Antropologia (teologica) ortodoxa
 

Sfantul Serafim de Sarov - Facerea omului:

"PREZENTA DUHULUI SFANT IN ISTORIE [...]
Multi talcuiesc versetul din Biblie “Dumnezeu a suflat suflare de viata in fata lui Adam”, intaiul-zidit, cel ce a fost facut de El din tarana, cum ca pana in acel moment nu era nici suflet omenesc, nici duh in Adam, ci exista doar trupul facut din tarana (adica neinsufletit, inert = cadavru).

Aceasta talcuire este gresita, pentru ca Domnul l-a zidit pe Adam din tarana, asa cum descrie Sfantul Apostol Pavel: “Intreg duhul vostru, si sufletul, si trupul sa se pazeasca, fara de prihana, intru venirea Domnului nostru Iisus Hristos.” (1 Tesaloniceni 5:23). Si toate acesta parti ale firii noastre au fost facute din tarana, si ADAM NU A FOST ZIDIT MORT (adica doar trupul neinsufletit, inert = cadavru), ci o fiinta lucratoare, ca toate fapturile Domnului ce vietuiesc pe pamant (adica ca toate organismele, avand viata biologica animala descrisa de fiziologie).

Important este lucrul ca daca Domnul Dumnezeu nu ar fi suflat DUPA ACEEA in fata sa, aceasta SUFLARE DE VIATA - adica HARUL Domnului Dumnezeului nostru Sfantul Duh, Care purcede din Tatal, sade in Fiul si este trimis in lume de dragul Fiului - Adam ar fi ramas fara Sfantul Duh in el. (fara viata duhovniceasca, fara posibilitatea indumnezeirii intru Hristos Iisus Dumnezeu adevarat si om adevarat)

Sfantul Duh e Cel care L-a inaltat pe Adam la demnitatea dumnezeiasca. Desi desavarsit, el a fost facut si superior celorlalte fapturi ale Domnului, ca o incununare a zidirii pe pamant; el ar fi fost ca toate celelalte fapturi, care desi au un trup, suflet [...], fiecare dupa felul sau, nu au pe Sfantul Duh intr-insele (si nici capacitatea ontologica de a fi salas al Duhului Sfant)

Dar cand Domnul Dumnezeu a suflat in fata lui Adam suflarea de viata, atunci, dupa cuvintele lui Moisi: “Adam s-a facut fiinta vie” (Facerea 2:7)," (si duhovniceste nu doar biologic) "adica plinit si asemenea lui Dumnezeu in toate felurile, si ca El, pururea nemuritor. Adam era imun la actiunea elementelor, in asa masura, incat apa nu il putea ineca, focul nu il putea arde, pamantul nu il putea inghiti in adancurile sale, si vazduhul nu ii putea face rau in nici un fel."

Astfel Sfantul Serafim de Sarov afirma inechivoc:
1) Adam a fost creat in etape, el avea viata biologica (animalica) inaite de a primi de la Dumenzeu prin suflare directa, Duhul Sfant Dumnezeu, primind asftel si o viata duhovniceasca pe langa cea biologica deja existenta.
2) Scopul vietii umane este dobandirea Duhului Sfant Dumnezeu evident prin vietuirea intru Hristos Iisus Dumnezeu adevarat si om adevarat.
http://serafimdesarov.trei.ro/?cat=3
http://calindragan.wordpress.com/tag/serafim-sarov/
http://orthodoxinfo.com/praxis/wonderful.aspx

Conform teologiei patristice ortodoxe organismele au 3 tipuri de suflete, legate intre ele, ce au fost create in ordine, de la simplu la complex, iar in functie de complexitate au si congnitia (cunoasterea) Creatorului.
Astfel exista:
a) suflet vegetal, specific organismelor din regnul vegetal, ce are doar puterea de vigoare (potenta) (responsabila pentru vietuirea biologica specifica)
b) suflet animal, specific animalelor (complexitatea diferind in functie de specie) ce are pe langa puterea de vigoare si pe cea de dorinta (pofta) axata pe cognitia inteligenta urmare a perceptiei senzoriale ce urmareste in principal instictul de supravietuire si cel de reproducere, existand astfel emotii specifice, sentimente: bucurie, ura, tristete...
c) suflet uman, specific doar speciei umane ce are 3 puteri: intelect (ratiune, minte, nous), dorinta (pofta) si vigoare (potenta). Mintea (intelectul, ratiunea, gandirea) umana poate intelege cum functioneaza universul (implicit viata biologica, organismele etc.) insa nu si cauza si scopul acestuia. Mintea induhovnicita intelege nu doar cauza si scopul universului ci chiar "vede" pe Dumnezeu ("vederea" duhovniceasca specifica ortodoxiei crestine, pe care pune accentul filocalia. Apofatismul de gradul 3 conform teologiei Pr.Prof. Dumitru Staniloae). Astfel doar sufletul omului are capacitatea ontologica sa fie salas al Sfantului Duh Dumnezeu fiind chip al Logosului (Fiul, Cuvantul Tatalui).

Astfel, omul este cununa creatiei nu din punct de vedere fiziologic (exista multe specii de animale cu sisteme senzoriale si cognitii specifice mult mai "performante" si mai complexe decat specia umana) ci din punct de vedere cognitiv (doar omul poate intelege scopul si sensul creatiei... materie, organisme), omul putand fi salas al Duhului Sfant Dumnezeu (avand astfel o congnitie, cunoastere duhovniceasca specifica), intrucat este dupa chipul lui Hristos, si fiind indumnezeit prin har de Dumnezeu. Deci, maretia omului se justifica exclusiv in Hristos Iisus Dumnezeu adevarat si om adevarat.

Doar Adam (intreaga specie umana) a fost chemat de Dumnezeu sa puna "nume" creatiei (organisme vegetale, animale etc.) intrucat doar omul, luminat de Duhul Sfant poate intelege cauza si scopul creatiei.

Doar intru Hristos Iisus este posibila desavarsirea si indumnezeirea omului "caci intru EL si pentru El au fost facute toate".

Deci scopul, centrul (spiritual, duhovnicesc) al creatiei este omul Hristos Iisus (si nu Adam, care este doar inceputul ontologic al speciei umane).

Sfantul Serafim de Sarov - Facerea omului:

"PREZENTA DUHULUI SFANT IN ISTORIE [...]
Atunci când Domnul i-a poruncit (lui Adam) să dea nume tuturor creaturilor, el a dat fiecărei creaturi câte un nume care îi exprima complet toate calităţile, puterile şi trăsăturile date ei de Dumnezeu la crearea ei.

Datorită acestui dar special al harului suprafiresc al lui Dumnezeu care i-a fost dăruit prin suflarea vieţii, Adam putea vedea (duhovniceste) şi înţelege (duhovniceste) cuvintele Sale, conversaţia sfinţilor îngeri, limbajul tuturor fiarelor, păsărilor şi reptilelor şi tot ceea ce ne este ascuns nouă creaturilor păcătoase şi căzute (si nepocaite, care astfel refuza mantuirea Domnului Iisus Hristos si prezenta Duhului Sfant Dumnezeu), dar care era atât de limpede lui Adam înainte de cădere"
http://serafimdesarov.trei.ro/?cat=3
http://calindragan.wordpress.com/tag/serafim-sarov/
http://orthodoxinfo.com/praxis/wonderful.aspx

Ai putea, te rog frumos, detalia putin aceasta concluzie a Sf. Serafim de Sarov, punand-o in paralel cu afirmatia Sf. Ioan Damaschinul : "Trupul şi sufletul au fost făcute simultan si nu numai intâi unul si apoi celălalt."

In Dogmatica sa, Sf. Ioan Damschinul face aceasta afirmatie opunand-o conceptiei neoplatonice a preexistentianismului, doctrina sustinuta de Origen si respinsa la Sinodul V ecumenic. Doctrina despre preexistenta sufletelor afirma ca toate sufletele oamenilor au fost create la inceput, toate odata, dar au pacatuit in acea stare, iar drept pedeapsa, Dumnezeu le-ar fi trimis pe rand in trupuri, urmand sa se purifice de pacate prin suferintele indurate in trup.
In acest context, Sf. Ioan Damaschinul neaga preexistenta sufletelor inaintea trupului, afirmand ca „trupul si sufletul au fost facute simultan si nu numai intai unul si apoi celalalt, dupa cum in chip prostesc afirma Origen” (Sf. Ioan Damaschinul, Dogmatica, cartea a II, cap. 12, Despre om).

Nu vad contradictie intre cele doua afirmatii. Ceea ce ne deosebeste de animale este duhul sau sufletul spiritualizat. Trupul si sufletul au fost facute simultan, insa prin suflarea lui Dumnezeu are loc insufletirea sufletului.

Pe aceeasi linie, a se vedea si Sfantul Luca al Crimeii care, intr-o lucrare a sa despre teologie si psihologie, a dezvoltat un intreg capitol pe tema sufletului cu particularitatile sale in lumea vegetala, animala si sufletul uman, fundamentat pe teologia patristica ortodoxa.

Nu la distinctia dintre om si animale, data de suflarea lui Dumnezeu ma refeream, ci la opozitia simultaneitate versus succesiune, in crearea omului.

Ca tot ai anticipat cursul discutiei, ar trebui precizat de la inceput ca la facerea animalelor, Dumnezeu doar a zis si ele s-au facut, in schimb la crearea omului, nu S-a limitat la a zice „sa se faca om”, ci i-a modelat trupul din acea materie creata anterior prin cuvant si asupra caruia a suflat suflarea de viata.

Aici se cer niste nuante. Biologic vorbind, omul fusese deci modelat dintr-o materie cosmica creata anterior prin simpla rostire, in schimb, celelalte vietuitoare nu fusesera modelate de „mâna” lui Dumnezeu, ci create doar prin simpla rostire.
Eu cred ca distinctia dintre om si animale nu vine doar odata cu suflarea de viata, ci putin mai inainte cand, la modelarea lui S-a implicat in mod diferit fata de crearea animalelor pe care le-a facut doar cu cuvantul.

Cand vorbim de superioritatea omului fata de animale, la nivelul strict biologic, are vreo relevanta faptul ca omul nu a fost creat prin simpla rostire iar animalele nu au fost modelate direct? A intalnit cineva prin scrierile sfintilor parinti aceasta?

