Despre femeie
 

Am citit ceva într-o carte și cred ca este interesant:

Din cartea: ”Sfântul Cosma Etolianul- ”Viața și învățăturile”

Deh...nici musca nu mai bazaie.

daa... e interesant ... adica o femeie care e mai dezbracata vrea sa atraga privirile la mai multi barbati, pe cand una care este imbracata decent, nu are nevoie de admiratia nimanui de pe strada decat a unicului ei barbat ... si vedem pe strada femei si femei ... unele mai mult sau mai putin imbracate ... fiecare dupa cum are credinta sa ...

Mie recunosc ca imi plac fustele pana la genunchi mai mult decat cele lungi si am unele bluze care sunt cam mulate. Si poate ca gresesc ca ma imbrac asa dar imi place stilul acesta.
Stiu ca nu e recomandat dar am grija de aspect sau mai bine zis mare grija. La capitolul acesta mai am multe, multe progrese de facut.
Ideea nu este de a atrage atentia unui barbat ci vreau sa-mi placa mie si nu vreau sa am un aspect dezagreabil nici pentru ceilalti. Gresesc pentru ca nu vreau sa plac in primul rand lui Dumnezeu. E un stil in primul rand egoist, apoi pentru ceilalti si undeva in urma pentru Dumnezeu. Acesta e si motivul pentru care am capul acoperit doar in Biserica (si in rare ocazii nici atunci).

Probabil cazul (real) al femeilor care nu au bărbat e pe undeva pe la mijloc... dar și extremele/ excepțiile întăresc regula, nu-i așa ?

Prima frază a citatului este cu adevărat remarcabilă !

P.S.: Mulțumesc, Simply_me :53: că l-ai readus în actualitate pe Sfântul Cosma Etolianul, un sfânt tare drag mie.
Vă fac cadou o poză în care apare acest sfânt - zugrăvit în trapeza Mănăstirii Sf. Nectarie din Roscoe, NY.
Este sfântul cu metanierul în mână (centru spate poza).

Fiice al lui Hristos, pe cât puteți, sa va acoperiți cu sfială și veți străluci ca aurul. Atunci când o femeie nu se acoperă, ce arată? Arată ca nu este mulțumită cu bărbatul ei, ci vrea și alt bărbat. Iar atunci când se acoperă , ce arată? Arată că slăvește pe Dumnezeu că i l-a dăruit pe bărbatul său și nu mai vrea să cunoască alt bărbat.
Avem exemple chiar si aici pe forum , prin avatarele unora si nu numai . . . !
Multumiri pentru citat , Simply_me !

Multumesc pentru poza. :6:

daca fusta e mai lunga de genunchi si bluza nu e mulata, ar insemna ca stilul asta de imbracaminte produce un aspect dezagreabil?

Este vorba despre acoperirea capului?Sau acoperirea trupului?Sau ambele?

Societatea a ajuns la concluzia ca femeile care arata bine si extraordinar de bine,trebuie sa-si descopere acest"dar"tuturor,sa fie un fel de bun public ,spre desfatarea tuturor.
Daca cineva deschide gura sa ceara putina decenta,i se baga pumnul in gura imediat cu justificari de genul:de ce sa se acopere?este tanara!
Daca nu este tanara,atunci macar are un corp de invidiat si tot trebuie sa-l arate.

Femeile au descoperit din timpuri imemoriale ca sexul poate fi folosit in serviciul lor si uite ca nici in secolul 21 lucrurile nu stau chiar diferit de atunci...Ma intreb de ce barbatii nu au evoluat pana acum?...chiar atat de mult timp sa le ia sa-si dea seama ca sunt folositi?
Va rog,nu va ofensati dragilor,doar imi pun si eu niste intrebari,observand barbatii din jur care inca au probleme de concentrare la vederea unui genunchi.
Si imi pun problema astfel deoarece orice fata il are model pe tatal ei,iar tatal meu nu era sensibilizat de nici o femeie despuiata pe strazi,fiind mai stapan pe situatie din fire.Imi era jena cu el pe strada caci dojenea orice fata mai indrazneata,le intreba daca n-au avut mai mult material pt fuste mai lungi si cate altele...daca le vedea vopsite in fel si chip,le intreba daca lucreaza la circ...
Tata are o singura slabiciune de o viata:mama :8:


Un exemplu concret:
Dacandu-ma in vizita la colega mea de lucru(femeie in varsta de 50+ ani)o gasesc in compania unui instalator tehnic(tv,internet) iar privelistea este de neinteles pt mine:colega mea este imbracata cu o bluza care ii scoate sanii afara,cam 3 sferturi,atat de decoltata incat sutienul sta pe afara si puteai observa unde incepe sternul...
In fine,m-am facut ca nu vad,am luat micul dejun impreuna,mi-am vazut de treaba(ma dusesem cu treburi) si inainte de a pleca eu,am asistat la plecarea instalatorului.
Colega era multumita de serviciile lui,deoarece rezolvase niste complicatii si a vrut sa-i dea niste bani;din cate am inteles,serviciul era in costul comunitatii(platit de asociatia de locatari)iar omul a refuzat politicos banii la mai multe insistente ale femeii...
Acum dupa ce a plecat,femeia imi spune"ai vazut ce poate face o bluza decoltata?"

In fine,doar un exemplu de judecata ancestrala...poate nu cel mai bun deoarece omul a refuzat banii din alte considerente(probleme cu superiorii,serviciul era gratuit),si nu pt ca a fost supus showului.

credinta omului (a femeii in cazul de fata) nu sta in vestimentatie. Ce, daca o crestina se imbraca precum o musulmanca de la Kabul inseamna ca e mai credincioasa decat o crestina ce poarta o fusta mini si o bluza mulata? Nu cred!

In tinuta sta si bunul simt. Dorinta de a arata cat mai mult din trup tine de lipsa bunului simt. Exista o indepartare de la normalitate pentru a soca, a atrage priviri, a fi ravnita. Nu aceasta este calea sanatoasa de a gasi "sufletul pereche".

Of, iar ati inceput subiectul asta...
Si nu este asa.
Daca nu te infasori , vorba cuiva mai sus, inseamna ca n-ai bun simt, sau vrei sa-ti insel barbatul, sau n-ai credinta?
Chiar este jignitor.
Sa nu cadem in extreme. Nu e vorba sa umblam dezbracate, dar nici in extrema cealalta sa nu cadem si sa judecam pausal toate femeile.

Si zau, exista probleme mai importante in credinta, in biserica. Si merita discutate. Nu asta.

Nu am afirmat ca esti lipsit de bun simt daca nu te infasori din cap pana in picioare. Am incercat sa scot in evidenta ca sunt din ce in ce mai multe persoane care confunda spatiul privat cu cel public. Faptul ca sunt persoane care se imbraca foarte sumar, ca te crezi in raiul de dinainte de caderea in pacat, nu arata cat de libere sunt, ci de ce patimi sunt stapanite.

Normal ca un om curat sufleteste va vedea si cele din jur tot intr-un mod curat, dupa cum spun Parintii, dar cati sunt oare cu adevarat curati?

Of, of... Cred că bine ar fi să fie:

Sophia te superi daca iti spun ceva? e pacat sa spui ”zau” .

Si totusi cum s-a ajuns la conceptia ca trebuie aratat cat mai putin(spre deloc) din corp?

De ce este pacat? Nu stiam?
Pentru mine "zau" inseamna "pe cuvant".

@Andrusca CIM - la ortodcsi? Nu stiu daca scrie concret undeva cum trebuie sa se imbrace femeia.
Poate ca s-a plecat dela portul femeilor din vremea lui Iisus, din zona aceea.
Se infasurau bine din cauza climei.
Pe urma s-a ajuns sa se generalizeze acest port si in ziua de azi, fie in biserica sau manastire, fie in afara ei.
Nu se mai face nici o diferenta.

La alte religii nu ma pronunt.
Mie nu-mi plac extremele. Nici una din ele.

De ispită aţi auzit stimate doamne/domnişoare? Ştiu, nu e vina voastră că noi păcătoşii (şi porcii) de bărbaţi ne lăsăm ischitiţi, dar, plecând de la "mie aşa-mi place, aşa mă simţesc bine" (a se citi cu glas piţigăiat) se poate dezvolta o mică teorie/pledoarie pentru smerenie.

Zău inseamna ”jur pe Dumnezeu” am gasit asta in indreptarul de spovedanie al Pr cleopa daca nu ma insel.

