Ce se intampla in unele manastiri din Romania?
 

http://stirileprotv.ro/video/caz-rev...-rupt/60581310

Nu as fi dorit sa aduc in discutie un astfel de subiect,insa nu e prima data cand aud ca astfel de lucruri ca in reportajul de mai sus se petrec in anumite manastiri din Romania...
Si de curand am primit vestea despre o cunostinta de-a mea,care a ajuns sa aiba probleme psihice,dar si fizice,ce se agraveaza pe zi ce trece,familia incearca sa o scoata din manastire,insa pur si simplu nu se pot intelege cu stareta si parintele de acolo,care o tin pe a lor una si buna cum ca nu este nevoie de psihologi sau medici,ca sunt de la diavolul si ca au duhovnici.De cate ori mama disperata incearca sa deschida subiectul in fata lor aducand problema fiicei in discutie,i se inchide imediat gura cu ... " Sa ne rugam!"
Ba,mai mult,i s-a spus ca daca mai incearca sa faca presiuni,se poate astepta sa dispara si sa nu o mai gaseasca,ca..."au mai fost cazuri",dar si multe altele.Iar daca este sa ne amintim ca prin canoanele bisericii,din cate cunosc eu,in manastiri nu au voie sa fie primite persoane cu probleme psihice,lucrurile devin si mai stranii...
Ca sa nu mai vorbim de modul in care sunt exploatati si umiliti unii oameni care ajung in manastiri, in numele acestei ascultari.Inteleg ca viata monahala nu este parfum de roze,ca e vorba de multa nevointa,smerenie,rugaciune,insa in aceste cazuri se intrece orice limita...
Imi pare rau,am tot respectul pentru anumite manastiri,preoti,calugari,insa exemple ca cele de mai sus ar trebui scoase ca o plaga din sanul BOR,pentru ca distrug oameni prin aceste anomalii.Si intrebarea se pune...de ce nimeni nu se sesizeaza,de ce aceasta complicitate a tacerii,de ce brusc unii credinciosi sau membri ai bisericii sunt brusc parasiti de compasiunea crestineasca si simtul justitiar,pe care nu ezita sa il manifeste in alte circumstante,ba inca si foarte vehement,iar cand se ating aceste subiecte delicate incep cu "sa nu judecam",replici evazive etc.
Pai sa nu judecam,dar ar cam fi cazul ca cineva sa faca ceva,ca totusi traim in secolul XXI si avem pretentia ca ne deosebim de anumite secte pe care le catalogam drept eretice,fanatice etc.
Ma iertati daca am suparat pe cineva cu postarea mea,insa sincer sunt destul de nedumerita si revoltata privind la aceste lucruri care sunt permise tacit in sanul bisericii...

Nu stiu ce se intampla dar ceva nu e bine, ne-am schimbat cu totii..... in manastire nu mai este cum era odata dar nici in lume nu mai este cum era odata....nu mai avem frica de Dumnezeu :(

Din pacate cei de la ProTv(si nu numai) scoate in evidenta tot ce e mai rau :102:, si lumea se sminteste.

Cunosc o fata f credincioasa care a vrut sa se calugareasca si cand a descoperit cum e defapt viata in manastire a renuntat , e adevarat sunt fff multe ispite.

