"Adevarata stiinta duce la credinta"
 

Sfântul Maxim Mărturisitorul (580-662) afirma, în scrierile sale, faptul că lucrurile nu sunt rele în sine, dar pot deveni bune sau rele în funcţie de modul în care le întrebuinţăm. De exemplu, Sfântul Maxim spunea că nu mâncarea este rea în sine, ci lăcomia pântecelui; nu banii, ci iubirea de bani (arghirofilia) etc.
Cred că, pornind de la această idee, am putea ajunge la concluzia că ştiinţa omenească nu este rea în sine, căci are ca obiect de studiu lumea creată, universul (cosmos = armonie, frumuseţe, podoabă) la care se referă autorul biblic atunci când afirmă că, în ziua creaţiei, "toate erau bune foarte".
Ştiinţa nu este în conflict cu religia noastră creştină! Oare Adam n-a lucrat ca un adevărat om de ştiinţă, atunci când a pus fiecărei creaturi numele potrivit? Denumirea animalelor - realizarea ştiinţifică a protopărintelui nostru - a avut loc chiar înainte de căderea în păcat şi (de ce să nu recunoaştem?) a fost o izbândă esenţială a raţiunii omeneşti, fără de care tare greu s-ar mai descurca biologii moderni... :)
Ştiinţa nu poate fi considerată ca negativă în sine, căci este realizată de către raţiunea umană - chipul lui Dumnezeu din noi. Dumnezeu ni Se descoperă inclusiv prin creaţie (Revelaţia naturală), potrivit Psalmistului care exclamă: "Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria" (Psalm 18, 1; vezi şi Romani1, 19-20).
Ştiinţa poate fi "bună foarte", întocmai ca obiectul ei de studiu, dacă o dăruim lui Hristos, aşa cum magii de la Răsărit au reuşit să transforme până şi pseudoştiinţa astrologiei într-un mijloc de aflare a lui Dumnezeu-Omul.
În caz contrar... ştiinţa poate deveni o patimă, un mijloc de distrugere sau chiar un idol. Tot ceea ce se face pentru Dumnezeu şi conform voinţei Sale este pozitiv. De aceea, doar despre ştiinţa folosită în scopuri rele se poate afirma că este rea, dăunătoare, chiar demonică. Mai corect spus: nu ştiinţele în sine sunt rele, dar pot fi utilizate în scopuri negative şi, din acest motiv, anumite realizări ştiinţifice (precum bomba atomică, de exemplu) pot fi considerate ca rele şi deci inacceptabile pentru noi, creştinii.
De exemplu: chimia este bună, dacă se foloseşte pentru fabricarea de medicamente sau pentru alte scopuri binecuvântate de Domnul; este rea, practicată cu scopul inventării de arme sau în alte moduri anticreştine. Alt exemplu mult mai familiar nouă, din păcate: medicii ginecologi au şansa şi vocaţia de a contribui la venirea pe lume a bebeluşilor, dar, în virtutea liberului arbitru, pot deveni şi călăi neînduplecaţi ai pruncilor nenăscuţi.
Oare nu cumva şi teologia academică, ştiinţa noastră cea mai dragă, se înscrie în acelaşi principiu? Cred că da: poate fi practicată pentru mărturisirea lui Hristos, dar şi... pentru formularea unor erezii (vezi, în acest sens, modul de "teologhisire" al ereziarhilor din perioada Bisericii primare).

Dumnezeu să ne ajute să folosim spre slava Sa cunoştinţele noastre, astfel încât înţelepciunea noastră să nu devină "nebunie înaintea lui Dumnezeu", ci dar bine primit!

Doamne ajută!

Marii savanti au crezut in Dumnezeu
 

"In realitate, marii savanti au crezut in Dumnezeu. Galileo Galilei, Johannes Kepler, Robert Boyle, Mihail Vasilievici Lomonosov, Blaise Pascal, Gottfried Leibniz, Isaac Newton, Michael Faraday, James Joule, Lord Kelvin, James Maxwell, toti acestia credeau cu tarie in Dumnezeu.

Astronomul Johannes Kepler (1571-1630), unul dintre intemeietorii Astronomiei moderne, spunea: Cred numai si numai in slujirea lui Hristos. Intentionam sa devin teolog, dar vad acum ca prin stradaniile mele Dumnezeu este slavit si in astronomie, intrucat cerurile spun slava lui Dumnezeu.

Fizicianul Isaac Newton (1642-1727), descoperitorul legii gravitatiei universale, minunandu-se de armonia sistemelor ceresti, spunea: Acest sistem extraordinar al soarelui, planetelor si cometelor poate sa apara doar din lucrarea unei Fiinte inteligente si atotputernice.

