imi poate explica cineva de ce unui calugar i se permite sa aiba parul lung,in timp ce unei calugarite, nu?
si de ce unui preot/calugar i te poti spovedi,in timp ce unei calugarite,nu?

Dar cine a spus ca unei calugarite nu i se permite?...din contra.Eu am intalnit cu ani in urma o calugarita foarte batrana care avea parul atat de lung ca-i iesea din mantie si asta se vedea doar cand mergea la Impartasit...atunci mergea la Biserica sustinuta de ucenica ei si era imbracata cu toate hainele de la calugarie iar parul nu-l strangea ca de obicei ci il lasa despletit pe sub haine...dar era atat de lung ca ucenica ei era foarte atenta sa nu i-l calce...

Unui preot te poti spovedi chiar daca este si calugar,insa unui simplu calugar nu te poti spovedi pt ca nu e acelasi lucru preotul cu calugarul...cu atat mai mult o calugarita...acestora doar te poti destainui...spovedania inseamna marturisirea pacatelor si obtinerea iertarii iar aceasta se face prin punerea mainii si formula spusa de preot...aici avem de-a face cu una din cele 7 Sf.Taine ale Bisericii si numai episcopul si preotul care a primit binecuvantarea sa fie duhovnic o poate face.

stiam ca unei femei care vrea sa se calugareasca,i se taie parul.
dar de ce se face diferenta asta intre femeie si barbat.eu asta nu inteleg.

Tunderea in monahism nu inseamna ca iti taie parul...atat la barbati cat si la femei li se taie din crestetul capului in semnul Sf.Cruci,cateva fire de par...in numale Sf.Treimi si atunci i se schimba numele...este noul botez care se face celui "reinviat" in noua viata...el a murit pt lumea pe care a parasit-o si a reinviat pt viata calugareasca,noul sau nume este dovada noii sale identitati,noului sau statut.

Diferenta intre barbat si femeie a facut-o de la inceputuri Cel care i-a creat...si tot atunci fiecaruia in parte i s-au dat niste sarcini si in functie de asta puterea fizica si capacitatea intelectuala sa le poata duce la bun sfarsit...ca intre timp omenirea s-a folosit de aceste daruri ale Creatorului si a luat-o pe aratura incercand ca barbatul sa devina femeie si invers din toate pct de vedere (fizic,intelectual,activitati...etc)este alta poveste.
Am si eu momente cand ma intreb :oare mi-am inmultit talantii pe care Dzeu mi i-a dat?oare am indeplinit tot ce aveam de facut ca sa ma pot apuca sa fac altceva...sau sa incerc ceva nou si deosebit cu mine?...si mai departe nu mai spun :p :D

dar mie lucruri nu mi se par corecte.uite:de ce o femeie e intotdeauna mai asuprita daca face aceeasi greseala ca un barbat?nu e nimeni perfect!de ce femeia trebuie sa plateasca pt tot?stii sa imi explici?

Alexandra, eu am o banuiala ca doresti sa intrebi ceva personal, intim si nu stii cum sa o faci? daca vrei poti sa o intrebi pe Calusemi pe privat...

Norocul nostru ca Dzeu nu are judecatile noastre si sunt sigura asa cum judeca si pedepseste El e cel mai corect...adevarat insa,ca noi cei asupriti avem inclinatia sa credem ca suntem cei mai asupriti neluand in considerare motivul pt care suntem asupriti si...mai ales faptul ca Dzeu pe cine iubeste pedepseste...
Eu zic sa meditezi putin la aceste cuvinte si la faptele tale,atat bune cat si rele...poate vei reusi sa constientizezi mai bine daca este sau nu corect si drept sa fii sau sa fim asupriti(consider ca pt tine asuprit=pedepsit...caci in realitate au conotatii diferite).

