acestia, mai intai, pe cei care cer ajutor cu mainile intinse, cu ultimele picaturi de viata si de credinta in Dumnezeu si in oamenii milostivi. Nu pe cei care ne numesc bosorogi si batrani imputiti imediat ce nu le mai satisfacem pretentiile maladive. Si care, la o adica, ne trag un sut in cur si ne arunca de pe firul subtire pe care, la o adica, abia ne mai tinem echilibrul.
Nu domnule, nu cred ca ati gresit. Ajutati pe cei care cer cu adevarat ajutorul, nu pe betivanii psihopati care, adeseori, taie nonsalant beregata gazdei pe motiv ca i s-a parut ca din pricina dvs. au ei necazuri.
Nu domnule, nu cred ca ati gresit. sa invatam cu totii sa oferim si sa cerem ajutor, la modul curat si demn inaintea Domnului. Asa sa ne miluiasca Bunul Dumnezeu!

E genul de intamplare: buna ziua ti-am dat, belea mi-am capatat!
Nu te baga.
E matur, e adult, pana la urma ar trebui si ar putea sa-si castige singur banii pentru nevoile lui costisitoare, nu sa ceara vesnic de la tatal sau.
Mai ales ca, din ceea ce spui, avand asemenea abilitati lingvistice rare nu i-ar fi greu sa gaseasca o slujba buna.

comentariul este si pentru ioan_cezar.

sincer am avut o strangere de inima, altfel nu scriam aici.
el nu e baiat rau, dar datorita bolii daca te-a trecut de partea cealalta ...
imi spusese un prieten, prin care l-am cunoscut, ca nu mai scapa de el si ca a fost nevoit sa nu-i mai raspunda la telefon.
referitor la nevoile lui financiare...
eu merg in acel club o data pe saptamana cand este seara folk. de vreo doua luni nu m-am mai dus, pentru ca am avut alte prioritati financiare.
el in schimb este omniprezent. exceptie fac perioadele cand este internat.
in plus, mai sunt cateva cluburi care au seri de folk. el se duce aproape la toate.
nu vreau sa par barfitor. dar dupa mai multe beri incepe sa danseze haotic si starneste rasul tuturor.
mie mi-e mila de el.
dar cu ce pot sa-l ajut?

Sa-l convingi sa nu mai bea, sa-l convingi sa stea mai putin prin baruri, sa-si gaseasca o slujba, sa-si respecte parintii si sa-si faca tratamentul consecvent...
Dar nu-i sigur ca vei reusi, oricat ai incerca....

chiar ma gandeam ca data viitoare sa am o discutie cu el.
dar vad doua situatii:
ori sa ma treece pe lista neagra, ori sa ma considere un prieten adevarat, iarvatunci chiar nu mai scap de el.
dar situatia familiara nu cred daca se va schimba.
el il considera pe tatal lui un dusman adevarat.

Draga prietene !
 

Esti un fost credincios , precum scrie la tine in pagina , asa ca ai citit si Sfanta Scriptura , si cate ceva din Sfintii Parinti . Nu ai cum sa-l ajuti , decat prin post aspru , multa rugaciune , caci astfel de "boala", de draci cu greu se scot din om , iar gandul tau cel bun nu este suficient pentru salvarea lui . In rest este decizia ta . . . . . !

Subscriu. (daca ar voi sa respecte ce i-au spus medicii ar fi bine, dar nu vrea.)

Eu cred ca ai gresit ca n-ai inchis telefonul mai devreme.:1:
Eu nu sant un bun psiholog, dar niciodata nu o sa-i respect pe cei care nu-si respecta parintii.Sigur am citit si povestea lui Codin dar nu cred ca este acelasi caz cu prietenul tau.
Si cred ca mai mult ca sigur vei sfarsi si tu pe lista neagra.
Vezi ca situatia e familiala nu familiara.:10:

post aspru ...
imi aduc aminte ca la inceputul perioadei cand eram credincios, am procedat ca multi altii.
din entuziazm, am inceput cu motorul turat peste limita.
e ca si cum ai face bungee jumping fara coarda si m-am ales cu arsuri si dureri de stomac, care m-au lecuit.
si nu am fost niciodata vreun mare rugator.
desi ma chinuiam sa citesc paraclise, acatiste, psaltire, nu prea imi iesea.
doar cand lasam cartea si incercam o rugaciune libera, scurta, simteam ca ma rog cu adevarat.

