Mandria
 

Ce trebuie facut conform traditiei noastre crestine, pentru a scapa de mandrie?
Si este posibil sa scapi complet de ea, asa cum sfintii parinti dau dovada de atata umilinta si demnitate?

M-ati putea ajuta in privinta intrebarii acesteia care ma macina?

Păcatele capitale se combat prin practicarea virtuţilor opuse lor. Opusul mândriei este smerenia. Dacă mândria este faţă de aproapele (cea mai comună formă), atunci smeriţi-vă faţă de aproapele.
În vederea acestui lucru, puteţi începe cu aplicaţii simple, aşa cum ar fi refuzul de a folosi privilegii legate de rangul sau situaţia dv. Spre exemplu, cel care iese dintr-un spaţiu închis (un magazin, de exemplu) are prioritate faţă de cel care intră. Ei bine, cedaţi acest drept de întâietate: nu sunteţi demn de el.
O altă aplicaţie simplă a smereniei este obiceiul de a folosi mereu pluralul politeţii (afară de cazul în care celălalt vă cere contrariul). Folosiţi "dumneavoastră" by default, ca şi când nu aţi fi egal cu celălalt, ci inferior.
O aplicaţie interesantă am întâlnit la cei de la Opus Dei. Ei îşi încep ziua cu o rugăciune, iar rugăciunea începe cu o sărutare a pământului (un fel de metanie mare) la care spun: "Serviam!" ("voi sluji").
Cu vremea, treceţi la exerciţii de nivel intermediar. Invitaţi, de exemplu, un cerşetor la masă şi serviţi-l. Un nivel încă şi mai avansat este să faceţi acelaşi lucru cu o persoană antipatică, faţă de care simţeaţi până acum un viu dispreţ.
O altă practică este să vă străduiţi să găsiţi mereu părţile bune în celălalt. De exemplu: o fi acela mai beţiv decât sunteţi, dar a citit trei biblioteci în plus la vremea potrivită. Este exact inversul gândirii de tip "la ce i-au folosit trei biblioteci, de vreme ce îşi îneacă creierii în alcool ?".

Mihnea Dragomir
Multumesc pentru ajutor.
De fapt, as vrea o solutie pentru mandria de sine, dar nu in raport cu ceilalti oameni. Nu in sensul ca ii consider inferiori, in privinta acestui lucru spun adevarul cand zic ca mi-l neg de cand ma stiu si Dumnezeu in bunatatea Lui mi-a dat harul acesta.
In schimb, intamplarea face ca restul oamenilor sa ma ridice intr-un loc in care nu vreau sa fiu. Nu e din vina lor, dar asta fac.
Si asa apare un gand de superioritate general pe care nu-l mai vreau, ma impiedica de la dreapta credinta, aceea permanenta, la care daca ajungi nu mai auzi vorbele Domnului in soapte ci ca niste imagini clare.
Stiu ca mandria impiedica credinta, de aceea vreau sa stiu cum reusesc sfintii parinti, tinand cont ca n-am altfel acces-studiez acum in strainatate, la invataturile lor.

Nu ma voi inchina la pamant, nu el mi-a dat viata. In religia Islamului inca se face acest lucru, iar al lor mai mare profet a adus blasfemii de neiertat impotriva Lui Iisus Hristos. Toate cultele si alterarile sunt vanitati umane.
Eu intreb de Adevar, de Iisus, de aceea sunt pe un forum crestin-ortodox, singura si cea mai veche religie din lume.

Ba ma insel sa stiti. Uitandu-ma pe forumul acesta vad aceeasi confuzie generala.
Catolicii nu trebuiau sa lase loc de un tron de ocupat, au devenit veriga slaba a crestinismului, de aceea am scris "singura" religie reala. Cum vreti sa fiti aproape de lumina, fiti constienti ca e mult intuneric in preajma, pentru a gasi lumina cea mai puternica, numai in intunericul cel mai dens o veti afla.
Asa ca studiind literatura Teosofica, aceea ce il inlocuieste pe Dumnezeu cu ingerul cazut, descoperi cat se bucura de tronul catolic, asemanator cu Dalai Lama a budistilor, pentru ca cuvantul "petru" inseamna cu totul altceva pentru evrei.

Asa cum nu puteti servi doi stapani care sunt in razboi, nu puteti servi doua idei care se opun, nu puteti crede intr-un Iisus si acceptarea activa a acelor idei contrastante, cand toate religiile lumii se opun Lui si se leaga intr-o panza plina de mitologie.
Totul e vanitate. Si totul se va incheia in mai putin de trei decenii. Cand omul pasnic se va revolta pe crestini, musulmanii il vor crede primul lor profet, venit sa arate spre Mohammad si il vor crede cand le va zice ca acei crestini trebuie omorati.
Multi Il vor nega pe Iisus, singurul Adevar, iar cealalta jumatate va lua seama la vorbele profetului Ilie si isi vor da viata pentru El.
Nu mai e mult si credinta va va fi testata.

smerenia este opusul mandriei asa ca sa citim despre smerenie:

Arhimandritul Serafim Alexiev- Smerenia

Te gandesti ca tot ce faci bun se intampla cu ajutorul Domnului si nu din pricina ta. Daca ti-a dat Dumnezeu niste talanti, trebuie sa ii folosesti, spre slava Sa, nu sa ii ascunzi, de frica sa nu te mandresti.

Parintele duhovnic cred ca te-ar ajuta.

Deci opusul mandriei este smerenia.dar al desfrinarii care este?

simplu
 

trairea in curatie trupeasca[infrinarea].raspuns de clasele 1-4.