Sunt in asentimentul tau Ioana.

Consider ca trebuie intelese notiunile din filozofia greaca folosite in teologia patristica (intrucat Sfintii Parinti se folosec doar de aceste notiuni pentru a exprima in limbaj stiintific si filozofic potrivit paradigmei stiintifice din vremea lor, adevarurile teologice): nous (minte), psiche (suflet), pneuma(duh), sarx (carne), soma (trup fiziologic).

spre exemplu notiunea de suflet nemuritor este inteleasa in filozofia greaca ca o substanta eterna (de unde provide si ideea preexistentei sufletelor care este respinsa de teologie).
Din punct de vedere teologic ortodox, sufletul este nemuritor doar prin harul lui Dumnezeu si nu prin existenta de sine asa cum sustinea filozofia greaca (platonica).

Astfel din punct de vedere antropologic diferentele sunt fundamentale, in timp ce filozofia greaca sustine ca omul este un semizeu datorita sufletului sau nemuritor si nu are nevoie de divinitate pentru nemurirea sufletului, din punct de vedere teologic patristic, sufletul omului este nemuritor numai si numai datorita harului lui Dumnezeu. Fara harul lui Dumnezeu omul nu este decat materie ("praf si cenusa") iar sufletul spiritual al omului daca nu este induhovnicit (desavarsit, indumnezeit) va inseta intodeauna dupa cauza si scopul exitentei sale: harul Dumnezeiesc.

In acest sens din punct de vedere antropologic, Hristos Iisus este centrul si scopul ontologic al creatiei si fara EL omul (fiecare persoana) nu poate avea desavarisrea si indumnezeirea (prin Harul Duhului Sfant).
Astfel, creatia omului incepe ontologic cu Adam dar este sfarsita in Hristos Iisus. Din punct de vedere al vietii duhovnicesti afirmatia precedenta este inechivoca.

Este pertinenta observatia ta Delia insa consider ca trebuie avut in vedere ca atat plantele cat si animale si inclusiv omul sunt facute din aceeasi substanta: materie, pamant, "tarana".
Aceasta "modelare" de care vorbesti cum ar putea justifica maretia omului din moment ce exista specii de animale care fiziologic sunt mult mai complexe decat omul (spre exemplu delfinul cu sitemul de ecolocatie) sau au sistemele senzoriale mult mai performante (spre exemplu vazul vulturului, mirosul ursului...).
Astfel consider ca argumentul superoritatii omului datorita modelarii este nepotrivit (in general teologia neoprotestanta cauta o justificare a maretiei omului din punct de vedere trupeste).

Din cat am studiat pana in prezent, in literatura teologica patristica am intalnit in unanimitate pozitia conform careia omul este cununa creatiei datorita capacitatilor sale cognitive (duhovnicesti).

In acest sens "modelarea" directa a omului este justificata doar in vederea vietii umane duhovnicesti care incepe ontologic cu Adam si se desavarseste in Hristos Iisus.

Contemplatia si desavarsirea (indumnezeirea) sunt posibile omului doar in Hristos Iisus prin Harul Duhului Sfant. Astfel, Hristos Iisus este sfarsitul creatiei ontologice a omului incepute cu Adam (caci din puct de vedere ontologic Adam desi avea viata duhovniceasca pe langa cea biologica, nu avea posibilitatea indumnezeirii, care este viata duhovniceasca pe cea mai inalta treapta).

Adam: viata biologica a omului precede vietii duhovnicesti a omului
 

Sfantul Serafim de Sarov este inechivoc cand afirma ca din punct de vedere ontologic, in cazul lui Adam, viata biologica a omului precede vietii duhovnicesti a omului.

Din puct de vedere al speciei umane, desavarsirea vietii duhovnicesti este posibila doar in Hristos Iisus (indumnezeirea omului este posibila numai si numai intru Hristos Iisus-Dumnezeu adevarat si om adevarat-, prin harul Duhului Sfant).

Gheron Iosif – Marturii din viata monahala
Creatorul a suflat in tine si ti-a dat duh de viata
http://ro.orthodoxwiki.org/Iosif_Isihastul
"Oricine doreste si cauta sa primeasca harul dumnezeiesc, sa i-l daruiasca Dumnezeu, trebuie intai de toate sa-si cunoasca foarte bine propria existenta, sa se cunoasca pe sine. Acesta este adevarul adevarat. Pentru ca orice lucru are un inceput. Si daca inceputul nu-l poti afla, nu ai cum sa ajungi la bun sfarsit. Iar inceputul si adevarul este sa cunoasca omul ca este nimic, zero, si ca din nimic au fost toate facute.

" A zis si s-au facut ". A zis si s- afacut pamantul (materia). Si luand tarana (pamantului, materie) a SADIT pe om. Fara suflare (duhovniceasca, rationala - dar cu suflet animal), un om de pamant (organism, animal). Aceasta este existenta ta. Aceasta suntem toti. Pamant si tarana.

Aceasta este prima lectie pe care trebuie sa o inveti foarte bine pentru ca harul lui Dumnezeu sa vina si sa ramana pentru totdeauna cu tine. Din aceasta vine cunostinta adevarata si tot din aceasta se naste smerenia. Sa nu fii greoi la cuvinte cand spui acestea, ci foarte sigur pe tine sa marturisesti adevarul: " sunt pamant, praf si tarana ". Aceasta este prima noastra MAMA.

Daca pamantul este calcat de picioare, si tu trebuie sa te lasi calcat de picioare. Esti tarana, nu ai nici o valoare. Te TRANSFORMI dintr-una in alta ca orice materie nefolositoare.
Dar Creatorul a suflat in tine duh de viata (duhovniceasca). Si iata, dintr-o data, ai devenit om rational. Vorbesti, lucrezi, scrii, inveti. Nu uita insa ca radacina ta este pamantul. Si daca Cel care ti-a dat duhul ti-l ia inapoi, tu devii din nou pamant bun de facut caramizi.

[...]
Asemenea si harul. Cand se apropie de om, nu preschimba firea omului, ci atributele naturale si privilegiile cele bune cu care este inzestrata firea - atat cat pot cuprinde vasele fiecaruia -, suplineste si adauga sau, dimpotriva, micsoreaza si inlatura. Si asa cum crearea (biologica) precede suflarea de viata (duhovniceasca), la fel trebuie si fapta sa preceada contemplatia.

Numim " fapta " tot ceea ce se savarseste prin trup si " contemplatie " (theoria) toate cate lucreaza gandirea cu mintea. Este imposibil sa ajungi la contemplatie fara fapta. Straduieste-te, asadar, acum sa savarsesti ceea ce cere fapta, si cele mai inalte vor veni de la sine."
http://www.crestinortodox.ro/carti-o...ata-80950.html

Cand vorbim de superioritatea omului, e limpede ca aceasta e data de posibilitatea ca duhul lui sa fie in comuniune cu Duhul Sfant prin har pt. a se indumnezei inclusiv trupeste, nicidecum n-am sugerat ca maretia lui sta doar in bio-psihologia constitutiei lui psiho-somatice.
Nici n-am vrut sa spun ca faptul de a fi fost modelat direct de „mana” lui Dumnezeu si nu creat doar prin rostire, ar fi principalul sau unicul argument pentru superioritatea lui.

Credeam ca vreun sfant parinte o fi talcuit de ce Dumnezeu i-a elaborat constitutia materiala diferit fata de celelalte vietuitoare, modelandu-l cu „mana”. De ce nu l-o fi facut doar prin simpla rostire „sa fie om” asa cum i-o fi facut pe delfini, de ex.

Si ma gandeam ca, in virtutea prestiintei Sale, Dumnezeu Insusi stia ca trupul acela adamic urma sa devina si trup al Sau propriu, impropriat in unul din ipostasurile Treimii la plinirea vremii.
Trupul acela paradisiac modelat cu „mâna” si pregatit astfel de dinainte ca salas in care sa vietuiasca chiar El, ar fi astfel prima treapta a umanului a carui menire e devenirea intru fiinta si ajungerea la indumnezeire, treapta cea mai de sus a umanului, treaptă la care a ajuns Hristos. Si dupa El, Maica Domnului, si dupa ea, sfintii ceilalti.

Depinde la ce se refera simultaneitatea si succesiunea. Daca succesiunea se referea la trupul si sufletul (animal) care anima trupul, atunci nu este vorba de succesiune, caci trupul si sufletul uman au fost facute simultan (este exclusa preexistenta sufletelor).

Sfantul Dionisie Areopagitul si teologia patristica (inclusiv Sfantul Ioan Damaschin) vorbesc foarte frumos despre simultaneitatea creatiei trupului si sufletului uman prin analogie cu o pecete. Asa cum imaginea pecetii se multiplica in (materia) fiecare sigiliu, asa si chipul lui Dumnezeu (mai exact chipul lui Iisus Hristos, caci EL este prototipul uman) in om se imprima in momentul zamislirii omului. Astefel se exclude fara echivoc preexistenta sufletelor umane.
De asemenea harul Duhului Sfant are ca scop indumnezeirea intregii persoane umane, suflet uman si trup.
(Din punct de vedere antropologic ortodox nu se poate vorbi despre persoana umana fara trup. Intrega persoana umana, trup si suflet uman, este indumnezeita nu doar sufletul uman. In stadiul indumnezeirii, trupul uman este si el pnevmatizat, desi este din aceeasi materie ca al animalelor si are aceeasi fiziologie)

Daca succesiunea se refera strict la sufletul uman (fara nici o referire la trup) atunci putem vorbi din punct de vedere ontologic de:
a) un inceput in Adam,
b) un al doilea moment distinct in care omul primeste (in sufletul si trupul sau) direct de la Dumnezeu suflarea de viata (harul Duhului Sfant) si astfel incepe si viata duhovnicesca (pe langa cea biologica care exista deja);
c) al treilea si ultimul moment distinct si final (ontologic, ca scop) acela al intruparii Logosului (Fiul, Cuvantul lui Dumnezeu) cand omul primeste (atat in sufletul cat si tupul sau) posibilitatea indumnezeirii intru Hritos Iisus prin harul Duhlui Sfant (in Biserica, incepand cu Taina Sfantului Botez si culminand cu Taina Sfintei Euharistii - impartasirea cu Adevarat trupul si sangele Domnlui cand omul se face "partas dumnezeiestii firi" I Petru caci in Hritos Iisus "locuieste trupeste toata deplinatatea Dumnezeirii" Coloseni 2)

Suflarea de viata data animalelor, ce semnificatie are?

