Fericiti cei curati cu inima
 

Cum intelegeti versetul:

"Fericiti cei curati cu inima ca aceia vor vedea pe Dumnezeu"
?

Multumesc de raspunsuri!

eu cred ca acela care va trai in curatie,fapte bune si tot ceea ce ne invata DUMNEZEU atunci va avea parte de imparatia LUI si bineinteles ca locul lui va fi in rai acolo unde este DUMNEZEU si il va vedea.......

Este la fel ca si la celelalte fericiri.Ni se pare greu de crezut in lumea in care traim,paradoxal.
Fericiti cei blanzi ca vor mosteni pamantul.Cum vor mosteni pamantul ne putem intreba?Cand vedem in jurul nostru cum cei blanzi sunt dati la o parte si calcati in picioare de cei agresivi,"puternici"?
Cum vor mosteni cei blanzi pamantul cand in lumea asta e valabila legea junglei - cel puternic castiga,nu cel bun. Si totusi Dumnezeu ne spune ca nu cei agresivi si puternici vor mosteni pamantul

La fel cu cei care inseteaza de dreptate.Vedem ca nu putem afla dreptate pe lumea asta.Stiu pe cineva care s-a luptat ani de zile cu autoritatile si desi avea dreptate (lucru confirmat de juristi) nu a castigat.
Si totusi Dumnezeu ne spune ca se vor satura cei ce inseteaza si flamanzesc dupa dreptate.

Asa cred ca este si aici.Nu cei care conduc azi destinele omenirii sau cei cu averi fabuloase vor vedea pe Dumnezeu,ci oamenii simplii si curati cu inima.

Noua ni se poate parea paradoxal,dar e adevarat.

Va recomand o carte minunata-"Fericirile talcuite"-de Parintele Teofil Paraian.

Chiar are nevoie de talcuire?

Acum depinde ce intelege fiecare prin "curat cu inima" - aici oamenii sunt ceva mai confuzi, mai ales cand le lipsesc reperele autentice.

Re:
 

Un om abuziv, chiar daca este abuziv sub masca blândeţii si logicii si virtuozităţii, un om mincinos, un om cu mai multe feţe, un om ahtiat dupa bani si/sau putere, un om care isi inchipuie ca se poate si cu Dumnezeu si cu (sau mai mult cu) Mamona - iata cateva exemple de om care nu este cu sufletul curat.

Multumesc mult pentru raspunsuri!

Prin "a vedea pe Dumnezeu" voi ce intelegeti? In ce mod va fi vazut Dumnezeu de cei cu inimile curate?
Multumesc!

Cred ca este vorba de rai.:39:

Un orb întreabă pe alţi orbi ce este lumina...
Nu vom putea înţelege acest cuvânt până nu ne vom curăţi inimile (despătimi).

Asa orb cum esti tu se pare ca stii ce inseamna curat cu inima :)

Dar daca te referi la:

Intr-adevar, orbi suntem ca de vazut inca nici unul nu am vazut pe Dumnezeu cu atat mai putin sa explicam celui care nu poate vedea cum e lumina.

Inima este in Biblie locul care defineste ce/cum este omul.

Inima rea:
"Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele."
" Luaţi seama, dar, fraţilor, ca niciunul dintre voi să n-aibă o inimă rea şi necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel Viu"

Inima buna si curata:
"Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.”
In proverbe scrie :" Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii."
Iisus spune mai tarziu "Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă, apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă care va ţâşni în viaţa veşnică.”

Inima este considerata mediatorul intre duh si fire. Pavel zice ca daca traim in fire vom culege din fire moartea, dar daca traim prin/in Duhul vom culege din Duh viata vesnica.

Inima curata inseamna trairea prin Duh, fara faptele firii si pe de o parte Il vom cunoaste pe Dumnezeu prin Duhul Sfant din noi si pe de cealalta parte Il vom vedea pe El in vesnicie.