Fizicianul James Joule (1818-1889), unul dintre intemeietorii Termodinamicii, marturisea: Dupa cunoasterea si implinirea voii lui Dumnezeu, urmatorul meu tel este sa cunosc cat pot de mult despre atributele Sale intelepciunea Sa, puterea si bunatatea Sa, asa cum sunt ele aratate de lucrarea mainilor Sale.

Fizicianul William Thomson (Lord Kelvin, 1824-1907) a zis: Pretutindeni in jurul nostru se afla dovezi coplesitoare ale unui proiect divin. Conceptia ateista mi se pare atat de lipsita de sens, incat nici nu o pot exprima in cuvinte.

Medicul Nicolae Paulescu (1869-1931), descoperitorul insulinei, combatand teoria ateista a evolutiei speciilor, a zis: Generalizari nejustificate, rationamente defectuoase iata firul cu care este cusuta doctrina transformarii speciilor. In urma cercetarilor biologice, el a ajuns la urmatoarea concluzie: Viata este efectul a doua cauze imateriale: una, cauza secundara sau sufletul – unica pentru fiecare fiinta vietuitoare; alta, cauza primara, sau Dumnezeu – unica pentru totalitatea fiintelor vietuitoare.

Adevaratul om de stiinta ajunge la concluzia existentei Ziditorului. Studiind stiintele in continuare, el cauta intelepciunea Ziditorului aratata in zidiri. De aceea Sfantul Grigorie Palama zice: Deci care ar trebui sa fie lucrarea si telul celor ce cauta intelepciunea lui Dumnezeu din zidiri? Oare nu dobandirea adevarului si slavirea Ziditorului? Aceasta este vadit tuturor. Insa cunoasterea filosofilor pagani este departe de amandoua aceste teluri. Adica filosofii pagani nu au fost in stare sa faca trecerea mintala de la zidire la Ziditor. Sa laudam si noi si sa ne minunam contempland aceasta mareata lucrare a lui Dumnezeu: toata zidirea cea vazuta. Inca si inteleptii elinilor o lauda si o admira, cercetand-o. Insa noi facem aceasta spre slava Ziditorului, in vreme ce ei impotriva slavei Lui. Caci ei slujesc in chip nefericit fapturii, in loc sa-l cinsteasca pe Cel ce a zidit-o".

Dialoguri despre Stiinta si Credinta, de Ioan Vladuca

Daca este ajutat de Dumenzeu, de teologie, de Biserica, sa isi continue onest, liber activitatea sa stiintifica ... caci multi dusmani are omul de stiinta si stiinta: filozofii atei, duhurile necurate, satana... ifatuarea intelectuala, desfranarea intelectuala, mandria si slava desarta!!!

Afirmatia dvs este eronata si tendetioasa.
Stiinta nu isi propune nici sa infirme nici sa confrime un Ziditor, Creator. Din punct de vedere filozofic si teologic, stiinta este neutra.

Scopul stiintei este acela de a explica modului in care functioneaza universul.

Stiinta se defineste ca fiind: studiul naturii (exclusiv a obiectelor si fenomenelor materiale) prin observatie si rationament.

Batalia cumplita se da insa intre teologie si filozofie. Cum intrpretam datele stiintifice? Ce sens le dam?
1) Un sens teologic care sa afirme inechivoc existenta Creatorului si astfel oamenii sa slaveasca pe Dumnezeu: "Domane Tu toate cu intelepciune le-ai facut"?
2) Un sens filozofic ateu: totul este intamplare... universul functioneaza in acest mod fara un scop anume. Omul nu are "voie" sa caute un sens al existentei... (iata una din marile dracovenii ale epocii noastre).

Asadar sa luam aminte fratilor. Domnul Iisus Hristos sa ne lumineze cu harul Sau.

Slava Domnului intru Sfintii Sai (precum Sfantul Grigorie Palama, Sfantul Maxim Marturisitorul, Sfantul Ioan Damaschin, Sfantul Simeon Noul Teolog, Safantul Nichita Stithatul, Sfantul Luca al Crimeei, Sfantul Serafim de Sarov...).

Tot Sfantul Grigorie Palama afirma: "stiinta este buna daca este folosita cu masura... caci vai de omul care isi risipeste viata in stiinta si nu ia aminte la sufletul sau". Consider ca putem vorbi in acest caz de desfranare intelectuala.
http://www.cartiortodoxe.ro/cartea-c...itru,-pr..html
"Viata si invatatura Sfantului Grigorie Palama - Pr.Prof. Dumitru Staniloae"

Credinta
 

Si pentru ca veni vorba de credinta...

Deplinatatea actiunii credintei este cunosterea lui Iisus Hristos. Doar atunci vom striga impreuna cu Iov: " Din spusele unora si ale altora auzisem despre Tine, dar acum ochiul meu Te-a vazut. Pentru aceea ma urgisesc eu pe mine insumi si ma pocaiesc in praf si cenusa ". (42, 5-6).