Subiectul e foarte delicat si poate ca ar trebui sa fie discutat intr-un mediu restrans, pentru ca nu cumva rauvoitorii sa le extraga din context si sa ni le serveasca cu orice prilej.
Intr-un fel sau altul, adevarul este ca se intampla lucruri foarte triste care compromit Biserica la cel mai inalt nivel. Inca n-am inteles "mecanismul"; in mintea mea, totul trebuie sa aiba o explicatie, fiindca altfel mania lui Dumnezeu s-ar abate oricum, mai devreme sau mai tarziu.
Pana nu demult, eram un inversunat luptator impotriva ideii ca numirea ca preot, la o anumita parohie (nu neaparat la oras, nu neaparat intr-o zona cu enoriasi instariti si "generosi"), se face pe bani, si-nca pe bani multi. Pur si simplu refuzam sa cred ca asa ceva e posibil. Ani la rand. Pana de curand cand Dumnezeu a oranduit sa aflu "oficial" (sa zic asa), lucruri cu totul de neinteles. Cum?!? Cum se poate impaca dragostea fata de Dumnezeu si fata de aproapele, cu pretinderea unor sume mari de bani, pentru care, ori familia trebuie sa faca mari sacrificii, ori tanarul absolvent la teologie sa-si petreaca multi ani prin tari straine, pana sa reuseasca sa adune acea suma care i s-a pretins fara menajamente...
Si e un mare paradox. Sa o luam simplu: cat timp ii trebuie unui mirean care vrea cu adevarat sa se mantuiasca, sa-si gaseasca un duhovnic BUN? De ce nu sunt toti buni? De ce unii ne dau atatea motive de sminteala, incat nici nu mai stim ce sa credem, fiindca in mintea noastra, preotul si invatatorul trebuie sa fie intotdeauna "oamenii model"?... De ce sunt pastrati in parohii, atatia "inselati" care nu fac decat sa dezbine Biserica si sa alunge pana si pe cei mai credinciosi, ce sa mai spunem de ceilalti care ar vrea sa..."se adune", in timp ce sunt atatia care abia asteapta sa primeasca o parohie unde sa puna mult suflet, dar si umarul la o "treaba curata"?... E adevarat, am vazut si dintre acei care n-au avut nici bani, nici sustinere din partea cuiva anume, dar au avut multa smerenie si multa rugaciune, iar Dumnezeu le-a dat si har si le-a facut si biserica din nimic. Sunt cazuri rare, dar SUNT.
* - Sa facem ascultare:
* - Sa ne rugam:
* - Sa nu judecam:
* - Sa facem ce spune preotul, nu ce face el, fiindca pana la urma e si el tot un om:
* - Sa nu dam in vileag o "mica" patima a duhovnicului nostru, ca stie El Dumnezeu de ce-l tine acolo si nu-l pedepseste, iar gestul nostru ar putea fi speculat de dusmanii bisericii ca o dezbinare si abia asteapta sa ne arate cu degetul...
...Oare cati dintre noi ne rugam pentru duhovnicii nostri. Dar mai ales, cati dintre noi se roaga vreodata pentru prea-sfintitii episcopi sau prea-fericitul Patriarh? Probabil, ei sunt cei mai "expusi" ispitelor de toate felurile, iar o inselare cat de mica, ar putea zgudui din temelie, Sfanta noastra Biserica Ortodoxa!...
Imi cer iertare si nici macar nu stiu cui... De obicei nu sunt omul care sa privesc catre metehnele mai-marilor Bisericii, dar as minti sa spun ca nu sufar impreuna cu atatia altii ca mine, nu atat pentru "metehnele" unor asa-zisi "preoti", cat pentru "tranzactionarile" care se fac in culise, intre doua Sfinte Liturghii...