Eu personal nu am observat vreo diferenta in acest sens intre barbati si femei...sau poate nu te-am inteles pe tine...poate incerci sa fii mai explicita si ne spui si cine este ASUPRITORUL in conceptia ta?

uite:peste tot se fac diferente intre o femeie si un barbat!in primul rand in biblie.cine a gresit si a atras si barbatul dupa ea?eva=femeia!cine este preot si are voie sa faca slujbe,sa spovedeasca etc?barbatul!femeia de ce nu?pt ca e considerata inferioara.de ce cand o femeie face aceeasi greseala ca un barbat este mult mai blamata de societate(societatea are ca fundament religia)?etc...si multe alte diferente care se fac si nu mi le amintesc acum.ed ce femeia trebuie sa se sacrifice mereu?si doar femeia?intr-o familie de ex

Draga mea eu am senzatia ca vorbim impreuna si ne ntelegem separat...sau imi dai impresia ca nu ai citit ce ti-am scris mai sus de pui aceeasi intrebare...sau n-ai gandit sau n-ai inteles nimic din ce ti-am scris.

Eu din tot ce am citit pana acum am concluzionat ca fiecare (barbatul si femeia) a fost creat cu un scop si fiecaruia i s-au dat niste daruri,fiecare are niste indatoriri...te rog sa recitesti ce ti-am spus mai sus.
Cine este Asupritorul pana la urma? Cine considera femeia inferioara? Cine face tot ce spui tu in exemplele tale?
Eu niciodata nu m-am simtit inferioara ca femeie,niciodata nu am fost asuprita pt ca sunt FEMEIE...ci din cauza faptelor si atitudinii mele am suportat consecintele.

Acum da-mi voie sa am si eu o curiozitate si sa te intreb ceva : tu ai mancat vreodata chiftele cu dulceata?

Domnule, mereu aceiasi eterna poveste, cu mishcarea feminista... dar de ce avetzi impresia ca pe barbat nu l-a pedepsit Dumnezeu ci numai pe femeie? Poi scrie mai departe ca dupa ce i-a alungat din Rai, i-a dat-o lui pe Eva, deci ?! :)

pt clausemi

draga mea,se pare ca tie credinta nu iti foloseste prea mult,din moment ce dai raspunsuri atat de sarcastice!un suflet ratacit cauta niste raspunsuri binevoitoare care sa il lumineze,nu trimiteri la consumul de piftelute cu dulceata!

Ok!!!
Iarta-ma daca asta ai inteles...vorbim limbaje separate si in atare situatie voi cauta sa te ocolesc...tu vrei sa auzi raspunsurile care sa-ti convina,in caz contrar te consideri asuprita...iar eu nu sunt dispusa sa fac pe plac nimanui riscand sa-i gadil mandria si sa-l afund mai rau in propria-i negura.
Inca o data iarta-ma.

Si inca un amanunt draga mea : nu te-am trimis sa mananci chiftele cu dulceata..te-am intrebat daca ai consumat asa ceva..eu am consumat iar intrebarea mea avea un scop...nu este obligatoriu ca toti sa si inteleaga....fiecare cu modul sau de perceptie si gandire...am mai spus si in alte randuri : de cele mai multe ori suntem ceea ce vrem sa fim.
Iarta-ma.

eu nu am de ce sa te iert pentru ca pe mine nu m-ai suparat cu nimic.insa ai fi mai convingatoare in ceea ce spui daca ai folosi un ton mai bland(serios!).din putinele mele cunostinte biblice si religioase,niciodata nu am auzit ca Isus ar fi fost ironic cu cei pe care ii invata.si nici un mare dascal nu foloseste un astfel de ton.eu pot sta de vorba bucuroasa cu tine si iti multumesc pentru informatiile pe care le oferi tuturor.

alex190
Din pct meu de vedere acest subiect este incheiat...sper sa existe cineva sa-ti lumineze drumul si sa-ti satisfaca asteptarile,sa-ti dea raspunsurile pe care le astepti sau le doresti.
Numai bine!