"noi am crezut si am cunoscut ca TU este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu cel viu" (Ioan 6)
"noi ceea ce stim vorbim si ceea ce am vazut marturisim" (Ioan 3)
"cum pot eu sa vorbesc de rau pe Dumnezeu cand simt Duhul Sau in pieptul meu" (Iov)

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

Ekaterina a dat un citat, nu e afirmatia ei. Iar afirmatia din citat nu este eronata sau tendentioasa, poate nu ai inteles sensul. Este foarte corecta si adevarata din punct de vedere al credintei. Este legata de propozitia dinainte: "Adevaratul om de stiinta ajunge la concluzia existentei Ziditorului. Studiind stiintele in continuare, el cauta intelepciunea Ziditorului aratata in zidiri."
Adica omul de stiinta credincios cerceteaza adevarul gandindu-se ca pe toate le-a facut Dumnezeu. Si vede intelepciunea cu care le-a facut Dumnezeu pe toate, pentru ca de fapt toul este o minune, dar noi fiind obisnuiti cu ele nu ne mai dam seama, credem ca e ceva obisnuit.
Asa gandeau si oamenii de stiinta in trecut, unii chiar afirmau cat de frumos a facut Dumnezeu totul. Si in vest la inceput cei ce se ocupau cu stiinta cautau sa vada cum a facut Dumnezeu toate lucrurile. Dar apoi au parut ateii si nu mai credeau ca exista un Creator, asa ca au incercat sa separe stiinta de orice credinta.
De un secol si ceva au trecut nu de la ce se poate observa si experimenta la speculatii despre macrounivers si microunivers. Si au tot lansat teorii, celor mai plauzibile le-au dat temporar credit si asa avem azi unele teorii bazate mai mult pe filozofie, nu pe stiinta (cele despre macrocosmos si microcosmos). Pe timpul lui Einstein se sustinea ca exista eter in univers, Einstein a trecut in ipoteza ca nu exista si pe baza acestei ipoteze a lansat teoriile sale.

Asadar stiinta si ortodoxia nu sunt niciodata incompatibile, dar e vorba doar de stiinta adevarata, si nu de speculatiile filozofice transformate apoi in teorii care contravin credintei.

Sunt intru totul de de acord cu acesta asertiune.

Precizez insa ca stiinta adevarata este cea care nu isi depaseste limitele: studiul modului de functionare al universului prin observatie si rationament.

Astfel stiinta nu va putea spune niciodata care este cauza si scopul acestui mod de functionare al universului. Doar teologia poate oferi raspunsul adevarat la aceste intrebari. Filozofia il intuieste... dar "taramul" filozofiei are marele dusman: demonul madriei, infatuarea intelectuala al carui tinta este inechvoca: ateismul (culmea mandriei si a nebuniei: nu avem nevoie de Dumenzeu... nu exista pronie). Asta nu inseamna ca nu exista si filozofi care au intutit ca in om constiinta este glasul chipului lui Dumnezeu, deci implicit nu doar exista Dumnezeu dar omul comunica cu Dumnezeu prin intermediul constiintei: Socrate spre exemplu.

Sfintii Parinti filocalici afirma inechivoc (asemenea lui Socrate): de vrei sa stii daca ceea ce faci este dupa voia lui Dumnezeu sau nu, asculta-ti constiinta. (Referinta Sf. Nichita Stitathul - Viata Sfantului Seimeno Noul Teolog). Desigur ca in Biserica constiinta si comunicarea cu Hristos Iisus prin intermediul Sfintelor Taine, prin conlucrarea cu harul lui Dumnezeu este la un nivel de neimaginat pentru filozofi... caci Sfintii Parinti Filocalici l-au vazut pe Dumnezeu (harul Sau, energia Sa) asa cum Sfintii Moise si Sfantul Ilie l-au vazut pe Tabor... si asa cum l-au vazut pe Tabor Sfintii Apostoli Petru, Ioan, Iacov...
Doar in Biserica, prin Sfintele Taine intru Hristos Iisus apare constiinta hristificarii, indumnezeirii omului prin harul lui Dumnezeu.

Acolo pe Tabor, ravna Sfantului Ilie Tesviteanul a fost implinita deplin, acolo pe Tabor la Schimbarea la fata, inima (intelectul, dragostea) Sfantului Ilie Tesviteanul care ardea de dragostea lui Dumnezeu caci voia sa il vada pe Dumnezeu... s-a saturat si s-a odhnit deplin.
In perioada Vechiului Testament Sfantul Ilie Tesviteanul nu a putut sa il vada pe Dumnezeu... a vazut doar urma Lui "ca o boare de vant" care il tragea pe Sfatnul Ilie Tesviteanul catre Tabor... catre Schimbarea la Fata.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

Toti oamenii cu adevarat intelectuali pe care ii cunosc - nu produsele comuniste - sunt oameni credinciosi.