Doamne ajută!
Bine aţi spus: "în unele mănăstiri", nu în toate. Cred că în mediul monahal, ca şi între creştinii mireni, există diverse tipuri de atitudine, mentalităţi diferite, moduri diferite de a înţelege şi trăi credinţa. Cred că, în mănăstiri, ca şi în lume, există creştini autentici, dar şi habotnici, credincioşi înduhovniciţi, cu dreaptă socoteală, dar şi persoane care suferă de maladia spirituală a fanatismului etc. Generalizările sunt nepotrivite pentru că... Zosima şi Ferapont din "Fraţii Karamazov" (credinţa autentică şi habotnicia - două atitudini puse în antiteză de căte Dostoievski, prin crearea celor două personaje menţionate) pot fi regăsiţi pretutindeni, în orice mediu social.
Aşa cum aţi observat, inclusiv aici, în mediul virtual, pe forum, unii dintre cei care postează exprimă idei inteligente, cu adevărat creştine, iar alţii, având aceeaşi credinţă, scriu (nu se ştie de ce) mesaje în care, contrar duhului iubirii evanghelice, îndeamnă la intoleranţă şi/sau la habotnicie. La fel se întâmplă şi în mănăstire: unii monahi sunt modele de viaţă creştină autentică, iar alţii...
Cunosc personal două măicuţe de la mănăstirea Christiana şi vă pot spune cu toată sinceritatea că aceste mirese ale lui Hristos şi-au dedicat întreaga lor viaţă slujirii lui Dumnezeu în mod direct (prin viaţa lor liturgică profundă) şi indirect (prin îngrijirea persoanelor aflate în aşezământul social al mănăstirii). Aceste măicuţe tinere, unele dintre ele studente la Teologie, singure, aproape complet lipsite de vreun sprijin material, se dedică zi şi noapte, cu dragoste, bătrânilor bolnavi, săraci şi abandonaţi pe care-i au în grijă. Amândouă sunt foarte deschise, inteligente şi optimiste (adică exact aşa cum ar fi normal să se comporte toţi cei care cred în Hristos); pe scurt, mărturisesc, prin viaţa lor, bucuria autentică a comuniunii cu Dumnezeu.
Gândiţi-vă, de asemenea, la monahi înduhovniciţi precum au fost vrednicii de pomenire părinţi Teofil Părăian, Arsenie Papacioc etc etc. Să nu uităm nici de maica Siluana Vlad care, din proprie iniţiativă, şi-a asumat misiunea de a acorda consiliere psihologică (are studii de specialitate) şi duhovnicească deţinuţilor din penitenciare, celor bolnavi de depresie, celor care au fost abuzaţi sexual în copilărie etc. Există, din mila lui Hristos, călugări cu viaţă sfântă, urmaşi vrednici ai celor din relatările Patericului. Nu exagerez, cunosc personal astfel de călugări şi-I mulţumesc lui Dumnezeu pentru că mi-a dăruit bucuria de a întâlni asemenea creştini, care şi-au transformat întreaga viaţă într-o neîncetată doxologie închinată lui Hristos Domnul!
"...familia incearca sa o scoata din manastire,insa pur si simplu nu se pot intelege cu stareta si parintele de acolo..."
Ea vrea să plece din mănăstire? Pentru că, dacă ea doreşte să părăsească viaţa monahală, cred că stareţa are datoria de a-i respecta libertatea; în schimb, dacă decizia persoanei în cauză este să rămână în mănăstire, consider că nimeni nu are dreptul, din punct de vedere moral, s-o constrângă să părăsească modul de viaţă pe care şi l-a ales în mod liber şi conştient. Aceasta este opinia mea, dar s-ar putea să mă înşel, necunoscând situaţia decât din relatarea dvs.
"sa nu mai vorbim de modul in care sunt exploatati si umiliti unii oameni care ajung in manastiri, in numele acestei ascultari."
Da, îmi este foaarte dificil să înţeleg acest principiu al ascultării "necondiţionate". Cred că în mod necondiţionat avem datoria (şi dreptul) să-L ascultăm doar pe Dumnezeu, fiindcă El este unica Fiinţă cunoscătoare a adevărului şi binelui absolut. Credinţa noastră creştină este religia libertăţii, potrivit cuvintelor Sfântului Apostol Pavel: "Duh este Dumnezeu şi unde este Duhul Domnului, acolo este libertate" (II Cor3, 17). Dragostea presupune respectarea libertăţii celui iubit şi Revelaţia dumnezeiască (atât prin Sf. Scriptură, cât şi prin Sfânta Tradiţie) ne oferă numeroase temeiuri de a crede că Dumnezeu, Cel Ce ne-a înzestrat cu liberul arbitru, ne respectă libertatea atât de mult, încât îi include în dragostea şi Providenţa Sa chiar şi pe cei care-I neagă existenţa. La începutul istoriei sale, monahismul era un mod liber de viaţă, o permanentă celebrare a dragostei şi libertăţii duhovniceşti.
Să nădăjduim că, în viitor, vor exista cât mai mulţi duhovnici trăitori, cu o viaţă spirituală profundă şi autentic creştină, care vor înţelege importanţa acestui minunat şi sfânt dar divin, care este libertatea. Din fericire, există şi astăzi mulţi asemenea duhovnici, Hristos Dumnezeu să-i întărească în credinţă şi să-i ajute să sporească tot mai mult, din zi în zi, în dragostea faţă de El!

