Despre post
 

Am cumparat niste turta dulce pentru cei mici, baiatul are 7 ani si tine post, dar ce sa vad pe eticheta...poate contine urme de lapte sau ou, ce inseamna urme de lapte sau ou nu stiu (ori e lapte ori nu este), voi ce ati face in acest caz, ati consuma acest produs?

Poate in fabrica aia se mai fac si produse in care se folosesc lapte,oua.De fap si acel lapte si oua folostie ,sunt tot prafuri si esente.
E greu sa mai stii in ziua de azi.As pune si eu o intrbare ? Ce e mai cinstit pt copil? sa ii luam o halva cu 100 de E-uri ,asa zisa de post,sau o cana de lapte natural ?
Culmea ,coca cola(care il ucide lent) e de post,iar laptele nu. Unde am ajuns...
Dar pt constiinta ta,daca vezi aceste cuvinte pe ambalaj ,nu cumpara produsul,ca sa nu ai remuscari dupa.
Si fii orcum bucuroasa ,ca un copil la 7 ani ,tine post ,mai rar asa ceva

Masinile , malaxoarele , benzile de productie , nu sunt curatate perfect , de la trecerea unui produs sau altul , si prin urmare exista aceasta "infestare" cu urme din materie prima de dulce ( ou , lapte etc ) . De evitat astfel de produse !
Felicitari producatorului pentru ca avertizeaza consumatorul , caci sunt si destui care n-o fac !

Multumesc pt mesaj, laptele...nu stiu cat mai este de natural, am auzit ca si laptele si iaurtul (care sunt cumparate din supermarketuri) nu sunt chiar asa de naturale, cel mai bine este la tara sa ai tu vaca sau sa cumperi de la cineva.De paine ce sa mai zic...da e de post dar ce contine....e jale.

Ai dreptate, bine ca suntem avertizati...pana cand...nu se stie, cred ce cel mai bine este sa le facem pe toate in casa chiar si painea.

Poate facem o lista cu produse si retete de post.

Nu, nu aș consuma acest produs.
Este o formă mincinoasă de a creea impresia că poate fi de post.
Așa cum spui, urma nu e un produs;am găsit și la alte produse care au venit cu ”globalizarea” din străinătate.
Întrebarea este: conține sau nu conține ou? Logic, produsul acela nu poate fi făcut fără ou.

Mare atentie !
 

Mare atentie si la banalii covrigi produsi in patiserii , caci cu siguranta au urme in compozitia lor din produsele de dulce . Bine de retinut si spusele lui Demetrius !
Iata un link delicios :http://prajituria.ro/retete/prajituri-de-post/

Post binecuvantat !

Produse de post cu urme de frupt.
 

Aceste produse nu sunt de frupt, nu au in compozitia lor ingrediente de dulce , nu au fost concepute (intentia si dorinta din momentul producerii) ca produse de frup , doar ca sunt preparate pe acelerasi utilaje pe care se proceseaza si cele de dulce si pot avea urme de frupt. Adica la inceperea instrumentarii acestor produse de post pe liniile comune cu cele de dulce , primele pot avea urme de frupt iar ultimile (pt. ca in timp s-au curatat instalatiile de produsele de dulce prin insasi prepararea celor de post) nu . Dar pt. ca nu se poate spune precis care au si care nu au atunci producatorul a facut aceasta remarca pt. toate .
Produsele de dulce in mod intentionat sunt astfel concepute si produse , pt. a nu fi de post, lucru care insemneaza altceva fata de cele de post .

Eu nu am ajuns chiar asa de nevoitor incit sa refuz asemenea produse pe motivul ca ar fi contaminate cu alimente de dulce . Si in acelasi gind si fapt , atunci cind intru in post , nici nu mai fac cum facea bunica mea : nu schimb nici oalele si cratitele , nici farfuriile , nici tacimurile , nici piua, nici razatoarea , nici fundul de lemn... s.a.m.d.

Toate faptele omului, stim bine cu totii, ca au 2 laturi : una vazuta , fapta in sine, partea de savirsire a intentiei , a dorintei , adica actul implinit ca atare ; si a doua latura , intentia cu care se savirseste aceasta , asanumitul duh al faptei , ceea ce arata esenta, inima faptei in sine care duce la partea vazuta a faptei , adica la efectuarea, la savirsirea ei .
Judecind astfel , socotesc ca alimentele de post sunt produse in mod intentionat astfel si ca doar in mod accidental, neintentionat pot fi (adica nu sunt in mod sigur) contaminate cu cele de frupt.
In viata de zi cu zi sunt nenumarate asemenea exemple pt. alimentele care le cumparam , mai ales cele de panificatie (cornuri, biscuiti, eugenii,piine si altele preparate cu zer de lapte sau lapte praf fara insa a cunoaste aceasta,spaghete, macaroane si taitei care se prepara pe aceleasi masini cu cele care contin ou si care nu au acest aspect precizat pe ambalaj), pateuri vegetale si alte conserve de legume (fasole , mazare,piureuri,etc.)

