Pokemon, un desen animat
 

Din cate am vazut din numeroasele articole la care m-am uitat pe net despre acest desen Pokemon transmite mesaje subliminare si chiar in unele state a fost interzis.http://comuniune.blogspot.ro/2008/03...or-mesaje.html
Ma intreb de ce suntem intr-o lume in care slujitorii raului incearca sa ne corupa in halul acesta.Si cei care sunt mai mari sa zicem ca ei constientizeaza ce se intampla dar un copil de 5-13 ani nu constintizeaza.

Am mai auzit una... :))

In curand si Tom & Jerry vor contine mesaje subliminale.

banuiesc ca acei copii de 5-13 ani au parinti nu? Ei ce grija au?!

a fost interzis in cateva state musulmane pentru ca incuraja iubirea fata de soareci

Wow,pe zi ce trece mai aflam unele noi...unele mai grozave decat altele...

Nu ma mira nimic de la unii care traiesc in evul mediu, isi omoara femeile cu pietre, probabil ati vazut si voi pe la stiri.

ar trebui sa ne facem ca purtam ochelari, daca nu am recunoaste ca desenele Tom si Jerry au un grad ridicat de violenta.

Nu stiu care dintre dvs s-ar bucura ca micutii dvs sa imite comportament "prietenesc" al inofensivilor Tom si Jerry.
Sa iti vezi copii ca se lovesc cu tigai in cap, isi prind unul altuia manutele la usa, se lovesc "amical" cu bate, ciocane etc...

Nu stiu cum sunt desenele pokemon. Am vazut doar personajele...mi se pareau urate.

Imi aduc aminte de o situatie...Eram in Ucraina. Una din doamnele care ma insotea imi cereau parerea deoarece a vrut s acumpere o iconita cu sfinti protectori ai familiei, ptr o prietena care la peste 40 de ani facuse al doilea copilas.
Asa tarziu?am intrebat.
Da...O ,saraca, prin ce a mai trecut. Mai are un baiat , de vreo 5-6 anisori in afara de mezinul de cateva luni. In urma cu vreo 2 ani s-a intamplat o nenorocire. Obisnuiau sa lase baiatul sa se uite destul de mult la televizor, la desene animate.Mama se bucura ca reusea si ea sa-si faca treaba in liniste. Probelma a parut ca la desene baiatul a vazut un personaj,care avea pe mana un ceas iar atunci cand activa ceasul putea sa zbora. Se autopropulsa.In timp ce mama trebaluia prin bucatarie,baiatul se duce la geam,stateau la etajul patru,iese pe geam activeaza ceasul de pe manuta si.....isi da drumul.A avut marele noroc ca pana la parter a tot aterizat printre crengile pomilor. oricum a ajuns jos cu o multime de oase rupte, in coma. In disperarea aceea, mama a promis Domnului ca daca ii salveaza baietelul va mai face un copil, cu toate ca era destul de inaintata in varsta. Prin mila lui Dumnezeu,copil se face bine,desi medicii nu ii mai dadeau vreo sansa. Si asa hotaraste sa il faca pe cel de-al doilea.


M-am infiorat. Am reusit doar sa ingan un "Slava lui Dumnezeu".

Recomand parintilor,chiar daca sunt foarte ocupati sa vizioneze desenele animate impreuna cu copii lor. E incredibil cat de multe situatii neprevazute,uneori socante apar in timpul desenelor nevinovate. Nu poti priva copilul de aceste desene animate.Dar poti face o selectie a lor si le puteti urmari impreuna.Iar atunci cand intalniti o situatie neobisnuita, explicati-o. Nu-llasati sa si-o explice singur,sau sa perceapa msg pe care altii vor sa il transmita. Redirectionati voi insiva msg.

doamna aveti perfecta dreptate. Parintii trebuie sa vizioneze cu copii desenele animate si totul cu masura

Eu m-am uitat la Tom & Jerry + multe alte desene mai mult sau mai putin violente si nu am dat nimanui in cap, nici macar mie.

Depinde si cat de idiot e copilul, daca nu-l ajuta mintea deloc isi face rau si cu jucariile.

pun raspunsul pe seama varstei fragede si a neexperientei in cresterea copiilor.

In schimb ai ajuns sa te crezi Andy, din "Ce-i cu Andy?". Sau Jerry, cel care isi permite sa faca altora in ciuda sperand totusi sa ramana un dragalas. :1:

Foarte periculoase sunt si jocurile pe caculator.