As putea sa spun "Taierea voii", dar nu-i de-ajuns. De fapt nu prea conteaza despre care patima vorbim; cea mai rea este acea patima pe care n-o putem stapani. Fara o spovedanie curata, (daca se poate la un duhovnic plin de har) si fara rugaciune sincera, patima din noi nu ne va parasi usor. Dar si atunci cand descoperim ca ceea ce odinioara ne zapacea mintile, astazi ne lasa indiferenti, inca si atunci trebuie sa fim constienti ca vrajmasul sigur ne pregateste ceva (de cele mai multe ori mandria si slava desarta) si cu atat mai mult trebuie sa veghem, sa ne rugam si sa ne smerim pentru cel ce-am fost odata si pentru care Dumnezeu ne-a invrednicit sa le trecem fara nici un fior.
Dar... nu toata "taierea voii" vine de la Dumnezeu. Se prea poate sa apelam la serviciile unei vrajitoare, si sa "rezolvam" o patima, dar sa ne incarcam cu o osanda infinit mai grea. La fel cu cei din diferitele secte. Multi sunt extrem de meticulosi, de osarduitori si de hotarati sa-I urmeze Mantuitorului Iisus. Pentru asta renunta la bijuterii, alcool, tigari, nu mai vorbim de desfrau sau cate alte pacate, DAR... in acelasi timp, inconstient, renunta la Trupul si Sangele Mantuitorului, implicit la "dezlegarea de pacate" prin safanta spovedanie, si astfel nu vor avea parte de Imparatia Cerurilor, desi la modul cel mai practic, ei se ostenesc mult mai mult decat majoritatea crestinilor obisnuiti. Pe de o parte, mandria, iar pe de alta parte naivitatea de a se lasa usor inselati de aparente, i-au sters deja din "Cartea Vietii"... De aceea e bine sa veghem si oricat ne-am considera de infailibili, sa ne consultam cu cineva careia i-am dat toata viata "credit" in materie de har si credinta.

SFANTUL IOAN SCARARUL: Despre mandria cea fara de minte:

http://carteromaneasca.wordpress.com...fara-de-minte/


"Mandria este tagaduirea lui Dumnezeu[1], nascocirea dracilor, dispretuirea oamenilor, maica osandirii, nepoata a laudelor, semnul nerodniciei, izgonirea ajutorului lui Dumnezeu, inainte-mergetoarea iesirii din minti, pricinuitoarea caderilor, pricina luarii in stapanire (de draci), izvor al maniei, usa fatarniciei, cauza nemilostivirii, pazitoarea pacatelor, contabila amarnica, judecatoarea oamenilor, potrivnica lui Dumnezeu, radacina hulei."

• Dezintoxicarea de patimi şi curăţirea sufletului, se resfrâng şi asupra trupului, care se curăţă şi el, căci curăţirea porneşte de la inimă. Prin circulaţia sângelui, inima transmite starea ei duhovnicească şi trupului, şi astfel se sfinţeşte omul în întregime.

• Dacă vrei să te slobozeşti de patimi, leacul care-ţi trebuie este să te mişti cu simplitate, cu smerenie, să primeşti, precum pământul, şi ploaia, şi grindina, şi gunoaiele, şi scuipările.

• Cel smerit are toate aromele duhovniceşti: simplitate, blândeţe, dragoste fără margini, bunătate, nerăutate, jertfă, ascultare şi toate celelalte. Totodată este evlavios şi tăcut, şi de aceea se înrudeşte cu Cea plină de Har, cu Născătoarea de Dumnezeu Maria, care avea multă smerenie. Deşi avea înlăuntrul ei întreg pe Dumnezeu întrupat, ea nu a vorbit delocpână ce a vorbit Hristos când a ajuns la vârsta de trezeici de ani.

• Ai smerenie adevărată când te smereşte celălalt iar tu primeşti, căci smerenia adevărată este smerenia în faptă, nu cea în cuvinte.

• Cu cât omul cugetă mai mult la binefacerile lui Dumnezeu şi vede că nu se face vredenic de ele, se simte tot mai vinovat şi mai rău decât toţi oamenii, mai rău decât toate animalele, mai rău chiar şi decât diavolul.

• Cel semrit nu cade, fiindcă păşeşte pe pământ.

Cuviosul Paisie Aghioritul - "Vol V. - Parimi şi Virtuţi"

Am citit tot articolul, am inteles atat cat pot. Deci este intr-adevar o lupta constanta, nu o solutie imediata de iluminare.
Multumesc mult

,,Inima smerita si infranta Dumnezeu nu o va urgisi.'' (Psalmul 50) Cred ca ar fi bine sa citesti carti precum ,,Mantuirea pacatosilor"' de Agapie Criteanu, Intre iadul smereniei si iadul deznadejdii de Sfantul Siluan Athonitul si altele asemenea scrise de sfinti, adica de cei care au stiut sa lupte bine cu acest pacat.

Cineva a postat cu putin timp in urma o pilda foarte ziditoare despre un tanar care i s-a plans batranului staret ca sufera de pacatul mandriei. Acesta i-a spus tanarului:
,,- Bine faci, fiule, ca doar tu ai facut cerul si pamantul!'' Tanarul s-a indepartat rusinat si s-a folosit mult de acest cuvant.

Multumesc mult, aveti dreptate.
Si da, am incercat. Dar cea mai apropiata biserica ortodoxa aici, in Marea Britanie unde studiez, se afla in alt oras si nu au slujbe decat sambata, duminica, restul saptamanii ar putea sau nu sa fie.

Ai scris numai adevaruri, unii socot ca faptele bune sunt indeajuns sa intre in Imparatia cerurilor, altii ca simpla credinta ca Iisus este Dumnezeu, altii prin asceza, samd.
Si as vrea sa stiu, "spovedania", marturisirea pacatelor, nu este mai directa si adevarata cand este adresata direct Tatalui nostru? Decat unui parinte duhovnic.
Nu este El o autoritate mai mare decat sfintii parinti?

Daca nu e Biserica Ortodoxa Romana, sigur au grecii sau/si rusii,bulgarii,ucrainienii. Poti merge la ei fara nici o problema.

Cand si de cate ori pe an trebuie sa ne spovedim Cine poate spovedi sau primi marturisirea pacatelor?
Numai acela care are puterea si dreptul de a dezlega, adica episcopul si preotul, caci numai apostolilor si urmasilor lor, episcopii si preotii, le-a dat Hristos puterea si porunca de a lega si a dezlega pacatele oamenilor (Matei 18,18; Ioan, 20, 21-23). Canonul 102 Trulan prevede obligatia preotilor de a cerceta felul greselilor marturisite, pentru a prescrie leacuri potrivite.
Preotul detine aceasta putere in virtutea harului hirotoniei in treapta de preot, iar dreptul de a pune in lucrare aceasta putere il are prin hirotesia in duhovnic. Este bine sa nu schimbam duhovnicul decat la caz de mare nevoie, de pilda cand se schimba preotul sau cand ne mutam in alta parohie522 (Vezi Molitfelnicul, ed. 1984, p. 63).