Draga Adriana te rog sa accesezi primele postari din care amintesc:

"b) suflet animal, specific animalelor (complexitatea diferind in functie de specie) ce are pe langa puterea de vigoare si pe cea de dorinta (pofta) axata pe cognitia inteligenta urmare a perceptiei senzoriale ce urmareste in principal instictul de supravietuire si cel de reproducere, existand astfel emotii specifice, sentimente: bucurie, ura, tristete..."

Despre suflarea de viata duhovniceasca pe care a primti-o Adam direct de la Dumnezeu, Gheron Iosif afirma:
"Asemenea si harul. Cand se apropie de om, nu preschimba firea omului (adica trupul si sufletul uman), ci atributele naturale si privilegiile cele bune cu care este inzestrata firea - atat cat pot cuprinde vasele fiecaruia -, suplineste si adauga sau, dimpotriva, micsoreaza si inlatura. Si asa cum crearea (biologica) precede suflarea de viata (duhovniceasca), la fel trebuie si fapta sa preceada contemplatia."
http://www.crestinortodox.ro/carti-o...ata-80950.html

Adriana, doar asupra omului si-a suflat Dumnezeu suflarea Lui de Viata, nu si asupra celorlalte vietuitoare.

Viata care izvoraste din El e Viata harica, care e altceva decat viata biologica.
Daca vei citi in Geneza 1, 20-24, vei vedea ca vietuitoarele acvatice, pasarile, animalele, dobitoacele, taratoarele, fiarele salbatice au fost create doar prin simpla rostire a unei porunci: „sa misune apele de vietati, fiinte cu viata in ele iar pamantul sa scoata fiinte vii: animale, taratoare”.

Numai cand l-a creat pe om, ni se spune in Scriptura ca Dumnezeu a suflat asupra trupului omului creat din tarana si suflarea de viata, ceea ce in cazul celorlate vietuitoare n-a facut.
„Apoi a zis Dumnezeu: "Să mişune apele de vietăţi, fiinţe cu viaţă în ele şi păsări să zboare pe pământ, pe întinsul tăriei cerului!" Şi a fost aşa. (...)
Apoi a zis Dumnezeu: "Să scoată pământul fiinţe vii, după felul lor: animale, târâtoare şi fiare sălbatice după felul lor". Şi a fost aşa.” (Fac. 1, 20-24).

Iar la facerea omului:
„Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul intru suflet viu. (in greaca - eis psychen zoosan)” (Fac. 2, 7).

Pe scurt, fara sa epuizez subiectul inceput de Eugen si care e mult mai vast, in constitutia pnevmato-psiho-somatica a omului, Dumnezeu a pus anumite trasaturi ce tin de biologic, comune pana la un punct cu ale celorlalte creaturi pamantesti (acestea tin de viata biologica), DAR IN PLUS, a adaugat acea suflare de viata care face diferenta esentiala dintre om si celelalte vietuitoare,
facandu-l pe om capabil de viata harica, duhovniceasca si astfel dandu-i putinta sa ajunga la indumnezeire. Acest scop e destinat in exclusivitate omului nu si celorlalte vietuitoare de pe pamant.

Astfel, se poate vorbi de 3 puteri/ facultati sufletesti dintre care primele doua sunt comune si celorlalte vietuitoare (in grad diferit de la o specie la alta) iar cea de-a treia e data doar omului si tine exclusiv de “chipul lui Dumnezeu” in om creat spre a ajunge la o cat mai mare asemanare cu El:

1. Puterea/ facultatea vegetativa (vitala)- facultatea de a creste. Ea nu se conduce de ratiune, ci de natura.
2. Puterea animala – partea irationala, poftitoare, specifica atat animalelor cat si omului. Animalele nu se pot opune poftelor prin vointa proprie. Dar omului ii e dat sa poata daca isi pune in lucrare si ceea ce i-a dat Dumnezeu in plus fata de animale.
3. Puterea rationala – specifica doar omului, nu si celorlalte vietuitoare de pe pamant.
De aceasta facultate, cu totul speciala tine ratiunea si intelectul (nous-ul) si duhul omului (pnevma), care e partea cea mai subtila a omului, „locul” in care omul si numai omul are posibilitatea ontologica de a-i face salas Duhului Sfant.

Sunt in asentimentul tau Delia. Sinteza pe care ai facut-o este elocventa.
Doamne ajuta.
Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos... caci fara EL nu putem face nimic si suntem "praf si cenusa".

Scrie si despre animale in Biblie ca Dumnezeu a suflat suflare de viata, dar nu in pasajele din Geneza pe care le citati. Din pacate nu tin minte unde scrie dar stiu sigur ca scrie pentru ca si eu mi-am contrazis o prietena folosindu-ma de aceleasi pasaje din Geneza ca si voi, fiind chiar convinsa ca marea ei iubire pentru animale o facuse sa creada ca a fost suflata suflare de viata si peste animale. Insa mi-a aratat in Biblie si avea dreptate, scrie. Iar la momentul respectiv mi-am zis ca poate din cauza asta omul era vegetarian, doar despre plante nu scrie ca ar fi primit suflare de viata desi sunt si ele vii. Am sa caut citatul si revin. Din memorie, scrie ca le-a suflat viata in nari, sa fie altceva decat suflarea de viata data animalelor din cauza acestui "in nari"? Caut citatul si revin!
Multumesc de raspunsuri!

Deocamdata am gasit:

"30. Iar tuturor fiarelor pamantului si tuturor pasarilor cerului si tuturor vietatilor ce se misca pe pamant, care au in ele suflare de viata, le dau toata iarba verde spre hrana. Si a fost asa."

Nu tin minte daca este singurul pasaj, mai caut, insa exprimarea de "suflare de viata" este identica, de ce sensul ar fi altul? De ce "suflarea de viata" nu ar fi viata trupeasca biologica? Iar ceea ce ati explicat voi la punctul 3 sa fie cuprins in faptul de a crea omul dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, expresie folosita numai pentru om?


Din acest citat:

"7. Atunci, luand Domnul Dumnezeu tarana din pamant, a facut pe om si a suflat in fata lui suflare de viata si s-a facut omul fiinta vie."

reiese ca suflarea de viata l-a facut pe om pur si simplu o fiinta vie. Chiar si noi atunci cand spunem: "si-a dat viata" nu ne referim la a-si da sufletul cuiva, ci viata lui biologica, si Domnul insusi spune ca nu este iubire mai mare decat a-si da viata pentru altcineva. Daca "suflarea de viata" il face pe om viu si "suflarea de viata" exista si la animale, nu poate fi decat viata propriu-zisa mai ales ca expresia este folosita des in Vechiul Testament si despre cei pacatosi, sau poate asta nu are relevanta. Cand o sa mai am timp o sa mai caut despre animale.


Multumesc de raspunsuri!

Am gasit! Pasajul era la Potopul:

"21. Si a murit tot trupul ce se misca pe pamant: pasarile, animalele, fiarele, toate vietatile ce misunau pe pamant si toti oamenii.
22. Toate cele de pe uscat, cate aveau suflare de viata in narile lor, au murit.
23. Si asa s-a stins toata fiinta care se afla pe fata a tot pamantul, de la om pana la dobitoc si pana la taratoare si pana la pasarile cerului, toate s-au stins de pe pamant, si a ramas numai Noe si ce era cu el in corabie."

Aici nu numai ca se foloseste pentru animale aceasi expresie ca la om, dar se pun toti intr-o oala tocmai pentru ca suflarea de viata era cea biologica, viata pur si simplu, nicidecum sufletul. Eu asa inteleg dar poate ma insel, insa alta explicatie nu vad.


Exista inca o intrebare: ce se intelege prin faptul ca inainte de potop Dumnezeu si-a retras Duhul Sau de la om si astfel omul mai putea trai doar 120 ani? In ce fel aveau oamenii Duhul lui Dumnezeu? Si cum se face ca sfintii nu pot trai din nou mai mult de 120 ani avand Duhul lui Dumnezeu (Duhul Sfant)? Sau Duhul lui Dumnezeu nu-i acelasi lucru cu Duhul Sfant in acest context?

Multumesc de raspuns!

Chiar asa este. Suflarea de viata din animale este viata biologica. Si plantele si animalele au viata biologica dar nu sunt "fiinte vii" adica nu au viata duhovnniceasca (nu pot conlucra cu harul Duhului Sfant, ci ele doar sunt mentinute in viata de catre Duhul Sfant).

Este o diferenta fundamentala intre animale care au doar suflare de viata si sunt doar vi (biologic) dar nu sunt FIINTE si om care a primind de la Dumnezeu suflarea de viata devine [u]fiinta vie[/i] (adica are pe langa viata biologica si viata duhovniceasca).
Fiintarea (ce implica nemurirea etc) este legata strict de viata duhovniceasca.
Dumnezeu care spune despre sine: "Eu sunt cel ce sunt" (fiintez prin Mine insumi, prin fiinta Mea; existenta MEA este supraexistentiala - aseitate)... DARUIESTE si omului posibilitatea fiintarii (viata duhovniceasca) prin harul Duhului Sfant intru Hristos Iisus. De asemenea si Sfintii Serafimi il slavesc pe Dumnezeu subliniand ca EL fiinteaza (este): "Sfant, Sfant Sfant ESTE Domnul Savaot" (adica Sfanta Treime) (Isaia 6)

Citatele patristice de la inceput sunt inechivoce.

Draga Adriana, consider ca nu este indicat sa grabesti concluzii pripite.
"Suflare de viata" face animalele (toate organismele vegetale si animale) doar "vi" (doar viata biologica cu emotiile si sentimele asociate) iar pe om "fiinta vie" (adica pe langa viata biologica cu emotiile si sentimentele asociate, omul are si viata duhovniceasca... a carei prezentare succinta se gaseste in postarile anterioare din Sfantul Serafim de Sarov si Geron Iosif).

Antropologia ortodoxa se bazeaza atat pe Sfanta Scriptura cat si pe patristica filocalica (di care am citat la inceput).

In studiul textului biblic, hemeneutica este utila insa mult mai potrivita este exegeza.