Nu este rau sau gresit in vreun fel sa fim f. scrupulosi . Ba este chiar bine sa incepem sa ne invatam f. corect cu macar o nevointa pt. ca pe parcursul vietii sa o impamintenim corect in firea noastra si apoi sa trecem si la altele pe care sa le cunoastem cum sunt in forma corecta si astfel sa le practicam .
Procedind astfel, incet, incet vom spori in viata duhovniceasca si vom deprinde trairea curata in duh si adevar . Cu marea conditie de a dori neincetat sa sporim si nu sa ne culcam pe o ureche .
Toate lucrurile vietii in duh , mici si mari, trebuiesc cunoscute in forma corect si luptat sa le deprindem si sa le practicam apoi pina la adormire .

Legat de post, dupa ce ne deprindem cu postul de bucate , care este un pic mai usurel de deprins , va trebui sa ne incercam puterile cu adevarat in marea incercare a crestinului , si-anume postul de pacate, care se cunoaste, se deprinde si se practica mult mai greu decit cel de bucate . Abia in aceasta stare incepe postul cu adevarat .

Asadar, cei care vor sa fie cit mai scrupulosi cu postul de bucate , bine le este lor , dar sa nu uite sau sa zaboveasca prea mult in aceasta etapa deoarece trebuie mers negresit mai departe, in adevaratul post , cel de pacate .
Daca nu unim postul de bucate neaparat cu cel de pacate , atunci nu ne aflam decit in stadiul de regim alimentar . Ori aceasta stare nu are nimic de-aface cu viata in duh si devar ci cu medicina , care este cu totul si cu totul altceva !

1- Pe de-o parte, stiu ca bunica mea atunci cand tinea post spala foarte bine (cu lesie) si chiar fierbea vasele pentru ca le utilizase inainte la gatirea sau consumarea mancarii "de dulce". Prin urmare, mergand pe calea logica, ideea ca acel produs poate contine urme de lapte si oua inseamna ca utilajul respectiv nu a fost curatat de aceste ingrediente inainte de producerea turtei dulci, deci turtat dulce respectiva nu este de post (sau cel putin, bunica mea nu ar fi considerat-o asa).

2- In al doilea rand cred ca daca ai consuma un produs despre care tu crezi ca e de post dar (fara ca tu sa banuiesti) el contine urme de lapte, oua, etc., nu e pacat; insa avand in vedere ca ai fost instiintata (prin eticheta produsului) ca este posibil sa contina urme (= cantitati foarte mici, necantaribile, dar totusi existente) din acestea, inseamna ca decizia ta de a le consuma o iei in cunostinta de cauza si, prin urmare, este pacat.

3- In al treilea rand, ATENTIE!, produsele care contin glutamat de sodiu (sau au "aroma de carne", sau "aroma de sunca, bacon, etc.", cuburile cu gust de gaina s.a.m.d.) NU sunt de post. Glutamatul de sodiu este o substanta care se extrage din carne (deci e ca si cum ai consuma carne) si este substanta chimica din aceasta care ii da gustul specific de carne. Stiu asta de la cursurile de chimie alimentara pe care le-am facut.

4- Si in al 4-lea rand (desi poate asta ar fi trebuit spus in primul rand), postul inseamna in primul rand sa mananci doar pentru ca sa traiesti (deci sa iti asiguri necesarul de nutrienti si calorii), pentru ca in perioada in care postesti, grija ta cea mare nu ar trebui sa fie sa citesti etichetele produselor si sa vezi care este limita "legala" a postului. Mancand paine, fructe si mancaruri de legume, nu va fi necesar sa iti pui astfel de probleme. Nu iti preocupa timpul incercand sa gasesti retete de prajituri de post s.a.m.d. Preocuparea principala in post ar trebui sa fie relatia cu Dumnezeu (prin rugaciune si citirea Bibliei) si introspectia propriului caracter in scopul constientizarii defectelor si pacatelor si indreptarii, in conformitate cu voia Lui. Sau cel putin asa cred eu ...

Din pacate de multe ori ravna nu e tocmai in directia cea mai corecta.

S-a mai discutat despre asta, mentiunile respective nu sunt pentru superscrupulosii postului, sunt cerintele legale avand in vedere pe cei care au alergii la alimentele in cauza si care se pot declansa chiar la cantitati mici

Intenția și dorința lor nu are nicio legătură cu postul și nici nu-i interesează de post sau frup; ei pun acolo o specificație care să-i acopere din punct de vedere legal în cazul oricărei situații și să amăgească în folosul lor. Părerea mea.