Cine trebuie sa se spovedeasca?
Toti trebuie sa ne spovedim, chiar si aceia carora ni se pare ca nu gresim si nu pacatuim cu nimic. Asa ne invata Sf. Ioan Evanghelistul, ucenicul cel iubit al Domnului: “Daca zicem ca pacat nu avem, ne amagim pe noi insine si adevarul nu este intru noi. Daca marturisim pacatele noastre, El credincios este si drept ca sa ne ierte noua pacatele si sa ne curateasca pe noi de toata nedreptatea” (I Ioan 1, 8-9)523 (Comp. si Sf. Simion al Tesalonicului, Despre Pocainta, cap. 263-264, trad. rom. p. 172). Mai cu seama bolnavii sa se ingrijeasca a se spovedi si impartasi, pentru ca sfarsitul sa nu-i prinda fara de veste, nepregatiti, adica nespovediti si negrijiti.

Cum trebuie facuta marturisirea pacatelor, adica spovedania?
Marturisirea pacatelor inaintea duhovnicului trebuie sa fie:
a) Completa, adica sa cuprinda toate pacatele savarsite dupa botez sau, mai exact, de la ultima spovedanie, si sa nu ascunda nimic din cele faptuite;
b) Sincera si facuta de bunavoie;
c) Secreta (facuta in taina);
d) Cu umilinta si cu zdrobire de inima, adica cu parere de rau pentru pacatele savarsite si cu dorinta sincera de a nu le mai face. Simpla marturisire sau insirare a pacatelor fara pocainta adevarata si fara hotarare de indreptare nu aduce iertarea pacatelor, caci zice Domnul: “De nu va veti pocai, toti veti pieri la fel” (Luca 13, 5). Totul este ca, de la o marturisire pana la alta, crestinul sa se osteneasca a-si indrepta cat mai mult viata, desavarsindu-se mereu in virtute.

Cand si de cate ori pe an trebuie sa ne spovedim?
Spovedania nu este legata de termene sau soroace anumite din cursul anului. Putem alerga la duhovnic ori de cate ori si oricand simtim nevoia de a ne usura sufletul de povara pacatelor, sau de a primi mangaierea Harului si nadejdea iertarii. Cu cat ne spovedim mai des, cu atat este mai bine.
De obicei insa spovedania este legata de posturi. De aceea, porunca a patra a Bisericii ne invata sa ne marturisim pacatele de patru ori pe an, adica in cele patru posturi: al Pastelui, al Craciunului, al Sfintei – Marii si al Sfintilor Apostoli. Cei mai inaintati in cuviosie si in evlavie sa se spovedeasca in fiecare luna, iar ceilalti, cel putin o data pe an, si anume in Postul Paresimilor524 (Marturisirea ortodoxa, partea I, intreb. 90, trad. cit, p. 87). Dar sa nu amanam implinirea acestei datorii crestinesti abia in saptamana cea din urma a Postului, cum se intampla de obicei; caci atunci si preotul este ocupat cu savarsirea sfintelor slujbe si nici vreme de ajuns nu ne mai ramane pentru implinirea canonului ce ni se va da. Ci inca din cea dintai saptamana a Postului sa alergam la duhovnic si sa ne spovedim, ca sa ne ramana timp de indreptare si de curatire, pentru primirea cu vrednicie a Sfintei impartasanii. Caci tot postul pentru aceea s-a si oranduit, fiind el vreme de pocainta si de indreptare525 (Invatatura pentru spovedanie in Molitfelnic (ed. 1984, p. 54)).

Spovedania şi canoanele
Care este locul cel mai potrivit unde se cuvine sa se faca Marturisirea?
Este biserica, si anume inaintea icoanei Mantuitorului Hristos. Numai cei bolnavi, sau cei care nu pot veni la biserica, pot fi spovediti acasa la ei.

Cum se face slujba Marturisirii si a dezlegarii pacatelor?
Preotul, imbracat cu epitrahil si felon, zice obisnuitele rugaciuni incepatoare, Psalmul 50 (psalmul marturisirii si al pocaintei), troparele de umilinta si apoi doua molitve, in care roaga pe Dumnezeu sa ierte pacatele celui ce se spovedeste.
Dupa aceasta, urmeaza marturisirea pacatelor facute de cel ce se spovedeste, fie ca acesta raspunde la intrebarile puse de preot, fie ca marturiseste singur pacatele sale. Apoi cel ce se spovedeste pleaca capul sub epitrahil, iar preotul u citeste rugaciunea de dezlegare: «Domnul si Dumnezeul nostru Iisus Hristos, cu harul si cu indurarile iubirii Sale de oameni, sa te ierte pe tine, fiule (N), si sa-ti lase tie toate pacatele.”, La sfarsit, daca e cazul, duhovnicul randuieste si canonul sau: epitimia, dupa felul pacatelor savarsite526 (Regulile dupa care se dau canoanele sau epitimiile sunt aratate in: Canoanele Sfantului Ioan Postitorul (la Nic. Milas, Canoanele, vol. II, part. 11, p. 205-226); invatatura pentru, canoane din Molitfeluic (la Randuiala Marturisirii); Simion al Tesalonicului, Raspuns la intreb.V.4-1, op. cit. p. 336-339)

Ce sunt epitimiile sau canoanele de spovedanie?
Epitimiile (canonul sau certarea) sunt mijloace de pocainta randuite de duhovnic pacatosului care se spovedeste, ca de pilda: rugaciuni, metanii, cercetarea bisericilor, fapte de milostenie, posturi, infranari de la mancaruri sau fapte si altele. Cea mai aspra epitimie este oprirea de la impartasire pentru un anumit timp; Epitimiile nu urmaresc pedepsirea pacatosului, ci ispasirea pacatelor si indreptarea pacatosului; ele sunt ajutoare, exercitii de intarire in virtute si indepartare de la pacat.