Inseamna ca esti doar in medii intelectuale de credincisi. Si mai inseamna ca numesti intelectuali adevarati doar pe cei care au si intelectul (mintea) luminata de Duhul Sfant. Bine faci.

Totusi facultatea intelectului (rationala si contemplativa) este specifica speciei umane. Exista si intelectuali filozofi precum Socrate care au marturisit adevarul in ceea ce priveste virtutea, constiinta. Si ei au o doza de adevar (caci sunt dupa chipul lui Hristos) insa nu deplin.

In mediile intelecutale unversitare, cercetare, tehnologie sunt si filozofi onesti (care spun ca nu stiu cand sunt intrebati de existenta lui Dumnezeu sau ca nu ii intereseaza)... dar este si intunericul dracesc al ateismului care robeste mintile multor intlectuali si ii face fie sa afrima cuprinsi de mandrie si slava desarta: Nu avem nevoie de Dumnezeu... existenta universului nu are un sens si un scop.

E o lupta cumplita... caci idolatria din vechime care ii robea pe oameni sa se inchine la zei, a fost astazi inlocuita cu idolatria nihilismului, a negarii, a ateismului, a materiasmului filozofic ... ei sunt asemenea celor descrisi de cuvintele Sfatnului Pavel "sa bem si sa mancam caci maine vom muri, nu este inviere". Atunci erau putini... acum sunt multi caci si satana si duhurile necurate se adapteaza fiecarui veac, stiintei timpului... profita de orice ca sa il indeparteze pe om de Dumnezeu, de Sfanta Biserica, De Sfintele Taine, de Sfintii Parinti... de Hristos Iisus, de harul Duhului Sfant, de Maica Domnului... de cruce, de Schimbarea la Fata, Tabor!

Asadar sa luam aminte, sa nu ne hazardam, sa nu subestimam adeversarul: patimile, pacatele si demonii. Doar mila lui Dumnezeu ne tine si scopul vietii omului este trairea Evangheliei, dovandirea harului Duhului Sfant.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

Da, in stiintele umaniste sunt oameni credinciosi cei mai multi, nu atei. Acum, cat de practicanti sunt unii, asta nu e treaba mea. Chiar si profesoara mea de filosofie din liceu era o crestina practicanta. Printre istorici vad ca sunt atei, dar cred ca aceasta este si mostenirea comunista.
Adevaratul intelectual nu poate trai o viata fara Dumnezeu, asta e credinta mea.

Asta e si problema, ca teorii filozofice au ajuns sa fie acreditate ca stiinta si sa se incerce construirea unei argumentatii stiinitifice cu orice pret. La fel a fost cazul teoriei evolutioniste, care la inceput a fost o teorie filozofica iluminista preluata de la ganditorii antici. Sau formarea universului.
Adrian Lemeni pe care il dadeai la bibliografie spune: "Karl Popper definea o teorie ca fiind stiintifica numai in masura in care ea este verificabila experimental. Din acest punct de vedere cosmologia nu poate fi sigura pe caracterul stiintific al supozitiilor facute, deoarece predictiile ei pentru a putea fi verificate experimentale ar necesita conditii ce depasesc (si vor depasi totdeauna) posibilitatile terestre."

în toată istoria ei ştiinţă si-a depăşit întotdeauna limitele.

a incercat... "(a)trasa" fiind de filozofii "obraznici" care considera ca materialismul (ce implica ateismul) este singura "realitate".

Teolgoia si teologii sunt chemati sa ajute stiinta sa ramana in limitele ei: exclusiv stuidiul modului in care funcitioneaza universul... stiinta nu va putea niciodata spune care este cauza si scopul acestui mod de functionare al universului.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

cu ce ar putea teologia să ajute ştiinţa?

ar fii NOMA. problema e ca merge cam asa:
http://rationalwiki.org/w/images/4/41/NOMA.png

întrebarea era cu ce ajută teologia, nu oamenii de ştiinţă credincioşi.

In acest sens consider pertinente urmatoarele afirmatii:
a) sa inteleaga ca stiinta trebuie sa ramana in limitele ei: exclusiv stiudiul modului in care functioneaza universul.
b) sa o "protejeze" de orice imixtiune filozofica atee, care inceaca sa dea exclusiv un sens ateist (materialsit, nihilist, desit etc) acestui mod de functionare al universului.

Adică să o cenzureze ...

Vrei să fii amabil să clarifici ce e aia desit?

