De la celebritate la monahism
 

Topicul Ekaterinei despre părintele Rafail Noica m-a dus cu gândul la alte exemple de oameni cu origine, să-i zicem, celebră (sau celebri ei înşişi) care au ales în viaţă un drum mult diferit de al părinţilor sau şi-au schimbat propriul drum după o experienţă mai lungă în alt domeniu.
Ştiam că fiul Valeriei Seciu este călugăr pe muntele Athos (părintele Daniil), iar acum am găsit şi următorul link:

http://www.libertatea.ro/detalii/art...ta-303229.html

Vă rog să scrieţi aici despre astfel de oameni, cred că sunt exemple minunate pentru alegerea lucrurilor cu adevărat importante în viaţă. Probabil există jurnale sau alte mărturii ale lor/ despre ei, aş fi interesată să le citesc.

Despre părintele Daniil (Alexandru Cotescu)
 

Maica Ecaterina (Monica/ Elena Fermo)
 

http://www.ziarullumina.ro/articole;...anastirii.html

http://www.sfaturiortodoxe.ro/talita...damascului.htm

Domnita Ileana, devenita maica Alexandra, fiica reginei Maria

http://www.formula-as.ro/2006/712/so...busulenga-6896

Romanul autobiografic (engleza) - http://www.tkinter.smig.net/Princess...gain/index.htm

si se mai gasesc informatii pe net...

L-a cunoscut pe părintele Arsenie Boca, cel care de altfel i-a schimbat viaţa.

Câteva relatări: http://balcic-si-bran.blogspot.ro/20...e-arsenie.html

Actorul Dragos Paslaru, devenit calugarul Valerian de la Frasinei

http://www.crestinortodox.ro/parinti...ru-127204.html
http://www.romanialibera.ro/cultura/...ni-182422.html

Vă mulţumesc pentru mesaje! Deja am început să citesc din jurnalul Monicăi Fermo şi voi continua cu materialele postate de voi.
Mai "vorbim" :-)

Un bancher din Constanta care era implinit din punct de vedere material ,a ales calea monahismului : http://www.adevarul.ro/locale/consta...480552240.html (articolul e din 2011).

Despre Sfantul Cozma, frate de imparat, la par. Cleopa - http://www.albaceteortodox.es/duhovn...i-cu-pr-cleopa



Mie mi-a placut tare mult o poveste a lui I. Agarbiceanu, "Pustnicul si ucenicul" - http://www.scribd.com/doc/7131381/Pustnicul-Si-Ucenicul - pe care ti-o recomand cu mare drag, cand vei avea timp. Se vorbeste despre un fiu de boier bogat si foarte framantat sufleteste, care ajunge la un sihastru. Dupa ce parcurge un lung drum initiatic si ajunge de la necredinta la credinta, doreste sa se calugareasca si sa ramana in sihastrie cu batranul. Acesta insa nu ii permite, afland povestea vietii sale. Socoteste ravna ucenicului doar dragoste de sine si il indeamna sa se intoarca acasa si sa se straduiasca sa isi impace parintii, sa isi chiverniseasca bine averile, sa se implice in societate si sa lupte in batalii, adica sa duca o viata in lume, corespunzatoare pozitiei sale:


"— Dar întors în lume, o să cad din nou în toate ispitele de mai înainte. Nu sunt încă aşa de tare ca să nu mă pot îneca între valuri. Mi-e frică, părintele meu, zise Ilarion cel tânăr izbucnind din nou în lacrimi. Sunt un lujer abia crescut din tulpina Domnului. Lasă-mă aici să ajung stejar vârtos, şi voi pleca apoi.
— Temerea ta e zadarnică, fiule. Ispita te poate ajunge, cum ştii, şi aici ca şi în lume. Şi aici te poţi frânge. Dar nu este leac mai tare împotriva ispitei decât închinându-ţi toată viaţa ta altora. De astfel de oameni fuge mai tare necuratul decât de postelnici şi de cei ce se roagă ziua şi noaptea, cum facem noi aici la munte. Tu, Ilarioane, trebuie să-ţi mai aduci aminte că te cheamă Nichifor Preda. Că moşii şi strămoşii tăi au luptat pentru ţară, au fost sfetnici ai Voivozilor şi au ridicat biserici de închinare. Neamul tău este unul care s-a deosebit prin fapte bune. Ce s-ar întâmpla dacă toţi cari au un cap, au avere, au cunoştinţe frumoase, şi mai ales au inima curată şi sunt cinstitori ai legii, ar părăsi moşia şi s-ar adăposti la munte, pentnu că le-ar fi mai uşor să rămână cinstitori ai Domnului? Ţara, moşia cea mare, ar rămâne pe mâna oamenilor răi. Şi tu ştii, fiule, pentru Ţara asta a Românilor, câţi inşi şi-au pus viaţa, slujind-o, de la începutu-i până azi? Noi, cei de-acum, trebuie să o lăsăm moştenire celor ce vor veni după noi. Toţi cei buni şi pricepuţi trebuie să se înjuge şi să tragă unde e mai greu..."