Cu care alta Taina e strans legata taina Pocaintei?
Cu Sf. Impartasanie, pentru ca de regula, impartasirea fara spovedanie (marturisire) nu se poate, iar cei ce se spovedesc o fac cu scopul de a se impartasi.
(catehism ortodox)

TAINA SPOVEDANIEI

Este Taina în care Dumnezeu iartă, prin duhovnic, păcatele crestinilor care se căiesc sincer si le mărturisesc la scaunul spovedaniei, în fata preotului.
Ea are diferite numiri. Se numeste pocăintă, pentru că cel ce o primeste trebuie să regrete în mod sincer, păcatele săvârsite si mărturisite preotului duhovnic; mărturisire sau spovedanie, întrucât crestinul îsi mărturiseste păcatele în fata preotului; al doilea Botez, pentru că prin ea se spală păcatele întocmai ca prin Taina Botezului; iertare, dezlegare, pentru că prin ea se dezleagă păcătosul de legătura păcatelor; împăcare, pentru că ne împacă cu Dumnezeu.

Mântuitorul Hristos a îngăduit această Taină sfintilor Săi apostoli când le-a spus : "Oricâte veti lega pe pământ, vor fi legate si in cer si oricâte veti dezlega pe pământ, vor fi dezlegate si in cer" (Matei XVIII, 18; XVI, 19). El a instituit-o apoi după Sfânta Sa inviere din morti, când arătându-Se apostolilor le-a zis : «Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl vă trimit si Eu pe voi. Si zicând aceasta, a suflat asupra lor si le-a zis : Luati Duh Sfânt; cărora veti ierta păcatele, le vor fi iertate si cărora le veti tine, vor fi tinute» (Ioan XX, 21—23). Puterea de a lega si dezlega păcatele o are numai Mântuitorul Hristos, cum ne-a arătat (Luca V, 20 si 24), dar El a dat această putere si apostolilor (Ioan XX, 21-23) si prin acestia, episcopilor si preotilor.

Recunoasterea păcatelor se face prin mărturisirea sau spovedirea lor, prin viu grai, în fata preotului-duhovnic. Păcatul apasă constiinta noastră ca o piatră si o răneste dureros. Dar prin mărturisire, sufletul se usurează, inima dobândeste liniste, constiinta câstigă împăcare si rana se vindecă. După cum bucuriile cer să fie mărturisite si prin aceasta îsi sporesc frumusetea, asemenea si durerile se cer mărturisite si astfel sufletul se usurează.

Păcatul, oricum ar fi el, mare sau mic, trebuie să fie mărtunsit în fata preotului duhovnic, cu adâncă părere de rău, cu hotărârea de a nu mai gresi, cu credinta puternică în Hristos si cu nădejdea în îndurarea Lui. Aceasta, pentru a ne păstra mereu curată haina sufletului nostru, pentru a nu ne despărti de Dumnezeu. Sfântul apostol Iacob ne îndeamnă, zicând : «Mărturisiti-vă unul (credinciosul) altuia (preotului) păcatele si vă rugati unul pentru altul, ca să vă vindecati, că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului" (Iacob V, 16). Asadar, când ne simtim apăsati de păcate, când suntem bolnavi sufleteste, să alergăm la preotii Sfintei Biserici si lor să ne mărturisim, ca prin rugăciunea si dezlegarea lor să dobândim iertarea păcatelor (Iacob V, 14—15). Si în alt loc ni se grăieste despre îndatorirea crestină de a ne mărturisi păcatele: «Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi însine si adevărul nu este întru noi. Dacă mărturisim păcatele, El — Iisus Hristos — este credincios si drept, ca să ne ierte păcatele si să ne curătească pe noi de toată nedreptatea. Dacă zicem că n-am păcătuit, îl facem mincinos, si cuvântul Lui nu este Intru noi» (1 Ioan I, 8—10).

Lucru deosebit de însemnat nu este însă numai mărturisirea păcatelor, ci căinta, adică părerea de rău si durerea sufletească pe care o simte crestinul pentru păcatele săvârsite în felurite chipuri. Căci fără de căintă, Sfânta Mărturisire sau Pocăinta nu ne aduce roadele dorite ; nu ne aduce iertarea si împăcarea cu Dumnezeu. Iar căinta trebuie să fie sinceră, deplină (pentru toate păcatele) si să izvorască din credinta, nădejdea si iubirea lui Dumnezeu.

Aceeasi însemnătate o are si hotărirea de îndreptare, curajul prin care punem hotar între viata trecută si cea viitoare; o hotărâre sfântă, că vom duce de acum înainte o viată nouă, viată în Hristos, făcând fapte vrednice de pocăintă (Matei III, 7).

Mărturisirea sau însirarea păcatelor fără căintă adevărată si fără hotărâre de îndreptare, nu aduce iertarea păcatelor (Luca XIII, 5).
Cerintele unei bune mărturisiri a păcatelor trebuie împlinite printr-o pregătire din bună vreme, cu deosebire prin post si rugăciune. Căci postul smereste trupul, iar rugăciunea deschide sufletul credinciosului în fata lui Dumnezeu. De asemenea, să cercetăm în cei măsură ne-am împlinit datoriile către Dumnezeu, către Sfânta Biserică, apoi către aproapele, către familie, către noi însine, către Patrie, si asa să păsim către Sfânta Taină a Spovedaniei.

Stiut este că Sfânta Mărturisire se administrează celor ce se pregătesc a primi Sfânta Cuminecătură. De aceea si grăieste sfântul apostol Pavel: «Să se cerceteze (însă) omul pe sine si asa să mănânce din pâine si să bea din pahar» (1 Cor. XI, 28), adică să ia Sfântul Trup si Sânge al Mântuitorului Iisus Hristos numai după vrednică mărturisire.