Nu prea merge cu ce cred că ar trebui să fie pentru că demonstrează că nu mă asigur; dacă nu mă asigur înseamnă că nu sunt sigur că Iisus a murit pentru mine.
Am fost înștiințat de la bun început că e post și depinde de mine cum îl respect; vina nu poate fi a altcuiva.

O fac de frica proceselor, nu din conştiinţă.
Bine că o fac totuşi.

Eu ma refeream la situatia in care, sa zicem ca ai cumparat paine ca sa o mananci cu mancarica de fasole pe care ai facut-o de post. Acum, la paine, mai rar gasesti eticheta cu ingrediente si, aproape orice om, presupune ca aceasta este facuta din faina, apa si drojdie. Dar .... daca are urme de lapte si oua (pentru ca e posibil ca in aceleasi utilaje sa se produca si cozonac, de exemplu)? Ce faci ca sa te "asiguri"? Te duci la fabrica sa vezi cum produc painea?...... La genul asta de situatii in care nu stii, ma refeream.

Sarim calul, da' nu pe partea care trebuie.

Daca am fi atat de scrupulosi si cu ce mai trebuie facut pe langa postul trupesc bine ar fi ..

Dar acolo nu gasim etichete de genul "vorbire desarta, poate contine urme de barfa" iar daca nu scrie, nu este, corect?

Imi place ideea :)
Aveti dreptate si tu si Zaharia!

Pai da, Aline, de nu cumva caii insisi ne cam duc pe unde vor ei, neinfrinati...
Legat de asta, linkul atasat mai jos ofera un dialog in care, la un moment dat, sesizam ca parintele arhimandrit Mihail Stanciu evita sistematic sa raspunda intrebarii tintite ridicate (in numele publicului larg) de parintele Visarion Alexa. Facind, ca sa spun asa, pe "naivul", parintele Visarion se tot preface ca nu pricepe unde bate arhimandritul si repeta si tot reia intrebarea: ce trebe, domne, sa mancam in post? - ar suna pe limba romanului de astazi.
Iar parintele arhimandrit prinde cheia si tot asa, "naiv", se face ca nu vede, nu aude si ii da nainte cu teologhisirea...
Oare de ce acest mod de a dialoga? Parintii au un "dialog al surzilor", fiecare pre limba lui?...:) DA si Nu...
Da, intrucat cu o maiestrie aleasa ei fac, dupa cate pricep eu, o replicare a dialogului real dintre omul duhovnicesc si omul lumesc care se screme sa posteasca. Se screme zic, intrucat nu posteste, de fapt. Face sport, in cel mai bun caz, un sport bizar in care recordul sau performanta se exprima in cele ale stomacului si falcilor, iar nu in cele care se petrec taman acum la Olimpiada de la Londra.
Ca urmare, in jocul de rol utilizat ca metoda de a incita la reflectie si descoperire, parintele Visarion se smereste sa joace rolul "crestinului obisnuit", iar parintele Mihail joaca rolul (ca asa cere situatia convorbirii) omului duhovnicesc... (Nu ca ambii nu ar fi oameni duhovnicesti, asta e o problema care nu sta in intentie de a o ridica cumva.)

Nu, pe de alta parte, intrucat parintii par a avea o intelegere tainica privind derularea (oarecum demonstrativa, regizata frumos) a dialogului. Miza discutiei, parem ca intrezarim, este natura insasi a Postului. Menirea, rostul, TAINA postului, as indrazni sa zic...

O discutie purtata in termeni culinari pica din start in afara folosului duhovnicesc al postului.
Hristos nu este bucatar, nu S-a intrupat si nu a patimit pentru ca noi sa evitam grasimile, E-urile si sa ridicam in slavi rafinamentul produselor din soia. Nici doctor nutritionist nu este Domnul. Nici performer sportiv. Iar Biserica a randuit posturile nefiind vreun restaurant cu mancaruri de post. Ci acea pastratoare vie a cuvantului lui Dumnezeu Care a spus despre un anume neam (de demoni) ca se scoate cu rugaciune si cu post... Aha, va sa zica iarasi treaba cu demonii... Pai, fratilor, iertati-ma ca insist: avem deocamdata vreuna mai importanta? Ducem vreun alt razboi de la caderea copiilor acelora de demult?... Patimile noastre de pe urma carui amic se trag si de cine sunt cu mestesugire sprijinite? Firea noastra de cine a fost grav mutilata? De ce ne poticnim, oare, in neputinte felurite si cine ne "ajuta"? Ori, poate, nu am priceput eu inca...