Ovidiu, este interesant ce spui, nu m-am gindit la aspectul asta.
:D
Deci, Adam a fost pedepsit de doua ori. O data ca i-a dat-o pe Eva si a doua oara cind au fost alungati din Rai.:D

daca ma gandesc bine,inferioritatea femeii fata de barbat este cauzata tot de om nu de Dumnezeu.din cate stiu,pedeapsa e aceeasi pentru toti.asa cum spunea cineva ca virgula conditia umila a femeii in islamism este creata de barbati,care interpreteaza legea islamica asa cum vor ei.Dumnezeu ne ofera dragostea Sa nemarginita indiferent ca suntem femei sau barbati,pacatosi sau drept-credinciosi(ex. pilda fiului risipitor),intelectuali sau simpli muncitori etc

Unui calugar nu te poti spovedi. NUMAi un PREOT poate spovedi pt. ca lui, ca apostolilor lui Iisus Hristos, i s-a dat harul sa dezlege pacatele oamenilor, sa le dea canon si sa-i impartaseasca.
Un calugar nu are acest har deci un calugar/calugarita nu poate spovedi, dar amindoi pot da sfaturi sa-i ajute pe oameni in drumul lor spre calea cea dreapta.
Calugari si calugaritele au parul lung pt. ca in momentul cind se calugaresc sint tunsi. Dupa aceea nu se mai tund. Daca vorbesti cu un calugar sint sigura cati explica mai bine.

Da, dar in pilda fiului risipitor, el se intoarce la Tatal, se caieste, spunindu-i ca nu poate fi numit fiu si sa-l faca argat.
Daca pacatuiesti si nu te caiesti , nu te spovedesti si cu avisul duhovnicului, nu te impartasesti, atunci nici Bunul Dumnezeu nu-ti poate ierta pacatele.

Cand Dzeu i-a dat-o lui Adam pe Eva nu i-a dat-o sa-l pedepseasca...ci i-a dat-o in grija.
Pr.Staniloaie vorbeste extraordinar de frumos despre acest lucru,explicand totodata si Taina Cununiei...cu alte cuvinte cam asta se intampla in acel moment...femeia este data in grija barbatului...BARBATUL jura in fata lui Dzeu s-o iubeasca si s-o ocroteasca,sa-i poarte de grija...pt ca va da socoteala in fata lui Hristos de cum si-a indeplinit aceasta datorie...iar FEMEIA jura sa-l iubeasca,sa-i fie credincioasa si sa-l asculte...

Ideea este ca ,la ora actuala, aceste lucruri au cam fost rastalmacite dupa bunul plac si dupa mintea fiecaruia cum i-a convenit mai bine indepartandu-se de la esenta...asta este motivul pt care FEMEIA este considerata ca un bun al BARBATULUI iar acesta ca posesor al ei poate face ce vrea cu ea iar ea sa taca si sa faca...cand de fapt realitatea este alta.
Barbatul uita adesea ca ,inainte de toate datoria lui este sa asculte de Hristos care-i este CAP si asa mai departe femeia sa asculte de barbat...pt greselile FEMEII,BARBATUL va da socoteala caci avand-o in grija n-a stiut cum sa o ocroteasca...iar pt greselile BARBATULUI,FEMEIA va da socoteala ca nu l-a iubit indeajuns sa-l inteleaga si sa-i sprijine neputinta.Asta inseamna in scurte cuvinte casnicia...adica,purtati-va unul altuia sarcina...asta ati ales de buna voie si nesiliti de nimeni,asta ati jurat sa faceti in fata lui Hristos,nimeni nu v-a obligat...asa cum si calugarul la calugarie(care este tot un fel de Cununie) jura sa indeplineasca niste conditii dar fata de Hristos de asta data...deci jura in fata lui Hristos ,pt.Hristos...EL e MIRELE.

Analizand corect si obiectiv lucrurile au fost bine stabilite de Dzeu iar daca ar fi si respectate sigur totul ar fi numai armonie si egalitate...din pacate OMUL nu s-a folosit intotdeauna de Libertate spre a-i fi bine,motiv pt care s-a ajuns unde vedem singuri fara sa ne gandim ca NOI suntem singurii vinovati de situatia in care ne aflam...asta am ales...
Oare de ce ne mai plangem?...ca si cum ar fi singura si ultima solutie.

Cred ca ar trebui sa dai niste exemple pentru a fi mai bine inteleasa si a ti se raspunde mai exact. Pentru tunderea in monahism si preotie ai primit deja raspuns. Ce alte "discriminari" te mai framanta? S-ar putea sa ai dreptate cu unele lucruri, nu traim intr-o societate perfecta (este imposibil in aceasta viata).