Trebuie sa recunosc ca si eu in ultimul timp mi-am pus problema vestimentatie. Cred ca daca barbatii spun ca o anumita vestimentatie le produce ganduri ne-potrivite, ar trebui sa luam in considerare acest lucru pentru ca, asa cum spunea cineva mai sus, Domnul se uita la smerenia noastra. A iubi pe aproapele tau ca pe tine insuti inseamna si a renunta la "asa vreau eu" pentru a-l proteja pe cel mai slab si mai influentabil (ispitibil).
Concluzia mea de pana acum este ca fusta ar trebui sa fie suficient de lunga incat atunci cand sezi sa ajunga cel putin pana la genunchi, iar bluzele, camasile, etc. sa nu fie prea decoltate sau mulate.
Eu, de exemplu, mi-am luat si niste rochite foarte mini (trec cam cu o palma peste fund), dar le port ca si cum ar fi tricouri mai lungi (tunici). Prin urmare, purtand pantaloni, nu cred ca apare problema de a fi indecenta. Fac asta pentru ca asa mi-e mai usor in zilele saptamanii (mai ales la servici), cand trebuie sa fac diverse lucruri in care o fusta lunga m-ar incomoda: sa ma pun pe vine, sa ma aplec, sa urc sau sa cobor pe o scara mobila, etc.
Desi nu ma imbrac decoltat sau cu fuste mini, totusi eu (si alti din jur) consider ca sunt imbracata frumos si atragator (a NU se citi sexy, nefiind vorba de o atractie care duce la ganduri legate de activitatea sexuala ci este vorba de faptul ca sunt o persoana imbracata placut privirii).
Cred ca la fel trebuie sa se imbrace si femeile maritate si cele nemaritate:
- cele maritate trebuie sa fie decente, dar frumoase
- cele nemaritate trebuie sa fie frumoase, dar decente
;)
Nu cred ca o femeie nemaritata crestina trebuie sa incerce sa isi gaseasca un sot crestin starnindu-i pofte trupesti la inceput. Cred ca mai intai cei doi trebuie sa se cunoasca in calitate de amici si sa se indragosteasca de caracterul fiecaruia (cu bune si cu rele), iar atractia sexuala sa vina mai tarziu.

Ruşinea femeilor din ziua de astăzi...şi vinovaţii lor!
 

"Despre femei ce să mai spun? Nu au în minte altceva decât cum să se împodobească. Se întrec una pe alta în veşminte. Ce să spun şi despre îmbrăcămintea necuviincioasă pe care le îndeamnă să o poarte născocitorul răutăţii, diavolul. Vai şi amar! Cum de nu le e ruşine femeilor creştine? Ţigăncile şi musulmanele se îmbracă decent, pentru a nu-i sminti pe bărbaţi, pe când femeile creştine, care au tradiţie de la Hristos, de la apostoli, de la Sfinţii Părinţi să se îmbrace decent, au ajuns la nebunie desăvârşită prin felul în care se îmbracă! Taţii şi mamele să fie pilde bune şi să nu-şi lase copiii - povăţuindu-i cu iubire de Dumnezeu - să se îmbrace necuvios. Iar bărbaţii să le ferească pe femeile lor de îmbrăcămintea indecentă, căci vor da socoteală în ziua Judecăţii. Femeile care intră în biserica lui Dumnezeu îmbrăcate necuviincios şi fără de ruşine, fac voia diavolului. Mai bine să nu calce pe la biserică, fiindcă în afară de faptul că nu au nici un folos din asta, îi vatămă şi îi smintesc şi pe ceilalţi credincioşi din biserică.

Îmi pare rău că sunt nevoit să cercetez şi să mustru. Nu vreau acest lucru, şi poate că-i întristez pe cei răspunzători de asta. Dacă nu v-aş iubi, nu v-aş cerceta. Îndreptaţi-vă şi atunci voi înceta şi eu să cercetez. Vai mie dacă voi tăcea, văzând asemenea fărădelegi!

Într-o carte veche pe care am găsit-o cu mulţi ani în urmă, am citit printre altele că, atunci când ucenicii L-au întrebat pe Domnul nostru Iisus Hristos când se vor întâmpla în lume semnele înfricoşătoare ale celei de-a Doua Veniri, când dragostea multora se va răci şi credinţa va pieri, Domnul le-a spus, printre altele: "atunci când femeile vor deveni bărbaţi şi bărbaţii femei".