Multumesc pentru acest raspuns! Mi-a placut foarte mult :)
Si multumesc tuturor celor ce ati raspuns! :)

Cu toata placerea :)

Bravo,sinceritatea,desi poate atrage antipatie si neliniste,are marele merit,in raport de acest subiect,al Predicii de pe Munte,de a-l lasa pe Dumnezeu sa fie Dumnezeu.Mereu,cumva previzibil,a plutit in istoria crestinismului ideea ca se pot intelege(sau si mai grav: se pot trai)cu jumatati de masura invataturile acele predici a Mantuitorului.Nu exista asa ceva,in toata Scriptura nu exista nici macar nu singur rand care sa afirme ca exista compromis in raport de acele invataturi.Ca sa fiu si mai exact,si imi masor bine cuvintele,nu exista nimic mai ostil la adresa omului firesc,a carnii si sangelui(in sensul de traire lumeasca) ce nu pot mosteni Imparatia,decat aceea predica.Daca Hristos,asa cum au crezut unii,ar fi fost doar in invatator atunci Predica de pe Munte ar fi fost cea mai radicala predica rostita vreodata dar si complet imposibil de atins de orice om firesc.Pur si simplu pe omul a carui inima este impartita intre lume si Dumnezeu Predica il zdrobeste prin standardele ei aparent intangibile,mai ales in lumea noastra.Cercetati istoria Bisericii si veti observa ca cei a caror viata se potriveste in portretul Predicii de pe Munte,sfinti cunoscuti sau nu,pot fi toti incadrati in categoria ,,hristofori".Predica de pe Munte fiind o reveleare,prin Hristos,a ideii lui Dumnezeu despre cei ce vor intra in Imparatie nu poate fi inteleasa,si mai ales traita,decat daca il ai pe Hristos in tine,gandul si intelegerea Lui in tine,altfel ramai ,,ticălos şi vrednic de plâns, şi sărac şi orb şi gol"vorba Apocalipsei.Poti sa citesti aceea Predica zi de zi si tot nu isi va epuiza intelesurile pt ca este o masura a intelepciunii lui Dumnezeu,care este infinita, si cu atat mai putin va putea fi traita de cineva care are inima impartita spunand doar cu buzele ,,Sus sa avem inimile",uitand ca in fata Parintelui Atotputernic,in care nu exista intuneric, nu poti merge altfel decat cu ,,sufletul împodobit cu credinţă, cu toată înţelepciunea, blândeţe, smerenie, milostivire, nepatimire, dragoste de înţelepciune."dupa cum spunea Sfantul Ioan de Kronstadt.

In general noi oamenii reactionam prost in fata la asa ceva pt ca acel glas al constiintei puse in noi de Dumnezeu nu inceteaza sa ne aduca in fata ochilor acele aspecte de care fugim cat putem de tare si de departe.In Imparatia Cerurilor nu functioneaza regulile noastre mizerabile,pline de compromis si lumesc,false pentru ca intelegerea aceste Imparatii si trairea in vederea ei nu se pot realiza decat prin Sfantul Duh.Nu exista alta cale iar lucrarea Sfantului Duh,acolo unde exista,nu permite nici existenta unei inimi impartite si nimic nimic altceva decat dragostea pentru Dumnezeu din toata fiinta,cu tot ce implica asta.Cati vor intra in Imparatie?Hristos a spus ca stramta este calea iar in Apocalipsa se spune ,,am auzit ca un glas de mulţime multă şi ca un vuiet de ape multe şi ca un bubuit de tunete puternice, zicând: Aliluia! pentru că Domnul Dumnezeul nostru, Atotţiitorul, împărăţeşte". Intelepciunea si dragostea lui Dumnezeu nici nu ne frange in disperarea neputintei si nici nu ne lasa sa credem ca se poate intra oricum si tocmai de aceea fiecare clipa(care este un dar al lui Dumnezeu) a noastra pe acest pamant este un pas in directia Imparatiei sau in cealalta directie,despre care vor face referire in urmatorul paragraf. Dumnezeu este iubire dar este si dreptate si daca cineva isi imagineza ca si-a dat Fiul pe Cruce pt mantuirea noastra ca noi sa-i raspundem cu batjocora si inimi impietrite atunci probabil ca acel om deja a ales altceva decat ceea ce a vrut Dumnezeu sa-i ofere.