Întreb deoarece dacă ai vrut să apui deist și nu ai corectat greșeala(deși aveai timp) atunci te contrazici în termeni.

asta e parerea ta , pentru ca pleci de la premisa ca nu exista Dumnezeu... Eugen7 a spus foarte bine : "imixtiune filozofica atee, care inceaca sa dea exclusiv un sens ateist (materialist) , adica aceasta implicare a filozofiei ateiste este de fapt o limitare (cenzurare).

aha ... şi trebuie să intervină teologia pentru a-i reda libertatea? eşti glumeţ ...

dar nicidecum filozofia atee.

apoi:

Eu cred ca aceasta este o parere preconceputa. In ciuda aparentelor, comunismul a fost o "lucrare" binecuvantata de Dumnezeu, iar "interdictiile" au marele merit de a ne determina sa facem pe dos. Un intelectual care imi vine acum in minte este Petre Tutea, dar si Andrei Plesu. Daca au existat si intelectuali care au devenit atei sau "rataciti" in timpul comunismului, asta nu datorita doctrinei marxist-leniniste, ci datorita propriilor lor inclinari. Invatatoarea mea, desi primea "bobarnace" mereu, din partea conducerii de partid, nu lipsea de la biserica. Profesoara ta de filosofie, cu siguranta era tinta multor ironii, inainte de "89. Lumea nu vorbea prea mult despre credinta, dar o traia si tin minte ca la un moment dat era un adevarat "curent" al tinerilor, pentru a vietui la manastire. Parerea mea este ca acum suntem mult mai de plans. Ai dreptul sa faci ce vrei, dar sansa de a te mantui este mult, mult mai redusa, fiindca esti expus mult mai multor riscuri fata de odinioara.
Cat despre stiinta si credinta, ma vad cu totul depasit si nu sunt in masura sa intru in polemici sau dezbateri pe aceasta tema. Un lucru insa am inteles in prostia mea: omul egoist si orgolios, lipsit in sine de Dumnezeu, nu poate ajunge la performante prea mari in stiinta. Privind in urma, imi amintesc de ratacirea poporului lui Israel 40 de ani, pana sa ajunga la pamantul fagaduit. La fel si in stiinta. Dumnezeu are resurse nelimitate in orice domeniu, dar atat timp cat nu meritam, aceste resurse raman ascunse cunostintelor noastre. Si-apoi, chiar daca mai apar din cand in cand idei revolutionare (Iustin Capra spre exemplu), sunt destui interesati, cu bani si multa influenta, care sa blocheze orice tendinta de promovare a acelor idei care usureaza viata omului in mod... gratuit (sau aproape).

aşa cum spuneam ... eşti glumeţ.
ateismul este o concluzie, nu o ipoteză.

...acea concluzie este formata din presupuneri si speculatii.
Scrie intr-o enciclopedie/manual de fizica aceasta "concluzie" ? NU.
Cine a ajuns la aceasta "concluzie" ? raspuns : un ateu(sau mai multi).

Dar,se pare ca vorbesc cu peretii...

Asta este exact ca şi când aţi spune "creştinismul este o concluzie, nu o ipoteză". Sau "socialismul este o concluzie, nu o ipoteză".

În realitate, (ne)credinţa, ca şi orientarea politică (spre stânga sau spre dreapta) sunt opţiuni fundamentale. Ele pot influenţa concluziile, nu concluziile pe ele. De aceea, ideea de "autonomie a ştiinţei" este la fel de nefondată ca ideea de "autonomie a artei". Spre exemplu, după 20 de ani de studiu al albinelor, cercetătorul de dreapta va trage concluzia că există ierarhie, iar cercetătorul de stânga că există comunitate. Exact aceleaşi date sunt văzute cu alţi ochi de unul şi de altul, tot aşa cum ortodocşii, catolicii, protestanţii ori ateii trag concluzii cu totul diferite citind exact aceeaşi Biblie.

Excepţional! :)

...
 

