Omul care are dorinta de a se mantui va fi urmarit de mila lui Dumnezeu
 

Omul care are dorinta de a se mantui va fi urmarit de mila lui Dumnezeu. Il va urmari pana in ultima clipa, pentru ca Dumnezeu gaseste cu lupa pe care o are moleculele dorintei de mantuire din inima sa. Le va pune pe acestea in valoare si ii va da omului puterea de a se mantui pana la urma. Sfanta Evanghelie a lui Hristos aduce multa mangaiere si va povatuiesc mereu sa o cercetati ca sa aveti lumina Lui in viata voastra.(Parintele Efrem Filotheitul)

Iata ce frumos, daca omul vrea sa se mantuiasca Dumnezeu nu il lasa. Cred cu tarie ca acelasi lucru este valabil si in cazul celor ce cauta credinta adevarata, daca sunt sinceri vor primi ajutorul lui Dumnezeu si vor gasi Adevarul.

Nu numai acei oameni...
 

Toti suntem chemati la mantuire. Si pe toti ne ocroteste mila si dragostea lui Dumnezeu.Vezi pilda fiului risipitor. Cu totii ar trebui sa stim asta. Dar nu e asa din nefericire...
Parintele Arsenie Papacioc spunea odata ca "...Dumnezeu iti atrage atentia printr-o boala , prin te miri ce..." totul din dragoste , din mila pentru fiul cazut , care poate sa se intoarca pana si in ceasul al unsprezecelea. Este uimitor cat de clar ne arata Dumnezeu, cateodata iti sare in ochi, ca mila voieste si nu jertfa. Mila Lui trebuie sa o aratam si noi. Iar daca credinta este sincera, nefatarnica in Cuvantul lui Dumnezeu care este Calea , Adevarul si Viata, vom primi si darul acesta , al milei, al iubirii aproapelui ca pe noi insine.

Toti suntem chemati la mantuire,dar e vorba ca Dumnezeu incurajeaza si sprijina toate eforturile sau chiar si numai intentiile,celor care urmeaza si iubesc porunciile Sale.
Chemarea Lui este pt toti oamenii. Insa raspunsul oamenilor variaza.

Toti sunt chemati dar nu toti raspund chemarii!
Asta este pe scurt ideea care a deschis acest thread,cine este interesat de mantuire ,va fi ajutat de Dumnezeu prin cai miraculoase.
Nimeni nu spune ca nu suntem toti chemati, ci ca nu TOTI raspundem,ba avand si liberul arbitru putem alege chiar contrariul.

!?
 

@iustin10 si @yasmina
Eu doar am precizat "intinderea" milei lui Dumnezeu , adica asupra intregii omeniri. Si am subliniat si faptul ca nu toti oamenii inteleg acest lucru.

Nu pricep care e problema aici, din moment ce doar am intarit cele spuse de ekaterina referitor la mila creatorului si am precizat si faptul ca nu toti raspund milei lui Dumnezeu cum trebuie, unii mai tarziu iar altii niciodata.
Iar faptul ca un crestin a ajuns sa-l miste pe Dumnezeu cu staruinta sa pe drumul mantuirii normal ca va duce venirea "in chip simtit" a milei Domnului.

Dar, nu trebuie sa uitam nici faptul ca precum a fost convertit Sf. Ap. Pavel sunt adusi pe calea mantuirii si cei care n-au gasit-o inca sau doar s-au ratacit. Si atunci este mila lui Dumnezeu mai mica sau mai mare fata de cel care a fost botezat si n-a calcat alaturi din calea mantuirii? Si cine poate cantari?
Iov care era in schimb bine credincios, din mila Domnului, a suferit cat pentru un neam si nu s-a dezis de Dumnezeu.

Asta am vrut sa spun in cele scrise mai sus, fratilor...

Off Topic :
Sincer, mie personal nu prea imi place sa postez, tocmai datorita faptului ca de cele mai multe ori, sper ca nu este cazul aici, se gasesc persoane care sunt "gica -contra", sau cu un aer de profesor in dogmatica ortodoxa indiferent cat de bine intentionat sau la obiect este raspunsul tau. Si pot fi copii unii dintre ei...
Cu toate astea, nu-mi pare rau ca am postat in cazul de fata. Si nici nu voi polemiza doar pentru ca nu am ce face altceva.

Iertare daca ai inteles ca pe o contrazicere. Recunosc ca asta ma face sa imi regret tonul,daca asa a parut. Dar vezi,asa cum tu ai simtit-o ca pe o contrazicere,acum am recitit si eu,si sincer imi amintesc ca am vrut-o doar ca pe o completare.
Acu chiar ca te contrazic in ce priveste fuga de astfel de situatii : fain forumul asta ,ca te ajuta sa te cunosti,si cand gresesti, si cand habar nu ai ca gresesti.

Si eu crd acest lucru dar trebuie si ceva efort. Am perioade cand ma indepartez de credinta, ex: am de invatat, ma rog formal, fac altceva...
Acum am de luptat cu dependenta de cofeina, nu pot sa tin post si aman mereu sa ma spovedesc...si rezultatele nu sunt prea bune.

Ideea e ca vrei sa schimbi ceva . Iar mila lui Dumnezeu te va ajuta sa si reusesti candva .Daca ai fi reusit din prima,ai fi putut zice ca nu ai nevoie de El. Dar reusitele vin greu,tocmai pentru ca avem nevoie de harul Sau. Totul e sa vrem ,acesta e primul pas,si cel mai greu...

