Marturii ale forumistilor despre duhovnici / parinti indragiti
 

Tot rasfoind acest forum, am gasit o postare de-a lui GeoNektarios:

"Talking Mosulica-Prieten Adevarat!!!
Din mila Domnului Il cunosc pe Pr.Teofil de mai bine de 10 ani... inca nu terminasem gimnaziul cand am inceput sa merg Vacanta-de-vacanta la Mrea Sambata!!! Nici macar nu asteptam sa vina vacanta, ca mergeam si luam invoire de la pr.diriginte in seminar, si fugeam la sambata!!! Cunosc TOTUL acolo! defapt, Mrea Samabata este LOCUL copilariei mele!!! Acolo am crescut de la 14 ani pana mai acu in vara...

Pr.Teofil este batran cu batranii si tanar cu tinerii! Este un om al veseliei si al prezentei lui Hristos! Este el Bucurie pt Dumnezeu dar si pt Maica Domnului catre care are imensa evlavie!!! Este aspru, direct si neingaduitor cu PACATUL!!! Este bun si bland si plin de Iubire cu cei ce cauta sa faca VOIA lui Dumnezeu, sa implineeasca poruncile!!!

Legat de "stravederea" parinteleui, sunt BASME!!! PrTeofil nu are acest "dar", ci are EXPERIENTA!!! Cati oameni s-au perindat sub epitrahilul Sf.Sale e de inteles cate feluri de probleme a intalnit! Ca DUHOVNICUL este un om harsimatic, asta este pt ca asa TREBUIE sa fie UN duhovnic!!! Este UN OM DE RUGACIUNE!!! se roaga mult!!! II place CURATENIA!!! Dansul face dus zilnic, la 4 dimineata este in picioare si merge la baie si face dus! Nevointa personala, Dumnezeu o stie!!!

Sa fiti Binecuvantati!!!"


E un prilej pentru a va invita pe toti sa ne impartasiti amintiri personale, ganduri despre duhovnicii nostri care au trecut la Domnul sau care inca se mai nevoiesc pe acest pamant. Sunt sigura ca multi dintre voi aveti aceste experiente legate de oameni stiuti si nestiuti de noi toti, care v-au marcat cumva existenta duhovniceasca prin harul Domnului. :25:

Hei, dar nu va inghesuiti asa! :12:
S-a invrednicit oare vreun forumist sa il cunoasca personal pe par. Arsenie Papacioc si poate scrie cateva cuvinte despre acesta, acum, la zi de pomenire?:25:

Cel mai drag îmi este părintele meu duhovnic, de la o biserică din Bucureşti, însă nu mă simt în măsură de a descrie în cuvinte "relaţia" noastră. Este foarte important pentru mine că am găsit persoana (acum aproape 10 ani) căreia să îi pot spune problemele, frământările, păcatele mele... şi de la care să primesc cuvântul ziditor. Are un stil mai lapidar şi direct, dar mi-au rămas vii în memorie multe dintre "dialogurile" noastre (vorbite sau simţite). Este bucuria, întărirea şi elementul meu de stabilitate...

Glykys a deschis probabil acest topic cu gândul la duhovnici mai cunoscuţi... dintre aceştia am avut ocazia să îl întâlnesc doar pe părintele Iustin Pârvu, ale cărui cuvinte (răspunsuri la întrebări personale) le păstrez de asemenea în memorie.

Cu părere de rău că nu răspund întocmai "cerinţei subiectului"... le doresc tuturor duhovnicilor noştri sănătate, viaţă lungă, mântuire şi înţelepciunea de a ne păstori şi pe noi pe drumul mântuirii!