Şi Sfântul Ioan Gură de Aur, atunci când nişte creştini l-au întrebat când va fi a Doua Venire, le-a răspuns: "Când ruşinea femeilor va dispărea, atunci ziua Judecăţii va fi aproape". Aceste profeţii ale Domnului nostru Iisus Hristos şi ale Sfântului Ioan Gură de Aur şi ale altor prooroci, apostoli, Sfinţi Părinţi, despre care am vorbit mai devreme, se împlinesc astăzi cu precizie.

Ca părinte duhovnicesc, am îndatorirea şi responsabilitatea să-i povăţuiesc pe fiii mei. Te povăţuiesc deci ca de aici încolo să încetezi a-ţi mai vopsi buzele, unghiile şi faţa şi să rămâi cum te-a zidit Dumnezeu. Nu-ţi dori să devii mai presus de Dumnezeu; fiindcă, atunci când te vopseşti cu culori roşii, Îl huleşti pe Dumnezeu. E ca şi cum ai spune: "Dumnezeu n-a ştiut sau n-a putut să mă facă cu buze sau unghii roşii; şi ceea ce n-a putut să facă Dumnezeu, o voi face eu, ca să par mai frumoasă să mă admire şi preţuiască bărbaţii şi femeile fără minte şi să-mi spună că sunt <<femeie fermecătoare>>, modernă, nu înapoiată". Însă în felul acesta îl întristezi pe Dumnezeu şi pe mine, părintele tău duhovnicesc, şi pe toţi oamenii cuminţi şi cu frică de Dumnezeu, şi-l bucuri pe diavol şi pe oamenii neînţelepţi, bărbaţi şi femei.

Aşadar, dacă Îl iubeşti pe Dumnezeu şi ţi-e frică de Dânsul, dacă mă respecţi şi pe mine, părintele tău duhovnicesc, din clipa aceasta în care primeşti scrisoarea mea, să încetezi a te mai vopsi. Şi să-ţi împodobeşti de aici încolo sufletul cu smerenie, cuvioşenie şi virtuţi. Atunci se va bucura şi Dumnezeu, şi îngerii, şi Maica Domnului, şi sfinţii, şi te vor ocroti şi învrednici să intri în Împărăţia Cerurilor.

Însă dacă vei urma moda şi te vei lua după femeile moderne, ca acuma, când le imiţi vopsindu-te, le vei imita şi la fumat, şi la jucat cărţi şi la altele, care sunt scârboase chiar şi când le aminteşte cineva"

"Nu vreau sa mai vad uratenia lumii, necinstea, indecenta, nerusinarea, nesimtirea femeilor lipsite de minte, care sfideaza orice buna-cuviinta, orice curatie, orice fapta de omenie; fiind ca niste diavoli intrupati, cutreiera cu nerusinare pietele, drumurile, intrand pana si in biserici si manastiri, desantate, fardate, cu tigara in gura sau in mana, spre a strica sufletele curate si nevinovate, spre a le tara in mlastina depravarii si pierzaniei, aratandu-si goliciunea sufletului lor, lipsit de orice fapta buna sau virtute.

De aceasta stare deplorabila in care se afla multime de femei sunt vinovati si responsabili majoritatea parintilor si sotilor, care in loc sa le faca sa se schimbe sau sa-si struneasca in vreun fel fiicele, sotiile, surorile, le indeamna tocmai ei la aceste necuratii, privindu-le cu mandrie si bucurandu-se sa le vada astfel impopotonate, boite, rujate.Vinovat este si regele si ceilalti responsabili, ministri, puterea, toti care sunt randuiti dupa voia lui Dumnezeu spre grija si pazirea societatii de toate relele, care dauneaza atat tarii cat si Bisericii. Si cea mai vinovata este Biserica care le ingaduie sa vina la sfintele slujbe si nu le interzice sa intre intr-o astfel de imbracaminte scandaloasa, sau rujate sa sarute icoanele sau sa se impartaseasca."

Sursa: "Ne vorbeşte Părintele Filothei Zervakos", Ed. Cartea Ortodoxa-Egumenita, 2007, cap. "Îmbrăcăminte"

Epilarea trupurilor – consecinţă a indecenţei
 

Tratarea unui astfel de subiect pe un site creştin-ortodox ridică imediat în minţile noastre întrebarea: „E păcat să te epilezi?”.