"Dumnezeu îţi dă , dar nu-ţi bagă în traistă", apoi a sta doar să aştepţi Harul Lui , e iar o atitudine de om leneş, fără voinţă, precum cel ce aşteaptă para mălăeaţă în gura lui nătafleaţă. Dumneze ne-a dat voinţă, discernământ şi alte cele de folos. Prin nefolosirea lor , n-ai să vezi tu Har şi minuni , căci Dumnezeu nu încureajează lenea , lipsta de voinţă . Să ne punem la lucru cele bune date nouă , apoi vine şi ajutorul Lui. Înţelegi , măi Iustine ?

Omule lozinca,
Ti se pare tie ca Tomita nu a facut eforturi ? Ea vrea sa scape de cafea sa tina post.Deci a incercat prin vointa . Si am incercat sa arat tocmai partea cealalta a balantei,sa nu se increada numai in eforturile sale,fara a le dubla de harul lui Dumnezeu(rugaciune,lasare in voia Sa) . Dar nu am zis ca nu trebuie eforturi .
Si punctul meu de vedere e corect si al tau.Sunt doar 2 fatete ale aceluiasi urcus :efortul personal,imbinat cu harul lui Dumnezeu.
Suntem fenomenali cum toti acceptam aceleasi invataturi si totusi exista disensiuni
Ramin la parerea mea: cred ca sunt doar neintelegeri de comunicare . De aceea ramine in picioare sfatul sa te adresezi pe privat inainte de a combate pe cineva ,ca poate sunt doar neintelegeri de comunicatie,si de fapt gandim la fel.
Am acceptat aceste dispute ca sa fie forumul mai viu.Daca vrei sa nu ne mai tot certam pe aici , si sa smintim pe unii, hai sa vorbim inainte pe privat,inainte ca unul sa scrie ceva in cntradictoriu cu celalalt.

E bine că ai înţeles că am accentuat nişte idei promovate şi de tine . De ceartă nici nu poate fi vorba , căci nu suntem aici doar să aplaudăm cele spuse de alţii. Te asigur că nu-i ceartă, alungă gândurile astea obsesive !

Ciudat mod ai de a fi de acord cu celalalt :)

Dorinta de mantuire il face pe Dumnezeu sa mearga spre om. Cu cat este mai mare dorinta, cu atat mai grabit este "pasul" lui Dumnezeu catre om. Tare mult imi place Pilda Fiului Risipitor - fiul doreste sa revina la casa parinteasca, iar Tatal pleaca sa-l intampine.

In cazul concret: sora noastra, Tomita, se lupta cu dependenta de cafeina. Un lucru foarte important de constientizat este ca insusi gandul eliberarii de o anumita patima este un dar al Duhului Sfant.
Inteleg ca eu fac un pas mic, iar Dumnezeu pune infinit mai mult, dar chiar si ideea de a face acel pas nu ma poate strafulgera in absenta ajutorului divin. Desigur, eu sunt libera sa pun in practica acel gand insuflat de Dumnezeu, ori sa-l resping, ramanand rob patimilor.

Atat de mare este dragostea lui Dumnezeu pentru noi incat Isi doreste "a ne rapi" pe fiecare dintre noi "pana la al treilea cer", precum pe Sfantul Apostol Pavel. Dar nu toti putem raspunde dragostei dumnezeiesti, precum a facut-o Apostolul Neamurilor. Si nu suntem rapiti asemenea lui, pentru ca dragostea noastra nu razbate pana in acel loc. Nici nu nazuim la el. Avem prea putin "combustibil".

Cu mai mare usurinta ii ingaduim diavolului sa ne rapeasca unde crede el de cuviinta, purtandu-ne dupa raul sau plac, ca pe niste robi. Asta pentru ca noi alegem sa i ne asemanam in mandrie, ura si necuviinta.

Omul nu poate pasi pe treptele urcusului duhovnicesc fara ajutor dumnezeiesc. Insa cand inima omului se impietreste si nu mai simte acest ajutor de sus, acesta nu mai poate inainta. Fie sta pe loc, fie cade, sub indemnul Satanei.

In aceste cazuri, "primul ajutor" vine tot de la Domnul. Dar de noi tine a dori si a primi "a fi vindecati".

Prietene,vad si ma bucura nespus ca esti preocupat de apropierea ta de Dumnezeu in vederea mantuirii.Observ ca ceea ce citesti traduci prin intelegerea si trairea ta interioara,si acesta este un lucru deosebit.Degeaba ne ostenim a studia daca o facem numai pentru a epata,daca acestea nu se traduc in traire in viata noastra de zi cu zi.
Am sa te rog sa fi ingaduitor cu cei care nu iti inteleg expunerea sentimentelor tale.Lasa supararea caci poate ei nu au intentionat sa te acuze de ceva anume.Trebuie sa relationam ca si frati in Domnul Dumnezeul nostru,chiar daca uneori ne mai "harjonim" sau mai gresim unii fata de altii.Tocmai prin aceasta se cunoaste ca suntem frati in credinta,pentru ca ne iertam unii pe altii si Domnul pe toti.
Vedeti voi dragii mei,chiar daca cei mai multi dintre noi nu ne-am vazut la fata,relationam cu multa dragoste si aceasta pentru ca noi credem intr-unul Dumnezeu,Tatal nostru al tuturor.
Va iubesc si doresc sa va vad pe toti prieteni.Aceasta este dorinta si bucuria mea.

Perfect adevarat si de mare folos aceasta pilda!
Si eu ma consider o fiica ratacitoare si mi-as dori sa fiu intampinata de Tatal in acel mod.Si altii.


Se mai spune si"fa un pas spre Dumnezeu,iar Dumnezeu va face 99 de pasi catre tine".
Frumos.