Ucenicul face ascultare , se intoarce in lume, unde isi impaca parintii, isi slujeste tara, devine sfetnicul voievodului, duce o viata in slujba celorlalti, dar vietuieste mereu in austeritate si in singuratate, asemeni unui calugar. La batranete, dupa ce isi indeplinise datoria in lume si ramasese ciung intr-o batallie, se retrage intr-o manastire, nestiut de nimeni:


"Ci, după un an, un frate care a adunat milă prin ţară, s-a înapoiat cu spaimă mare. A intrat la stareţ cu răsuflarea oprită:
— Ştii Prea cuvioşia ta pe cine ai primit între monahi? Ştii cine este Ilarion Ciungul?
— Din neam boieresc trebuie să fie, şi dintre creştini evlavioşi, dacă a făcut o danie ca asta, şi dacă a fugit de lume.
— E Nichifor Preda, preacuvioase.
— Sfetnicul lui Vodă?
— Mâna lui dreaptă.
Toată mănăstirea se înspăimântă. Îi sosise vestea până aici,de mulţi ani. Toată lumea îl lăuda, dar se şi temea de el. Nici stareţul, nici alt monah nu cuteză să-l întrebe dacă el era cu adevărat Nichifor Preda. Dar cu toţii simţiră că, pe lângă Dumnezeu, mai este acum cineva care priveghează la viaţa lor. Cei cari erau aplecaţi la patima vinului împuţinară mereu măsura, pâna ce ajunseră să nu-l mai guste decât la praznicele mari. Cei care erau lăcomoşi la mâncare, începură a se obişnui cu postul şi cu ajunul. Cei cu gura plină de clevete, îşi muşcau limba şi se păzeau. Şi fu mare înviorare întru cele sfinte în toată mănăstirea. Chiar şi sfinţia sa stareţul bătea mai multe metanii ca mai înainte şi în post nu se mai îndulcea cu untdelemn. Ilarion Ciungul trăia însă ca şi mai înainte, în umilinţă şi în rugăciune, gata să slujească orişicui. El nu ştia nimic cum se făceau toţi fraţii mai buni, fiind el în mijlocul lor."

Am primit de curand pe un mail de la o prietena despre Dragos Paslaru si fiul Valeriei Seciu si al lui Octavian Cotescu. Acesta din urma este monah in Athos.

Daca nu ma insel si alt actor a devenit calugar (sau preot): Razvan Ionescu.

Acuma, să nu vă supăraţi, am şi eu o întrebare, pentru ortodocşi.

Dacă povestea despre Nichifor Preda este adevărată, de ce au unii ortodocşi cuvinte grele de spus cu privire la călugării războinici catolici, cum ar fi Tempierii sau Ospitalierii (cunoscuţi, în modernitate şi sub numele de maltezi ( http://www.maltez.ro/ ) ?

Chiar pe acest site am intalnit marturii despre viata a doi parinti, convertiti la ortodoxie, care au ajuns prin voia lui Dumnezeu, primul, staret al unei manastiri in Franta, iar cel de-al doilea, misionar in Africa.

http://www.crestinortodox.ro/parinti...os-124966.html

http://www.crestinortodox.ro/parinti/parintele-themi-ateul-devenit-preot-misionar-africa-123601.htm

Monahismul a fost foarte bine definit de catre Sf. Vasile cel Mare si de alti mari parinti ai pustiei.
Monahismul inseamna sa-ti dedici viata lui Dumnezeu, in saracie, ascultare, feciorie, rugaciune. Monahismul este o cale a desavarsirii, a sfintirii de sine, a indumnezeirii.
Asta este vederea corecta asupra monahismului, ortodoxa; catolicismul ar trebui sa aiba exact acelasi monahism ca si cel ortodox, pentru ca istoria comuna arata ca si catolicii au aceeasi invatatura ca si noi, si catolicii cinstesc aceeasi sfinti ca si noi.