Si un fir de praf poate fi foarte periculos, daca iti intra in ochi atunci cand nu trebuie. Iti pierzi vederea si calci intr-o canalizare fara capac, ajungi nasol la spital.

Orice exista pe lumea asta poate fi si periculos. Asa cum spuneam mai sus, depinde si de persoana care intra in contact cu desenele animate, jocurile pe calculator, filme sau orice altceva mai exista .

Multi din cei de aici au prins vremurile cand filmele de seara se dadeau in reluare a doua zi dupa amiaza, nu mi se pare ca a ramas cineva marcat de asta.

Depinde doar de cata minte are privitorul, sa inteleaga diferenta dintre realitate si fictiune.


Asa si povestea cu scufita rosie este destul de periculoasa. Scufita umbla brambura prin padure, lupul o mananca pe bunica'sa, vanatorul il impusca pe lup si o scoate pe baba care fusese mancata.

Aproape toate povestile au momente presupus periculoase, asta nu inseamna ca toti copiii viitori adulti se vor face vanatori si vor killari lupi si cainii de pe strazi.

Nu imi placeau Pokemonii, exceptie facea doar Pikachu.
Un desen animat care mi se pare educativ este la Minimax. Nu stiu cum se numeste, dar personajele principale sunt o familie de broaste testoase, foarte unite, care se inteleg foarte bine si care trec, alaturi de alte animalute, prin diverse intamplari de viata, in urma carora devin mai intelepti. Nu este violenta de limbaj, copiii testoasa se duc la scoala, invata bine, au o conduita morala, isi respecta parintii si invatatorul, "domnul Bufnita" si vorbesc atat, dar atat de bland unul cu celalalt...

Da, e educativ cand vorbesc bland. Un copil care urmareste doar desenul cu testoase care vorbesc bland, o sa aiba un soc atunci cand ajunge la scoala si da de melteni care au crescut fara desene cu testoase mirifice.

Pe vremea mea erau Testoasele Ninja , Swat Kats: The Radical Squadron, Jonny Quest, Ratonii, Dink the Little Dinosaur si multe multe altele.

Unele din ele erau cu aventuri sau actiune, dar mereu invingea binele, asa ca tot educative se pot numi.

Jonny Quest
http://www.youtube.com/watch?v=n4qvl...eature=related


Swat Kats: The Radical Squadron
http://www.youtube.com/watch?v=K_Adx...eature=related

si eu ma uitam la testoasele ninja. Culmea e ca imi placeau!
Acum, dupa multi ani cautand desene pe net, am dat iar de ele.Asa ca le-am propus copiilor sa le vizualizam impreuna.
ei au fost de acord.Am reusit sa le vizualizam vreo 2 minute. Apoi, fetita cea mare mi-a zis:"Mami, schimba , te rog sunt asa de violente".
Atunci m-am mirat cum m-am putut uita la asa ceva. Dar probabil aveam o varsta mult mai mare decat au ei acum.

Nu sunt de acord ca micutului trebuie sa ii prezinti realitatea asa cum este, ca sa nu aiba un soc mai tarziu.In lume se petrec crime, violuri si alte atrocitati.Asta nu inseamna ca copilul trebuie sa cunoasca aceste lucruri inca de mic.
Cred ca exista o vreme ptr toate. La fel cum cred ca la varsta prescolara, precum si cea scolara in primele clase copiilor trebuie sa li se prezinte partea frumoasa a lucrurilor, a vietii.

Din pacate sunt atatia adulti care nu mai vad nimic frumos in viata, care nu mai stiu sa se bucure de micile bucurii ale vietii. Si toate astea sunt remnisciente ale unei vieti maturizate prea devreme, ale raului patruns in viata omului prea devreme.

Amicu' aphopis este paralel la multe capitole, dar la asta cu violenta de la Tom & Jerry eu zic ca are dreptate, si eu ma uitam la desene din astea cand eram mic si chiar nu mi-a trecut prin cap ca as putea pocni pe alt copil cu tigaia.

Si da, ce vezi acolo sfideza cam mult legile fizicii dar nici de la asta nu mi-a trecut prin cap ca le-as putea sfida si eu.