Aţi scris: "In ciuda aparentelor, comunismul a fost o "lucrare" binecuvantata de Dumnezeu, iar "interdictiile" au marele merit de a ne determina sa facem pe dos."
Cred că ar fi interesant să-i întrebaţi şi pe cei care au suferit în închisorile comuniste: comunismul a fost o lucrare binecuvântată de Dumnezeu? :(
Probabil că, dacă aţi purta o discuţie despre Sf. Constantin cel Mare, aţi împărtăşi opinia potrivit căreia Edictul de la Mediolanum (Milano) şi tot ceea ce a realizat acel împărat roman pentru Biserică a constituit un prilej de ispită, căci persecuţiile împotriva creştinilor îi întăreau în credinţă pe aceştia... :(
În perioada comunistă, au existat creştini martiri şi mărturisitori ai Domnului nostru Iisus Hristos, oameni care au suferit groaznic fizic şi psihic timp de zeci de ani, doar pentru "crima" de a mărturisi că Hristos a înviat şi că Duhul Sfânt este Izvorul libertăţii! Nu vorbesc din imaginaţie, ci i-am cunoscut personal pe domnii Marcel Petrişor şi Demostene Andronescu, doi eroi în viaţă. După ce i-am auzit relatând câteva dintre experienţele "binecuvântate de Dumnezeu" pe care le-au trăit în temniţele anticreştinilor comunişti, m-am îngrozit şi, vă spun fără să exagerez, că în noaptea următoare am avut insomnie... Aceşti doi intelectuali (domnul D. Andronescu scrie şi poezii creştine de o deosebită frumuseţe şi profunzime) au fost arestaţi şi condamnaţi la ani grei de închisoare cu muncă silnică, doar pentru că unul dintre ei (domnul profesor Petrişor) a fost bănuit fără motiv că ar fi fost legionar, iar celălalt, pe când era student la Filosofie, a protestat paşnic pentru că unii dintre colegii lui au fost arestaţi pe nedrept. Pentru aceste "crime", cei doi domni au fost privaţi de libertate şi torturaţi în moduri pe care... nu ştiu dacă-mi este îngăduit să le descriu pe un forum creştin.
Îmi veţi spune că aceştia au avut prilejul de a deveni martiri. Da, ei au fost martiri... şi tocmai de aceea, pentru că cei mai buni creştini şi intelectuali din ţară au fost exterminaţi, tocmai de aceea acum se întâmplă ceea ce se întâmplă în politică, în societate la toate nivelurile sociale. Tocmai din cauza uciderii acestor mărturisitori şi mucenici ai Domnului, noi, tinerii de astăzi, tânjim după modele de moralitate autentică... şi greu le găsim în viaţa de zi cu zi.
Studenţii (în special de la Teologie, dar şi de la alte facultăţi), care au fost supuşi experimentului psihologic de "reeducare" de la închisoarea din Piteşti, au devenit din buni creştini torţionari. Probabil că ştiţi ce a fost acel experiment, în ce a constat... Dacă n-aţi aflat, vă voi spune foarte pe scurt, doar în câteva cuvinte, fiindcă n-aş vrea să vă întristez: deţinuţii de acolo (cei mai mulţi tineri studenţi) erau obligaţi să se tortureze între ei. Îmi veţi spune că nu era posibil ca ei să accepte aşa ceva. Da, tocmai de aceea, erau supuşi în mod sistematic unor chinuri fizice şi psihice atât de cumplite, încât, până la urmă, la început împotriva voinţei lor, ajungeau să se tortureze unii pe alţii... şi au existat cazuri în care unii deţinuţi de acolo îşi loveau colegii plângând în hohote... şi nici măcar nu li se dădea posibilitatea să se sinucidă înainte de a li se degrada sufletul şi întreaga fiinţă. Gata, nu mai am tăria necesară să relatez mai mult... şi nu pot spune aici, pe un forum creştin, în ce modalităţi erau obligaţi să apostazieze şi ce trebuia să facă pentru a batjocori Sfânta Euharistie. Nu vă pot spune fiindcă, pe bună dreptate, aş fi imediat exclusă de pe forum. În schimb, cei care au trecut prin aceste suferinţe au dreptul şi datoria de a mărturisi şi şi-au îndeplinit această datorie scriind cărţi. Le puteţi citi. Dacă nu puteţi citi cărţi despre "fenomenul Piteşti" (de exemplu, eu mă tem să citesc astfel de cărţi, pentru că mă dezechilibrez psihic doar când aud accidental despre câte un aspect al acelui experiment)), citiţi "Jurnalul fericirii", "Poeţi după gratii" şi alte scrieri memorialistice ale celor care au trecut prin infernul comunismului.
Îmi cer iertare dacă mesajul meu a fost nepoliticos sau v-a tulburat starea sufletească. Nu pot tăcea... din respect faţă de străbunicul meu mort la canal doar pentru că aparţinea unei categorii sociale indezirabile pentru ideologia ateist-comunistă. Nu pot tăcea, de asemenea, din respect faţă de bunicul meu, care a fost anchetat de către Securitate doar pentru această simplă afirmaţie, rostită între prieteni: "dacă ar începe acum un război între ruşi şi americani, ar câştiga americanii". Mă simt datoare să scriu acestea şi pentru că rudele din patea tatălui meu au fost prigonite doar pentru "vina" de a fi fost... de origine germană. Nu în ultimul rând, cred că noi, tinerii creştini, avem datoria de a reacţiona împotriva comunismului de câte ori avem prilejul, din dragoste şi recunoştinţă faţă de zecile de mii de martiri ai lui Hristos care, cu preţul vieţii lor, s-au opus acestei ideologii criminale.

