intrebare
 

de ce se zice ca sinucigasii merg in iad? si de ce nu au parte de o inmormantare ca si ceilalti? multumesc

E vorba despre cea de-a sasea porunca: ,,Sa nu ucizi.''
Daca nu avem voie sa ucidem un alt om, fireste ca este pacat sa atentam si la propria viata.

Prin mucenicie, cei in cauza au parte de botezul sangelui, un botez purificator, sfintitor.

In opozitie cu acestia, sinucigacii comit un pacat grav, pe care nu mai au cum sa-l marturiseasca, nu au cum sa se pocaiasca, sa se roage sau sa mai faca vreun canon. Cel ce se sinucide cade in deznadejde, adica in plasa intinsa de cel viclean, de aceea se spune sa avem grija sa nu cadem in deznadejde in momentele de incercare. Sinuciderea presupune sfidarea Lui Dumnezeu si uciderea partii de dumnezeire din noi. Noi nu suntem ai nostri, ci ai lui Dumnezeu.

Este foarte importanta starea sufleteasca in care ne gaseste momentul mortii. Este o stare placuta lui Dumnezeu sau dimpotriva?

Dumnezeu sa ne ajute sa ne pregatim cum se cuvine pentru marea intalnire cu El.

evident ca doar cei aflati in situatii fara iesire recurg la un asemenea gest, se omoara ca pitigoiului in captivitate, dar nu inteleg de ce este pacat?! daca omori pe cineva din autoaparare tot pacat se considera?

1. De ce este pacat ?

Pentru ca este un pacat ramas nedezlegat ,adica odata ce te-ai sinucis nu te mai poti spovedi. Spovedania reprezinta actul de recunoastere a pacatelor in fata preotului , si dezlegarea/stergerea/anularea pacatelor aici pe pamant cat si in viata de apoi.
Sinuciderea inseamna renuntarea la darul lui Dumnezeu , adica viata.
In rugaciunea catre Duhul Sfant spunem : "...Vistierul bunatatilor si Datatorule de viata" , iar Iisus Hristos a spus ca pacatele impotriva Duhului Sfant sunt greu de iertat.
Sinuciderea mai inseamna si pierderea totala a nadejdii in Dumnezeu. Iar pe langa ca il dezamagesti pe Dumnezeu , ii dezamagesti si pe parintii tai , rudele tale etc.

2. Daca omori pe cineva in autoaparare tot pacat se considera ?
Da , pentru ca ai omorat. Pana la ucidere , poti sa iti imobilizezi atacatorul.

Explicatiile nu mi se par corecte.

1. Daca cel ce planuieste sa se sinucida se spovedeste mai intai si spune ce vrea sa faca, se mai cheama pacat?

2. Si in mod normal ar trebui ca si cei care nu l-au ajutat si/sau l-au dus spre aceasta decizie, tot pacatosi sunt si ar trebui sa nu mai fie primiti in biserica.
Deci ma refer la cei care l-au vazut in suferinta si nu l-au ajutat (familie, prieteni, medici, etc.). La fel cei care l-au adus in starea de a lua aceasta decizie(in familie, la serviciu etc.).

Cel care se sinucide nu este niciodata singur cu fapta sa. Cei din jur sunt si ei raspunzatori. Il vezi ca are probleme, ca este bolnav (depresii) si trebuie sa-l ajuti cumva. In nici un caz nu trebuie lasat singur, sau parasit.

In rest, de ce biserica il considera pacat, nu stiu. Poate scrie undeva. Dar nu este corect si crestinesc sa fie numai el singur (sinucigasul) considerat pacatos pentru asta.

Doar Creatorul care a adus la viata are si dreptul sa ridice viata, noi nu avem drept de moarte nici macar asupra noastra insine.

Desi, sunt chiar sfinti care au apelat la sinucidere dar au facut-o din motive binecuvantate si probabil cu binecuvantare de sus.

Da, tot crima este dar ai poate circumstante atenuante.

Poate, pentru ca depinde de circumstantele exacte, poate era unul care vroia sa-ti dea o palma si tu il omori cu buna stiinta - nu sunt circumstante atenunante aici.

Ai fost vreodata la spovedanie?

Ai macar notiunile de baza despre spovedanie?

Unde ai citit tu ca se da iertare pentru pacatele care urmeaza a fi savarsite?

Mai nou, dai si canoane?
Pe cand ai sa te hirotonesti singura?