E drept ca mai auzi ca a murit cate un copil ca o crezut ca daca are costum de Batman sau Spidermen pot anula legile fizici cum au vazut la tv dar cred ca alea erau cazuri "speciale".

A, si mai e o deosebire substantiala - eu urmaream acele desene total ocazional, 1/2h o data pe saptamana cred ca era mult, pe cand in ziua de azi daca ii lasi cu telecomanda in mana pot cu usurinta sa piarda o zi intreaga in fata televizorului si de aici toate consecintele nefaste, in mod special a confunda realitatea cu ceea ce vad la tv.

De acord ca privitul ocazional nu poate cauza mult rau.
Dar din pacate, azi privitul la tv ocupa un loc prea insemnat in viata copilului.
Vorba aia:""Repetitia e mama invatarii".
Asadar vazand un lucru zilnic, chiar daca sub forme diferite dar cu acelasi mesaj din reflex incepi sa il pui in practica.

Ai mei au invatat un lucru de la Tom si Jerry(si neuitam fooarte rar la astfel de desene).Ca e amuzant sa razi de fratele tau atunci cand acesta se loveste sau pateste ceva.
Si un lucru aparent nevinovat acum, stim cu totii cat de mult doare daca prinde radacini in sufletului copilului, ale adultului de maine.

Si varsta, si e o chestie si de gusturi, acum daca are mai multe posibilitati sigur ca o sa aleaga ceva mai apropiat de felul ei de a fi si cat i s-a explicat si cat a reusit sa inteleaga pana acum din lumea in care traieste.
Daca nu i s-a facut pana acum instructiune despre raul potential din lumea in care traieste sigur ca din si o violenta justitiara va vedea doar violenta si nimic din justitie.

Cei care au ~30 ani isi aduc poate aminte ca eram bagati in priza inca de la gradiniti, invatati ca sunt oameni si oameni, parintii nu aveau timp sa ne urmareasca peste tot, si cand inveti ca sunt oamei rai incepi sa inclini si spre ceea ce iti ofera protectie in fatza lor, chiar si fictiv.

Daca tu crezi ca poti sa-l urmaresti peste tot, nu vine niciodata singur de la scoala, nu-l lasi niciodata singur afara ..poate.

Dar o data si o data tot va afla cumva, si e bine sa afle intr-un mod educativ nu unul care sa-l marcheze pe viata.

Poate confuzi pacatul ca act personal cu constientizarea existentei raului.
In timp ce primul intr-adevar te doboara, a doua, cu atitudinea si educatia potrivita este de un real ajutor in viata, lipsa putand duce chiar la prima situatie sau situatia de victima.

Ma indoiesc ca au invatat de acolo.

Mesajul care il desprinde, cred eu, fiecare copil normal este ca cel mic, chiar daca e persecutat si fugarit de cel mare, poate gasi solutii de a iesi din impas si ca marimea nu inseamna neaparat un avantaj.

Cu un minim de compasiune ai sa tii cu cel mic si persecutat, dar fiind baieti si o lupta pentru suprematie intre ei, compasiune si sentimentul de fraternitate trece in planul doi.

Poate unii parinti cred ca astea ar trebui sa se invete automat, dar daca nu implemenate prin educatie si exersate, ramane doar lupta (instictuala) pentru suprematie si cu tot ce decurge de aici.

Cand eram mica, m-am uitat la aceste desene.

Si eu m-am uitat pana intr-o zi cand a anuntat la tv nu mai stiu pe ce canal, ca sunt sataniste si de atunci nu m-am mai uitat.

Tie trebuie sa-ti spuna aia de la televizor ce si cum sa faci? Exista si judecata proprie, nu trebuie sa te iei numai dupa televizor.

Daca maine vine unu la tv si spune ca pokemonii sunt divini, il crezi?

Fireste ca nu, atunci eram copil, aveam alta gandire.

Indiferent cum e eu ma uitam la acest serial decand eram foarte foarte mic, si mi-a fost o mare parte din copilarie alaturi acest desen animat.Dar indiferent cum ar fi eu continui sa ma mai uit la episoade, sa imi reamistesc de trecut.

Si uite asa se plictisea trollul.
Cam cum se impaca cele doua afirmatii? Pai, nu prea. Vai, vai ce lumea rea unde slujitorii raului incearca sa ne manipuleze... dar stai... mie imi place sa fiu manipulat.