Dumnezeu să fie cu dvs!

O mică precizare, în fond off-topic, numai de dragul exactităţii istorice: cei mai mulţi nu erau atât tineri studenţi, cât legionari. Piteşti a fost o închisoare de legionari. Studenţii ţărănişti erau mai degabă "internaţi" la Aiud, iar cei liberali mai degrabă la Canal. Împrejurarea că, într-adevăr, mulţi din cei de la Piteşti erau studenţi se explică prin faptul că foarte mulţi studenţi erau legionari (dealtfel, Mişcarea a început ca acţiune a studenţimii ieşene, după cum se ştie). Deci, nu caracterul de studenţi era ceea ce îi făcea victime ale reeducării de la Piteşti, ci caracterul de legionari.

Încă un lucru: cineva ar putea rămânea cu impresia că acel "experiment social", cu adevărat diabolic, ar fi reuşit. În realitate, numai doi dintre strudenţii legionari au devenit torţionarii fraţilor lor de cuib şi crez: unul se numea Ţurcanu, iar celuilalt, din fericire, i-am uitat numele.

Am înţeles, mulţumesc pentru precizări.

Hristos în mijlocul nostru!

Nu ai pentru ce sa-ti ceri iertare. Iti smit durerea si cred eu ca te inteleg mai bine decat las sa se descopere in aparenta. Rugamintea mea este sa incerci sa te rupi de "tragedie", cu atat mai mult daca a avut loc in familie. Comunismul a fost "parfum", fata de ceea ce traim acum. Schimbarile care au loc in sufletele acestei generatii ca si a celor ce (nadajduiesc ca) vor urma, au o directie unica: risipirea, caderea, deznadejdea. Cei care au fost in inchisorile comuniste, dupa niste ani au inteles ESENTIALUL. "Binecuvantata fii, inchisoare"... Citeste fara ura si fara partinire ceea ce ne-a ramas de la cei care au devenit sfinti. Sunt unii care au avut sansa sa iese din inchisoare, fara nici un fel de compromis, dar au inteles ca abandonand inchisoarea, il abandonau pe Hristos. Acei sfinti sunt acum grabnic ajutatori noua, cei pacatosi care avem la indemana toate slabiciunile lumii si pe majoritatea dintre ele, chiar le si traim. Noi poate inca mai suntem constienti ca sunt patimi, dar copiii nostri le vor lua ca si firesti, ca doar o viata avem ce merita traita din plin. In plus, toate proopocirile legate de comunism, sustin aceleasi lucru": nu de "balaurul" de la rasarit trebuie sa ne temem, fiindca acela nu ne poate lua sufletul, ci de cel care ne ofera totul cu zambetul pe buse, dar ne transfera identitatea in catastiful lumii intunecate...

Nicidecum, ci sa o protejeze, sa ii asigure independenta filozofica si teologica.

Prezint scuze pentru exprimarea echivoca.

Desimul nu are ce cauta la ateism dar nici credinta (cognitie a divnitatii) nu se poate numi. Ce Dumnezeu este acela lipsit de pronie? Ce utilitate existentiala poate avea un asemnea Dumnezeu lipsit de pronie?

Graba strica treaba....

Doamne ajuta.

poate ... doar că pereţii mei au mai.multe urechi decât ai tăi...

ai dreptate, în parte.
dar ştiinţa este adaptabila. religia nu.
dar pe religie nu deranjează felul în care ştiinţa defineşte organizarea stilului de albine.
ci, de exemplu, dacă vă găsi viaţa în altă parte decât Pământul.
aşa cum vă deranjat când a descoperit că pământul este rotund ...

şi calul, dacă ar gândi, ar spune "exceptional" admirand orizontul.

cum ar putea să o protejeze şi să-i asigure independenţa?