Teologia ortodoxa cunoaste conceptele antopologice ale teologiei protestante precum si invataturile cultelor neoprotestante. Din nefericire conceptul de "suflet" in aceste cazuri se rezuma doar la viata biologica (fiind exclusa posibilitatea vietii duhovnicesti dupa moartea trupului. Astfel nu este acceptata comuniunea si comunicarea cu Sfintii care au adormit, desi Sfantul Pavel marutiseste inechivoc ca dupa moartea trupului omul continua viata duhovniceasca in Hristos Iisus: "doresc să mă despart de trup şi să fiu împreună cu Hristos, şi aceasta e cu mult mai bine" Filipeni 1,23).

Pseudo-stiinta "intelligent design" care provine din aceste sfere are la baza aceasta antopologie restrictiv "bilogica" iar rezultatele ei at

Cu placere.
Doresc sa precizez ca aceste putine cuvinte care au fost postate de catre credinciosii ortodocsi (ce sunt familiarizati cu temenii folositi) cu privire la antropologia ortodoxa, trebuie sa fie considerate doar ca un indem la studiul teologic (ortodox si nu numai) adecvat, sistematic, pentru crestinii altor culte.
Doamne ajuta.

Este corecta observatia ta. Daca vei studia mai atent contextul mentionat vei constata ca Dumnezeu spune: "Oamenii au devenit numai trup" adica au renuntat la viata duhovniceasca si traiesc asemenea animalelor adica doar cu viata biologica... si mor asemenea animalelor pierzand posibilitatea fiintarii prin harul Duhului Sfant.

Putem face o analogie cu un om care obeste (fie din neglijenta sa, fie ca isi "scoate ochii" ca nu mai are nevoie de ei). Dupa ce a orbit el nu mai poate vedea desi traieste.
Asa este si cu oamenii care renunta la fiintare, la viata duhovniceasca ei traiesc (vietuiesc asemenea animalelor condusi de senzatiile de placere si durere, de instinctul animalic de conservare a vietii biologice si de instictul biologic de reproducere) dar nu mai fiinteaza (nu mai conlucreaza cu harul Duhului Sfant, nu mai sunt in comuniune cu Dumnezeu... nu Il mai cunosc pe Creator, nu se mai pot bucura de iubirea LUI pe care o revarsa asupra intregii sale cratii mai cu seama asupra omului... si ce OM, Iisus Hristos, Dumnezeu Adevarat si om Adevarat... si intru Hristos Iisus si asupra tuturor persoanelor umane).

Dumnezeu nu isi retrage Duhul Sfant din propria Sa initiativa ci omul alunga pe Dumnezeu Duhul Sfant prin pacate si patimi... si astfel se poate spune ce Dumnezeu Duhul Sfant se retrage(pleaca) de la om.
Sfantul Pavel spune " Deci, de se va curăţi cineva pe sine de acestea, va fi vas de cinste, sfinţit, de bună trebuinţă stăpânului, potrivit pentru tot lucrul bun. " 2 Timp 2,21

Prin analogie daca ridicam jaluzelele de la geam atunci lumina soarelui intra in casa, asa si daca ridicam prin pocainta zidul (de patimi si pacate) pe care il punem intre noi si Dumnezeu, atuci harul Duhului Sfant se va salaslui in noi.
Daca lasam in jos jaluzelele de la geam atunci lumina soarelui "pleaca" de la noi, asa si noi daca ridicam zidul de patimi si pacate intre noi si Dumnezeu, atunci Dumnezeu Dhul Sfant "se retrage" de la noi... alungat de noi fiind.

Duhul Sfant (Dumnezeu) si Duhul lui Dumnezeu sunt sinonime.
Duhul Sfant este persoana pentru ca are caractersitici personale: se poate vorbi cu EL etc...

Acum, dupa intruparea Logosului (Fiul, Cuvantul Tatalui) Sfintii traiesc (fiinteaza) vesnic intru Hristos Iisus care spune: "cel ce crede (cu sensul de fiinteaza) in Mine, s-a MUTAT de la moarte la viata si la judecata nu va veni" (Ioan 5,24).

Doamne ajuta.
Sa multumim lui Dumnezeu si Sfintilor Sai care ne invata, ne ajuta si ne calauzesc.

Multumesc mult de raspunsuri.

Despre animale, nu inteleg de ce spuneti ca nu sunt fiinte cand din citatul pe care vi l-am dat reiese contrariul:

"23. Si asa s-a stins toata fiinta care se afla pe fata a tot pamantul, de la om pana la dobitoc si pana la taratoare si pana la pasarile cerului, toate s-au stins de pe pamant, si a ramas numai Noe si ce era cu el in corabie."

Daca luam toate citatele care vorbesc despre suflarea de viata si despre fiintele vii, este exact ceea ce folosim si in limbajul obisnuit: o fiinta vie este om sau animal, pasare, taratoare etc. care are viata (biologica) in el, care nu este mort.

Sunt deacord ca omul este diferit de animale, insa diferenta nu vad sa provina din faptul ca a primit viata (suflare de viata) de la Dumnezeu, viata (suflare de viata) pe care o au si animalele, toate fiind fiinte si fiind vii conform Bibliei, ci diferenta eu o gasesc in modul in care a fost creat omul, dupa Chipul si Asemanarea lui Dumnezeu. Iar faptul ca Dumnezeu si-a retras Duhul Sau inainte de Potop, arata ca omul avea si el Duhul lui Dumnezeu, fiind alcatuit dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu care este si Duh Sfant, Duh pe care animalele nu il au. Pierzand insa Duhul, de aici apare ideea de moarte duhovniceasca si de oameni vii dar totusi morti prin absenta Duhului. Si tot de aici ideea de Inviere prin Botez cu Duh Sfant si credinta in Domnul Iisus. Nu imi era clar insa cum inainte de Potop oamenii puteau avea Duhul lui Dumnezeu si sa fie totusi muritori biologic. Este la fel ca si azi.

Si apropos de nemurire, exista o carte a Vechiului Testament, Eclesiasticul daca memoria nu ma inseala, in care este reluata geneza pe scurt si din aceasta carte reiese ca omul a fost creat de la inceput muritor. Revin cu citatul mai tarziu.

Multumesc de raspunsuri!

Nikolaos Matsoukas
 

Teologia ortodoxa contemporana academica, fidela metodologiei patristice afirma ca umanitatea apare ca „depunere seminală” anterior omului istoric, fiind „plantată” inca din momentul intial al existentei universului, de catre Creator în creaţie (omul trebuind astfel sa "rasara" la momentul potrivit conform vointei divine), .

N. A. Matsoukas enunţă, totodată, „datoria” îmbinării elementelor revelate cu teoriile ştiinţifice ce pot descrie doar modul de functionare al universului (inclusiv fiziologia organismelor):

"În cunoscutele faze ale creaţiei, diferitele specii nu au fost create de la început cu forma lor de astăzi, ci au provenit din depunerile seminale pe care lucrarea creatoare a lui Dumnezeu [nota de subsol 146] le-a depus în pământ.

Prin urmare, la acest punct Sfântul Vasile cel Mare introduce teoriile ştiinţifice ale epocii lui şi le altoieşte funcţional cu relatările Genezei.

Consecvent liniei sale că acel cum al creaţiei se lărgeşte prin cercetare şi nu aparţine cunoaşterii harismatice a inspiraţiei, completează într-un mod foarte interesant informaţiile pe care le ia din Sfânta Scriptură. Această îmbinare are datoria să fie făcută de către orice teologie contemporană şi să nu se grăbească să condamne teoriile oamenilor de ştiinţă." (N. A. Matsoukas, Teologie dogmatică şi simbolică, vol. II, Expunerea credinţei ortodoxe, trad. N. Deciu, Ed. Bizantină, 2006, p. 127-128).

Teologia dogmatica si simbolica. Volumul II - Expunerea credintei ortodoxe - Nikolaos Matsoukas
http://www.librarie.net/carti/127598...laos-Matsoukas

De retinut ca stiinta (studiul universului prin observatie si rationament) ofera doar date ce trebuiesc explicate (interpretate) pentru a li se conferi un sens.
Din nefericire filozofia materialista a "acaparat" rezultatele stiintei si sustine exclusivitatea interpretarii acestor date.

Teologia contemporanta, trebuie sa fie fidela celei patristice (care cunostea paradigma stiintifica a vremii respective cand la "moda" era geocentrismul ca model functional pentru univers, insa desi accepta acel model functional pentru univers, nu sustinea infailibilitatea acelei paradigme stiintifice geocentriste) si sa dea un sens datelor stiintifice din prisma teologica ortodoxa conform careia Hristos Iisus este centrul si scopul creatiei (evident spiritual si nu spatio-temporal) iar antroplogia nu poate fi limitata doar la viata biologica intrucat ontologia umana este bazata pe viata duhovniceasca.

Draga Adriana, textele nu trebuie interpretate "ad litteram" ci se recomanda o exegeza a textului. Din punct de vedere antropologic textele patristice si filocalice sunt indispesabile pentru o exegeza adecvata, intrucat subliniaza inechivoc ontologia umana (bazata pe viata duhovniceasca traita, experimentata... nu discutata).

Din nefericire acesta este diferenta fundamentala intre teologia patristica si cea protestanta si neoprotestanta.

Teologia ortodoxa filocalica subliniaza ca NU modul (adica strict actiunea) in care a fost creat omul denota superioritatea fata de animale intrucat materia este aceeasi: pamant (si o oala de pamant fie ca o faci cu o mana fie ca o faci cu zece maini tot oala de pamant este... si fie ca e mai mare sau mai mica, fie ca are o toarta sau 100... tot din pamant este si are aceleasi proprietati); ci faptul ca din punct de vedere ontologic omul a primit viata duhovniceasca (cu proprietatile ei) pe langa cea biologica (cu proprietatile ei).

Modul in care specia umana a primit si aceasta viata duhovniceasca pe langa viata biologica nu este relevant din punct de vedere ontologic (intrucat si ingerii au fost creati de "mana" lui Dumnezeu dar unii au cazut... in frunte cu lucifer, pierzand definitiv viata duhovniceasca) ci relevant este faptul ca omul are aceasta viata duhovniceasca care din punct de vedere ontologic doar incepe cu Adam insa desavarsirea vietii duhovnicesti este in Hritos Iisus, pentru ca dor in Hristos Iisus "locuieste trupeste toata deplinatatea dumnezeirii" (Coloseni 2,9) si doar prin Sfanta Taina a Euharistiei cand mancam adevarat trupul si sangele Domnului Iisus Hristos (si un simbol) "ne facem partasi firii dumnezeiesti" (I Petru) prin har.