Si pentru cei care vom rata acesta Imparatie ramine Ziua Judecatii,prefigurata in Isaia 13,un alt loc de Sfanta Scriptura care s-a dorit a fi diluat si atenuat pt ca cel credincios sa doarma linistit fara ca acel glas din el sa se mai auda: ,,Strigaţi, că aproape este ziua Domnului, ea vine ca o pustiire de la Cel Atotputernic.Drept aceea, toate braţele vor fi neputincioase şi inima omului se va topi de frică.Vor fi cuprinşi de spaimă, vor vedea năluci şi durerile îi vor cuprinde; zvârcolise-vor în dureri ca femeia gata să nască. Se vor privi unul pe altul cu groază, iar feţele lor vor fi roşii ca flacăra.Iată ziua Domnului, ea vine aprigă, mânioasă şi întărâtată la mânie ca să pustiiască pământul şi să stârpească pe păcătoşi de pe el."

Fa-l pe om sa uite de Judecata si de masura la ceea ce cere Dumnezeu,pune-l pe un drum lesne de mers si plin de umbre,ajuta-l sa se imbrace zilnic cu patimile lui,hraneste-i iluziile cu amagitoare sperante,umple-l de alte griji care sa-l faca sa-l uite pe Dumnezeu si il vei termina definitiv.Dumnezeu a zis El, oare..hai mai omule,dormi linistit,nu vei muri.....

Probabil ca bat campii,ma duc sa ma culc la loc.

Foarte interesant comentariul tau,mai ales prima parte .
Dar finalu fost apoteotic :))

Curatindu-se ochiul inimii ,doar asa se poate vedea Dumnezeu .Nu cu ochiul mintii,ci cu cel al inimii.
Si cine pune perdeaua peste acest ochi decat patimile noastre,care ne intuneca inima ?
Iata cum se intalnesc 3 elemente :inima,vedere,Dumnezeu .
Iata cum vederea,atribuita de regula simturilor sau ratiunii , si care este principala dorinta a omului: de a vedea pe Dumnezeu ,iata deci cum aceasta vedere se muta de la simturi de la ratiune chiar ,la curatenie. Si nu neaparat numai curatenia fizica ,ci iata,curatenie a inimii.
Deci cunoasterea este in legatura cu virtutile . Fara a disturge pacatul din noi, si fara a ne umple sufletul de iubire ,ochiul fizic sau mental nu ne va fi suficient pt a il cunoaste pe Dumnezeu

Desi nu putem marturisi fiecare despre acest verset din proprie experienta, putem insa aduce drept marturie experienta Bisericii, intru sfintii sai, pe temeiul credintei.

Asadar, nu am inima curata, nu l-am vazut pe Dummnezeu, dar ma incred cu tarie in marturiile "purtatorilor si vazatorilor de Dumnezeu" Parinti. Iar Parintii Bisericii ne spun, ca o inima curatita de patimi in care Se salasluieste Duhul cel Preasfant devine nu numai o inima "simtitoare si intelegatoare", ci si o inima vazatoare de Hristos intru lumina. Aceasta este insasi esenta spiritualitatii isihaste.

Sfantul Grigorie de Nazianz , frumos spune :
 

Fericit cel ce are o viata singuratica, neamestecat cu cei de pe pamant, ci si-a indumnezeit mintea;

Fericit cel care, desi amestecat cu cei multi, nu se intoarce spre cei multi, ci si-a inaltat intreaga inima spre Dumnezeu.