Parintele Paul Lepadatu
 

Drag mie , dar mai ales de mare ajutor de cativa ani , cam de la inceputul zidirii acestui Sfant lacas , Biserica Sfantul Mercurie . Este un duhovnic "incomod " pentru multi si asa l-am considerat si eu la inceput , caci cu greu iti da dezlegare la Sfanta Impartasanie . Postirea e postire , pacatul e pacat , nu le incurca , nu le injumatateste , te mustra , te invata , te mustra din nou , te asculta , dar nu accepta justificarea caderii in pacat . Exista aceasta tendinta de a ne justifica , de a ne autocompatimi , de a ne autovictimiza in caderile noastre , dar asa ceva la el nu exista . E foarte rabdator , dar nu se abate de la calea cea dreapta si are un simt bine dezvoltat pentru cei ce iau mult prea usor Sfintele Taine , ii simte de la o posta , si cred ca aceasta-i treaba buna , si este spre binele tuturor . Simte cand spui adevarul pe jumatate , si asta o intelegi din privirea lui . E un adevarat Parinte Duhovnic , pentru multi sever , dar nu cred ca cineva a regretat modul lui de a conduce sufletul si mintea spre cele bune si folositoare . Puteam oricand sa-l schimb cu un duhovnic de duzina , neinteresat de un fumat , de o mincuna , dar cred ca nu asta-i solutia pentru mantuirea noastra . Multe sfaturi bune si utile mi-a oferit si Doamna Preoteasa care se afla mai tot timpul la pangar , si de fapt toata familia Parintelui , aici ii este casa , la Biserica ocrotita de Marele Mucenic Mercurie . Ii gasim pe toti , sau aproape pe toti , zilnic de la 7:20 pana seara tarziu intru Slava lui Dumnezeu , a Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh , acum si pururea si in vecii vecilor ! Amin !+

Nu l-am cunoscut personal dar am foste de cateva ori era fff multe lume, mereu ne zicea sa stim sa murim si sa inviem in fiecare zi , din pacate nu imi amintesc f multe, offf capul asta sec....:( .

Mi-ar placea sa vorbeasca cineva care l-a cunoscut pe Pr Cleopa, din pacate nu l-am apucat nu mergeam pe la manastiri atunci din pacate.

Nu prea se inghesuie nimeni pe aici.....:39:

Mie chiar mi se parea interesant acest topic.

Mi-am amintit o poveste amuzanta cu dragul Parinte Galeriu :)

Eram cu tatal meu in Biserica Silvestru,intr-o zi cand biserica era goala;noi aprindeam niste lumanari si ne rugam pe la icoane,cand usa se deschide si-l vedem pe Parintele Galeriu;tata il saluta si-i spune ca eu ma pregatesc pt examenul de intrare la liceu,si daca binevoieste sa faca o rugaciune pt mine...
Parintele zambeste cu toata figura si spune molcom:Facem,facem si rugaciune dar ia spuneti-mi,fetita a invatat ceva pt examenul acesta?"

Acum ma prapadesc de ras de aceasta intamplare,atunci am ramas...muta!

Eu personal nu am cunoscut nici un duhovnic din Romania, doar pe cei de aici.

Am sa precizez totusi, duhovnicii despre care am citit si a caror cuvinte/predici le-am ascultat care m-au marcat si mi-au deschis ochii sa zic asa. Desi nu i-am cunoscut personal, mi-au schimbat felul in care gandesc si privesc viata.

Avva Arsenie Boca. Este printre primii duhovnici romani despre care am aflat. Cartile lui, mai ales "Familia, tinerii si copii nascuti in lanturi", marturiile despre el, mi-au creeat acea pofta de a cunoaste mai mult ortodoxia. La inceput am zis ca exagereaza, ca e prea dur, insa acum ii dau dreptate.

Parintele Iustin Parvu. E un parinte deosebit. Are o istorie f.interesanta. Imi plac tare mult cuvintele sale, vb.f bine, si desi multi zic tot asa ca exagereaza, ca e batran ca nu stiu ce, dansul este un marturisitor al credintei, un roman adevarat si cu singuranta singura lui grija este sa ne mantuim. Dumnezeu sa ii dea sanatate si putere, ca avem mare nevoie de el.