In definitiv, daca ne preocupa devenirea noastra intru Fiinta lui Hristos (si cerem aceasta la rugaciune cand spunem "painea noastra cea spre fiinta da-ne-o noua astazi") "ancorele" noastre fac parte din lumea Duhului, asadar din zona listei roadelor... "Organele" duhovnicesti, iar nu cele trupesti, sunt cele tintite spre a fi revitalizate si trofice cu ajutorul postului. Hrana DE CAPATAI A CRESTINULUI este duhovniceasca, iar nu trupeasca. Lacomia de a manca salam cu soia este la fel cu aceea de a rontai bomboane, ba inca e pe deasupra si stupida, ori pur si simplu masochista.
Problema nu imi pare a fi ce anume mancam, cat mai ales in ce duh ne luam hrana... Hrana postului este simpla si mai sumara ca de obicei, asta-i clar. Iar simplitatea ei vine in tandem (si oarecum in consecinta, desi mai degraba ele se sprijina reciproc) cu simplitatea cugetului, fara de care nu mai conteaza de loc simplitatea fizica si putinatatea hranei. Deci, in ce duh mancam?
Pai in ce duh? In Duhul Mariei! In Duhul Fecioarei! In Duhul Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu! In Duhul Dragostei lui Hristos, asadar,
slava lui Dumnezeu ca ni-L ofera in dar, neincetat, cata vreme gasim dispozitia de a-L primi.
Insa, cata vreme atentia noastra (adica zarea preocuparilor constiintei, lumina ei) este atrasa (sedusa, ISPITITA) spre retetele culinare SI GRIJILE AFERENTE (sa nu cumva sa fie o urma de laptic, ca gata cu desavarsirea si sfintirea!, o, nerozie cutremuratoare a mintii noastre omenesti...), pesemne ca vremea de
CAINTA PENTRU PUTINA / CVASINULA NOASTRA IUBIRE
se risipeste
si postul nostru trece... fara sa postim...
SA NU FIE!
Zic si eu... Iertare ca dadui cu proasta-mi gura.

Dar mai bine sa urmarim a doua parte a dialogului amintit, despre post: http://www.trilulilu.ro/muzica-podca...nia-cultural-0

Am gasit un comentariu mai vechi al colegului de forum Mihailt,postat pe threadul dedicat Postului Adormirii Maicii Domnului,comentariu care tratreaza f echilibrat problematica postului.

"Bolnavii,batrani de peste 80 de ani,copii sunt scutiti de post.
Cine face munci grele fizice poate sa manance cu ulei a se vedea la parintele Cleopa.
Postul se tine pentru omorarea pacatelor iar nu pentru omorarea trupului care e foarte bun si e dat de preabunul Dumnezeu.
Cine tine post considerand carnea si vinul si uleiul rele in loc de a se considera pe el pacatos si nevrednic de aceste binecuvantari ale lui Dumnezeu in loc de folos duhovnicesc se alege cu paguba si se desparte de Dumnezeu prin aceasta gandire adica cade sub anatema".

Etichetarea produselor se face si pentru a evita responsabilitatea medicala in cazul consumarii de persoane cu intolerante "la urme de lapte si oua",nu cred ca isi pun problema postului cand eticheteaza astfel de produse.

Adevărata problemă nu o constituie nici urmele de oăuă, nici de lapte. În total, într-o pâine regăsim până la 34 de E -uri", mai spune medicul Mencinicopschi.

La astea trebuie să fima atenţi cînd cumpărăm alimente, în special cele consumate frecvent. Noi am renunţat de la o vreme să mai cumpărăm pîine din comerţ, urmînd exemplul lui Windorin. Evident că nu mai mîncăm nici covrigei, biscuiţi, turtă dulce, pufuleţi şamd...

O dată la 2-3 zile coc două pîini la cuptor, care sînt excelente. Pe lîngă făina de grîu integral folosesc în proporţii mai mici şi făină integrală de secară, de ovăz, de soia, de ce am chef, care cresc calitatea produsului. Procesul durează în jur la 3-4 ore, dar pot să fac şi alte treburi în timp ce se înmulţeşte drojdia, apoi cît creşte aluatul şi în final cît stă în cuptor. Practic îmi ia cam 30 de minute să pregătesc totul şi restul timpului îl dedic altor activităţi - asta ca să vă încurajez.

PS: Era să uit... O parte din acele cîteva zeci de Euri sînt de provenienţă animală, unele fiind fabricate din păr şi alte chestii care sigur nu sînt de post (căutaţi pe net detaliile picante). Scuze!

Am citit mesajele si unele sunt chiar ziditoare. Parerea mea este ca un crestin ortodox "activ" stie bine ce inseamna postul. Altfel cadem in cealalta extrema, scuzandu-ne ca nu-i pacat ce bagam in gura ci ce scoatem "din inima"... Este foarte adevarat si asta, dar smerenia se castiga prin post adevarat si rugaciune. Daca masa noastra obisnuita de post contine salam de post, cascaval de post, pateuri de post, prajituri de post, cozonac de post, etc, postul in sine ramane doar o... fantezie. Unde nu-i "taierea voii", nici de smerenie nu poate fi vorba.