După ascultarea celor mărturisite de crestin, dacă din ele se vădeste căintă si hotărâre de îndreptare, preotul-duhovnic îl dezleagă pe acesta prin cuvintele : "Domnul si Dumnezeul nostru Iisus Hristos, cu harul si cu îndurările iubirii Sale de oameni, să te ierte pe tine, fiule, si să-ti lase toate păcatele. Si eu, nevrednicul preot si duhovnic, cu puterea ce-mi este dată, te iert si te dezleg de toate păcatele, în numele Tatălui si al Fiului si al Sfântului Duh. Amin".

Potrivit cu greutatea păcatelor mărturisite si după cea mai bună socotintă a preotului-duhovnic, celui ce s-a spovedit i se dă, înainte de dezlegare, un canon de pocăinta, ca de pildă : rugăciuni, metanii, participarea la sfintele slujbe si îndeosebi la Sfânta Liturghie din duminici si sărbători, fapte de milostenie, înfrânări de la anumite mâncăruri sau fapte. Toate acestea nu urmăresc pedepsirea celui ce s-a mărturisit, ci îndreptarea lui; ele sunt asemenea unor leacuri spre însănătosire duhovnicească, spre întărire în virtute si îndepărtare de păcat.

Roadele Sfintei Mărturisiri sunt de nepretuit. Căci ea ne dezbracă de haina întinată a păcatelor si ne îmbracă în haina cea nouă a virtutilor crestine, în haina luminoasă a harului dumnezeiesc ; din starea de păcat si de osândă, ea ne trece în starea de har mântuitor. Ea ne deschide calea spre desăvârsire, ne sporeste evlavia, rodeste curătia sufletului, pacea cugetului, îndreptarea vietii spre câstigarea fericirii vremelnice si vesnice.
Soroacele Sfintei Mărturisiri nu sunt fixe. Dar e bun si folositor lucru, pentru viata noastră duhovnicească, să ne spovedim cât mai des, dar mai ales cu prilejurile arătate în legătură cu Sfânta Cuminecătură.
RUGACIUNI

a) înainte de spovedanie
Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cela ce pentru păcatele mele ai primit ocară pe cruce si chemi pe cei păcătosi la Tine, zicând : "Pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afară", primeste-mă si pe mine, nevrednicul. Iartă-mi toate păcatele mele si-mi dă harul Tău si binecuvântarea Ta, pentru mila Ta cea mare si nemăsurată ; cu rugăciunile preacuratei Maicii Tale si ale tuturor sfintilor Tăi. Amin.

b) După spovedanie
Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, izvorul întelepciunii si al darului, deschide buzele mele ale păcătosului si mă învată cum se cuvine si pentru ce se cade să mă rog. Că Tu esti Cel ce stii multimea cea mare a păcatelor mele. Iată, cu frică stau înaintea Ta ; îndreaptă viata mea, Cel ce îndrepti toată zidirea cu cuvântul si cu puterea cea nespusă a întelepciunii, Cel ce esti liman celor înviforati, si-mi arată calea pe care voi merge. Dă cugetelor mele duhul întelepciunii Tale, iar nepriceperii mele duhul întelegerii. Cu duhul temerii de Tine pătrunde faptele mele si duh drept înnoieste întru cele dinlăuntru ale mele. Cu duh stăpniitor întăreste alunecarea gândurilor mele ; ca în toate zilele fiind îndreptat spre cele de folos cu Duhul Tău cel bun să mă învrednicesti a împlini poruncile Tale si pururea să-mi aduc aminte de mărită venirea Ta, care va cerceta toate faptele noastre.

Că milostiv si iubitor de oameni Dumnezeu esti si Tie slavă înăltăm, Tatălui si Fiului si Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

HIROTONIA (PREOTIA).
Hirotonia (Preotia) este a cincea sfântă Taină a Bisericii, în care, prin punerea mâinilor si rugăciunea arhiereului, se împărtăseste unor bărbati, ce s-au pregătit pentru aceasta, harul dumnezeiesc, care dă puterea de a propovădui cuvântul lui Dumnezeu, de a săvârsi Sfintele Taine si slujbele bisericesti, si de a conduce pe cei credinciosi la mântuire.

Sfânta Taină a Preotiei se împărtăseste asadar unor bărbati anume pregătiti pentru a o primi cu vrednicie. Insusi Mântuitorul Iisus Hristos i-a ales pe sfintii apostoli si i-a învătat, prin toate câte a făcut între oameni, cele ale împărătiei lui Dunmezeu. După aceea i-a învrednicit de deosebita cinste de a propovădui Sfânta Evanghelie si de a săvârsi fapte minunate. Adresându-se lor, a asezat si Taina Preotiei prin cuvintele : «Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit si Eu pe voi. Si zicând acestea, a suflat asupra lor si le-a zis : Luati Duh Sfânt; cărora veti ierta păcatele, le vor fi iertate si cărora le veti tine, vor fi tinute» (Ioan XX, 21—23).

Sfintii apostoli, cum aflăm din Sfânta Scriptură, au săvârsit Sfânta Taină a Preotiei prin punerea mâinilor, adică: «hirotonându-le preoti în fiecare biserică, rugându-se cu postiri, i-au încredintat pe ei Domnului în Care crezuseră» (Fapte XIV, 23), dar având grijă «să nu pună prea degrabă mâinile peste nimem» (1 Tim. V, 22), să fie cu multă grijă, pentru că Preotia este lucrarea Duhului Sfânt (Fapte XX, 28).

In trei directii se exercită puterea si slujirea preotească si anume: Puterea învătătorească, adică de a propovădui cuvântul lui Dumnezeu, Mântuitorul Hristos a dat-o sfintilor apostoli si, prin ei, episcopilor si preotilor, odată cu cea sfintitoare, prin cuvintele : «Mergând, învătati toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui si al Fiului si al Sfântului Duh, învătându-i să păzească toate câte v-am poruncit voua» (Matei XXVIII, 19—20). Puterea sfintitoare a fost dată si în chip deosebit la Cina cea de Taină prin cuvintele : «Aceasta — adică Sfânta Euharistie — să o faceti spre pomenirea Mea» (Luca XXII, 19 ; 1 Cor. XI, 25). Despre puterea sfintitoare a preotiei vorbeste si sfântul apostol Pavel: «Asa să ne socotească pe noi fiecare om : ca slujitori ai lui Hristos si ca iconomi ai tainelor lui Dumnezeu» (1 Cor. IV, 1). Puterea de conducere duhovnicească le-a fost dată prin cuvintele : «Cel ce vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă, si cel ce se leapădă de voi se leapădă de Mine ; iar cel ce se leapădă de Mine se leapădă de Cel ce M-a trimis pe Mine» (Luca X, 16).