Fericit cel care dand toate averile sale L-a cumparat pe Hristos si are drept avutie numai crucea pe care o ridica sus;

Fericit cel care, gospodarindu-si averile curate, intinde o mana a lui Dumnezeu celor nevoiasi;

Fericita viata fericitilor neinjugati cu jugul casatoriei, care sunt aproape de curata Dumnezeire scuturandu-se de trup;

Fericit cel care, chiar daca a cedat pentru putin legilor casatoriei, aduce cea mai mare parte a dragostei sale lui Hristos;

Fericit cel care, avand putere asupra poporului lui Dumnezeu, cu jertfe sfinte si mari Il aduce pe Hristos celor pamantesti;

Fericit cel care, fiind fiu al turmei, aduce drept loc cerescului Hristos o faptura desavarsita;

Fericit cel care cu mari avanturi ale mintii vede stalucirea luminilor ceresti;

Fericit cel care cinsteste cu maini harnice pe Imparatul si e o lege pe viata pentru cei multi;

Toate acestea vor umple teascurile ceresti menite sa primeasca roadele sufletelor noastre, fiecare virtute ducand intr-alt loc; caci multe sunt salasurile multelor vieti;[In 14, 2]

Fericit cel pe care Duhul Cel Mare l-a aratat sarac de pacate, care are aici o viata de plans, care nu se satura niciodata de hrana cea cereasca, care prin milostivire atrage spre el marea mila a lui Dumnezeu, care e prieten al pacii si curat cu inima, care suporta multe suferinte pentru multslavitul Hristos si va primi in schimb slava mare;

Strabate care cale vrei din acestea.Daca pe toate, e inca si mai bine; daca putine, e bine; iar daca una singura, si aceasta e placuta. Caci sunt poveri demne de purtat de toti, atat de cei desavarsiti, cat si de cei mai putin desavarsiti. Si Rahav n-a avut o viata impodobita, dar preainalta iubire de straini a facut-o slavita [Ios 2, 1 sg,].Prin smerita sa cugetare vamesul a fost mai presus decat fariseul trufas[Lc 18, 10 sg]. Mai buna e necasatoria, da, mai buna; dar daca se amesteca cu lumea si e pamanteasca, e mai rea decat o casatorie cuminte. Inalta e viata celor ce petrec in neagoniseala prin munti, dar adeseori ingamfarea ii pravaleste jos si pe ei. Caci nemasurand virtutea lor cu a altora mai buni, au uneori in inima o infumurare lipsita de judecata si adeseori cu mintea infierbantata, asemenea unor manji focosi, isi poarta piciorul dincolo de bornele de pe marginea drumului. De aceea, fie ridica-te cu aripi usoare, fie ramai jos si alearga in siguranta, ca nu cumva din pricina greutatii tale aripa sa se indrepte spre pamant si sa cazi, inaltandu-te, cu cadere vrednica de mila. O nava mica dar stransa bine in piroane duce o mai mare incarcatura decat una neincleiata bine. Stramta e calea care duce spre poarta dumnezeiasca [Mt 7, 14], dar multe carari duc spre acea singura cale.Unii, pe care firea ii apleaca spre cele de aici, merg pe una, altii merg pe alta, tinandu-se numai de cea stramta. Nu tuturor le place aceeasi mancare, nici crestinilor nu li se potriveste o singura viata.Pentru toti insa cel mai bun lucru sunt lacrimile, nedormirea si ostenelile, tinerea in frau a turbarii patimilor inspaimantatoare, alungarea saturarii, punerea sub mana cea puternica a lui Hristos si tremurarea de ziua care va sa vina. Daca vei strabate pana la capat calea desavarsirii, nu vei mai fi muritor, ci ceresc.[Acestea] sunt legile lui Grigorie.( din cartea lui Jean Bernardi, Grigorie din Nazianz - Teologul si epoca sa)

Link permanent catre articolul complet http://cristiboss56.blogratuit.ro/Pr...e-b1-p1754.htm