Frumos dialog cu părintele Mihail de la mănăstirea Antim!

Am şi eu o întrebare, oarecum legată de ceea ce spune părintele: putem vedea postul şi ca pe o oportunitate de a economisi resursele noastre destinate hranei, folosind aceste economii pentru milostenii. Deci mâncăm mai puţin şi le dăm şi altora din surplusul rezultat.

Întrebarea: este păcat să oferim mâncare "de dulce" în perioada postului? Celor care într-adevăr nu au ce să mănânce şi care nu se ştie dacă vor să ţină post?

In indreptarul de spovedanie scrie ca este pacat, dar acum depinde cred ca la copii si batrani mai merge sau intreaba-l pe pr duhovnic, pentru linistea ta. Eu una am cam evitat sa dau de dulce in post dar sotul meu mereu imi spunea ca daca nu au ce sa manance sa dau de dulce.

Nu toata lumea tine post. Nu poti obliga pe nimeni sa tina post, nu ii poti impune nimanui nevointa ta.

Omul acela care intradevar nu are ce sa manace , eu cred ca tine un post continuu.
In plus, nu toti sunt ortodocsi. Sau poate ca sunt ortodocsi, dar tin calendarul vechi. Or noi suntem Datori sa facem milostenie fata de fratele nostru, indiferent de culoarea lui spirituala.
Sau poate ca chiar ortodocsi fiind, nu au ajuns inca sa il cunoasca pe Domnul. Si cum ar putea sa il cunoasca, daca marturisirea noastra prin fapte nu exista?

Uneori ma gandesc la situatia mea(cand tin post, dar unul obisnuit cu fiertura, ulei etc). Daca un nevoitor in cele ale postului care a ajuns sa traiasca doar cu posmagi ar vrea sa faca o fapta de milostenie cu mine(in ideea in care nu as avea ce sa manac, as rabda foamea) si mi-ar da posmagi poate ca m-as intrista putin. Poate ca m-as bucura mai mult daca as primi ceva hrana la nivelul duhovnicesc la care ma aflu.(adica mancare fiarta).

Personal, cred ca trebuie ca milostenia sa fie insotita de dragoste. Dragoste fata de starea si neputinta aproapelui.
Iertare, poate deviez de la invatatura Bisericii. Dar asta e concluzia pe care mi-am facut-o in ani, dupa ce initial facusem legea cu barda. Unde-i lege, nu-i tocmeala, ziceam. Daca e post, e post ptr toata lumea. Ei, cand am ajuns si eu in neputinta, am vazut cat de dureroasa e legea fara dragoste.
Cred ca in subtilitatea ei, Biserica a ingaduit si masa dragostei. Ca sa nu raneasca iubirea de aproapele.Intotdeauna Biserica a aratat cat de mult il iubeste si apreciaza pe fiul/fiii ei. Si a aratat ingaduinta fata de neputintele lui.(atentie neputintele, nu pacatele!)

Da, este păcat.
Postul pe care accept să-l urmez este o formă de apropiere de Dumnezeu pe Calea lui Iisus Hristos; a oferi altuia ceea ce eu nu fac(să mănânc carne) înseamnă acțiunea mea conștientă de a-l îndepărta pe acela de Dumnezeu.

Pot să-i ofer și lui mâncare de post; dacă nu ține post e treaba lui, iar eu n-am cum să-l ajut în zi de post.
Carnea pe care eu o economisesc azi, pot s-o ofer lui mâine.

Exista situatii cand nu-i poti da decat "de dulce".

Ex. intri in post si ti-a ramas mancare "de dulce" ce faci, o maninci si intri in post cu 1-2 zile mai tarziu, o arunci, sau o dai de pomana celor care post/nepost oricum nu prea au ce manca.

A zis bine lore.
Nu tineti voi post tot anul cat tin unii din amaratii aia si voi va intrebati daca ii strica duhovniceste o mancare?

Auzi Ioane Cezare , ce bine le (ne ) zice !
 

Excelent ! ! !
Ce spui Ioane ?:103:
Noapte bune si spor la scris nocturn intru postire indelungata !:37:

Toata lumea are dreptate.Postul nu este numai de a cauta urme de posibile alimente, la producatori despre care oricum nu stim nimic.
Dar daca am apucat sa vad eticheta ,mai bine sa refuz acel aliment.
Daca nu am stiut ,nu e pacat ,dar daca stiu si maninc,e pacat ,pentru ca nu tin cont de constiinta
Deci nu concentratia de latpe ,dicteaza daca e sau nu pacat ,adica o picatura la o tona de exemplu . Ci constiinta noastra .
Daca constiinta ne zice : nu manca,nu da copilyului sa mannce ,ia-i un fruct mai bine ,sa o ascultam ! De ce sa ne chnuim inutil pentru niste urme?
Iar daca constiinta ne zice : e doar un copil ,oricum nu se poate garanta pentru multe produse de pe piata ,important este sufletul cu care acel copil se apropie de Dumnezeu ,si grija mea parinteasca fata de credinta lui ....Atunci sa ascultam vocea constiintei si in acest caz.
Dumnezeu nu are nevoie de un tabel nou de reguli ,asa cum erau la vechiul Israel,cu diferitele reguli pentriu curatire
Tot ce e cuprins in Traditie si canoane despre post,se refera la cat poate sa duca fiecare.Un monah ii ajunge hrana uscata ,un traitor in lume ,dupa puteri.
Dragostea lui Hristos ne invata pe fiecare. Totul e sa nu cautam neaparat regula in afara,scrisa,ci sa ne uitam in sufletul nostru, si sa vedem daca regula respectiva a prins radacini in noi. Tot ce nu intelegem,si facem doar de ochii lumii,mai bine sa nu facem.
Iar tot ce este in sufletul nostru,desi intial am auzit undeva ,intr-o carte,pe forum,la Biserica,face deja parte din noi.
Dumnezeu este in tot si toate.El nu judeca nici pe cei ce maninca,nici pe cei ce nu maninca,caci Imparatia lui Dumnezeu nu este mancare si bautura,ci har si pace.
In concluzie acesta este indemnul meu ,urmati va constiinta ,caci sigur va va calauzi spre ce e mai bine. Nici nu se va lasa pe tinjala ,nici nu va exagera,ci va va indica mereu calea potrivita

.



Nu numai ca tin post negru,dar multi nu au nici un adapost deasupra capului sau au si alte neajunsuri,ca boli fizice sau psihice...
Nu cred ca o bucata de carne va atarna greu la Judecata lor.

Eu la saraci le dau bani,pt ca nu mananc carne si nu stiu cat de mult ar aprecia mancarurile mele cu soia :)

Problema aceasta a postului tinut inevitabil in lipsa hranei, m-a preocupat in ultima vreme, prin forta imprejurarilor vietii mele. Si am ajuns la urmatoarea concluzie: saracia si lipsurile, uneori grave, nu sunt totuna cu postul. A nu avea ce sa maninci sau a da hrana ta unuia mai sarman ca tine, este desigur saracie, respectiv milostenie (pentru al doilea caz), dar nu cred ca este post.
"Noi postim cu painea-n traista" zice o vorba extraordinara din batrani, dezvaluita de Glykys, mai demult.
Ce inseamna aceasta? Ca postul este o renuntare de buna voie, o lepadare de ceea ce detii (pofta si hrana corespunzatoare), o abtinere, o saracire de voie a bucatelor si a dispozitiei spre consum. A avea ce sa maninci dar a te retine de la fapta (si gandul) consumului, aceasta este intr-adevar o conduita specifica postului; altminteri e doar lipsa si saracie. Neputinta, spre deosebire de postul propriu-zis care este expresia puterii credintei, a dragostei pentru Hristos si Biserica. Asa cred.
Nu e nimic intru virtute cand suportam de nevoie lipsurile, cat mai degraba consecinta unor situatii nefericite, pe care de obicei nu le dorim, nu le voim, nu le cautam intentionat ci pica peste noi din varii motive. Mi-a cazut necazu-n cap si eu imi inchipui ca sunt postitor? Him... E o interpretare nevrednica a situatiei. Mai bine mi-as pune cenusa-n cap si m-as stradui sa iau aminte la mesajul pedagogic continut inlauntrul necazului...
Asceza crestina, din cate am priceput, nu este consecinta sau forma de exprimare a saraciei materiale si spirituale, ci consta in renuntarea voita, intentionata a satisfacerii tendintei spre satietate, in ciuda faptului ca detii posibilitatea de a-ti satisface nevoile. Poti, ai, detii dar te infrinezi, te silesti sa te abtii. Lupti pentru simplificare si simplitate si te concentrezi mai intens si mai statornic asupra faptelor bune, ziditoare duhovniceste (pocainta, rugaciune, miluinta etc.). Cauti mai intens, cu tot sufletul, hrana duhovniceasca. Esti flamind si insetat duhovniceste, iar nu trupeste, si iata ca vremea postului vine ca o mangaiere pentru omul launtric, ca o sarbatoare, un praznic, o petrecere cu mari bunatati (cele duhovnicesti).
Ceea ce refuz trupului (atentie, energie, timp, ganduri etc.) port dincolo, in teritoriul duhului. Este o transfigurare, o metanoia evidenta, fara de care postul nu e post ci nerozie sau sport culinar absurd. Sau necaz de-a binelea.
Astfel, daca in general sa zicem ca am o privire oarecare, mai mult sau mai putin vie si inflacarata, in timpul postului se cuvine si ma astept cu nadejde in Duhul la aceasta, ca privirea mea sa exprime o bucurie noua, o lumina aparte, un spor de nadejde si inflacarare, de dragoste si bunavointa. Musai sa am (ca semn vazut al darului lui Dumnezeu) spor de pace si bunatate pe chip, lumina si veselie blanda in gesturi, in glas, in intreaga fiinta. Altminteri am ratat postul.
Uneori insa postim cu fete triste si epuizari diverse, vai, chiar mohorate... Semn ca nu ne-am mutat mai nimic din cele ale omului lumesc, ci doar le-am pus piciorul pe gat, le-am scufundat, le-am presat, chinuindu-ne si sufocindu-ne firea... Dar aceasta nu e post, ci exercitiu de postire nereusit, in cel mai bun caz. (Nu ne-a fost carat pamantul in cer, probabil pentru ca Domnul ne-a gasit prea preocupati sa il tasam cu picioarele si nu a voit sa ne deranjeze din pasiunea noastra patimasa...)