Sfintii apostoli au împărtăsit harul Preotiei prin punerea mâinilor ierarhiei bisericesti, (adică episcopilor, preotilor si diaconilor), având credinta luminată de Duhul Sfânt că harul hirotoniei, în una din cele trei trepte, nu-si are izvorul în cel ce pune mâinile, ci în Dumnezeu, cum ne arată si sfântul Ioan Gură de Aur : «Se pune mâna peste om, dar toate le face Dumnezeu si mâna Lui se atinge de capul celui ce se hirotoneste, dacă hirotonia se face cum se cuvine» (sfântul Ioan Gură de Aur).

Asadar, Preotia este de la Dumnezeu, cum îi scrie si sfântul apostol Pavel ucenicului său Timotei : «Nu fi nepăsător fată de harul care este întru tine, care ti s-a dat prin proorocie, cu punerea mâinilor preotimii» (1 Tim. IV, 14). «Te îndemn să tii aprins harul lui Dumnezeu, cel ce este în tine, prin punerea mâinilor mele» (2 Tim. I, 6).

Taina Sfintei Preotii o poate săvârsi numai episcopul si de partea ei văzută tine rugăciunea rostită de el:
"Dumnezeiescul har, care pe cele neputincioase le vindecă si pe cele cu lipsă le împlineste, hirotoneste pe (N) întru diacon (pe diacon întru preot, pe preot întru episcop...") si punerea mâinilor episcopului slujitor pe capul celui ce se hirotoneste.

Taina Hirotoniei are trei trepte — toate adeverite de Sfânta Scriptură si de Sfânta Traditie si bine cunoscute încă din vremea sfintilor apostoli — si anume : diaconia, preotia si arhieria.

In Faptele sfintilor apostoli în se arată cum a luat fiintă treapta diaconească, pe urma alegerii si hirotoniei celor sapte diaconi în Biserica din Ierusalim. «Pe acestia i-au pus înaintea apostolilor, si rugându-se si-au pus mâinile peste ei» (Fapte VI, 6).

Sfintii apostoli au hirotonit preoti în mai multe cetăti (Fapte XIV, 23) ; de asemenea, sfântul apostol Pavel a asezat si episcopi, pe care, prin viu grai si prin scrisori, îi sfătuieste să îndrepteze cele ce mai lipsesc si să aseze preoti prin cetăti (Tit I,5).

Si sfintii părinti dau mărturie neîntreruptă si netăgăduită despre cele trei trepte ale Sfintei Preotii, unul din ei scriind: «Supuneti-vă toti episcopului precum Iisus Hristos Tatălui, si preotilor ca apostolilor, cinstiti pe diaconi ca pe legea lui Dumnezeu.

Fără episcop nimeni să nu facă ceva din cele ce apartin Bisericii» (sfântul Ignatie Teoforul, Epistola către smirneni, VIII, 1—2).

Spre Sfânta Preotie poate păsi numai cel ce este găsit vrednic de primirea ei, după cercetarea lui de către duhovnic prin Taina Sfintei Spovedanii. Dar harul odată împărtăsit prin hirotonire nu se pierde niciodată. Cel hirotonit poate fi doar oprit — pentru pricini de abateri de la buna purtare preoteasc㠗 de la săvârsirea celor sfinte.

Potrivit treptei în care se află, primitorii Sfintei Preotii au puterea să săvârsească cele sfinte legate strâns de treapta preotiei lor. Astfel, episcopul are puterea să săvârsească toate Sfintele Taine si toate slujbele bisericesti, îndeosebi de a hirotoni întru diacon, preot si, împreună cu încă doi arhierei, întru anhiereu si de a sfinti într-un sobor de arhierei, Sfântul Mir. Treapta arhierească, venind de-a dreptul de la apostoli, prin succesiune apostolică sau episcopală, detine plinătatea celor trei puteri : de a învăta, de a săvârsi cele sfinte si de a conduce Biserica.
Preotul primeste de la arhiereu, prin hirotonie, darul celor trei puteri: învătătorească, sfintitoare si de conducere, însă fără dreptul de a hirotoni si de a sfinti Sfântul Mir si Antimisul.

Diaconul este ajutător al preotului si al episcopului, în întreita lor activitate, spre mântuirea credinciosilor, neputând săvârsi nici o Taină si nici o Ierurgie. Pe baza Revelatiei dumnezeiesti, cuprinsă în Sfânta Scriptură si Sfânta Traditie, Sfânta Biserică ne învată că Taina hirotoniei a fost instituită de Mântuitorul Hristos si că sfintii apostoli au împărtăsit harul Hirotoniei numai episcopului, preotului si diaconului. Acestea sunt cele trei trepte ierarhice avându-si baza în vointa Mântuitorului.

LECTURĂ DIN SFINTII PĂRINTI
«Preotia se săvârseste pe pământ, dar are rânduiala cetelor ceresti. Si pe foarte bună dreptate, căci slujba aceasta n-a rânduit-o un om sau înger sau un arhanghel sau altă putere creată de Dumnezeu, ci însusi Mângâietorul. Sfântul Duh a rânduit ca preotii, încă pe când sunt în trup să aducă lui Dumnezeu aceeasi slujbă pe care o aduc îngerii în ceruri. Pentru aceasta preotul trebuie să fie atât de curat ca si cum ar sta chiar în cer printre puterile cele îngeresti...