Avva Ilie Cleopa. La inceput, reactie similara cu cea pe care am avut-o despre Pr.Arsenie Boca, insa cum nu mi se mai pare dur deloc, din contra. Imi plac cartile sale, foloseste cuvinte simple, dar la obiect, spunand lucrurilor pe nume.

Parintele Amfilohie Branza. Imi place asa de mult cum vorbeste. I-am ascultat/urmarit predicile si conferintele, am avut multe de invatat de la el. Are asa un fel de a face ortodoxia f.frumoasa si demna, cel putin mie asa mi se pare. Cand ma gandesc la dansul imi vine in gand cam asa: da, uite asa este un parinte ortodox adevarat. Dumnezeu sa ii dea sanatate!

Parintele Gherontie Puiu, de la Manastirea Caraiman, orasul Busteni. Aici chiar parintele povesteste viata sa in video: http://prgabriel.wordpress.com/2009/...rontie-puiu-v/
Pe vremea comunistilor parintele a stat ascuns in pesteri. Aici e scrisa povestea vietii sale: http://www.jurnalul.ro/special/preac...lui-599742.htm

S-a născut în localitatea Todireşti, lângă Paşcani, în anul 1933. Mama i-a murit în timp ce-l aducea pe lume iar moaşele, convinse că nici pruncul nu supra­vie­ţui­se, l-au aşezat într-un coş şi l-au aruncat între gunoaie pe malul unei gârle.
Ocrotit de Dum­nezeu, copilul a fost salvat de o fe­meie care trecea întâmplător pe acolo şi, auzindu-l plângând, l-a adus în casa ei, unde l-a îngrijit cu multă dragoste.
Când fratele vitreg Ilie (fiul cel mare al familiei Puiu Petrache) a plecat pe front, părintele a visat pentru prima oară o tânără cu chip strălucitor, îmbrăcată în straie mănăstireşti, care i-a spus cu glas domol: „Vei fi ocro­tit!... Tatăl tău se va întoarce după un lung prizonie­rat!”.
La ieşirea din sfântul lăcaş, pe treptele din faţa pridvorului, am zărit din nou acea fiinţă minunată. Stătea lângă poartă şi mă privea drept în ochi. N-o vedea ni­meni, doar eu! De astă dată nu mai era vis, ci vedenie curată...
Mi-a vorbit cu glas îngeresc: «Ai încredere şi du-te la mănăstire. Te voi călăuzi. Tu eşti ales pentru o misiune!». Acea măi­cuţă fără vârstă avea cel mai frumos chip pe care mi-a fost dat să-l pri­vesc. Începând de atunci, am în­ţe­les că este însăşi Măicuţa Domnului...”, mărturiseşte părintele.
A evadat cu ajutorul unui brigadier-şef, iar vreme de 10 ani a stat ascuns într-o peşteră din Bucegi. S-a hrănit cu tot felul de rădăcini, cu seminţe şi fructe. Îmbrăcat în zdrenţe, se ruga neîncetat. Privind crucea de pe Caraiman, i-a jurat Sfintei Fecioare Maria că va construi o mănăstire cu hramul „Înălţarea Sfintei Cruci”.
În 1995, pe când spovedea o credincioasă, părintele Gherontie a suferit un accident vascular cerebral, paralizând.
După trei luni a fost trimis la un sanatoriu din Sinaia. Doctorul i-a spus că are nevoie de câţiva ani pentru refacere. A rămas doar o singură noapte! Preacurata s-a apropiat de patul său spunând: „Te-am adus aici cu o misiune... Adu-ţi aminte! Trezeşte-te, că nu eşti bolnav!”. „Mi-a repetat aceste vorbe de trei ori. Apoi a rostit mai apăsat, de parcă trebuia cu tot dinadinsul să-mi amintească acele ultime cuvinte: «Vei găsi un brad cu şase ramuri, lângă o apă curgătoare, pe un plai de unde se vede marea cruce la care te-ai jurat. Acolo să faci mănăstirea!».” A doua zi a coborât din pat, uimind medicii şi vecinii din salon, şi a plecat să caute locul de mănăstire.