Abordarea doar din punct de vedere medical şi din perspectiva moralităţi societăţii în care trăim ne va duce la concluzia că epilarea nu este un păcat, la fel cum nici machiajul, parfumatul sau alte tehnici de înfrumuseţare nu sunt.

Totuşi noi, creştinii, prin tot ceea ce facem ne raportăm mai întâi la dreptatea lui Dumnezeu şi abia apoi la ceea ce societate consideră că e moral sau imoral.

Epilarea, sau îndepărtarea părului de pe diferite zone ale trupului, este strâns legată de felul în care ne îmbrăcăm, îmbrăcăminte care depinde la rândul ei de cultura şi religia în care trăim.

O scurtă privire asupra istoriei hainelor purtate de oameni de-a lungul vremii scoate în evidenţă ceva foarte important: femeile până la jumătatea secolului al XX-lea au purtat mereu haine care le-au acoperit aproape tot trupul, lăsându-le descoperite faţa, capul şi mâinile de la cot în jos. Începând cu anul 1925 au început să apară fustele scurte până la genunchi şi din acest punct hainele femeilor au dezgolit din ce în ce mai multe părţi ale trupului. În 1946 au fost inventaţi bikini iar 1965 se inventează mini-jupul. De atunci şi până astăzi indecenţa a evoluat îngrijorător şi s-a răspândit în multe ţări ale lumii prin intermediul mass-mediei.
Aici puteţi vedea o istorie a costumelor Braun şi Schneider în 1861.

Astfel, din istoria de aproximativ 7500 de ani a lumii, femeile au purtat rochii, fuste şi bluze lungi aproape tot timpul, mai puţin ultimii 50 de ani când sexualitatea a explodat, modificând radical felul de a ne îmbrăca.

Fiecare cultură a societăţii umane a creat norme de socializare în legătură cu prezenţa sau absenţa părului de pe trup, norme care s-au schimbat de-a lungul timpului. Standardele de prezenţă a părului pe corp diferă între bărbaţi și femei. Oamenii care au mai mult păr decât standardul estetic al societăţii pot experimenta probleme reale de acceptare în grupul lor.

De exemplu, pentru femeile din majoritatea societăţilor occidentale, expunerea în public a părului de pe trup, altul decât cel din cap, sprâncene şi pleoape este considerată neestetică, nedorită şi ruşinoasă.

Astfel, cu cât hainele au început să dezgolească mai multe părţi ale trupului, cu atât s-a amplificat "problema" părului nedorit expus în public.

De aceea astăzi femeile se confruntă cu o problemă pe care mamele şi bunicile lor nu o aveau: epilarea părului de pe picioare, de pe mâini, de sub braţ sau din zonele pubiene.

Indecenţa şi sexualitatea promovată în exces aduce cu sine şi efecte colaterale. Astăzi femeile neepliate, nemachiate şi neparfumate se simt excluse de societate sau trăiesc sentimente de complexitate. Excluderea aceasta este parte reală dar și parte închipuită, şi să vă spun de ce.

Mama mea nu se epilează, nu se machează, nu se vopseşte şi nu se parfumează şi totuşi, la vârsta ei de 48 de ani, este o femeie frumoasă şi foarte bine acceptată în familie şi în societate. Dar mai presus de toate nu se simte în niciun fel complexată.
Totuşi n-aş vrea să înţelegeţi că mama este o femeie neîngrijită. Nu, în niciun caz. Serviciul ei, care o expune la întâlniri zilnice cu clienţii, îi impune o ţinută adecvată.

Tenul mamei este unul fin şi neîmbătrânit, la aceasta contribuind decisiv şi nefolosirea machiajelor, şi a fondurilor de ten. Neepilându-se niciodată, picioarele şi mâinile mamei sunt foarte fine, având cel mult puţin puf (păr alb) aproape insesizabil.

De ce se epilează fetele astăzi? Pentru că poartă fuste şi pantaloni scurţi, bluze şi maiouri decoltate care expun foarte multe părţi ale trupului. Dacă ar purta fuste peste genunchi şi bluze mai largi cu mânecile peste cot atunci complexele părului în exces afişat în public ar dispărea.