Preotii sunt aceia cărora li s-a încredintat zămislirea noastră cea duhovnicească ; ei sunt aceia cărora li s-a dat să ne nască prin Botez. Prin preoti ne îmbrăcăm în Hristos (Gal. III, 27) ; prin preoti suntem îngropati împreună cu Fiul lui Dumnezeu (Rom. VI, 4 ; Col. II, 12) ; prin preoti ajungem mădularele fericitului cap al lui Hristos (Col. I, 18). Prin urmare este drept ca preotii să fie pentru noi... mai cinstiti si mai iubiti chiar decât părintii. Părintii ne-au născut din sânge si din vointa trupului (Ioan I, 13); preotii însă ne sunt pricinuitorii nasterii noastre din Dumnezeu, ai acelei fericite nasteri din nou, ai libertătii celei adevărate si a înfierii după har» (sfântul Ioan Gură de Aur, Despre Preotie}.

SFINTELE TAINE

Mântuitorul Iisus Hristos ne cheamă neincetat la sfintirea vietii noastre, la mântuire. Aceasta poate fi dobândită numai in Sfinta Sa Biserică, cunoscand si împlinind Cuvântul lui Dumnezeu si împărtăsindu-ne cu Sfintele Taine ale Bisericii.

In urma pogorârii Sfântului Duh, cerul ne-a rămas deschis si, astfel, harul si darurile Lui se revarsă neincetat asupra si spre sfintirea celor ce fac parte din Trupul Mântuitorului Hristos, din Biserică. Dar lucrările văzute instituite de Hristos si săvârsite de episcop si preot, prin care, în chip nevăzut, se impărtăseste credinciosului harul Duhului Sfânt, se numesc Taine. Sfintele Taine sunt lucrări văzute, pentru că omul are nu numai suflet rational înzestrat cu libiertate, ci si trup. Prin aceste lucrări ni se împărtăseste însă harul nevăzut al Duhului Sfânt. Partea văzută sau externă a Sfintelor Taine o formează lucrurile, cuvintele si actele slujbei, iar partea internă sau nevăzută a Sfintelor Taine este harul dumnezeiesc care se împărtăseste prin partea văzută. Scopul Sfintelor Taine fiind sfintirea omului, harul pe care ele îl împărtăsesc este harul sfintitor. Iar ceea ce produce harul în sufletele credinciosilor, roadele speciale ale acestui har, sunt efectele Tainelor. Desi, după natura lui, harul dumnezeiesc este unul singur, totusi, prin lucrarea pe care o implineste, se deosebeste de la Taină la Taină. De pildă prin Sfântul Botez ni se împărtăseste harul iertării păcatului strămosesc si eventual al celor personale, precum si harul înfierii noastre. Prin Sfântul Mir — harul cresterii în Hristos. Ceea ce caracterizează si deosebeste o Taină de toate celelalte Taine este harul special pe care îl împărtăsesc. Taina Sfântului Botez ne încorporează in Hristos si ne face mădular al Bisericii Sale. El ne deschide usa spre celelalte Sfinte Taine.
Sfânta noastră Biserică ne învată că sunt sapte Sfinte Taine, toate întemeiate de Matuitorul nostru Iisus Hristos. Acestea sunt următoarele: Botezul, Mirungerea, Cuminecătura sau Impărtăsania, Mărturisirea, Preotia (Hirotonâa), Cununia (Nunta) si Maslul.

Sfintele Taine au fost săvârsite de sfintii apostoli si sunt săvârsite de urmasii lor legiuiti, după cum bine citim în Sfânta Scriptură : «asa să ne socotească pe noi fiecare om : ca slujitori ai lui Hristos si ca iconomi ai tainelor lui Dumnezeu»
(1 Cor. IV, 1). Deci nu oricare om poate să fie slujitorul Sfântelor Taine, după cum iarăsi aflăm din Sfiânta Scriptură, că Iisus Hristos «a dat pe unii ca să fie apostoli, pe altii prooroci, pe altii binevestitori, pe altii păstori si învătători, spre desăvârsirea sfintilor, la lucrul slujirii, la zidirea trupului lui Hristos» (Efes. IV, 11—12; 1 Cor. XII, 28—30 ; Evr. V, 1—6).

Astfel Sfintele Taine, pe care le avem de la Mântuitorul Iisus Hristos, ne sunt asemenea unor izvoare curate prin care curge puterea sfintitoare a harului dumnezeiesc, sau si asemenea unor stâlpi de neclintit pe care se reazimă viata cea nouă, viata crestină.

După sfintii părinti ai Bisericii Sfintele Taine sunt focul care încălzeste inimile, arde patimile si luminează sufletele si rodeste spre un folos ; altoiul care nobilează viata ; apa care spală întinăciunea patimilor si păcatelor; pâinea duhovnicească ce hrăneste sufletele noastre si doctoriile care ni se dau spre întărirea trupească si sufletească, spre viată vesnică.
Se întelege însă că atât pentru săvirsirea, cât si pentru primirea cu vrednicie a Sfintelor Taine este de trebuintă o pregătire deosebită, de pe urma căreia să si fim vrednici de harul lui Dumnezeu. Să cugetăm în liniste si cu răgaz la sfintenia Tainelor, la lucrarea lor mântuitoare, la adevărul că puterea lor este atit de mare, încât ele pătrund fiinta noastră, ne vindecă de durerile noastre sufletesti, ne hrănesc duhovniceste, ne sfintesc spre viată vesnică (Ioan IV, 10—14).

In mod deosebit, Sfintele Taine ne impărtăsesc si întăresc in noi darurile Sfântului Duh (Isaia XI, 2), adică dragostea, bucuria, pacea, îndelunga-răbdare, bunătatea, facerea de bine, credinta, blândetea, înfrânarea, curătia (Gal. V, 22—23). Iar aceste daruri sunt izvoare de sfintenie si de mântuire celor ce vin la Hristos si rămân ai lui Hristos (Efes. II, 5).

Sfintele Taine ne unesc cu Dumnezeu, făcând din noi locasuri ale Părintelui Ceresc, cum ne încredintează sfântul apostol, zicând că : «suntem templu al Dumnezeului celui viu, precum Dumnezeu a zis că : Voi locui în ei si voi umbla si voi fi Dumnezeul lor si ei vor fi poporul Meu» (2 Cor. VI, 16). Ele ne unesc si ne înfrătesc pe unii cu altii, nasc în noi viată nouă si buourie curată.