Cu exceptia cazului cand e vorba de o problema psihica grava, fiecare poarta responsabilitatea deciziilor luate in dreptul sau, nu-i poate folosi pe cei din jur ca scuza.

Doar Dumnezeu poate stabili gradul de vinovatie al celor din jur si chiar daca este unul, este cvasi-derizoriu in comparatie cu sinuciderea..

1.de obicei persoanele care recurg la asa ceva ajung intr-o stare psihica atat de proasta incat nu mai iau decizii bune, deci se poate considera problema psihica grava?!

2.eu ma refeream la cazul unei persoane atacate care riposteaza. aceasta mai este vinovata de omor , daca a reactionat proportional cu atacul?

Nu cred.
Oricum, nimeni nu ajunge acolo intr-o clipa, e vorba de un lant intreg de decizii proaste luate cand era intr-o stare mental/afectiva nu atat de proasta.

Legea te absolva in cazul asta desi nu e usor de dovedit ca ai fost "in proportie cu atacul", dar moral nu vorbim de absolvire - ci doar de circumstante atenuante., tot este un pacat care trebuie spovedit chiar daca primesti un canon mai mic.

stiu ca este mai usor de discutat, dar o boala lunga pe care pacientul nu o mai suporta si decide sa se omoare (cum este si moartea asistata medical), sau o serie lunga de necazuri exterioare care te duc intr-o stare disperata? daca omul ajunge la un stadiu asa de avansat al suferintei si nu mai poate sa mai lupte, de ce este pacat?

Inainte sa dai cu bata, citeste mai atent postarile celorlalti.
Eu nu stiu cum de nu te potoleste/baneaza adminul, cand tot timpul ataci oamenii aici pe forum. Pe toti, fara discernamant.

1. Spuneam ca omul se poate duce la spovedanie pentru tot ce are si discuta si necazurile care il fac sa se gandeasca la sinucidere.
In general omul lupta mult pana se decide sa-si ia viata si mai ales cauta ajutor la cei din jur. Totul este sa observi si sa intervii la timp.
Ca sa intelegi mai bine: omul se poate duce la preot si spune: "parinte sunt disperat, bolnav, nu mai am alta cale decat sa ma sinucid".
Si atunci preotul poate ca poate (si asa ar si trebui) sa-l ajute. Si daca nu, atunci omul nu are de ce sa fie pacatos. eL El si-a spus totul de pe suflet.

Si un preot si familia, si prietenii sau colegii ajuta si impiedeca astfel de situatii grave, daca sunt atenti.

2. Gradul de vinovatie a celor din jur nu este derizoriu si nic cvasi-derizoriu, ci unul cel putin cu cel al sinugicasului. El practic nu are vina.
Este un om bolnav, ajuns la capatul puterilor, nu mai gandeste si nu mai poate nimic.
Pana cand acest lucru nu este inteles va ma trece mult timp si se vor mai duce vieti multe.

Si daca un ortodox gandeste ca tine, mai bine nu se mai numeste ortodox si credincios.

"nu pot" si "nu vreau" se confunda cam des din pacate.

In felul asta, nici o fapta imorala n-ar fi condamnabila: n-a putut rezista tentatiei, n-a putut sa refuze, n-a putut..

Să ne ferească Dumnezeu să ajungem în aşa situaţie! Dar dragostea de Dumnezeu, nădejdea în El nu trebuie să ne părăsească niciodată.
E păcat pentru că NIMENI nu are dreptul să distrugă ceea ce Dumnezeu i-a dat. Şi nu există că nu poţi duce. Dumnezeu nu ne dă niciodată cât nu putem duce.

Ba am citit f. bine, am citat din ce ai scris chiar tu:

Si ti-am spus ca la spovedanie nu se iarta pacatele viitoare.

Aha..chitzibusa gandire, adica daca ala si-a pus in cap sa se sinucida si preotul nu-l poate opri, e nevinovat.

Sau daca si-a pus in cap sa-si insele nevasta, si de asta e iertat, ca doar el a zis ce avea pe suflet.

Adicalea preotul e un fel de psiholog unde ti-ai facut ora si mai mult chiar, pleci usurata nu doar de pacatele trecute ci si de cele viitoare.

Clasic exemplu de intelegere "a la sohpia" a modului in care omul trebuie sa-si asume liberul arbitru.

Serios..vorbesti din experienta?

Asta fiind decretul sfintei sophia?

Sigur, e un robotel teleghidat.

Bolnav de ce? Dar cum a ajuns acolo?