Cu placere. Interesant.
Oricum din punct de vedere al vietii biologice (fiziologic) omul nu difera cu nimic de animale. Insa viata duhovniceasca prin harul Duhului Sfant intru Hristos Iisus ridica omul (trup si suflet duhovnicesc) la indumnezeirea prin har.

Multumesc mult de raspusuri!

Citatul este intr-adevar din Eclesiasticul, capitolul 17, redau aici inceputul:

"l. Domnul a facut din pamant pe om si iarasi l-a intors in pamant.
2. Zile cu numar si putina vreme i-a dat lui si i-a dat stapanire peste cele ce sunt pe pamant.
3. Dupa cuviinta l-a imbracat cu vartute si dupa chipul Sau l-a facut.
4. Si a pus frica de om peste toata faptura si l-a facut stapan peste fiare si peste pasari.
5. Sfat si limba, ochi, urechi si inima a dat omului ca sa cugete.
6. Cu stiinta intelegerii i-a umplut pe oameni si le-a aratat si bune si rele."

Aceasta explicatie a creerii omului o gasesc diferita de cea din Geneza.

Revenind la discutia anterioara, sunt deacord ca Biblia nu trebuie interpretata ad-literam, dar nu pot fi deacord nici cu cealalta extrema, sa se nege evidenta biblica. Aceiasi termeni folositi in acelasi mod sunt interpretati ca si viata biologica la animal dar ca viata duhovniceasca la om iar singura explicatie pentru o astfel de alegere de interpretare este "nu trebuie interpretat ad-literam" sau "trebuie traire pentru a interpreta".
Sunt deacord ca omul are in plus o viata duhovniceasca, prin traire se vede limpede acest lucru, gasesc insa ca de la aceasta observatie s-a incercat apoi gasirea unei explicatii biblice si se tine cu dintii de "suflarea de viata" si "fiinta vie" chiar si atunci cand toate fiintele vii cu suflare de viata sunt puse in aceeasi oala si distruse de Potop, aratand clar ca de viata lor biologica este vorba.
Eu nu neg explicatiile legate de viata duhovniceasca, ci doar gasesc fortata incapatanarea de a se lega obligatoriu de acele versete care in mod evident se refera la viata biologica. Dar in fine, este mai putin important care verset justifica viata duhovniceasca.

Am o alta intrebare: care este diferenta intre viata duhovniceasca a oamenilor inainte de Potop, de dupa Potop si de dupa venirea Domnului. Mi-ati raspuns deja in parte la intrebare.
Multumesc mult!

Consider ca asertiunea dvs nu este pertinenta.
Daca doriti putem discuta textele din punct de vedere exegetic (bazandu-ne pe versiunea greaca septuaginta si pe filocalia ortodoxa) nu doar hermeneuitc. Desi consider ca mai indicat ar fi sa studiati lucrari scrise de persoane competente in acest domeniu precum: Sfantul Grigorie Palama, Sfantul Serafim de Sarov, Sfantul Simeon Noul Teolog, Gheron Iosif.

Si despre Iiisus Hristos se vorbeste folosind doar cuvantul "viu" desi EL este creatorul vietii caci "toate prin EL s-au facut si fara EL nimic nu s-a facut din ce s-a facut". Asadar sa nu ne "impiedicam" in cuvinte ci sa cautam sa vedem, sa intelegm sa cunoastem, caci teolog este acela care intru harul Duhului Sfant marturisete: "noi ceea ce stim vorbim si ceea ce am vazut (fizic si duhovniceste) marturisim" (Ioan 3)
" Dar eu ştiu că Răscumpărătorul meu este VIU şi că El, în ziua cea de pe urmă, va ridica iar din pulbere această piele a mea ce se destramă. " (Ioav 19,25)

:) Pai viata duhovniceasca nu este fortata de nici un verset biblic. Viata duhovniceasca se traieste iar interpretarile Sfintei Scripturi sunt bazate pe teolgia filocalica. Sfantul Serafim de Sarov spre exemplu a aratat prin insasi viata lui ca interpretarea data textelor biblice este corecta.
La fel si Sfantul Simenon Noul Teolog, si Sfantul Grigorie Palama si Gheron Iosif...

Inainte de potop si dupa potop, viata duhovniceasca era limitata la situatia de dupa caderea lui Adam. Oamenii in marea lor majoritate erau "numai trup" dupa cum spune Sfanta Scriptura adica neglijau viata duhovniceasca renuntand la ea, erau orbi duhovniceste, morti sufleteste (adica duhovnicesc) dar vii biologic.

Desigur ca existau exceptii, persoane care traiau viata duhovniceasca precum: Set (al treilea fiu al lui Adam si al Evei), Regele si preotul Melchisedec, Avraam, Isaac, Iacov, Iov, David, Solomon, Sfintii Prooroci (Isaia, Ilie Tesviteanul...)

Dupa intuparea Logosului, viata duhovniceasca accesibila omului prin harul Duhului Sfant a luat o amploare de nebanuit, omul avand posibilitatea indumnezeirii intru Hristos Iisus prin harul Duhului Sfant in Sfanta Biserica prin Sfintete Taine (incepand cu Taina Sfantului Botez - nasterea duhovniceasca intru Hristos Iisus si culminand cu Tainta Sfintei Euharistii cand ne unim real si deplin cu Hristos Iisus, cand ne impartasim cu adevarat trupul si adevarat sangele Sau caci "in Hristos locuieste trupeste toata deplinatatea Dumnezeirii" Coloseni 2, si noi prin sfanta Impartasanie ne facem "partasi dumnezeiestii firi" I Petru, in toata deplinatatea ei).

Multumesc de raspunsuri.

Eu sunt deacord sa studiem din toate unghiurile si toate aspectele, nu unilateral.

In citatul pe care mi l-ati dat despre Hristos, faptul de a fi viu se refera tocmai la invierea Sa in trup, este argumentul folosit pentru a-i convinge pe oameni ca dupa moarte este viata prin Domnul, ca si ei vor invia in trup, "aceasta piele care se destrama" este tot viata biologica. Cautati sa vedeti ce expresii sunt folosite pentru invierea in Duh. Cei care in viata aceasta invie in Hristos, singura moarte de care mai au apoi parte este cea biologica si la fel si invierea la sfarsitul acestei lumi, va fi una biologica pentru ei din moment ce cu duhul sunt vii si nu mai mor.

Citisem la un moment dat ca anumiti neoprotestanti acuza bisericile traditionale de o mare apostazie dupa primele sinoade ecumenice, cand teologii vremii au inceput sa introduca idei din filozofia greceasca, in speta ideea de suflet care, spun ei, n-ar fi existat la evrei, ci la evrei suflarea de viata era strict viata. De aici am inceput sa studiez problema, mi-am cumparat Torah ebraica cu comentariile talmudice scrise de rabinii evrei ca sa vad cum interpreteaza ei, si mi-am cumparat si ceva carti in care filozofii greci trateaza aceasta problema. Si bine-nteles ca ma intereseaza si Teologia patristica, de aceea orice sugestie de lectura aveti este bine-venita. Marii sfinti ale acelor vremuri au studiat intr-adevar filozofia in cele mai mari centre grecesti si egiptene iar ziua sarbatorii celor Trei Mari Sfinti Ierarhi este considerata de unii ziua invatamantului motivand ca acesti sfinti nu s-au multumit doar cu studiul credintei crestine ci aveau orizonturi mult mai largi studiind si filozofia pagana a timpului lor.

Din ceea ce mi-a spus o profesoara de filozofie, ideea de suflet a fost introdusa de catre filozofii greci cam cu 6 secole inainte de venirea Domnului. Eu am inceput lectura cu cartea lui Aristotel "Despre suflet" dar trebuie sa recunosc ca este mai greu de inteles decat teologia crestina. Am mai multe carti de filozofie ce trateaza aceasta problema si pe care vreau sa le studiez, sunt abia la inceput.

Pe un site evreiesc Cheela (evrei ortodocsi din Israel) am pus intrebarea despre suflet dar raspunsul inca este in curs. Am primit insa raspunsul la o alta intrebare: conform capitolului 1 al Genezei, scrie ca vegetatia a fost facuta in ziua a 3-a si Dumnezeu a vazut ca era bine. In capitolul 2 insa scrie ca in momentul crearii omului nu era vegetatie pentru ca nu avea cine sa o lucreze. Cautand mai demult o explicatie, am gasit informatia cum ca de fapt au existat doua traditii biblice, una in regiunea din nord si una in regiunea din sud, traditii care au fost apoi reunite intr-una singura si de aceea apar contradictii. Rabinul evreu mi-a raspuns ca asa este, si mi-a mai spus ca, dupa cum observ, Torah facuta de evreii americani pe care am cumparat-o si care este o foarte buna achizitie si din punctul lor de vedere, reuseste sa unifice versiunile. In aceasta Torah este explicat faptul ca vegetatia a fost creata dupa cum scrie dar era inca in pamant pentru ca inca nu era omul sa o lucreze. De aceea Dumnezeu nu a zis la sfarsitul acestei zile ca totul era bun din cauza ca lucrarea inca nu era terminata (in Biblia Ortodoxa on-line pe care o consult insa scrie contrariul, Dumnezeu a zis ca este bun). Ca atare, dupa ce omul a fost creat, acesta a trebuit sa conlucreze cu Dumnezeu prin munca si rugaciune pentru a creste vegetatia data lui ca hrana.