V-aţi pus vreodată problema că Dumnezeu a creat femeia în mod special în acest fel, ca apariţia părului pe anumite zone s-o îndemne să şi le acopere, pentru a se feri astfel de indecenţă, de stârnirea poftelor bărbaţilor.

V-aţi gândit vreodată că trupul femeii ar trebui văzut în totalitate doar de bărbatul ei? Astăzi lucrurile stau altfel, multe femei îşi expun „formele” la vedere tuturor bărbaţilor, ca şi cum ar fi un bun public.

Astfel, cu păr în exces sau fără, pe picoare sau pe mâine, fetele ar trebuie să se îmbrace decent şi doar viitorii lor soţi ar trebuie să vadă acest lucru.

Şi totuşi femeile se epilează. Epilarea costă bani şi este dureroasă. Nu după mult timp părul creşte iarăşi mai mare şi mai aspru decât înainte. Vor trebui să se epileze din nou, dar mai des, pentru că acum părţile trupului acoperite de păr arată mult mai rău decât prima oară când au decis îndepărtarea lui.

Epilarea poate fi văzută şi ca o corecţia a trupului nostru primit de la Dumnezeu. Femeile nu se mulţumesc cu ce înfăţişare au primit de la Creator şi încearcă să se înfrumuseţeze, numai că în timp acest proces de înfrumuseţare te urâţeşte şi mai mult.

Poate unii vor spune: „cu ce este mai păcat a-mi epila părul de pe mâini decât a-mi tunde părul din cap?”. Tunderea părului din cap nu este dureroasă şi nu urâţeşte firul de păr. Pe când epilarea pe termen lung are efecte nocive atât la nivel fizic cât şi la nivel psihologic, creând complexe şi mai mari decât înainte de epilare.

Unii au venit cu soluţia: epilarea definitivă cu ajutorului tehnicii laser. Epilarea definitivă durează mult, şi este mult mai costisitoare, de ordinul sutelor şi miilor de euro, şi bineînţeles nu este efectivă 100%, părul putând creşte iarăşi după o anumită perioadă.

Eu cred că epilarea aproape totală a trupurilor, atât la femei cât şi bărbaţi are în primul rând conotaţii sexuale, în special la [COLOR=#227D1F]tineri[/COLOR]. Femeile expuse ca modele la televizor, în reviste, ziare, internet sau pe toate reclamele care ne învadează viaţă nu au riduri, nu au păr, nu au celulită, nu au burtă, nu sunt grase sau plinuţe, ci toate sunt alese şi aranajate prin machiaj pentru a arăta cât mai bine. Restul muncii o face Photpshopul care te poate întineri şi înfrumuseţa cu câteva clickuri.

Nu mai este cazul să vorbim de epilarea bărbaţilor, care a început să se răspândească destul de mult. Părul pe trupul bărbaţilor este un semn al puterii şi al dominaţiei, pe când lipsa părului în mod natural de pe trupul femeilor este semn al gingăşiei şi al maternităţii.

Epilarea intră în sfera păcatelor din cauza importanţei excesive acordată trupului, accentuând şi mai mult cercul acest vicios al indecenţei în care trăim cu toţii.

(Claudiu)
* Completare pentru a înlătura anumite nelămuriri: fac excepție de la acest articol cazurile în care epilarea din anumite zone se impune din motive medicale (control medical ginecologic, naștere, operații sau alte motive medicale impuse de cadrele medicale)
sursa:http://ortodoxiatinerilor.ro/tinerii...ndecentei.html

pe aceeași temă: Frumusețea trupească și frumusețea duhovnicească

să înțeleg că dacă-mi hidratez pielea cu o cremă hidratantă, m-ar duce spre un păcat...!!!

mai bine tac...!!!

esti asa de simpatic myself :21:.......da cu ulei de masline+ miere+ galbenus de ou, dar nu iesi pe strada decat dupa ce te speli

exceptând posturile...!!! în posturi doar cu gel spumant...!!!