Parintele Nicolae Puchianu este preot in Rasnov, dar desori de la un timp vine la slujbe in Brasov. E foarte iubit de credinciosi pentru ca in timpul predicii il ineaca plansul. E si om de cultura, a scris peste 18 carti ( atatea erau ultima data, poate s-a mai apucat intre timp).

Mi-am adus minte de un parinte. Preotul Gherbacea, Moieciu. Este ruda mai indepartata a tatei. Pe vremea comunistilor, a fost parat la securitate de un alt preot, ptr. ca comunica cu cineva din afara tarii. Preotul paracios a murit impuscat in timpul revolutiei din Brasov. Parintele Gherbacea si-a reluat misiunea dupa 89. Acum este batran, dar tin minte cand eram mica si m-ai mergeam cu bunica si ai mei la Biserica din sat, ca avea o voce extrem de frumoasa, predica f.bine. Lumea ii spunea si inca ii spune Mihai Viteazu ptr. ca seamana cu domnitorul tarii. Nu este cazul de un preot f.cunoscut sau asa, insa mie mi-a ramas in minte amintirile cand predica si tinea slujbele.

Aleg acest topic pentru a aminti că azi este ziua de naştere a părintelui Iustin Pârvu (din câte ştiu eu).
Dumnezeu să îi dăruiască mântuire, sănătate, bucurii!

La Multi Ani cu sanatate si din partea mea parintelui Iustin Parvu, la implinirea varstei de 94 de ani !

[quote=Annyta;459797]Cel mai drag îmi este părintele meu duhovnic, de la o biserică din Bucureşti, însă nu mă simt în măsură de a descrie în cuvinte "relaţia" noastră. Este foarte important pentru mine că am găsit persoana (acum aproape 10 ani) căreia să îi pot spune problemele, frământările, păcatele mele... şi de la care să primesc cuvântul ziditor. Are un stil mai lapidar şi direct, dar mi-au rămas vii în memorie multe dintre "dialogurile" noastre (vorbite sau simţite). Este bucuria, întărirea şi elementul meu de stabilitate...

/QUOTE]

Ma bucur pt tine ca aceasta "relatie" a putut sa dureze 10 ani. Nu ai avut momente de indoiala, de dezamagire, in care sa risti sa iti pierzi increderea?

[quote=fallen;503379]Am mai avut momente de îndoială, poate şi de dezamăgire... În unul din aceste momente am fost la mănăstirea Antim şi am vorbit cu un părinte călugar, am mai scris despre asta. Acest părinte mi-a spus, printre altele, să-l ascult pe duhovnicul meu. Aşa că am continuat să mă spovedesc şi să-mi fac canonul primit de la părintele duhovnic. După un timp, starea mea generală proastă, de depresie, deznădejde... s-a risipit.
Pot spune că părintele duhovnic mi s-a părut potrivit pentru mine de când l-am cunoscut. La un momentat dat mi-am făgăduit mie că nu mă voi "despărţi" de el şi îi voi urma mereu sfatul. Starea cea proastă de deznădejde, îndoieli şamd venise după o boacănă pe o făcusem, neurmându-i cuvântul, într-o chestiune de altfel destul de clară. Adică nu aveam cum să învinuiesc pe altcineva pentru consecinţele faptelor mele.
Slavă Domnului că lucrurile s-au liniştit şi că această legătură cu părintele duhovnic nu s-a deteriorat!

Stau destul de prost la capitolul ,,ascultare". De aceea, din cand in cand mai primesc si cate-o nuielusa duhovniceasca... In ciuda acestui fapt, Dumnezeu mi-a scos in cale duhovnici buni, de care nu am fost si nu sunt vrednica.