Apoi, la intrebarea de ce Dumnezeu spune ca a creat omul dupa chipul si asemanarea "Noastra" in cartea mea scrie asa: cand Dumnezeu a dictat Torah lui Moise, acesta l-a intrebat pe Dumnezeu cum adica sa scrie "Noastra" ca asta da apa la moara idolatrilor si ereticilor? Dumnezeu insa i-a poruncit sa scrie pentru ca idolatrii isi vor gasi mereu motiv sa fie idolatrii. Si i-a explicat lui Moise ca atunci cand a creat omul, tocmai pentru ca era o lucrare asa de importanta, El s-a consultat cu ingerii (creati in a doua zi) iar asta trebuie sa ramana exemplu si pentru om ca sa nu ia sigur deciziile importante ci sa se consulte si cu ceilalti. Rabinul mi-a raspuns legat de aceasta, ca sunt mai multe explicatii: modestia de care da dovada Dumnezeu este intr-adevar una din ele, exista si o explicatie bazata pe gramatica ebraica in care cuvantul "Naasse" este legat de un participiu trecut insemnand "si iata, omul e facut", mai este si explicatia pluralului de maiestate, si mai este si explicatia care lui ii place cel mai mult si anume aceea ca Dumnezeu s-a adresat direct omului zicandu-i: "tu si Eu sa facem omul impreuna, sa lucram pentru a cizela o creatura demna de aceasta chemare".

Iata pana unde se poate merge cu interpretarea. Prima insa este data prin Traditie ca si revelatie facuta lui Moise, cam cum spunem si noi despre sfintii nostrii. Ori in Ortodoxie pluralul este folosit pentru a indica Trinitatea.
Acum sunt la inceput si cu studiul Torei, o sa vad care este si interpretarea rabinica la suflarea de viata si revin.

Sunt unii care mi-au replicat ca explicatiile evreiesti n-ar fi bune din moment ce evreii nu L-au recunoscut pe Hristos. Cu acestea nu sunt de acord pentru ca Domnul le-a spus oamenilor sa asculte in continuare invatatura preotilor evrei pentru ca El nu venise sa o strice iar Scripturile nu pot fi anulate, asa a zis, i-a sfatuit doar sa nu imite faptele acelora, sa se fereasca de aluatul lor. Deci invatatura rabinica a timpului Sau nu a anulat-o. A aratat-o poate insuficienta in unele aspecte.

Multumesc mult de raspunsuri!

Uitasem o precizare si o intrebare. Spre deosebire de Biblia noastra, in cea ebraica Dumnezeu are diverse nume. Iar evreii explica faptul ca numele utilizat la Creatie pana in ziua a cincea arata dreptatea lui Dumnezeu si judecata Lui dupa dreptate. Numele folosit in ziua a 6-a insa, la crearea omului, arata o alta calitate a lui Dumnezeu, mila, pentru ca El a stiut ca omul va avea nevoie de multa mila, nu va putea fi judecat dupa dreptate.

Iar intrebarea: care este diferenta intre Adam si Eva inainte de cadere si omul induhovnicit in Hristos?

Multumesc de raspuns!

Slava Domului. Lui i se cuvine slava si multumirea in vecii vecilor.

Se referea inechivoc la invierea lui Iov in trup. Citatul sublinieaza ca Mantuitorul este viu in vecii vecilor (caci Hristos a murit doar ca om), iar expresia "viu" in acel context cuprinde si viata duhovniceasca din persoana Hristos Iisus (Mantuitorul, Rascumparatorul).

Ascetica si Mistica - Pr. Prof. Dumitru Staniloae - Ed. IBMBOR
Cursurile de mistica - Nichifor Crainic - Ed. Deisis
Sfantul Dionisie Areopagitul - trad Pr. Prof. Dumitru Staniloae - Ed. Paideea
Gheron Iosif - Marturii din viata monahala
Sfantul Serafim de Sarov - Un serafim printre oameni
Omul animal indumnezeit - Panayotis Nellas - Ed. Deisis
Sfintii Parinti Despre originile destinul si originile cosmosului si omului - Pr Ioan Ica, Alexadros Kalomiros, Amdrei Kuraev, Pr. Doru Costache - Ed Deisis
Sfantul Luca al Crimeii - Puterea inimii - Editura Sophia
Jean-Claude Larchet - Terapeutica bolilor spirituale - Editura Sophia
Jean-Claude Larchet - Terapeutica bolilor psihice - Editura Sophia
Evagrie Ponticul - Tratatul practic. Gnosticul - Editura Curtea veche
Filocalia - Trad Pr.Prof Dumitru Staniloae - Editura IBMBOR
Sfantul Maxim Marturisitorul - Ambigua - Ed. IBMBOR
lista ar putea continua...

Evident, insa ei s-au folosit de conceptele filozofice ale vremii lor pentru a nuanta si a detalia teologia crestina si nicidecum nu au preluat invatatura pagana. Antropologia ortodoxa este inechivoca in acest sens (subliniind valoarea trupului care in filozofia vremii era considerat doar "inchisoare pentru suflet" si era desconsiderat si negand preexistenta sufletelor pe care filozofii le considerau nemuritoare prin natura lor si nu prin harul lui Dumnezeu).

Recomand lucrarea:
"Istoria filozofiei patristice" alui Claudio Moreschini - Ed Polirom.
Veti intelege diferenta intre antropologia teologica ortodoxa si antropologia filozofica.
Pe scurt: Conform teologiei ortodoxe sufletul are un inceput al existentei in momentul zamislirii fiind pecetea chipului lui Dumnezeu (Hristos Iisus) in materia trupului. Sufletul uman nu este nemuritor prin sine ci doar prin harul Duhului Sfant.
Sufletele animale si cele vegetale nu sunt nemuritoare caci Duhul Sfant nu se poate salaslui in ele (desi le tine in viata biologica specifica organismeleor) datorita ontologiei sufletului animal si vegetal.

Doar sufletul uman are capacitatea ontologica de a fi salas al harului Duhului Sfant si atfel omul (trup si suflet) poate conlucra "cu frica si cutremur" cu harul Duhului Sfant, mantuirea si indumnezeirea persoanei umane.

Interesant. Consider un pic "fortata si exagerata" explicatia vegetatiei. Ea exista, indiferent daca omul o ingrijeste, conlucrand cu Dumnezeu sau nu.

Teologia ortodoxa patristica si filocalica afirma: toate formele de existenta (materiala si biologica) apar in ordine, de la simplu la complex. Toate existentele (materiale si biologice, inclusiv omul) au fost "plantate" in creatie sa "rasara"(apara) la momenul potrivit.
Inechvoc stiinta confrima aceasta revelatie: materia (atomii) apar in univers in ordine, de la simplu la complex (tabelul periodic al lui mendeleev)
organismele (vegetale si animale) apar in ordine de la simplu la complex (ADN-ul este inechivoc)

Interesant :)
Teologia ortodoxa crestina afrima inechvoc ca pluralul din cap 1 al Facerii (sa facem om dupa chipul si asemanarea noastra) nu se refera nicidecum la ingeri, caci ingerii nu se pot indumenzei datorita ontologiei lor.

Serafimii isi acopera fata lor cand slavesc pe Dumnezeu in catare: "Sfant Sfant Sfant ESTE Domnul Savaot" caci nu pot vedea pe Dumnezeu.

Doar omul, intru Hristos Iisus este indumnezeit prin har fiind asfel capabil sa stea pe tronul slavei lui Hristos caci Hristos Insusi spune "celui ce va birui (pacatul si patima prin pocainta cu ajutorul harului Duhului Sfant) ii voi da sa sada pe trop cu Mine precum si Eu am biruit si am stat pe tron cu Tatal Meu" (Apocalipsa 3)
La Sfanta Liturghie cand Biserica canta impreuna cu Sfintii Ingeri imnul de slava "Sfant Sfant Sfant ESTE Domnul Savaot" noi nu ne acoperim ochii nici cei trupesti si nici cei duhovnicesti ci privim pe Hristos Iisus in Euharistie si ne unim cu El depin in Sfanta Impartasanie.

Astefel interpretarea: "sa facem om dupa chipul si asemanarea noastra" insemna potrivit patrisiticii: sa facem persoane umane care sa fiinteze in dragoste si comuniune asemnea ipostaselor noastre Dumnezeiesti (Sfanta Treime). "Fiti desavarsiti perecum Tatal vostru desavarsit este" "sa fiti una precum Eu si Tatal una suntem" spune Hristos Iisus insusi.
Omul nu este facut dupa chipul ingerilor, Doamne fereste. Desigur ca viata duhovniceasca prin harul Sfantului Duhu are elemente comune atat speciei umane cat si speciilor (cetelor) ingeresti insa ingerilor nu le este accesibila indumenzeirea intru Hristos Iisus. Astfel din punct de vedere ontologic ingerii sunt sub nivelul ontologic al vietii duhovnicesti umane.

Tot respectul pentru rabini si intreaga invatatura si cultura ortodoxa iudaica, insa din nefericire mai este pana ca ei sa "vada" duhovniceste pe Hristos Iisus, Dumnezeu adevarat si om adevarat.
De aceea recomand cu toata onestitatea vietuirea intru Hristos Iisus in Sfanta Sa Biserica prin harul Duhului Sfant.
Hristos Iisus ne-a trimis "Mangaiteorul, Duhul Adevarului care ne conduce la tot Adevarul, ne aduce aminte scripturile si ne invata toate".

Mult succes in studiul Torrei, insa consider asemenea parintilor ca indicat este ca orice studiu Biblic trebuie sa inceapa cu Evanghelia (Noul Testament) si apoi sa continue cu Vechiul Testament.

Pai da dar preotia lui Aaron intemeiata de Moise are un sigur scop: slujirea pana la venirea Mantuitorului, Rascumparatorului, Mesia. Toate slujbele sunt centrate pe acest unic scop.

Preotia lui Hristos este "in veac" caci doar "Hristos Iisus este preot in veac dupa randuiala lui Mechisedec" cel caruia si parintele Avraam (din care este preotia lui Moise) i s-a inchiat si i-a daruit zeciuala si a cerut binecuvantare. Niciodata cel mare nu se inchina (si cu daruri) la cel mic si nu cere binecuvantare de la cel mai mic.

Asadar preotia lui Hristos Iisus este net superioara celei intemeiata de Moise. Preotii lui Hristos au in vedere mantuirea (despatimirea, iluminarea, indumnezeirea) persoanelor din Biserica.

Si eu iti multumesc... caci ma pui la "lucru" :)
Doamne ajuta. Slava Domnului caci Lui i se cuvine multumirea in veci.

Am mai scris despre acest verset pe aici pe forum, de vreo cateva ori. Cel mai recent, chiar alaltaieri. Au scris si altii infinit mai bine dar mai zic o data.