Calugar razboinic? Ce este lucrul asta? Ioan Botezatorul nu a avut sabie. Petru a fost certat pentru ca a ridicat sabia. Ucenicii lui Hristos sunt oameni ai Duhului Sfant si ai pacii si nu ai sabiei.

Nu poti pune sub numele de "calugar" nimic altceva decat notiunea de ucenic al lui Hristos care se desavarseste urmand intru totul cuvantul: "cine vrea sa urmeze Mie, sa se lepede de Sine si sa-mi urmeze mie".

Ortodocsii refuza numele acesta de "calugar razboinic".

Iar realitatea arata ca aceste "ordine" de "calugarii" au evoluat in cu totul altceva, in organizatii care urmareau imbogatirea, si care s-au abatut binisor de la "calugarie si razboi", de aici si prostul renume al templierilor.

Soldatii nu sunt calugari; calugarii nu sunt soldati; soldatii care doresc mai mult de la viata sa urmeze complet viata monahala.
Nu poti zice ca iti place fecioria dar tu omori pe banda rulanta oameni in razboi si abia astepti razboiul si varsarea de sange. Este un comportament duplicitar care mie mi se pare ca e de fatada.

Pt. Hristos nici macar nu incape ideea de razboi !
Care este atunci sensul si consistenta dragostei (mai cu seama al Izvorului Dragostei !) daca noi vorbim de razboi ?
Vreti sa spuneti ca in mod divin , in mizerie se gaseste diamant , sau hrana de toate zilele ?
Inca incercati sa indreptatiti o prostie si o eroare evidenta ?
Cautati in toata ortodoxia si vedeti nu numai daca exista calugari razboinici , ci daca cumva a pornit vreo data o gilceava/razboi de la ortodoxia adevarata (nu fractiuni si schismatici).

Ce vorbim noi aici ?

Dar de, acesta este stilul catolic !

Marea Ducesă Elisabeta Fiodorovna devine calugarita, apoi sfanta, cu moaste in Tara Sfanta (Ghetsimani)




http://www.crestinortodox.ro/sfinti/...vna-73093.html

ar mai fi si Mariana Buruiana
Actriţă de prim rang a scenei şi cinematografiei româneşti, Mariana Buruiană (55 de ani) s-a retras, la câţiva ani după 1990, din lumina reflectoarelor. Chiar dacă nu s-a călugărit, ea şi-a dedicat viaţa credinţei întru Hristos, fiind şi autoarea unei cărţi, “Taina mărturisirii”. O apariţie angelică, un chip diafan şi-o sensibilitate aparte. Acestea o definiseră pe Mariana Buruiană, pe vremea în care era una dintre renumitele actriţe ale Teatrului Bulandra, dar şi ale cinematografiei noastre. Zecile de roluri în teatru, dar şi din filme - dintre care rămâne de neuitat cel din “Domnişoara Christina” (1994) - o transformaseră într-una dintre cele mai apreciate artiste ale generaţiei sale. La câţiva ani după Revoluţie însă, Mariana Buruiană a abandonat cariera ce-i oferise un nume în ochii publicului. Ca într-o adevărată revelaţie, s-a apropiat de credinţă şi de Hristos.

http://www.evz.ro/detalii/stiri/mari...a--847718.html

Ce legatura are? Nichior Preda din povestea lui Agarbiceanu a vrut, dupa perioada de noviciat, sa devina calugar, dar batranul pustnic nu i-a dat binecuvantare, i-a zis sa se intoarca in lume, sa fie mirean si sa indeplineasca toate cate trebuia sa faca o persoana de rangul sau, printre care si sa participe la razboi. Ca toata viata lui a avut nostalgia calugariei si ca s-a si retras la manastire, dupa ce isi indeplinise datoria de mirean, e altceva.

un alt exemplu frumos este al prof patrulescu(monahul iona de la oasa).
un profesoruniversitar, cu studii la oxford schimba catedra universitatii cu umila chilie de calugar.
un om de o inalta tinuta morala, schimband vietile celor care l-au cunoscut.
http://cafeneaualuitenace.blogspot.r...parintele.html