Binevenit mesajul postat de tine Laura, sunt multe lucruri interesante si adevarate cuprinse in el. Personal cred ca in aceasta problema delicata, epilatul, conteaza mult scopul cu care faci acest lucru. De exemplu daca te epilezi pentru a arata ca X sau Y, asa zise vedete, sau daca motivul este ca sa ai un trup atragator si dorit de barbati, este pacat. Daca insa purtand o fusta putin peste genunchi sau pana la genunchi, recurgi la epilat pentru a nu atrage atentia (nu cred ca este o solutie sa dai nastere la comentarii sau la intrebari nepotrivite) este cu totul altceva. Scopul cu care faci o fapta o fac sa fie pacat sau nu.

parere !
 

totul tine de educatia si sfaturile pe care le primeste copilul,tanarul, sau tanara in cadrul familiei !

de la familie pleaca totul,atat aspectul moral, cat si reflectarea lui in societate prin cel vestimentar !!!

din pacate,in multe familii educatia o face zeul-televizor,ca educatie informala,evident, insa cu atat mai mult mai insidioasa,mai agresiva si mai otravitoare !!!

@Laura19
 

Eu nu ma epilez pentru a-mi expune acele zone (axila, abdomenul, zona inghinala). Dimpotriva, le acopar pe toate si totusi..... indepartez parul de pe ele imediat ce acesta poate fi indepartat, chiar si iarna cand le acopar uneori si cu 3 randuri de haine (chiloti, ciorapi, blugi - de exemplu).
Pentru mine epilatul este o chestiune care tine de igiena. Daca am par sub brat si transpir ma simt ingrozitor (mai ales acum vara). Nu mai vorbesc de mersul la toaleta si urina care, la noi fetele, are sanse foarte mari sa ramana pe parul pubian (care nu poate fi sters cu hartia igienica la fel de usor ca si pielea epilata). Pe abdomen ma epilez tocmai pentru ca il acopar excesiv: de exemplu, iarna abdomenul meu poate fi acoperit de: maieul, peste care vin ciorapii, peste care vin blugii, peste care vine pulovarul, etc. (este locul de intersectie al hainelor mele decente, caci nu umblu cu buricul gol).
Eu simt ca ma irit daca nu ma epilez. Prin urmare, nu cred ca este pacat sa fac asta. In plus, o femeie maritata, chiar daca atunci cand iese in lume trebuie sa fie acoperita (sa fie decenta, nu invizibila), acasa, in dormitor, cand se dezbraca in fata sotului, trebuie sa aiba o piele fina si frumoasa, hidratata, epilata s.a.m.d.
Sunt deacord ca trebuie decenta si simplitate in imbracaminte, dar sa nu exageram. Mai avem putin si o sa spunem ca e pacat sa ne spalam, ca doar o facem tot pentru a mirosi frumos si a fi atragatoare (cum ar putea o fata nespalata sa ademeneasca barbatii?). Sa nu exageram! Mai degraba, daca e sa vorbim de smerenie, poate ar trebui sa ne punem problema purtarii bijuteriilor....

Intre a "sti ce nu este recomandat" si a "nu face" aceste lucruri este diferenta ca de la cer la pamint .
Si diavolul stie ca nu este "recomandat" sa nu se supuna lui Dumnezeu , dar nu face nimic pt, asta, justificindu-se , in schimb, in tot felul . Ba mai mult, mai sminteste si pe altii .
Asadar unii dintre noi crestinii, au credinta diavolului , adica stiu ce nu este bine dar nu voiesc sa faca nimic ... afara de justificarile cu care se mint singuri . Altii insa au cuvintul lui Dumnezeu scris in inima, si nu in minte ,incercind sa traiasca dupa poruncile Domnului.
In timp ce unii se aseamana dracilor , ceilalti incearca mult sa ii copieze pe ingeri .
Oricum , putem sa ne veselim si sa ne bucuram mult , deoarece de la Hristos incoace nici mintuirea nu este obligatorie si nici inselarea (proprie dar si a altora !) interzisa !
Fiecare face cum crede de cuvinta !
Si mai avem inca o mare bucurie : femeia "obiect de consum" este pe galantare , indiferent ca ea voieste sa recunoasca aceasta sau nu ! Oferta parca este mai bogata ca niciodata !

you should go for a stroll...

In which category are you?

what did you actually mean by that question...???

sper ca tot ce ai scris aici e o gluma nu?

Myself,daca nu ti-a placut comentariul dezbate-l cu niste idei dar nu trimite oamenii la plimbare!