Minunat acest expozeu,drept pentru care,frate,iti multumesc si ma rog pentru sporirea harului tau.
As dori sa completez ce le spuse de tine,ca,Dumnezeu ne-a dat stiinta pentru al cunoaste mai in detaliu ,prin "intelegerea lucrurilor mainilor sale"cum spune si psalmistul.Prin urmare stiinta este luminarea mintii si nu intunecarea ei!O pleiada de oameni,de-a lungul existentei fiintei umane pe acest pamant,au incercat sa ne deturneze de la menirea noastra,folosind stiinta ca pe o bata impotriva lui Dumnezeu.La tot pasul auzi sau citesti acest slogan:oamenii de stiinta au demonstrat ca,Iisus nu a inviat,ca Biblia a fost scrisa de...,ca...Acesti oameni,care argumenteaza cu argumentele neargumentate de catre "oameni de stiinta"sunt fratii nostri,tot timpul nedispusi in a introspecta ei singuri,intelesul cuvantului Evangheliei!Sunt aceiasi frati ai nostri care azi,in loc a judeca miezul situatiei actuale din Romania cu propria lor judecata,fug pe posturile de televiziune sa vada si sa auda ce spun"oamenii de stiinta" de acolo,iau de bun ce aud si apoi te combat pe tine.Scriam intr-o alta postare despre comoditate,si spun si acum ca aceasta nu are nimic deaface cu indemnul lui Pavel la studiu, la cercetare pentru intelegerea cailor Domnului.Comoditatea ne ucide,mai intai,sufletul,apoi ne ucide si fizic,prin nepasarea fata de El si de semenii nostri,prin nepasarea fata de noi insine!In zilele noastre,comoditate este elementul principal prin care tatal minciunii ne desparte de Dumnezeu.Dealtfel,Domnul Iisus ne indeamna tot timpul la veghere!Vegherea este cea care ne pazeste de cadere,de pierderea mantuirii! Dumnezeu sa ne ajute sa ramanem tot timpul treji!

Consider elocvent din punct de vedere teologic ortodox
a) pentru protectia stiintei
- sa fie teologi buni cunoscatori ai paradigmei stiintifice actuale (dupa modelul patristic) asa cum se contureaza in prezent curentul neopatristic.
- sa faca diferenta intre stiinta (ce poate explica exclusiv doar modul in care functioneaza universul) si filozofia materialista (care da un sens ateist acestui mod de functionare al universului)
- sa "trambiteze" (sa faca opinia publica constienta) ca intre stiinta si teologia ortodoxa nu poate exista conflict, sau opozite intrucat domeniile sunt diferite. Stiinta ne ajuta sa slavim pe Dumnezeu (Creator si Proniator) marturisind: "Doamne TU toate cu intelepciune le-ai facut", evident daca descoperirilor stiintifice li se ofera un sens exitential ortodox.
Stiinta este ca vinul. Folosit cu masura este benefic pentru om (cognitie)... insa folosit necumpatat este daunator.

b) pentru pastrarea independentei (filozofice, inclusiv teologice) a stiintei
- sa interzica (prin autoritati elceziale competente) clericilor care nu au studii stiintifice adecvate sa denigreze stiinta.
- sa explice inechiovc oamenilor (inclusiv la nivel Sinodal) ca omul nu trebuie sa aleaga intre stiinta si Sfanta Biserica (Sfintele Taine, invatatura Sfintilor Parinti).
- sa atraga adecvat atentia oamenilor de stiinta ca orice afiramtie a dansilor in domeniul teologic ortodox este ridicolca, ilara, hazardata daca nu au cunostinte, traire si studiu adecvat (dupa modelul patristic, filocalic).
- sa se implice activ in disputele cu filozfia materialista ce incearca sa acapareze stiinta. Este trist dar adevarat ca se constanta o ingradire (amputare) intelectuala a oamenilor credinciosi ortodocsi (si nu numai) din partea adeptilor filozofiei materialiste ateiste. Nu fac aceste afiramtii "gratuit"... am date concrete.

Doamena ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

Subscriu asertiunii tale pertinente draga laurastifter.

Doresc sa preciez in ceea ce priveste teologia (in primul rand cea academica dar nu exclusiv) ca ereziile apar doar in lipsa corelarii adecvate intre teologie, teopraxie si teognosie... (evident: patristice, filocalice, ortodoxe).

Astfel consdier pertinenta imaginea unui scaunel cu trei pricoare, in care picioarele sunt cele trei aspecte (teologie, teopraxie, teognosie) ale vietii, atat a Bisericii cat si a persoanei credincioase, trebuie echilibrate la fiecare nivel (treapta)... altfel apare caderea (si moartea duhovniceasca definitiva si irevocabila). Deci ori se inainteaza (progreseza) in toate cele 3 simultan... ori mai bine ramanem unde suntem pe un nievel mai mic dar echilibrat, sigur, adevarat, smerit... in pocainta sincera.

Sfintii Parinti indeamna preotii in primul rand (dar nu exclusiv) sa nu uite un rol extrem de important al preotiei: rispirirea ignorantei duhovnicesti! Astazi acesta ingnoranta intelectuala cognitiva umana atinge aspecte multivalente extrem de complexe: teologie, filozofie, stiinta. Fara Hristos Iisus nu putem face nimic... fara harul Duhului Sfant... suntem orbi (cognitiv intelectual atat rational cat si contemplativ) si nu putem vedea (duhovniceste) pe Hristos Iisus care "si ieri si astazi si in veci este acealasi" (Evrei 13,8)

Doamne ajuta.Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.