sincer sa fiu si mie mi-a spus tata, acum cativa ani ca sunt un ratat.
in primul rand pentru ca nu m-am insurat pana la varsta asta.
am suferit enorm.
dar tata e TATA!

cand mi-a cerut sa-l vizitez la spital, imi spunea ca se simte ca intr-o inchisoare si ii vorbea de rau pe medici.
nu stiu daca urmeaza vreun tratament.
desi cred ca ar trebui.
iar daca tine tratamentul, nu stiu cum se impaca acesta cu bautura.

am mai facut si greseala cand i-am spus ca locuiesc singur si am doua camere. am zis sa fiu sincer.
"perfect" a zis.

Acuma, ca ai spus asta, poate te mai alegi cu ceva musterii si de p-acilea.....(:102:):21:

Sa ne primeasca macar 2-3 ani pana ne punem si noi pe picioare.:1:

Vizita armeneasca si cand plecam luam si cheile........:1: si uitam sa platim

Nu ai greșit deloc că ai respins (în ultimul moment) o ”căpușă”, dar greșești că intri în bar; dacă de obicei n-ai intra în bar, n-ai avea dileme.

Da ,ai gresit .
Pentru ca nu ti-ai ascultat inima.
"Am fost singur,si nu M-ati primit.Am fost bolnav si nu M-ati vizitat..."
Inima ta ti-a spus la un moment dat sa il primesti,dar ratiunea a invins.
Hristos este in orice om,inclusiv in bolnavi,debili ,betivi .
"El era Lumina,si orice om care vine in lume e luminat de aceasta Lumina"
Atunci cand omul este mai cazut, atunci Hristos este mai mult in el.
El ,Cel care lasa 99 de oi sanatoase ,si pleaca in cautarea celei fara scapare....

Ioan Cezar spunea ca sunt multi nevoiasi .Asa e. Dar baiatul acesta care ti-a cerut ajutorul e unic,prin aceea ca doar el te -a sunat,doar el a intins mana dupa ajutor,nu si ceilalti.El chiar a avut nevoie de tine.Pentru tine cel putin,el e unic.

Stiu ca imi urc pe toti in cap,dar uite cum un 'fost credincios' are urme de mila si de intelegere pt aproapele pierdut , iar cei declarati credinciosi nu au.

Acum despre latura practica, ca nu mai scapai apoi de el. De a 2 a zi puteai fi rational,sa cauti vreo solutie :a face bine nu e deloc usor si implica mari sacrificii si necazuri.
Dar aceea a fost seara ta unica ,care ai ratat-o,in care Hristos a trecut pe linga tine...

Acum bineinteles ca lumea se va intreba:eu care zic aceasta ,le-as fi facut oare? Poate ca nu .Poate ca si la mine ratiunea si comoditatea ar fi primat. Dar, oare nu tot ei sunt cei ce zic: "nu face ce face popa ,ci ce zice el "? Oare adevarul este mai mic prin aceea ca e rostit de un pacatos?

Eu sunt intotdeauna pentru ajutor si milostenie,insa nu fara a rationaliza acest ajutor,aceasta mana intinsa.
Trebuie sa cercetez cazul apoi sa-l compar cu alte cazuri si in sfarsit sa le dau o prioritate.
Una este sa "ajuti" un matur ratat care refuza sa se integreze in societate,sa aibe un serviciu stabil,un program de viata pe care sa-l urmeze,care inca depinde de banii parintilor, pe deasupra nu-i cheltuieste cu masura,ci pe bautura-si alta este sa ajuti un caz disperat,gen persoane bolnave,someri,femei batute de soti care nu au unde sta o noapte,copiii sarmani alungati de acasa,etc etc etc etc

In concluzie,se ofera ajutor dupa nevoia fiecaruia.
Ce ajutor merita acest individ? Putina "terapie"prin telefon,o discutie care sa-i demonstreze ca greseste in atitudinea pe care o are cu parintii sai,cu societatea,cu medicii,etc.Schimbat putin optica prin care priveste lucrurile.Deci ajutorul consta intr-o ora de conversatie in care reusesti sa-l calmezi si sa-l aduni laolalta.Atat!
Are un acoperis deasupra capului,sa se duca acolo sa doarma,punct.
Altii nu au unde sa puna capul deci aceia ar trebui ajutati!