Interesant curs de epilare :)
Pe deoparte nu toate femeile care nu se epileaza au un puf aproape invizibil ci altele au un par atat de sanatos incat una din ele a primit remarca, la varsta de 12-13 ani (din partea fratelui) ca este ca o maimuta. Asa ca biata fata s-a speriat, s-a gandit ca nu o sa o vrea nimeni niciodata de sotie asa ca a sfarsit prin a se epila, traind mereu cu acest complex pana cand, datorita epilarii (prin smulgere) parul s-a mai rarit...

Si pe de alta parte, occidentalele se epileaza mai putin ca si romancele, iar cele care se epileaza cel mai mult, aproape integral, sunt femeile arabe care altfel sunt acoperite din cap pana in picioare si se expun numai privirilor sotului...

Si sa nu uit, multa vreme m-am intrebat cu ce se epilau aceste femei arabe pe vremuri, cand nu existau atatea ca acum. Raspunsul l-am gasit in filmul libanez Caramel iesit in 2007 :)

Mă depășește „deontologic"...!

Of, of... Cred că bine ar fi să fie:[/quote]

Stiu ca am tendinta de a ispiti..incerc sa ma schimb. Am renuntat la oja si machiaj desi si acum imi vine sa-mi pictez unghiile. Nu cred totusi sa imi schimb stilul vestimentar foarte mult..probabil va fi mai mult decent decat frumos.

Ori de cite ori omul manifesta intelegere, bunavointa si dorinta de indreptare , in ceea ce priveste viata in duh si adevar, devine placut, acceptat, incurajat, sprijinit de catre multi, insotit pe calea mintuirii .
Nimeni nu s-a nascut iscusit, sfint, ci toti invatam viata pas cu pas .
Important este sa credem si sa deosebim clar pt. totdeauna ca "a sti" este mult diferit de "a implini".
Unul te duce undeva , celalalt iti da ceva !

Intradevar nu in vestimentatie sta credinta omului,sufletul conteaza...important e sa nu smintim pe nimeni cu infatisarea noastra

Eu vorbesc pt. cei ce au luat deja seama sau vor sa faca de acum aceasta :

nu in imbracaminte sta credinta noastra, nici in gesturi, grimase, atitudini (adica in comportament !) nici in limbaj, ca forma si substanta , nici in ceea ce mincam , nici in ceea ce bem , nici in felul in care muncim, nici in felul in care facem supunerea fata de cei carora le suntem datori (adica nu o supunere oarba, prosteasca,ci una creatoare, personalizata, principiala , corecta politic si juridic !) nici daca postim sau nu si mai ales cum o facem, nici daca ne rugam sau nu (pt. ca unii fac vorbarie multa , altii citesc la nesfirsit tot felul de carticele, etc !) nici daca iubim sau nu dezinteresat pe aproapele , nici daca mergem intr-una la biserica , nici daca ajungem habotnici sau nu , nici in ...
Ci consta doar in ceea ce ai tu in sufletul/inima tau cu adevarat !


Ei, afla draga frate/sora , ca daca ai in mintea ta asemenea pareri (fie ele si numai partiale), atunci sa sti ca in inima ta de mult nu mai salasluieste Hristos , ci pe nesimtite acolo s-a instalat altcineva ! Si pt. asta , din aceasta clipa , intr-adevar importanta este covirsitoare .
Si daca pt. indreptare nu ai timp , sau nu voiesti sa mergi des la duhovnic , sa studiezi cartile ziditoare de suflet ori sfintele canoane, macar pe gheronul Paisie Aghioritul ori pe Cleopa este neaparata nevoie sa ii citesti .
Dar daca ai citit macar pe unul dintre ei si totusi ai ramas la aceleasi idei crezind ca ei vorbesc doar pt. monahi , atunci sa sti frate ca este destul de rea starea in care te afli .
Dar asa rea cum ar fi aceasta stare , la urma urmei, conteaza numai ce voiesti tu sa faci .
Iadul este plin, duhneste, de barbati si femei, care erau plini numai de intentii si ginduri bune, logice, morale, estetice, rationale si neabsurde, dar care nu au facut nimic din poruncile Domnului .
Raiul este plin de cei care au trait pe pamint cu inima si mai putin/deloc cu intelectul, implinind poruncile din inima si nu trecindu-le prin filtrul ratiunii pure .

Conteaza doar ceea ce vrei sa faci si unde sa ajungi !

NB: dar daca sunt cititori si dintre cei ce nu vor sa ia seama si au pareri personale ... deja nu mai este treaba mea !