Va multumesc pentru raspunsuri!Personal cred ca astfel de situatii ar trebui discutate deschis si cu sinceritate intre membrii comunitatii ortodoxe si mai ales de catre prelati.Si nu doar discutate,ci si luate masuri.Asa ar fi cel mai normal,corect,transparent si crestinesc.In plus,ar fi o lectie prin care BOR ar arata ca nu doar spune niste lucruri,ci le si face.
Bineinteles ca peste tot sunt oameni si oameni,nimeni nu este perfect,iar sfinti cu atat mai rar vom gasi,insa nu asta este ideea.Vorbim de niste lucruri extrem de grave,care,repet...distrug oameni.
Personal mai putin ma intereseaza ce masina are preotul nu stiu care sau ce bani a dat ca sa obtina parohia (uneori li se si impune mai mult sau mai putin fatis,deci multi nu prea au incotro daca nu vor doar sa priveasca la diploma de teolog)...desigur,nu este firesc,nu este corect,insa cu adevarat imi pasa cand aud de oameni care au vocatie si in anumite manastiri se lovesc de o atitudine si niste anomalii care ori ii pun pe goana ori ii pun pe butuci,atat psihic,cat si fizic.Sau de persoane care ajung in sanul manastirilor nu din motive vocationale,ci datorita faptului ca au suferit puternice traume,dezamagiri si nu se mai pot regasi in lume,iar atunci aleg calea manastirii.Staretul sau stareta,preotul duhovnic ar fi normal sa nu ii tunda in monahism daca aceasta este motivatia,iar daca mai vorbim si despre cineva care intra cu probleme psihice,mai ales ca si canoanele interzic...e grav.Si e si mai grav ca rudele sa vina sa explice,sa iti ceara ajutorul,iar tu sa te faci ca ploua.Si in mod sistematic sa induci sentimente de autoculpabilizare persoanei care si asa este labila emotional si gandul cum ca,daca paraseste manastirea va ajunge in iad.
Laura ma intreba daca prietena despre care am vorbit doreste sa ramana in manastire.Da,doreste,dar discutam despre un om care deja a intrat acolo cu o depresie diagnosticata de medici,cu care se lupta de ani de zile,dar si alte probleme,iar in prezent se afla in pragul unei psihoze,daca deja boala nu s-a instalat: are halucinatii,idei delirante,trece de la o stare emotionala la alta in cateva secunde,dar si altele.Si fizic sanatatea ei este pe butuci.Traieste cu groaza ca daca pleaca de acolo va ajunge in iad si spune din ce in ce mai des ca se va sinucide daca este luata de acolo.Cam ce discernamant mai poate avea o astfel de persoana?Familia nu vrea sa o ia pe sus,insa in momentul de fata ar avea nevoie de ajutorul staretei si al preotului duhovnic al manastirii,pentru ca ei sunt singurii de care ea asculta orbeste in prezent.Ei vor doar sa mearga cu ea sa fie investigata din toate punctele de vedere.Si in loc sa gaseasca o cale de dialog,sprijin,intelegere,li se spune ca nu este nevoie de medici sau psihologi,ca ei au duhovnici si ca se roaga.
Bineinteles ca daca s-ar dovedi ca fata este sanatoasa dpdv psihic,mi se pare si mie normal ca parintii,chiar daca le vine greu,sa accepte alegerea ei,dar macar sa i se dea sansa sa fie investigata si ajutata daca este cazul,iar eu personal,din cele ce mi s-au spus,cred ca are nevoie urgenta de ajutor si ca pe zi ce trece lucrurile se agraveaza.
In fine,asta este o mica parte din poveste,sunt multe altele pe care nu le voi spune,pentru ca scopul meu nu este de a denigra viata monahala,ci doar sa inteleg de ce nimeni nu ia vreo masura.
As vrea sa pot sa o ajut si pe ea si pe parintii care sunt disperati,insa efectiv ma depaseste situatia,nu stiu ce sa le spun,mai mult de cateva lucruri pe care le-am aflat si eu la randul meu,insa oricum este ca o lama cu doua taisuri,pentru ca si pe sus daca ar fi luata pentru a fi investigata,exista riscul Doamne fereste,sa se omoare,dupa cum tot ameninta sau sa dispara si sa nu mai fie de gasit,iar pe de alta parte,ramanand in starea aceasta patogena,iarasi nu poate sa ii fie decat din ce in ce mai rau...:(

Am încercat de pe leptop să scriu pe acest topic. Nu ştiu dacă din neatenţia mea sau din alte cauze mi-a dispărut postarea ( şi nu-i prima dată).
Dacă această situaţie te-a impresionat aşa de mult de ce nu scrii maicii stareţe sau la episcopia de care aparţine mănăsirea o scrisoare (clasică) în care să ceri analizarea situaţiei maicii bolnave?
În mănăstiri sunt nişte reguli care trebuiesc respectate întocmai chiar dacă par uneori inumane sau absurde. Ascultarea este mai mare decât toate cerinţele. Cred că noi nu putem înţelege şi de aceia nu avem competenţa de a judeca pentru că "dreptatea noastră este înaintea lui Dumnezeu ca o cârpă lepădată"