In versiunea Septuaginta, versetul despre crearea omului din Facere 2,7 e: „kai eplasen o Theos ton anthrōpon choun apo tēs gēs kai enephusēsen eis to prosōpon autou pnoēn zōēs kai egeneto o anthrōpos eis psuchēn zōsan”.

Unde „kai egeneto o anthrōpos eis psuchēn zōsan” e tradus in versiunea anania prin „ şi s'a făcut omul întru suflet viu”.

In schimb, in Textul Masoretic si versiunile traduse dupa TM, e asa cum zici si tu : „şi s-a făcut omul fiinţă vie”. Fara prepozitia ”intru”.

Personal, consider versiunea greceasca Septuaginta de necontestat si mult mai nuantata, de aceea prefer si traducerea anania dupa aceasta versiune, la care mitropolitul Bartolomeu Anania face si multe adnotari lamuritoare si trimiteri la sf. parinti.

Dupa cum am mai spus si altadata, parerea mea e ca in traducerea sintagmei „ eis psuchēn zōsan ”, nu se poate ignora prezenta prepozitiei „eis”, asa cum o ignora majoritatea traducerilor facute dupa Textul Masoretic, acestea traducand „s-a facut omul fiinta vie” sau s-a facut (un) suflet viu, incurajand si prin asta conceptia multora ca nu exista nici o diferenta in acest sens intre om si animal.

In conformitate cu Lexiconul de concordante biblice „Strong’s Concordance with Hebrew and Greek Lexicon”, mitropolitul Bartolomeu traduce particula εἰς (eis), prin prepozitia „intru”: „ şi s'a făcut omul întru suflet viu” , adica exact ce spune Septuaginta prin „ eis psuchēn zōsan”.

La notele de subsol ale versiunii anania, mitropolitul precizeaza:
„Textul Masoretic: „şi s'a făcut omul fiinţă vie“.
„S'a făcut“: a devenit; a trecut în alt mod de existenţă.
În Septuaginta: „şi s'a făcut omul întru suflet viu“, care poate fi tradus şi: „întru suflet care trăieşte (Viata harica care e alceva decat viata biologica, comuna si animalelor. Nota mea.)“, adică nemuritor.
Sufletul omului (altceva decât „viaţa“) s'a născut din suflarea lui Dumnezeu şi l-a învăluit (l-a îmbrăcat) pe om odată cu aceasta, dar şi cu tendinţa de a fi „absorbit“: particula eis înseamnă şi „întru“ (înlăuntru) şi „spre“ (direcţie, scop).(...)
Aşadar, omul nu e o simplă fiinţă vie, asemenea tuturor celorlalte, ci trup cu suflet viu, aparţinând celor două lumi, materială şi spirituală. Având un caracter antinomic (în acelaşi timp exterior şi interior trupului), el este – ontologic – apt şi pentru experienţele mistice (extaz şi entaz)”


Aminteam in postarea anterioara, versetele acelea din Facere 1, 20-24, unde se spune de crearea celorlalte vietuitoare, numai prin simpla rostire a unei porunci.

„Apoi a zis Dumnezeu: "Să mişune apele de vietăţi, fiinţe cu viaţă în ele şi păsări să zboare pe pământ, pe întinsul tăriei cerului!" Şi a fost aşa. (...)
Apoi a zis Dumnezeu: "Să scoată pământul fiinţe vii, după felul lor: animale, târâtoare şi fiare sălbatice după felul lor". Şi a fost aşa.”

Intrebarea ar fi, ce poate sa insemne ca pamantul scoate de la sine fiinte vii din el, animale vii cu suflare de viata, taratoare vii, rumegatoare vii, fiare salbatice vii, de la șopârle pana la girafe, elefanti, bizoni sau pinguini?

Si inca o intrebare (de fapt mai multe :)): Ce intelegi tu prin „om ca fiinta devenita vie dupa ce a primit suflarea de viata” ? E diferit ontologic fata de vreuna din fiintele vii pe care pamantul le-a scos din sine la porunca lui Dumnezeu?
De unde ar reiesi faptul ca inca din acest stadiu, omul ar fi superior rumegatoarelor pe care pamantul le scosese direct vii din sine si cu suflare de viata?
Dupa parerea ta, faptul de a fi chip al lui Dumnezeu tine de trasaturile fizice, chipul are o conotatie corporal-antropomorfica imprimata in om in procesul elaborarii din țărână sau vine in momentul suflarii de viata? Sau ambele?
Din cat inteleg eu, „a fi dupa chipul lui Dumnezeu destinat sa devina intru asemanare” e o realitate spirituala ce presupune participarea libera la viata dumnezeiasca. Iar Adam n-ar fi ajuns la asta decat prin harul necreat izvorat din suflarea lui Dumnezeu si destinat in exclusivitiate omului pt. a a-l avea in interior.


Dupa opinia ta, ce fel de Viata iese din suflarea de viata a Celui Viu? Una biologica sau una harica? Ce fel de viata au fiintele vii pe care le-a scos pamantul din sine? Identica cu viata omului primita prin suflarea de Viata?

Cu alte cuvinte, atunci cand Dumnezeu a modelat trupul adamic din acea țărână edenica biofora, pregatindu-Si astfel inca de atunci, chiar Lui Insusi constitutia trupeasca in care Se va intrupa la plinirea vremii, trupul acela uman avea deja viata (biologica) iar prin suflarea de la Dumnezeu nu s-a schimbat/adaugat nimic? Asta e ideea?

Consideri ca omului nu i s-a dat nimic in plus prin suflarea lui Dumnezeu decat ce primisera animalele cand au fost scoase direct din tarana? Decat ceea ce pana si rumegatoarele aveau deja cand Dumnezeu le-a scos direct vii din pamant?

Multumesc pentru postare Delia, sunt in asentimentul tau.
Asertiunea din postarea precedenta sintetizeaza foarte bine antropologia teologica filocalica cu implicatiile ei ontologice specifice vieti (fiintarii) duhovnicesti.

Din punct de vedere al vietii biologice (fiziologie) nici una.
Din punct de vedere al vietii duhovnicesti, indumnezeirea persoanei umane (ce implica si pnevmatizarea trupului) era inaccesibila omului inainte de intruparea, moartea si invierea Domnului Iisus Hristos. Inainte de cadere, din punct de vedere al vietii duhovnicesti, omul (Adam) era "limitat" la nivelul iluminarii (contemplatie), asemenea ingerilor buni; si nu avea "acees" la indumnezeire.
Ingerii buni (indiferent de ceata, specie) nu au si nu vor avea acces niciodata la indumnezeirea intru Hristos Iisus prin harul Duhului Sfant si prin Sfanta Euharistie cand ne impartasim (mancam) efectiv (nu simbolic) adevarat trupul si adevarat sangele Domnului (si nu simboluri).
"Cum ne poate da acesta trupul (sax, carne) sa il mancam?" (Ioan cap 6)
Sfantul Ioan Damaschin raspunde: in acelasi mod in care Fiul lui Dumnezeu s-a intrupat in om "DE LA Duhul Sfant si DIN Maica Domnului" Pururea Fecioara, Nascatoara de Dumnezeu.
(De precizat ca fecioria Maicii Domnului nu se reduce exclusiv la cea trupeaca ci vizeaza in principal fecioaria duhovniceasca a inimii, curatia mintii, adancul inimii)

Cantarea de preamarire si supravenerare a Maicii Domnului (om adevarat 100%) este inechivoca: "Ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii si esti mai marita fara de asemanare decat serafimii".

Reamintesc cu aceasta ocazie ca in cadrul cultului ortodox, adorarea este rezervata exclusiv lui Dumnezeu (Persoanele Sfintei Treimi, Sfanta Euharistie...)

Adriana, daca vei interpreta singular acest cuvant fara sa cauti sa vezi cum au inteles si sfintii cu mintea lor despatimita, in curand s-ar putea sa nu poti iesi din blocajul la care duce aceasta concluzie, si anume, ca Dumnezeu e Cel care a creat moartea, ceea ce e o aberatie.

Facand o comparatie intre firea umana edenica cu constitutia ei pnevmato-psiho-somatica si firea ingerilor carora le lipseste latura somatica, corporala, trupeasca, Fericitul Augustin a facut distinctia intre doua tipuri de stari: starea de non posse mori, adica a nu putea muri, care e proprie firii ingeresti si starea de posse non mori, proprie firii umane.

Ingerii nu pot sa moara, in intelesul in care biologic mor oamenii, fiindca ei, neavand trupuri, nu indeplinesc conditiile somatice ale mortii.
Exista desigur o moarte mult mai grava de care sufera ingerii cazuti si care nu e biologica, ci e starea de despartire de Dumnezeu numita thanatos si care nu presupune non-existenta si inactivitatea.

Spre deosebire de ingeri, starea edenica a omului era de posse non mori, adica putea sa nu moara nici biologic, nici spiritual daca n-ar fi pacatuit.

In starea edenica, omul nu era nici muritor, nici nemuritor, ci capabil si de una si de alta.

Sf. Teofil al Antiohiei zice: „Dar îmi vei spune: A fost făcut omul, prin fire, muritor? Nu! Atunci, nemuritor? Nici asta n-o spun! Dar poate mă vei întreba: Nu era nimic din acestea? Nici asta n-o spun. Prin fire, omul n-a fost făcut nici muritor, nici nemuritor. Dacă l-ar fi făcut de la inceput nemuritor, l-ar fi făcut Dumnezeu. Si iarăşi, dacă l-ar fi făcut muritor, s-ar fi crezut că Dumnezeu este pricina morţii lui.
Aşadar, nu l-a făcut nici nemuritor, nici muritor, ci, după cum am spus mai înainte, capabil şi de una, şi de alta.
Dacă omul înclina spre nemurire, păzind porunca lui Dumnezeu, avea să primească de la Dumnezeu ca plată nemurirea şi avea să ajungă dumnezeu (prin har, nu in fiinta -nota mea) ; şi iarăşi, dacă se îndrepta spre faptele morţii, neascultând de Dumnezeu, el însuşi avea să fie pricina morţii sale, că Dumnezeu l-a făcut pe om liber, cu voinţă liberă.”

Toti sfintii parinti sunt de acord ca nemurirea celui dintai om se datora harului dumnezeiesc primit prin suflarea de Viata Harica.
De voia omului depindea sa pastreze harul primit si astfel sa staruie in starea de nestricaciune si nemurire data initial sau, dimpotriva, respingandu-l, sa cada din acea stare.