Si eu gandesc asa. Dar rezultatul? zero. Pentru ca mereu caut si nu gasesc pe cei care au cu adevarat nevoie. Si atunci cand gasesc pe cineva sa mi-l ceara ,eventual printr-o organizatie ,ma gandesc ca daca ajutorul se duce intr-o directie nepotrivita .
Nu ezitati ! Orice ocazie intalnita in viata ,in care ti se cere direct ajutorul,si care nu e bruiata de vreo organizatie de cerut mila lumeasca,vine direct de la Dumnezeu.Aceste okazii sunt rare,nu le ratati ! De ajuns ca in rest trebuie sa folosim mereu ratiunea ,daca e bine sa avem sau nu mila...

Deacord,prietene!
Eu gandesc asa deoarece TOTI oamenii se simt indreptatiti sa obtina CEVA GRATIS ,insa NUMAI UNII o si merita!
De aceea este de datoria noastra sa cercetam cine are mai multa nevoie deoarece RESURSELE sunt LIMITATE!

Ani de zile m-i se intampla la biserica urmatorul lucru:ma duceam cu pachete de mancare,sa zicem 10 la numar.
Le dadeam pe toate multimii de cersetori de la poarta inca de la primele ore ale diminetii,si puteam sa-i vad ca nu toti erau entuziasmati de pachete cu mancare sau haine,ci imi cereau bani...in fine...Mereu se intampla ca dupa ce nu mai aveam pachetele,sa vina plangand vreun copil rapciugos,mucos,sau batrani orbi si un ultimul hal,sa ma intrebe daca nu am ceva de mancare,macar paine...
Pur si simplu,imi venea sa-mi dau una cap ca nu am rationalizat pachetele pana la sfarsit astfel incat cel putin o persoana cu SINCERE NEVOI sa aiba parte.
Intelegi ideea?

Nevoia sincera a celuilalt ,intradevar se simte . Pentru multi ,a cere,e doar o meserie.
Si atunci care e criteriul, cum recunoastem adevarta nevoie ? Nu tot ceea ce ne zice inima ,plecand si de la cum cere celalalt ?
Asa ai simtit si tu in cazul acelui amarit ultim care ti-a cerut ajutorul.Asa a simtit si Dumitru,ca sa il ajute pe acela care l-a sunat noaptea.
Din pacate nici unul din voi n-ati putut indeplini ce a-ti simtit ,din diverse cauze.
Omul de care era vorba aici,cred ca avea o nevoie sincera si disperata de cineva .
Atunci cand simtim asta ,chiar subiectivi fiind, sa nu ezitam sa ascultam inima mai mult decat ratiunea,asta am vrut sa zic.

Dilema in sine, este raspunsul...

Este adevarat,dar nu ati citit tot mesajul meu(primul).
Am spus ca si acel prieten a lui Dumitru merita ajutor,dar in ce consta ajutorul?In consolare,intr-o discutie mai lunga,mai scurta in care sa-si spuna oful,sa i se dea ocazia sa fie inteles de cineva apoi sa fie trimis acasa sa se impace cu parintii.
Acestea sunt false drame,in opozitie cu alte cazuri care reprezinta drame reale!

Subscriu...

Yasmina, problema asta cu impartitul pachetelor am avut-o si eu, dar stii cum am facut odata? M-am rugat Maicii Domnului sa imi scoata in cale oameni care sa aiba cu adevarata nevoie de ele si s-au apropiat imediat cativa amarati, in liniste, iar eu am avut exact pentru fiecare.

Trebuie sa ne mai si rugam Domnului sa ne descopere cine are nevoie de ajutorul nostru....