Dorina draga,sa ii scriu eu maici starete ca sa obtin ce?Cand membrii familiei incearca sa se inteleaga si cu ea si cu preotul duhovnic si sunt ignorati?
Evident ca exista si varianta ca ei sa mearga la episcopie,daca nu vor ajunge la nici o intelegere cu cei din manastire,insa atata timp cat fata are ganduri de suicid si i se inoculeaza ideea ca daca pleaca de acolo va ajunge in iad...e foarte riscant,nimeni nu vrea sa riste ca o nenorocire sa se intample...Oamenii nu vor sa faca ceva fortat,doresc sa caute o punte de intelegere cu cei de acolo,dar in zadar.
Iar in privinta ascultarii...eu cred a este nevoie sa ne pastram dreapta socoteala,ca daca ajungem sa punem ascultarea asta mai presus de binele omului si chiar decat canoanele bisericii din care faci parte,deja nu ne mai deosebim cu nimic de anumite secte care au fost catalogate drept fanatice.
Adica,as dori sa intreb si eu,care este sensul spiritual si de nepatruns pentru mintea umana,de a lasa un om sa se chinuie in dureri atroce avand piciorul rupt,asa cum a patit maica din reportajul de mai sus,timp de o saptamana,interzicandu-i sa apeleze la medic,iar ulterior sa le pedepsesti si alungi din manastire pe cele doua maici care au avut indrazneala sa calce peste ascultare, si au dus biata femeie sa fie ingrijita si inclusiv pe ea,pentru ca nu a mai rezistat sa agonizeze?Doamne iarta-ma,dar daca noi nu ne pastram viu discernamantul,nu ne sesizam si BOR nu ia masuri in astfel de cazuri,atunci n-ar mai fi cazul sa ne miram de ce unele persoane din exterior ne catalogheaza in fel si chip.
Si bineinteles ca ma impresioneaza cazul despre care am povestit,este o prietena pe care o cunosc de ani de zile,insa singurii care pot si au dreptul sa faca ceva sunt apartinatorii,rudele de gradul I.Si sunt disperati,bat la toate usile,asa a ajuns mama sa ma sune si pe mine,sa imi povesteasca ce se petrece,insa in afara de cateva informatii pe care am reusit sa le aflu despre anumite proceduri,dar si alea fiind,dupa cum am spus,pe muchie de cutit,chiar nu stiu ce se poate face si mai mult decat atat...sunt consternata ca nu se face nimic de catre cei care au puterea de a lua masuri!

Mai am o mentiune de facut: am mai scris aici nu doar pentru a dezbate subiectul de dragul de a-l dezbate,ci pentru ca stiu ca au mai fost cazuri,nu neaparat identice,insa similare si m-ar interesa sa aflu ce solutii au gasit membrii familiei pentru a rezolva situatia,asta daca sunt printre membrii forumului si persoane care s-au lovit ele personal sau cunosc astfel de cazuri.Iar daca nu doresc sa posteze public,imi pot scrie pe privat sau sa schimbam adresele de mail si sa discutam acolo.Va multumesc mult!

Nu se poate eventual incerca transferul ei la o alta manastire unde apoi stareta si preotul duhovnic sa fie mai cooperanti? In unele manastiri se intampla din pacate nereguli (am si eu o sora in manastire, nu vorbesc aiurea), dar sunt si manastiri unde stareta are discernamant bun si lucrurile se pot aranja.

Nu scot in evidenta tot ce e mai rau ci unele cazuri (ce se inmultesc) care nu fac cinste Bisericii.
Da, lumea se sminteste...tatal meu dupa ce a vazut-o pe stareta de la televizor care a nascut gemene ironizeaza mai mult Biserica.
Asa a lasat Dumnezeu pentru a se cerne oamenii ca sa se imputineze credinta si in acelasi timp sa creasca in valoare. Pentru a creste in valoare duhovniceasca trebuie prigoana.
Putini vor mai fi preotii buni si vor cauta putini credinciosi mult timp sa gaseasca un parinte duhovnic cu har...acestea au fost prorocite de mult timp si acum e doar inceputul..asa ca pregatiti-va sufleteste pentru vremuri mai grele.
Referitor la cazul prezentat nu cred sa-i fie acceptat transferul si nici investigatii nu cred sa i se faca.
Chiar daca pleaca sa i se faca investigatii starea ei se va inrautatii, ea este atasata de manastire si depresia se va accentua..rezultatul poate fi un tratament medicamentos mai agresiv sau chiar internarea si in niciun caz nu vad o imbunatatire a situatiei. Familia poate doar sa fie alaturi de ea.