Subscriu afirmatiilor.
Precizez ca si ingerii buni sunt nemuritori prin harul Duhului Sfant insa ei nu au acces la indumnezeire.
Deci inainte de cadere chiar daca Adam era nemuritor prin har, el nu depasea trapta spirituala a iluminarii. Deci teoretic daca nu "cadeau" in pacat Adam si Eva ei erau nemuritori prin harul Duhului Sfant insa indumnezeirea nu era posibila.
Numai si numai datorita intruparii Fiului lui Dumnezeu, omul (persoana umana) are posibilitatea indumnezeirii. De aceea afim cu toata onestitatea si convingerea ca in prezent, nu exista iluminare si indumnezeire in afara Bisericii.

Multumesc Eugen.
Ca o completare, din cat am inteles eu pana acum ( nedeplin, evident), pentru a nu se crede cumva ca Dumnezeu l-a predestinat pe Adam sa cada in pacat pentru ca sa aiba „motiv” sa Se intrupeze, ca altfel omul n-ar fi putut ajunge la indumnezeire, unii teologi (si pr. Galeriu parca) aduc in discutie evenimentul de la Schimbarea la Fata.
In sensul ca, daca n-ar fi existat pacatul, iar Adam si urmasii lui ar fi trait la infinit fara sa moara, inaintand din ce in ce mai profund in relatia cu Dumnezeu, asa incat n-ar fi fost nevoie ca Dumnezeu sa-Si improprieze in Unul din Ipostasurile Sale constitutia psiho-somatica umana, atunci omul unit in duh cu Duhul Sfant, ar fi dobandit in alt fel (tainic, habar n-am ) calitatile trupului pnevmatizat al lui Hristos, indumnezeind si partea somatica.

Sa nu uitam ca trupul edenic al omului difera esential de trupul post-edenic, adica a suferit o modificare esentiala prin primirea „vesmintelor de piele” ale corporalitatii grosiere.
De la inceput, omul fusese creat ca „ on theologiko”, adica fiinta teologica iar trupul initial ii fusese creat din acea tarana apartinand unui univers material neafectat de caderea in afara harului, univers menit la randul lui sa fie stapanit de om si prefacut prin har.
Omul unit cu Dumnezeu ar fi sfintit astfel locul pe unde ar fi trecut, natura, cosmosul. La origine, lumea era o „logosfera”, dupa cum zice Pr. Staniloae, menita sa devina „hristosfera” si „pnevmatosfera” prin lucrarea omului asupra ei, care ar fi urmat sa scoata la iveala ratiunile plasticizate din natura.

Dumnezeu, intrupandu-Se n-a luat trupul uman de dinainte de cadere (nici
n-ar fi avut cum si nici sens), ci trupul uman de dupa cadere, acela invesmantat cu „vesmintele de piele” ale corporalitatii grosiere, opace, devenita un fel de cvasi-natura.

Scopul pt. care, dupa caderea omului in pacat si dupa dezvesmantarea de vesmantul de har care il invaluia asigurandu-i astfel viata harica, scopul deci, pt. care Dumnezeu i-a modificat constitutia somatica adaugandu-i „hainele de piele”, ca marca a mutatiei post-edenice din vietuirea harica in vietuirea biologica, a fost ca omul sa nu evolueze din rau in mai rau, sa nu se invesniceasca in rele asa cum au facut ingerii cazuti, ci odata cu degradarea si moartea trupului material, omul sa nu mai poata inainta in rau.

Adevarata natura a trupului uman unit cu divinul s-a aratat anticipativ la Schimbarea la Fata pe Muntele Taborului. Deci, inainte ca Hristos sa fi inviat si indumnezeit firea umana.
Acuma, in ce fel ar fi dobandit omul si urmasii lui aceste calitati ale trupului indumnezeit aratat la Schimbarea la Fata, daca n-ar fi fost pacatul, si fiecare om ar fi trait ca Hristos, God knows!
Ideea e ca Dumnezeu in prestiinta Lui, stia cursul evenimentelor, stia ca nici un om n-ar fi putut vietui ca Hristos, dar nu l-a predestinat El pe Adam sa cada in pacat ca sa aiba „motiv” sa Se intrupeze. Asta am vrut de fapt sa subliniez.

Omul e o faptura cu o constitutie pnevmato-psiho-somatica, inrudita cu animalele datorita laturii psiho-somatice dar inrudita si cu Dumnezeu, datorita partii celei mai subtile a sufletului, care e duhul omului, pnevma, partea lui cea mai adanca prin care omul se poate relationa cu Duhul Sfant.
Animalele nu au duh, pnevma, ca salas launtric al harului, de aceea nu pot avea viata harica, duhovniceasca.
Suflarea lor de viata tine strict de viata biologica, de inspiratie/respiratie mijlocita de aparatul respirator, mai mult sau mai putin complex al fiecarei specii.

Animalele sunt inzestrate si cu afectivitate. In plus, nu-mi vine sa cred ca un animal precum delfinul, rechinul, cotofana nu sunt inzestrate cu o ratiune primara.

A scris Eugen mai pe la inceput despre asta, am amintit si eu in treacat.
Sf. Maxim Marturisitorul face distinctie intre sufletele fiintelor vii : "Sufletul are trei puteri: prima este puterea prin care se hrăneşte şi creşte; a doua, aceea a imaginaţiei şi a instinctelor; a treia, a inteligenţei şi a raţiunii. Plantele se împărtăşesc numai de prima din aceste puteri, animalele de primele două, iar oamenii de toate trei" (Filocalia, Vol. II).

Inteligenta pe care o au animalele e altceva decat ratiunea pe care o au oamenii, si care tine de chipul si asemanarea cu Dumnezeu.
Aceasta e o facultatea a omului, care prin propria judecata poate lua decizii rationale.
Animalelor nu li s-a dat aceasta capacitate, fiindca ele nu au vointa libera de a decide. In schimb, ele au unele calitati pe care omul nu le are.
Dumnezeu a pus in animale capacitati pe care care oamenii nu si le pot insusi prin invatare (Eugen dadea exemplul cu delfinii si uimitoarea lor capacitate de ecolocatie). Intr-un fel, cred, lipsa de ratiune si vointa libera e compensata de acele simturi extraordinare.

In postarea pe care o citezi, nu ma refeream la afectivitatea sau capacitatile extraordinare ale animalelor, ci la faptul ca intre suflarea de viata a animalelor si suflarea de viata a omului exista o distinctie care nu tine de biologic, ci de duhovnicesc.
Doar omul are, pe langa suflarea pe care o are orice animal, si suflare din suflarea de Viata a lui Dumnezeu.
Se pare ca unii considera ca nu exista nici o distinctie intre sufletul animalelor si sufletul cu totul special al omului in care Dumnezeu si-a imprimat trasaturile chipului Sau. (Desigur, prin vointa libera, omul isi poate folosi ratiunea si afectivitatea si in sens opus celui pt. care i-au fost date, cazand sub nivelul afectivitatii animalelor. Exemplele de mame care nu isi iubesc proprii copii in comparatie cu lupoaicele. Dar asta e alt subiect.)

De aceea si Sf. Vasile cel Mare zice: „Fugi de vorbaria prosteasca a falnicilor filosofi, care nu se rusineaza sa spuna ca sufletele lor si sufletele cainilor sunt la fel unele cu altele.” (Omilii la Hexaimeron.)

Multumec mult de raspunsuri!

Nu pot scrie mult azi, o sa raspund insa rapid la o intrebare: omul a fost facut de Dumnezeu "cu mainile" Lui si nu a iesit din pamant ca animalele tocmai pentru ca Dumnezeu l-a facut dupa Chipul si Asemanarea Sa. Prin modul in care a fost creat a primit dimensiunea duhovniceasca suplimentara fata de animale care nu au primit asa ceva. Viata biologica insa au primit-o in acelasi mod si unii si altii de la Dumnezeu, este suflarea de viata. Asa cum animalele au iesit vii (biologic) din pamant tot asa si omul a iesit viu (biologic) din mainile lui Dumnezeu. In plus omul a iesit si viu duhovniceste pentru ca fusese sadita in el asemanarea cu Dumnezeu.

Am acum o intrebare: de unde ideea de a ne indumnezei? Si Eva a dorit sa se indumnezeiasca si rau a facut. O explicatie citita a fost ca raul nu a constat in dorinta de indumnezeire ci in modul in care a dorit sa o obtina: prin forte proprii. Daca insa Eva nu ar fi facut greseala, Hristos nu ar fi venit niciodata si ca atare indumnezeirea nu s-ar fi realizat, ar fi ramas toti pe treapta iluminarii (astept explicatii va rog despre aceasta treapta). Revenind, imi pare o mare contradictie aici.

In ceea ce ma priveste, eu nu indraznesc sa afirm indumnezeirea omului, care nu-i totuna cu a fi fiul lui Dumnezeu adoptiv. Chiar si numai idea de indumnezeire ma duce cu gandul la pagani si idoli. Imi cer iertare, dar asa simt.

Multumesc mult

Evident. Recomandarea mea in asentimentul Deliei este de a citi postarile de la inceputul topicului care sunt inechivoce pentru antropologia ortodoxa.

Reamintesc:
"b) suflet animal, specific animalelor (complexitatea diferind in functie de specie) ce are pe langa puterea de vigoare si pe cea de dorinta (pofta) axata pe cognitia inteligenta urmare a perceptiei senzoriale ce urmareste in principal instictul de supravietuire si cel de reproducere, existand astfel emotii specifice, sentimente: bucurie, ura, tristete..."

Totusi intrucat animanele nu pot avea din punt de vedere ontologic viata duhovniceaca, nu se poate vorbi despre sentimente si emotii induhovnicite precum in cazul omului induhovnicit: spre exemplu "agape" (dragostea duhovniceasca).

Agape:
Spre deosebire de celelalte forme care redau iubirea (filia, eros), agape are un specific aparte, definind iubirea care totdeauna face bine altuia, iubirea incercata si jertfelnica, iubirea care se daruieste pentru altul fiindca nu se uita la ale sale, eliberand sufletul omenesc din egoismul care il claustreaza in intunericul vietii.