As fi bucuros sa stiu ca avem cu totii o viata imbelsugata, cel putin pe masura nevoilor reale, iar cand vine postul sa postim cat mai serios, sufleteste si trupeste, cu toata dragostea de Dumnezeu si de oameni. Adica, pe scurt, prin mila lui Dumnezeu, prin Duhul, sa se plineasca in noi, prin cele ale postului, toate roadele Duhului!

Domnul sa ne miluiasca! Pace, bucurie intru Hristos Domnul! AMIN+

Recunoaște că situații de-astea nu există; poate doar pentru Gică-Contra.

Vezi mai sus am expus practic o astfel de situatie dar probabil ti-a scapat, cautand doar sa fii Gica-Contra.

Marturisesc (si cine imi poate spune cuvant de lamurire, il rog s-o faca) ca eu dau inclusiv tigari celor necajiti. Inclusiv bani pe care stiu ca ii vor cheltui pe bautura sau pe alte vicii.
De ce? Pentru ca stiu cat e de rau, cand esti chinuit de-o patima. Si inca mai stiu ca nu ajuta cu nimic pe om sa ii respingi cererea, fie si intru pacat, atunci cand nu ii dai altceva in loc, la fel de consistent cu ceea ce ii refuzi si inca, mai puternic si mai luminos. Nu ii pot da sens, nu ii pot da lumina de care are nevoie. Ii dau ce am si ce poate el primi cu inima in bucurie. Intrucat bucuria, fie si pacatoasa, inca mai face parte din natura umana. In vreme ce mizeria lipsurilor adeseori distruge si ce-a mai ramas in om, mutileaza, desfigureaza. N-o avea omul mari virtuti dar, macar, mai exerseaza recunostinta... Ceea ce e mare lucru pentru caracterul unei fiinte sociale, pentru increderea lui in omenitate.
Lumea zice ca daca ii dai il ajuti sa se omoare. Ce nu stiu istetii si virtuosii lumii este ca daca nu ii dai, chiar moare. Sau face altele si mai grozave, ca sa capete ce are nevoie, caci e sub tirania duhului patimii, ca o musca in plasa unui paianjen. Deci ii dau tocmai ca sa ramana, pana l-o milostivi Dumnezeu, intr-o situatie preferabila mortii, crimei, furtului, jafului etc. Macar sa steie linistit si sa castige timpul de a medita l ao viata fara bautura, fara vicii, fara de pacate. Si sa castige timp sa o ceara de la BUnul Dumnezeu. Asa incat cred ca in final ii ofer timp. Timp de alegere. Altminteri e in situatia fara iesire si chiar daca nu mai fumeaza sau nu mai bea, om tot nu devine, ci mizantrop sau inca si mai rau.
Nu pot sa refuz cererea aproapelui meu si ca urmare dau, atunci cand am. Doar Bunul Dumnezeu hotaraste cand unul sau altul vor scapa din ghearele neputintei si al viciului.
Stiu ca oamenii chinuiti de o patima ar vrea sa scape de ea dar nu pot. Ma rog insa pentru ei, ca Bunul Dumnezeu sa ii scoata din temnita iadului patimii.
De dat le dau: si de dulce si de-amar si de sec si de plin si de cum o fi. Numa sa am... cand am...

Voi cei virtuosi, care dati doar de post, ganditi-va bine cand refuzati unui sarman cele ale lui. Ma tem ca nu din dragoste va aratati virtututea inaintea unui nenorocit, ci din alte obarsii... Faceti binele cu bunatate, cu intelepciune, oameni buni! Cautati mai intai, in ordinea prioritatilor, la suferinta fiintei omenesti care va cere ajutorul, iar nu la precepte morale inalte. Ii facem morala dupa ce se mai linisteste omul, iar nu dupa ce i-am mai dat un sut spre datul ochilor peste cap. Oare cui foloseste sa predicam mortilor? Ce, Dumnezeu nu e al viilor?