-pai daca are ganduri de sinucidere nu e bine deloc,mai bine pleaca de acolo si se duce la alta manastire,se trateaza acasa,sau chiar ramane in lume definitiv decat doamne fereste sa se sinucida
-mantuirea poate fii obtinuta si in lume
-iar cu ascultarea asta neconditionata sunt de acord doar daca duhovnicul este sfant sau vazator cu duhul,daca nu poate gresi si el ca om;
-eu nu stiu toate datele problemei dar cum adica o ameninta ca ajunge in iad ? ce suntem pe timpul inchizitiei ?
-si nu in ultimul rand vreau sa zic ca poate nu toti au chemare de a merge si ramane in manastire

Dorina draga,daca nu "bagi" tu chestiunea cu "asultarea" nu e ordine(ascultare) pe SITE! Ascultarea (de buna-voie) e una iar ,"ascultarea" cu anasina este cu totul altceva.Daca bolnava nu mai are discernamint,sau are o problema grava de sanatate,si familia a observat acest lucru,eu zic ca ,firesc este ca au incercat sa ia masuri si sa incerce s-o duca intr-un mediu ,in care ,ocrotita si ingrijita fiind,isi poate gasi starea de sanatate,de comfort psihic,daca vrei,la care are dreptul...Nimeni si nimc pe lumea asta nu-i poate interzice unui om,fie el si monah/monahie,dreptul la sanatate,la viata! Nu stiu cum stau lucrurile acolo,si nu inteleg ,cu ce drept se opun cei din Manastirea respectiva,ca bolnava sa mearga in familie sau la vreun Spital.Stiu insa,ca daca o persoana nu mai are discernamint,sau e grav bolnav,cei din familie au OBLIGATIA sa se ingrijeasca de acea persoana.Atita timp cit ea are o familie,care nu a abandonat-o eu zic ca nu-i totul pierdut pentru sarmana fata..De rugat ,ne rugam toti,mai ales la greu,dar stii tu,ca e cam ca-n bancul ala : "Doamne,da-mi sa cistig la lotto!;da-mi ,Doamne sa cistig la lotto!...bine-bine,zice Domnul,dar mergi si cumpara-ti bilet!...cam plastic exemplu,si imi cer scuze tuturor!,dar..ne rugam,ne rugam,insa, uneori,in caz de cangrena,e MUSAI sa mergi la..chirurg!
Heaven nu a judecat,ci a supus un caz,dezbaterii,pe un FORUM (de crestini,dupa insasi numele site-ului) ,unde spera sa gaseasca intelegere si poate chiar sprijin pentru biata bolnava si/sau pentru familia ei.Cind e viata unui om (semen) in primejdie,eu zic ca pildele si "dogmele" nu-si au rostul,iar chestiunea cu ascultarea ..bine-ar fi ca stareta si/sau cei care iau decizii ,in numele si pentru biata bolnava -care ,evident sufera-sa faca ASCULTARE de GLASUL CONSTIINTEI -care,dupa cum stim ,este Glasul lui Dumnezeu in noi,in fiecare,daca-l auzim(!?)-,si sa de-a libertate sarmanei,pentru a merge in sinul familiei si/sau la un Spital de Specialitate.Si cind se va insanatosi,persoana,va decide ce va face mai departe cu viata ei....
In legatura cu "dispatitia" postarii tale,cred ca nu-i cazul sa-ti faci probleme,tocmai tu...Tu esti in GRATIILE ADMIN-ului.Daca era vorba de vreo postare a mea,mai ziceam si eu sa..dispara...
Zimbeste! Nimeni altcineva nu o va face in locul tau!
Cu dragoste,
Ivana C

Simply-me,Heaven vorbea,din cit am inteles eu,despre un caz concret,despre cineva,o cunostinta,nu despre ce auzise la stiri.Auzise si la stiri ceva ,dar ea ,spunea pe site ,despre cineva cunoscut...
E-adevarat ca ,deseori,la Stiri,reporterii nu prea sint documentati,dar daca raul n-ar exista ,n-ar avea cum sa-l prezinte...
Da,NU MAI AVEM FRICA de DUMNEZEU!

Sigur?????

Si cum prezinta ce prezinta, nu are importanta?