Citez din memorie - sinuciderea e ultima treapta a pacatului.

Sigur, si o data ce am inteles asta, sinucigasii nu se vor mai sinucide.

Scuze, dar nu cred ca vorbim de aceeasi ortodoxie.

Ortodoxia matale e o fantezie cu reguli proprii, unde nici avortul nu este pacat, sinucigasii sunt nevinovati, pacatele sunt iertate in avans, etc.

cred ca nu ai ajuns vreodata intr-o asemenea situatie de vb cu atata usurinta....

Sigur???

Repet, chiar daca ajungi acolo, este vorba de valorile care le-ai cultivat inainte sa ajungi acolo.
Daca sacul este (aproape) gol, binenteles ca intervine abandonul.

Viata asta este ca sa se cearna oamenii, sa se faca diferenta intre cei care au trait si au murit pentru ceva autentic si cei care traiesc pentru lucruri derizorii sau abandoneza din motive la fel de derizorii.

Nu e obligatoriu să nu fi fost ăn asemenea situaţii şi nici nu aş spune că vorbeşte cu uşurinţă, dar nu e cazul să găsim scuze pentru păcate, ci soluţii de vindecare. Primul pas ar fi să ne asumăm greşelile (să recunoaştem că am greşit - "din vina noastră").

Întrebările tale au la bază un caz concret, sau sunt doar teoretice?

si daca abandonezi unde este pacatul? daca ai facut tot ce ti-a stat in putinta ?

pentru o persoana care s-a sinucis pot face slujbe? sau pomelnice? multumesc

1-Poți să amintești un singur astfel de sfânt?
2-Oare nu te contrazici în termeni? Cum poate fi păcatul sinuciderii binecuvântat de sus?

Cine spune nu pot spune de fapt nu vreau.

Cum motivezi acest topic deschis de tine?
Pentru cine cauți aceste explicații?

o tragedie printre prieteni. m-a marcat ce a spus sophia ca cei din jur pot fi raspunzatori pt ca aproapele a ajuns la disperare si nu a vazut alta cale...
si eu am citit de mucenici care au apelat la sinucidere cum a spus alin.

Cum poti fi sigur de asta? (ca a facut TOT ce ii statea in putinta)

Serviciu public, teoretic nu, prractic s-au facut slujbe la sinucigasi sub dispensa ca ar fi suferit de o dereglare psihica serioasa deci n-ar fi fost 100% responsabil.
Oricum, te poti ruga acasa pentru persoana respectiva..

Sunt probabil raspunzatori intr-un fel dar nu in felul de care spunea sophia.
Aici depinde de constiinta fiecaruia..

Vietile sfintilor de peste an.

Sf. Pelaghia, 8 oct.
http://www.calendar-ortodox.ro/luna/...ctombrie08.htm

Si mai sunt cateva cazuri..

stiu lupta pe care a dus-o cativa ani, a incercat sa rezolve in toate modalitatile , cu taurul de coarne s-a tinut pana cand nu s-a mai putut.
nu a abandonat decat atunci cand nu a mai existat alta optiune ( si din punctul meu de vedere ), devenise prea grea crucea... stiu ca se zice ca Dumnezeu nu iti da mai mult decat poti duce... si totusi omul acela a cedat

Nu reiese din spusele tale ce s-a întâmplat cu adevărat, dar reiese(și din punctul tău de vedere) că analiza e mult prea subiectivă.

Disperarea dovedește refuzul de a accepta realitatea, iar aceasta demolează visele și speranțele iluzorii; deci discrepanța apare între iluzii și realitate.

Din poveste rezultă că Sf Pelaghia a avut de ales între curăția ei(fecioria) și viață, deci alegerea ei a fost rezonabilă și sfințitoare.
Și eu am de învățat din ea că viața nu e supremă.