Diferentele de tratament sunt in cele mai multe cazuri date de diferentele constitutive dintre barbat si femeie. Si nu intotdeauna sunt in defavoarea femeii, cum crezi tu. Ceea ce este usor pentru un barbat, poate fi greu pentru o femeie si reciproc. Fiecare cu ce l-a daruit Dumnezeu, trebuie numai sa foloseasca conform firii.

Clausemi a explicat foarte frumos ce presupune casatoria crestina, cu specificul fiecarei parti. Daca si barbatul si femeia ar asculta de legile firii, s-ar evita conflictele artificiale si frustrarile.

una dintre problemele,care intr-adevar ma framanta,este dragostea trupeasca inainte de casatorie.majoritatea barbatilor fac acest lucru,fara a avea remuscari si nici uramari negative pentru statutul lor social.intr-adevar,din punct de vedere religios,cred ca acest lucru este considerat greseala fara a se face diferente.insa sunt unii preoti care ei insisi fac aceste discriminari,si in special prin propriul comportament(si aici imi cer scuze fata de ceilalti).de acord cu faptul ca macar una din parti trebuie sa fie mai maleabila si sa se sacrifice,insa in jurul meu am vazut doar femei care fac acest lucru.de ce nu se subliniaza vinovatia reciproca?

"majoritatea barbatilor fac acest lucru,fara a avea remuscari si nici uramari negative pentru statutul lor social...de ce nu se subliniaza vinovatia reciproca?"

Cine sa sublinieze?
Asta tine de constiinta fiecaruia,de modul sau de a gandi,de comportamentul si personalitatea pe care si-a faurit-o in timp,de inclinatiile pe care le are...nu ma poate obliga nimeni sa ma simt vinovat/a daca eu nu ma simt (desi,poate sunt in optiunea unora sau chiar in realitate)...
Iar pe cine intereseaza statutul social mai mult decat cel moral,niciodata nu va ajunge sa considere greseala cand savarseste asa ceva...sau multe altele.

Exista o oarecare asimetrie in tratarea acestui pacat. Dar nu din partea Bisericii (desi in vechime chiar intr-un canon era ceva mai mare ingaduinta pentru greseala barbatului, insa Sf. Vasile cel Mare a combatut tratamentul diferit), ci in mentalul colectiv.

Este mai maleabil cel care considera ca are mai mult de pierdut de pe urma desfiintarii acelei relatii. Si cel mai adesea femeia este mai legata de barbat (dar nu mereu).

In Biserica este mai important sa se vindece oamenii decat sa se stabileasca vinovatii.

asa este!gasirea vinovatilor nu este atat de importanta in viata aceasta si ne face sa pierdem multa energie,pe care am putea-o folosi in alte scopuri.insa este atat de trist sa vezi in jurul tau abuzurile care se fac asupra femeii.ceea ce este mai trist,este ca nu sufera numai ea.sufera, in primul rand,copii!si o astfel de suferinta nu se poate compara cu nimic!practic te marcheaza toata viata!am auzit ca nu in toate familiile este asa.insa ,din pacate,doar am auzit!ceea ce am vazut eu insa,in jurul meu,este descurajant!daca traim intr-o lume imperfecta,de ce femeii i se cere sa fie perfecta?stiu,nu este vina bisericii,iar a religiei nici atat.noi avem o religie atat de buna si de iertatoare!insa ,totusi,daca s-ar pune mai mult accent si pe acest pacat-de a-ti lovi femeia-in slujbele si in discutiile preotilor,poate ca s-ar schimba macar un pic situatia.pentru copii,in primul rand!

Calugarul poarta parul lung ca o expresie a dezlipirii sale de cele lumesti.Il lasa sa creasca pt ca el nu mai este preocupat de cele efemere, ci adevarata sa preocupare consta in a duce o viata cat mai placuta lui Dumnezeu.

Nu toti monahii pot spovedi, ci numai duhovnicii; e valabil si pt preotii de mir. O femeie, fie ea si calugarita, nu poate primi acest dar, ca doar nu suntem anglicani :)

Imi place sa cred ca barbatilor care vin la biserica nu este nevoie sa li se spuna sa nu-si bata nevasta.

Admit insa ca predicile nu tintesc doar pe ce prezenti (in general, buni crestini), ci si pe cei care vin mai rar.