Din postarea ta care deschide topicul nu am înțeles dacă persoana în cauză era bolnava când a intrat în mănăstire sau s-a îmbolnăvit acolo. Nu am înțeles nici cine a luat hotărârea ca ea să intre în monahism ea sau familia?

Am deschis mai demult și eu un topic despre o batrână singură și blonavă care e soră la o mănăstire și care mi-a cerut ajutor. Voi căuta topicul care e plin de postări răutăcioase.

Veneam de la o mănăstire cu o mașină de ocazie. Odată cu mine s-a urcat și o maică pe care am cunoscut-o stând la duhovnic. Înainte de a coborî m-a prins de mână și cu lacrimi în ochi m-a implorat să mă rog pentru ea ca să poată pleca din mănăstire. Era disperată. Am fost tare impresonată.
Am discutat cu un preot despre acestea și mi-a spus ce am scris în postarea cealaltă.

Nu lua cele scrise de mine ca pe ceva personal.

Nu știu dacă suntem noi mirenii în măsură să ne dăm cu părerea despre cele ce se petrec acolo. Ai participat vreodată la un ritual de tundere în monahism? Dacă nu poate vei avea de acum ocazia. Pe mine m-a impresionat foarte tare.

A ajuns sa aiba probleme psihice..dar cine i-a pus diagnosticul?
Ca avem destui botezati ortodocsi chipurile dar nu prea dusi la biserica si cand aud de manastire zic ca aia care se duc acolo is nebuni.

Daca lucrurile chiar stau asa ca in povestea de mai sus, lucrurile sunt simple ..cu certificatul medical care atesta respectivele probleme (daca sunt reale si nu inventate) se merge si se face o plangere (scrisa) la episcopul locului.

Iar in multe manastiri..se munceste si se munceste pe rupte, ca la tzara.
Pentru cine vine din fatza calculatorului crezand ca acolo tot ce trebuie sa faca este sa manince si sa se roage, dezamagirea e crunta.

Iar smerenia - ne place doar sa vorbim despre ea, cand dam cu nasul de partea practica invocam dreptul la demnitate si alte minuni.

Calugaria nu e pentru oricine - si nu te aduce nimeni cu fortza in manastire.
Daca tu crezi ca manastirea e institutia ta unde faci ce vrei tu, dupa cum iti inchipui tu ca ar trebui sa fie calugaria, te inseli amarnic.

Nu degeaba in unele manastiri calugarul este pictat pe cruce langa Hristos pe cruce, o data ce te-ai calugarit ai murit si pentru lume si pentru ambitiile personale, dar din pacate nu multi inteleg cum vine treaba asta.