Ei,dupa cateva astfel de intamplari ,mi-a dat Dumnezeu gandul cel bun si am inceput sa ma rog inainte de a pleca de acasa.
Intr-adevar,oamenii potriviti parca rasareau din pamant la momentul potrivit!!
Dar oricum,nici acum nu dau toate ajutoarele dintr-o data,ii astept si pe intarziati,sa fiu sigura :)

Sau mai bine sa iasa cu el in oras sa vorbeasca cu el face to face,ca omul acela sa treaca peste momentul mai greu din aceea seara,si asa isi proteja si intimitatea . Dar refuzul tot refuz se cheama ,chiar ambalat frumos.E un caz minor,lipsit de importanta si bun de aruncat la cosul cerintelor capricioase ale unora ,si fara raspuns .
Dar ceva ramane totusi .... Acel mic sentiment de dilema,oare am facut bine? Oare nu am ratat o ocazie?
Asta mai ales datorita neobisnuitului intamplarii : nu intotdeauna ne suna cineva noaptea sa ne ceara ajutorul .
Cam seamana cu o pilda spusa de Mantuitor, nu imi mai amintesc unde : " Daca cineva iti bate la usa noaptea sa iti ceara paine , nu te scoli sa ii dai ? "
In acel momente nu mai e ratiune si alte ganduri si calcule ,esti doar tu si el.
De aceea ,oricum am intoarce-o,un mic regret cred ca exista ,ca am simtit aroma desavarsirii ,fara sa o putem atinge.

Cristi, da-o pe romaneste!

Nici nu e nevoie sa traduc ca stiu ca e ceva rautacios:) ma insel?

Mare grija la ganduri , la vedenii si inselari . . .!
Traducere din engleza :
"Vorbele frumoase inseala atat pe intelepti cat si pe prosti "

editat........

Poti fi mai explicit,in ce sens sunt acele inselari ?
Cu ce ma insel?Sau cine se insala?

Iti place sa rostogolesti cuvinte frumoase , chiar tu marturiseai in urma cu un an , ca te miri cat de frumos poti sa scri ( n.n adica sa combini "muzical" si filozofic cuvintele ) , dar cand suntem pusi la proba practica suntem azvarliti cu multe suturi in partea dorsala . :40:
Inchei cu un citat din ultima ta postare :
"nu intotdeauna ne suna cineva noaptea sa ne ceara ajutorul .
Cam seamana cu o pilda spusa de Mantuitor, nu imi mai amintesc unde : " Daca cineva iti bate la usa noaptea sa iti ceara paine , nu te scoli sa ii dai ? "
In acel momente nu mai e ratiune si alte ganduri si calcule ,esti doar tu si el.
De aceea ,oricum am intoarce-o,un mic regret cred ca exista ,ca am simtit aroma desavarsirii ,fara sa o putem atinge.":44:

Noapte buna , si nu uita maine la 8:00 ( cel tarziu ) la Biserica !

Se simte clar că nu e vorba de o nevoie, ci de un profitor.
Mie-mi zice inima să nu dau crezare ”aburilor” din bar cu toate că In vino veritas.
Una e nevoia și alta-i dorința neînfrânată.
L-a sunat noaptea pentru că la bar nu au cazare după ora închiderii și l-au dat afară că nici nu mai consuma.
Imaturitatea lui e asemănătoare cu a unui copil care așteaptă numai să primească; de aceea înjură medicii care-i fac injecții și pe taică-său că nu-i deschide cont la bar.
Un copil are nevoie de cineva de care să se ”atașeze” și de la care să primească iubirea; de aici rezultă că el, în copilărie, nu a primit destulă iubire.
Citește mai atent datele problemei ca să chibzuiești ce vrei să zici.
Ca să-ți dovedești că nu te înșeli invită la tine acasă o singură dată un alcoolic schizofrenic și tratează-l simplu cu o cafea de care are nevoie sinceră și disperată.

Intr-adevar, poti sustine o victima (a vietii) un agresor e mai greu.
Dar cam toti sunt mai intai victime, pe urma devin agresori.

Poate ceea ce i-a spus tatalui sau nu e corect, si pretentiile lui actuale nu sunt drepte, dar oare tatal sau sa fi fost corect fata de el de a ajuns in situatia asta?

Insa nu oricine are suficiente resurse sa se implice in astfel de probleme complicate.