Pana la urma pentru ce a luptat?

si daca ti-ar spune ca intr-adevar asa este cineva care chiar a ajuns intr-o asemenea situatie? ce-ai mai replica?

daca nu-ti pierzi credinta Dumnezeu te ajuta. si cred ca a nu te sinucide si a-ti asuma ce-ti este dat sa induri este motiv de obtinere a coroanei muceniciei. sinucigasii isi doresc fericirea in viata asta nu in cea viitoare, si nu numai fericirea ci o stare de bine, de implinire, de aceea ajung sa-si ia viata pentru ca nu inteleg ca nu aici pe pamant trebuie sa le caute pe acestea.

nu exista asa ceva, a face tot ce-ti sta in putinta. daca ai credinta poti orice. sa nu uitam ca putem muta si muntii din loc cu credinta doar cat un graunte de mustar. Si unde nu mai putem noi poate Dumnezeu pentru noi.

din cate stiu eu nu poti face. Poate doar rugaciuni particulare de iertare a sufletului sau.

daca stiu gresit imi cer iertare.

cu o boala (nu psihica). a fost si la manastiri si nimic nu i-a ajutat din cate cunosc, ce este in sufletul omului nu ai cum sa stii

In cazuri din astea e bine sa ne rugam sa ne putem duce crucea si sa ne scape Dumnezeu de ispite peste puterile noastre. Iar cand incercarile sunt iesite din comun, sa ne agatam de mila lui Dumnezeu intr-un mod mai aspru, iesit din comun.

Incercarile mari sunt sfintitoare, daca facem fata ispitelor. Ne interesam de pustnici cu un mod aspru de viata si incercam lepadarea de sine dupa modelul lor. Altminteri suntem biruiti. Luam model vietile sfintilor . Exemplu:

,,Astăzi sunt pomeniţi Sfinţii mucenici şi episcopi din Cherson: Efrem, Vasilevs, Evghenie, Agatodor, Capiton, Elpidie şi Eterie. Aceştia au fost trimişi să vestească Evanghelia mântuirii păgânilor din Cherson de Hermon, episcopul Ierusalimului. Au fost prigoniţi de locuitorii oraşului care-i scoteau vestitori ai unei credinţe străine şi stricători ai rânduielilor părinţilor lor, şi au fost rând pe rând ucişi. Au fost băgaţi în cuptor încins, dar au ieşit nevătămaţi, legaţi de cai şi târâţi, bătuţi până la moarte. Astăzi este pomenit Sfântul Pavel cel simplu, care era plugar şi avea familie şi, fiind înşelat de soţia lui, a plecat la Sfântul Antonie şi a devenit ucenicul acestuia, îmbrăţişând viaţa călugărească. A stat în desăvârşită ascultare lângă Sfântul Antonie, care i-a încercat în multe feluri răbdarea, punându-l să facă lucruri aparent fără rost, cum ar fi să scoată apă dintr-o fântână şi să o arunce aiurea sau să adune picăturile de miere vărsate pe jos sau să umble prin pustie trei zile.'' (M. Nedelcu)
Sursa:
http://www.ziarullumina.ro/articole;...el-simplu.html

Da, ai dreptate. Poţi în schimb spune ce NU E! Adică Dumnezeu.

Am citit cu interes si cu amaraciune acest topic. O amaraciune pentru conditia noastra de fiinte muritoare, care suferim prea usor deznadejdi de tot felul si uitam ca suntem urmasii celor pentru care Dumnezeu a creat totul... Ne minimalizam demnitatea fara de egal inaintea Domnului: aceea de a fi nu doar copiii Lui, creati dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu ci, mai presus de orice argument sau eveniment, suntem copartasi cu El la Sfanta Liturghie. Adica acolo unde are loc o reasezare a omului in raport cu tot cosmosul, iar in raport cu Dumnezeirea - un act de dragoste fara egal, neinchipuit de frumos. Desi tot cosmosul e prins in Sfanta Liturghie, doar omul o traieste, impreuna cu ingerii, cu sfintii, cu Dumnezeirea.

Dar vine boala...
Suferinta...
Moartea...
Si toate roadele pacatului, lucrarea celui dintai ucigas de oameni...
Ademenirea, dulcea seductie a mortii, vraja ei cu iz eliberator s.a.m.d.

Insa noi am fost invatati, dintru inceput, cum sa ne raportam la boala, la pacat, la suferinte si la moarte.
Vorbim de incercari, de inima infranta si smerita, de modul prin care Dumnezeu isi cearta fiii pe care ii iubeste s.a.m.d.

Si nu voim cu nici un pret, nici macar cu pretul vietii, sa punem inima in lumina dulce a dumnezeirii. Nu! O tinem una si buna cu afundarea in suferinta, in intuneric, in deznadejde (aici fara vreun scop duhovnicesc, ci numai ca abandon, numai cadere).

Si ne balacim in tenebrele naclaite ale mucilor si melancoliilor de tot felul. Apoi mai ridicam si pumnul catre Cer.