Actualul meu duhovnic este bland si smerit, cu o remarcabila cultura a duhului, exigent în acelasi timp si om al rugaciunii. Isi protejează cu multa grija tainele, ferindu-se de mandrie. Ii doresc multi ani cu sanatate, pentru a ma calauzi.

Duhovnicul meu
 

duhovnic bun, este acela care iti risipeste norii intr-ozi ploioasa!Am un duhovnic deosebit,bland,intelept,educat. Probabil il cunosc multi din Bucuresti.Desi e slab si cu o suferinta fiziologica cronica,e permanent cu zambetul pe buze,gata sa te inteleaga si sa te ierte,asa cum numai Mantuitorul o poate face.din pacate pentru noi bucurestenii si din fericire pentru sfintia sa(caci acum are mai multe liniste),acum vietuieste intr-o manastire in Prahova si e mai greu de ajuns acolo. Ma rog Lui Dumnezeu sa il tina in viata pentru ca mai avem nevoie de duhovnici,care se raresc pe zi ce trece.Doamne ajuta!

Cateva cuvinte despre intalnirea cu parintele Cleopa
 

M-am intalnit cu parintele Cleopa, in anul 2006, cand am mers cu o colega , la manastirea Sihastria. Eu pe atunci aveam17 ani si nu stiam nimic despre credinta, decat Tatal Nostru. Am ramas profund impresionata de invataturile acestui mare duhovnic, ce imi parea ca un BATRAN SFANT, iesit dintr-o icoana. Invataturile lui erau in special, despre dogmele bisericii ortodoxe , despre canoanele sfintilor Parinti, pe care indemna duhovnicii, care veneau la sfintia sa, sa le respecte neaparat.La parintele Cleopa, la chilie, era plin de sute de oameni, care veneau in valuri si de autocare venite din toata tara si din strainatate. In sfintia sa, lucra din preaplin, harul lui Dumnezeu. Eu am simtit acest har, de cate ori ma duceam la Sihastria si ma podideau lacrimile pentru pacatele mele, desi nu citisem mai nimic, din religie.Prezenta sa, era inconjurata de Duhul Sfant si tot ce stiu, este ca citea gandurile oamenilor, care veneau cu necazuri, la dansul. Multi dintre tineri cereau binecuvantare pe ntru manastire, fiind cuceriti de sfintenia vietii sale. Parintele Cleopa a indrumat mii de oameni, pe calea credintei Ortodoxe si avea vorba sa, care mangaia pe tot omul- "sa ne vedem cu totii la Rai". El isi spunea siesi, in marea lui smerenie,"mos putregai" si te facea sa-ti simti nimicnicia de om pacatos, in fata lui Dumnezeu.
Ca sa ne mai mangaie , pe noi pelerinii veniti de departe, ne povestea despre viata lui din pustie, cand s-a intalnit cu dracii, care il necajeau necontenit- aceasta au fost luptele sfintiei sale in pustie, pe care noi, la nivelul nostru mic, nu putem decat sa ni le imaginam si sa ne minunam.
Parintele Cleopa, mi-a ramas pentru toata viata mea in suflet si m-a marcat foarte mult intalnirea pe care am avut-o , chiar daca a fost numai in grupul de pelerini. La manastirea Sihastria, am invatat sa ma rog si am invatat ca in viata nu e de pret mandria , ci smerenia, de care trebuie sa ne folosim mereu, pentru mantuirea noastra. Cum zicea un parinte de la manastire, Sihastria se mai poate numi si " smerenia' si asta o vezi dupa un pelerinaj , acolo, la manastire.

Pe undeva e o greșeală. Părintele Cleopa a trecut la Domnul în 1998.

:)) -------------

poate era un vis

o rectificare
 

Am facut o eroare in privinta datei cand l-am intalnit pentru prima oara ,pe parintele Cleopa. In 1996 am fost la Sihastria ,in pelerinaj. Imi cer scuze.