Nu e drept sa-i inchizi usa in nas la toate capitolele. dar nu cred ca-ti poti asuma riscul sa dormi cu el sub acelasi acoperis (+ riscurile previzibile pe termen medius si lung de a deveni un soi de capusa).

<<727. Î n t r e b a r e : Oare trebuie să primesc pe orice călugăr străin care vine la mine, necercetînd cele cu privire la el? Iar dacă-l primesc, cum trebuie să-l slobozesc? Şi trebuie să-i dau ceva cînd pleacă? Căci sînt unii care o cer şi aceasta.
R ă s p u n s : S-a scris în Proverbe: „Nu băga pe orice om în casa ta" (Sir. 11, 13). Cînd vine deci la tine un străin, roagă-te mai întîi lui Dumnezeu şi apoi cercetează cele cu privire la el; şi de unde este şi unde merge. Şi de ţi pare că trebuie să-l primeşti, primeşte-l şi slobozeşte-l după ce l-ai hrănit, nedîndu-i nimic. Căci de vreai să faci peste puterile tale, nu vei putea mult timp.>>

Cred că nu ai greşit, neprimindu-l în casă. Ai primit deja răspunsuri şi argumente în acest sens.

Dar de unde stii atat de sigur ce fac la proba practica? Ma cunosti cumva? :)
In nebunia mea,cred ca l-as fi primit pe amaritul ala,macar pt o seara sa se simta si el om. In rest ,cu mintea dau dreptate tuturor acelora care indeamna spre precautie fata de astfel de oameni.Si eu am aceeiasi minte ca si voi.
In plus,stiu un caz in care cineva a primit un astfel de amarit care cersea la usa blocului !!! I-a dat o camera ,l-a tinut un timp,ii mai dadea si mancare cand avea ,iar in final ,acela s-a facut chiar nesimtit,si lucrurile s-au terminat urit.
Deci desi ratiunea ne spune sa ne vedem de drum,sa fim precauti , ca e mai sanatos,inima nu asculta mereu de ea , si ne impinge la unele fapte de daruire nebunesti .
Dar oare cel care a intors obrazul celalalt cand era lovit nu era tot nebun in intelesul lumii ? Si oare cel care si-a dat si haina celui ce vroia sa ii fure camasa ,nu era tot nebun si imprudent ?

P.S. Am fost azi la biserica,cum m-ai sfatuit.
Preotul ne tot ruga sa dam bani pt caramizi,pentru a cumpara prescuri ,apoi iar bani de luminari . Am dat ,RATIONAL ,cate 1 leu,cum dadea fiecare dintre cei de acolo ( e un program la aceea biserica , o caramida= 1 leu)
Dar cand am iesit afara,am vazut o baba amarata ,pe care nu o baga nimeni in seama
Acesteia i-am dat 10 ron ,mult mai mult decat Bisericii,ca asa mi-a zis inima in acel moment.
Si ca sa fiu on topic << Am gresit? >>

Că te-ai mândrit cu asta si ne-ai spus? Da!

:) Asta o accept ,dar pacatul acesta mi-l va purta Cristi,pentru ca el m-a acuzat ca intre vorbele si faptele mele e distanta, fara ca macar sa ma cunoasca . M-am facut vinovat de mandrie , in fata celui care s-a facut vinovat de judecata nedrepata.
(In paranteza fie spus ,si apostolul Pavel a utilizat acest mijloc,cand a povestit corintenilor rapirea sa la al 3 lea cer )
Ideea este ca am vrut sa subliniez ca nu intotdeauna inima asculta de ratiune , chiar daca e vorba de propria mea persoana .
Si sa va indemn sa nu dispretuiti pe cei mici si de dispretuit ,caci prin acestia veti putea ajunge la faptele mari . Colegul Dumitru_73 a simtit acest impuls de a ajuta ,trecand peste frica , pe care toti o avem. Toti a-ti respins acest sentiment,ca inutil si irational ,ba poate chiar daunator.
Dar omul cazut,privirea celui care isi pune nadejdea in noi , de aceasta cum putem sa ne ferim ? Nu merita sa ne oprim o clipa in loc si sa ii dam atentie ?