Ti-a scapat ceva.
Pot fi chiar mai mult decat postul stiind in post ("cu painea in traista") ca dupa x zile vei manca absolut tot ce poftesti.
Pe cand un sarac stie ca postul lui nu se va termina candva anume - dar aici intervine atitudinea cu care primeste neajusurile vietii

Si Iov si nevasta lui au fost loviti de aceeasi nenorocire, ba mai mult inca Iov (a primit si boala) si a se lua aminte care a fost atitudinea lui:

Iov (""Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în pământ! Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului binecuvântat!" Iov 1:21, "Dacă am primit de la Dumnezeu cele bune, nu vom primi oare şi pe cele rele?" " Iov 2:10) si care a

sotiei lui (""Te ţii mereu în statornicia ta? Blesteamă pe Dumnezeu şi mori!" Iov 2:9)

Poate de asta si Iov a ramas in vesnicie ca Iov si nevasta lui doar ca.."nevasta lui".

Datoria noastra morala de cresti este sa ajutam sa iasa din pacat nu sa creasca patima in om ( atat cat suntem lasati), te-ai gandit ce se intamplsa dupa ce dai tu bani si cumpara de ex alcool ce o face acest om acasa cu nevasta lui? nu sunt virtuoasa dar sfatul meu este sa vorbesti cu pr duhovnic si sa-i spui acest lucru, eu sunt om pacatos si nu am nici discernamant nici dreapta socoteala dar duhovnicul are.

Te-ai cam lasat luat de val..

Şi dragostea are nevoie de discernământ
 

Consider acest mic dialog cu părintele Paisie Aghioritul edificator în problema pe care ai deschis-o:
"- Gheronda, Avva Pimea spune: "Află ce voieşte fratele şi-l odihneşte pe el". Ce vrea să spună mai exact?
- Vrea să spună că trebuie să afli ce nevoie are fratele tău, aproapele tău, şi să i-o satisfaci, în sensul cel bun. Căci şi dragostea are nevoie de discernămînt. Dacă cineva, de pildă, este lacom de mâncare, nu trebuie să-i dai mereu mâncăruri gustoase, căci aceata îl va vătăma. Vei face mâncare gustoasă pentru unul care nu are poftă de mâncare, ca să o poată mânca. Sau, este dovadă de dragoste a-i da dulciuri unui diabetic?" - Vol. V - "Patimi şi Virtuţi"

Dialogul acesta după cum putem observa se referă mai mult la aproapele nostru, la fratele nostru. Cred totuşi că se poate generaliza şi în cazul celor nevoiaşi, deşi în cazul acesta unele derogări ar putea fi acceptate.

Eu consider că unuia care poate să-şi câştige existenţa, mai rău îi faci dacă îi dai, decât dacă nu i-ai da, deşi la primă vedere pare un gest frumos de milostenie, aducând bucurie acelui om. Nu le facem rău unora pe care aşa îi învăţăm, dându-le? Eu şi copiilor, în general de ţigani, rar le dau un bănuţ...mai bine le dau de mâncare...dar şi aşa mă gândesc că le fac rău învăţându-i cu binele din partea celor "milostivi". Eu le spun aproape de fiecare dată să meargă să muncească că se vor învăţa aşa şi nu e bine. Nu se pune problema când vezi un om handicapat sau încercat de o boală/necaz...atunci nici nu se mai pune problema de a face sau nu milostenie. Părerea mea este că trebuie să fim atenţi cui facem milostenie.

Şi unde este înţelepciunea în cazul în care îi dai ţigări unuia împâtimit de fumat?...sau unui diabetic, dulciuri?...sau unui alcoolic, alcool?
Hai să punem în balanţă: cum îl poţi ajuta pe acel om nevoiaş? satisfăcându-i patimeile/dorinţele lui trupeşti sau dându-i aceluia ce are nevoie. Am subliniat cuvântul "nevoie" pentru că trebuie să facem distincţie între nevoie şi dorinţă. Un lucru este dorinţa şi alt lucru este nevoia. Un lucru este să vreau să mulţumesc trupul şi alt lucru este să-i dau trupului ceea ce are nevoie. În mod normal, trupului trebuie să-i dăm numai ceea ce are nevoie. Si în mod sigur unui trup sănătos nu trebuie să-i dăm nicotină, cu atât mai puţin unui trup bolnav, pătimaş.

Recunosc că şi eu sunt tentată să îi dau omului ceea ce îmi cere, chiar dacă ar fi bani pentru ţigări. E posibil ca o parte din bani să se ducă în această direcţie, deşi în "cerere" se menţionează mâncare, medicamente... după caz...

E bine, cred, să urmăm glasul inimii... Dar să încercăm să oferim lucruri bune şi de folos.

Părintele Arsenie Boca spunea: "Nu-l judeca pe cerşetor că fumează". :1:

Păi suntem de acord :-)