De parca omul, doar, ne-ar interesa (si chiar asa e, vai!), impingem discutia la infinit despre ale omului.
Omul, omul, omul!...........
Obsesia dintai a noastra, obsesia din urma....

Omul si suferintele lui, prometeul care lupta cu zeii, etc.

Cata nesimtire avem. Cata sminteala. Cata nebunie.

De ce nebunilor, mereu omul si doar omul?
De ce nu Dumnezeu si omul? Omul si Dumnezeu?

Ca sa ne trezim apoi va ne lamentam, vai, de suferinta unui sinucigas sau a unui nebun si sa plangem in intunericul iadului nostru, sa deplangem, vai, ipocrizie!!!, desertaciunea si precaritatea destinului omenesc.

Pai cine ne pune sa stam cu curul la Dumnezeu?
Cum cine? Dracu, cine altcineva.
Dracu, nebunia, prostia, curvia de tot felul (cate fete au acesti Ianus care sunt curvia, desfranarea, faradelegea...), necontenita noastra tendinta de a iubi orice si pe oricine, dar nu viata in Hristos.

Amara trebuie sa fie suferinta unui om care alege sinuciderea. Nenorocirea mare.
Sa ne fereasca Dumnezeu sa ajungem in ipostaza de a fi atat de nenorociti, de cazuti si de orbi, de reci/morti sufleteste, incat sa vedem ca singura scapare (auzi!) moartea.

Nu, Dumnezeu nu ne-a creat sa murim, ci sa traim! Si inca fericirea, bucuria convietuirii cu El.
Ramane doar sa o facem, prin harul Lui, prin rugaciunea noastra si prin silirea sa ne ridicam din noroiul poftelor si faradelegilor noastre de fiecare ceas sau din rastimpuri.

Sa fiu iertat.
Dumnezeu sa ne ocroteasca si sa ne lumineze! AMIN+

Ce cuvinte alese... Cata mandrie de a fi ortodoxa imi inspiri...

Am mai spus pe forum ca lucrez, de 20 ani, cand si cand (in functie de cum se iveste un client) cu oameni care sufera de depresie si care au ideatie/tentative de sinucidere. Cand agresivitatea, toata rautatea omului, se orienteaza ca o lance necrutatoare, spre sine iar nu spre exterior (caz in care vorbim despre crima, nu sinucidere).
Eu insumi am traversat nebunia, depresia majora.

Chiar aseara am purtat doua ore de lupte cu boala unei tinere femei hotarate sa isi ia viata.
Prilej sa redescopar cum lucreaza diavolul si moartea in noi, oamenii, mereu vulnerabilii.

Mandria, cerbicia, ale noastre dragele credinte irationale si infantile, pe care le pretuim fara egal: iata agentii distrugerii sufletesti! Impotriva carora TREBUIE sa luptam cu toata puterea, cu toata luciditatea, tinindu-ne strans (in genunchi) de poala Cuvantului.

Mandrie?...........
Uf.
Nici chiar asa, ba mai bine zis deloc, va rog...

Recunostinta Bunului Hristos, lacrimi multe de multumire, dragoste cu trezvie, cu cutremur, da.

Am omis "" din ceea ce am postat..

Este pacat pentru ca asta este crucea pe care ti.a dat.o Domnul si trebuie sa o induri. De obicei bolile grele sunt date pentru salvarea sufletlui celui bolnav dar si pentru mantuirea celor de langa el. Sfintii erau bucurosi cand primeau o boala grava, pentru ca asa patimesti aici, iti speli pacatele. In acest fel ajungi sa fii smerit si sa multumesti Domnului pentru fiecare clipa de viata si pentru ca te.a pedepsit aici pe pamant ci nu la judecata.

Sinuciderea este pacat impotriva Duhului Sfant! Este un pacat de moarte care nu se iarta. Prin sinucidere te autoproclami Dumnezeu, gandindu-te ca esti stapan pe viata ta. Toate ga.durile necurate vin de la diavol... Te indeamna sa faci asta din varii motive, doar sa nu te mantuiesti si sa mai castige un.suflet in focul cel de veci. Poti lupta prin rugaciune, post, spovedanie, Impartasanie. Chiar si gandul sinuciderii e un pacat mare care trebuie spovedit urgent.

Offf cata putere spirituala trebuie sa aveti... Va admir. Eu, pacatoasa ma aprind si de la o discutie banala gen "basescu" si vorbesc la suparare. Felicitarile mele sincere si Domnul sa va ajute sa le salvati sufletele.