Dragii mei,va multumesc din toata inima tuturor pentru raspunsurile voastre!Va raspund cu o oarecare intarziere,deorece am fost plecata din oras.Desigur,parerile sunt impartite,este un subiect delicat.Intentia mea este doar sa va cer o parere ca intre prieteni si eventual sa gasesc unele mici raspunsuri pe care sa le pot oferi familiei,in plus,poate fata de ceea ce stiam.
Alin,in momentul in care i s-a pus diagnosticul a fost in urma cu cativa ani,cand nici nu se punea problema de mers in manastire,iar el a fost pus de specialisti: psihiatru,iar psihologul a confirmat.
Hartiile exista,insa dupa cum am mentionat,situatia este foarte delicata,atata timp cat ea nu vrea sa paraseasca acea manastire si ameninta cu suicidul daca va fi nevoita sa plece.
Oamenii nu vor sa o ia din manastire cu orice pret,desi intr-adevar nu sunt incantati de alegerea fiicei,insa isi doresc macar sa reuseasca sa o duca la medici si psiholog pentru a fi investigata si respectiv ajutata.
Nu iti imagina ca eu sunt picata din lumea mondena si nu am habar de viata monahala,ca imi imaginez ca acolo se traieste intr-o dulce feerie si vacanta,stiu ca vorbim de o existenta grea,de multa nevointa,sacrificii s.a.m.d.
Dar asta nu are nici o legatura cu a incalca pana si canoanele BOR si a refuza sa cooperezi cu familia pentru a inlesni ajutorarea omului respectiv sau sa anulezi din start abilitatile medicilor,specialistilor,afirmand ca "sunt de la diavolul".Pana la urma Dumnezeu a dat tuturor oamenilor un talant,asa cum a considerat de cuviinta si atata vreme cat se pun in slujba binelui si a ajutorarii de semeni,Dumnezeu se manifesta si prin acestia.De ce sa incalci omului dreptul sa fie ajutat,cine da acest drept,caci Dumnezeu sigur nu?!
In fine,probabil sunt lucruri pe care nu multi sunt pregatiti sa le vada,chiar daca sunt evidente,mai putini gata sa le accepte si cu atat mai putini cei pregatiti sa ia atitudine sau masuri,iar asta este trist...
Daca parintii nu vor reusi sa o scoata pe fata de acolo si sa o ajute,daca intr-adevar se afla la debutul unei psihoze,iar lucrurile se vor agrava...oamenii aceia ar trebui sa fie pregatiti sa dea socoteala si inaintea oamenilor si a Lui Dumnezeu pentru felul in care inteleg sa gestioneze aceasta situatie.Desi,pana la urma,intr-un final,asta nu incalzeste cu nimic pe nimeni si nici nu ii ajuta pe cei care au nevoie de ajutor si intelegere...
Personal nu imi doresc sa creez vreo dezbinare sau sa smintesc pe cineva cu astfel de subiecte.Am spus-o si o repet: stiu ca aceste lucruri se petrec doar in anumite manastiri,nu peste tot este la fel si despre asta s-a discutat aici si despre faptul ca cineva ar fi nevoie sa faca ceva!
Voi citi cu interes opiniile voastre,daca veti considera ca sunt lucruri care este important sa fie spuse si va multumesc pentru ele,insa probabil voi cauta sa nu mai postez pe acest topic,pentru ca nu imi doresc o alimentare a unor tensiuni ce se pot naste prin atingerea unor astfel de subiecte sensibile.Deasemenea,va multumesc celor care mi-ati trimis mesaje private,acum le voi citi si o sa rog daca mai sunt si alti membri care doresc sa impartaseasca din experiente personale sau despre care au aflat,sa imi scrie in privat,le voi citi cu interes si va multumesc pentru ca astfel ma ajutati sa imi formez o parere mai obiectiva si informata asupra situatiei.O seara frumoasa va doresc tuturor!

Din ceea ce spui, inteleg ca parintii nu prea cred in "terapii alternative".

Nu stiu de ce boala sufera respectiva (schizofrenia este f. des intalnita la noi) dar in astfe de cazuri (depinde si de motive, gravitate) cred ca mai mult ajuta atmosfera sociala/de familie decat medicamentatia.

Nu cred ca sunt f. multi doctori psihiatri care sa vada dincolo de cutia cu chimicale sau sa le pese f. mult de pacientii lor.
Prescriu cu prea mare tratamente care se iau pe termen lung si nu vorbesc despre efecte secundare care pot fi f. grave si chiar duce la sinucidere in cazul unor medicamente psihotrope.

Apoi, persoana respectiva s-ar putea sa aiba si niste probleme cu familia - poate are o anumita perceptie (si nu neaparat bolnava) despre cum au decurs relatiile in trecut.

Nu valoram nici cat un gunoi daca nici pe parintii nostrii nu-i respectam. Ni se pare ca suntem intelepti si ca patrundem tainele adevarului mai mult decat parintii nostri, care au primit harul preotiei de la Dumnezeu. Am ajuns sa ne sosotim noi pe noi insine credinciosi si demni de a-i judeca pe preoti si pe calugari. Vai noua, caci ingamfare mai mare ca aceasta nu este. Danseaza diavolii de bucurie pentru ca, iata, omul a ajuns mai spurcat ca ei.

Desi nu am citit chiar tot ce s-a scris...ma gandesc intr-un fel ca daca persoana sufera de anumite tulburari, dar cu toate acestea se simte bine cu alegerea ei...de ce tin parintii/rudele cu tot dinadinsul sa o ia de acolo, pentru a o duce la doctori? Poate ca s-o fi saturat de doctori, de faptul ca nu o pot vindeca de fapt, si e purtata de colo colo, si a ales sa poarte grija de suflet, atat cat se poate, mai ales ca sensul vietii e mantuirea.

Asa m-am gandit eu, ca poate asa cum e ea, bolnava in ochii familiei...de fapt priveste mai profund lucrurile, si stie ca prea multe nu o mai pot ajuta.

Sunt si ei oameni, pot gresi, pot abuza.
S-a intamplat, se va mai intampla.
Important e sa nu generalizam si sa nu cadem in alte extreme.