Eu am o prietena care, atunci cand era copil, vazand filmul Mary Poppins, a luat o umbrela si a sarit cu ea de pe geam fiind convinsa ca functioneaza la fel ca in film. Era la etajul 2 si din fericire nu a patit mare lucru, tot copacii au salvat-o si poate si umbrela intr-o oarecare masura.
Copiii se hranesc cu imaginatia, pentru ei absolut totul este real si posibil de aceea exista atatea povesti pentru copii. Imi aduc aminte ca atunci cand am citit "Fetita cu chibriturile" m-a luat un plans din care cu greu a reusit sa ma opreasca mama. Ea incerca sa imi explice ca nu este adevarat, ca totul este doar o poveste dar eu nu o credeam si plangeam soarta bietei fete. Lasand la o parte faptul ca in realitate fetita chiar a existat, ideea este ca intr-adevar copilului trebuie sa i se explice ceea ce tine de realitate si ce anume poate sa faca si ce nu. Altfel cu imaginatia lui intotdeauna gaseste tot felul de nazdravanii de facut. Oricum gaseste, de aceea grija parinteasca trebuie sa il insoteasca permanent pana invata sa aiba discernamant.

Asa si ? Trebuie sa punem toate accidentele astea pe seama povestilor sau a desenelor animate???
Si eu am avut un copil vecin care s-a inspirat din povestea"Alladin si covorul fermecat" si dus a fost pe balcon,cu pres cu tot de la etajul 4... Nu s-a mai ales nimic de el!
Eu am facut o gramada de boacane fara a ma inspira de niciunde.Pai in care desen animat eroul"gusta" lesie ramasa de la facutul sapunului?
Ca o ironie a sortii(ca acum nu-mi plac sporturile) cand eram copil eram obsedata de gimnaste si patinatoare :)
Faceam fel de fel de exercitii toata ziua,pana cand mi-a venit idea sa folosesc sarma de rufe a bunicilor;a mers o zi,doua pana cand intr-o zi s-a rupt si mi-am rupt si nasul,mi-am fracturat si barba,m-au bandajat doctorii fata ca ai unei mumii :((
Asa m-am dus la serbarea de sfarsit de an...

Offf ce trist, Dumnezeu sa il odihneasca in pace!

Cat despre partea a 2 a, cea legata de tine...m-a amuzat mult stilul in care ne-ai relatat boacanele!:D

Ca morala extrasa: trebuie sa avem mare grija cu ai nostri copii, ca nu stim cum percep ei ceea ce vad in desenele animate!!!!

Pai da...multi copii aveau porecla"Ciufulici",numai eu o aveam"Nebunici"!
Cred ca am avut cele mai multe accidente dintre totii membrii familiei!

Eu ma uitam la courage the cowardly dog(daca tot vreti violente si traume emotionale uitati-va la asta) si credeti-ma, cazierul e curat, desi m-am uitat la toate prostiile ce se dadeau la TV. Nici nu ma aruncam de la fereastra, imi dadeam seama total ca sunt imaginare, si nici nu imi bateam colegii cu tigaia.

Ok, hai sa nu ii prezentam lumea asa cum este ( acum, sa fim sincer, ma indoiesc ca ai suporta sa stii lumea exact asa cum este, cu toate faptele diabolice din ea?) , dar nici nu bagam capul in nisip, si sa ne contruism propria noastra bula in care totul e floricele si curcubee. Ca daca e, tot invata cum e cu violenta la scoala.

Saracul copilas si saracii parinti :((
Accidentele trebuie puse doar pe imaginatia copilului care se hraneste din ceea ce vede in jur fara discernamant. Mintea copiilor este ca un burete, absoarbe multa informatie din jur fara sa trieze prea mult. Insa apoi copiii nu sunt impresionati in acelasi mod de cele vazute si nu isi folosesc imaginatia in acelasi mod. Mie de exemplu imi placea Superman si am sarit de la etajul 7 ca sa zbor... dar doar in vis, niciodata in realitate, dar asta pentru ca deja aveam discernamant cand am vazut filmul.
De aceea raman la ideea ca este important ca parintii sa selecteze pe de o parte ceea ce dau copiilor sa vada, si pe de alta parte sa le explice cand e nevoie care este realitatea, ceea ce pot ei sa faca. Si asta pana ajung la varsta in care pot discerne si singuri.