Dar noi suntem chemati nu numai sa primim, ci să si lucrăm împreună cu darurile Sfintelor Taine, ca ele să rodească în noi cât mai bogat; să ne fie trepte ale desăvârsirii, scări cu ajutorul cărora să urcăm de pe pământ la cer, la viata cea neimbătrânitoare si pururea vesnică (Ioan VI, 27 ; 1 Ioan II, 25).

Sigur stiti si dvs. rugaciunea pe care o spune preotul, cu epitrahilul pe capul credinciosilor, inainte ca acestia sa se spovedeasca. Va reamintesc finalul ei:

"Iata, fiule, Hristos sta nevazut, primind marturisirea ta cea cu umilinta. Deci nu te rusina, nici nu te teme, ca sa ascunzi de mine vreun pacat, ci fara sfiala spune toate cate ai facut, ca sa iei iertare de la Domnul nostru Iisus Hristos. Iata, si sfanta Lui icoana este inaintea noastra. Iar eu sunt numai un martor, ca sa marturisesc inaintea Lui toate cate-mi vei spune mie; iar de vei ascunde de mine ceva, sa stii ca toate pacatele indoite le vei avea; ia seama, dar, de vreme ce ai venit la doctor, sa nu te intorci nevindecat".

Ba da, spovedania este mai directa si mai adevarata cand e adresata direct Tatalui nostru. Problema e ca de obicei, cand facem aceasta, noi nu suntem nici directi nici adevarati. Pentru ca nu ne costa, de fapt, nimic sa ne imaginam ca vorbim cu Dumnezeu. In schimb, cand suntem sub epitrahil, desi ne aflam in fata unui pacatos, poate mai mare decat noi, avem macar stanjeneala ca ne aude in sfarsit, pe bune, cineva. Acolo nu mai e loc de imaginatii ci totul e concret, sesizabil cu simturile.
Dar cand ne aflam cu totul inchisi in turnul de fildes al mintii (eventual betonat cu niste studii oarecare in marea Britanie sau de-a dreptul in Manciuria), ne inaltam nu stiu cum atat de mult incat vorbim direct cu Unul pe masura noastra (inchipuita), in sfarsit cu Unul Dumnezeu (iar nu cu un prapadit de om care se intampla ca e preot).

Uite, eu cred ca daca mergi macar o data si te spovedesti pe bune la un preot, cresc sansele sa te intorci aici si sa ne scrii altceva.
Sau poate nu, nu vei spune altceva... nu stiu... Mergi, insa, si incearca.

Păcatele noastre nu sunt o noutate pentru Domnul, iar noi la spovedanie nu ne limităm în a-L informa pe Dumnezeu asupra dimensiunilor ticăloşiei noastre. Taina aceasta poate fi numită şi o anticipare la scară redusă a Judecăţii de Apoi, cu deosebirea că până suntem în trup mai avem o şansă la pocăinţă şi îndreptare. Nici nu se compară impactul psihologic şi duhovnicesc al mărturisirii în faţa unei persoane, cu monologul fariseic în faţa unui perete. Pentru că ruşinea resimţită în faţa duhovnicului este aproape zero faţă de aia de la Judecată, unde vom fi transparenţi ca nişte cristale în privinţa mizeriilor pe care acum le ascundem cu mare grijă ca nu cumva idolul imaginii noastre publice să sufere vreo vătămare.

Multumesc! Ce-am aflat este ca nu trebuie cercetat ce e mandria, pentru ca aflam ce e smerenia. Iar aici intram intr-un paradox, daca e buna calea smereniei si o urmam deja in cea mai mica masura, ne vom mandri cu ea. Si atunci o pierdem.
Mai bine sa urmam invataturile Lui Hristos iar harul acela isi va face aparitia.

Nu am zis ca nu m-as duce la niciun preot, ba din contra, Taina Spovedaniei este foarte importanta dar nu intr-atat incat sa pui parintii duhovnici inaintea Lui Dumnezeu.
Ce-ai scris tu mai sus Il coboara pe Dumnezeu la nivelul lor, ba mai jos. Asa cum tu ii vorbesti preotului de problemele tale, el nu poate avea solutii, nu este omniscient, in schimb te asculta, pentru ca prin el se savarseste iertarea pacatelor prin pocainta.
Acelasi lucru se intampla si vorbindu-i direct Tatalui, fiind constient de existenta Lui, nu-i ceri iertare unei figuri imaginare, relatia ta e cu tine si El, de copil si parinte, un mijlocitor nu se compara. Ba mai mult, El te va ierta si iti va da ajutorul necesar in functie de vointa Lui.
Tu suni a fariseu, nu a ca cineva care stie despre Iisus.

Taina spovedaniei este importanta.
Insa nu se compara cu relatia directa cu Dumnezeu. Ce ai scris tu, daca aceea este cu adevarat gandirea ta, te-ai departat de Iisus. Dumnezeu e Tatal, orice copil are dreptul sa vorbeasca cu El, sa-i spuna despre greselile sale, de parca materialul ar conta cand El este mereu cu noi. Asa s-a departat multimea, din cauza unor farisei cu gandirea aceasta, atunci cand L-ati pus pe Dumnezeu ca un fel de Stapan la care trebuie sa ajungi la El prin cai mijlocitoare. Voi i-ati departat pe credinciosi facandu-i sa uite ca au un Tata.
Iar in fata judecatii tale personale ti se va spune si despre gandirea ta gresita.
Si voi repeta ani intregi atat cat imi va permite Domnul si mi-a dat voie sa stiu, si va voi spune ca Judecata finala vine in mai putin de trei decenii si mai multe decat li se va permite unui alt popor sa stie.
Asa cum spunea parintele Arsenie Boca, lumea se va uita din senin la Romania.

Multumesc.

Multumesc pentru carti. Le voi cauta cand voi fi mai pregatit spiritual.
Si citind despre smerenie cu scopul de a infrange mandria, am realizat ca citind despre si vazand aprobare in comportamentul tau, poti usor pierde chiar si dramul acela de smerenie. Chiar pilda aceea m-a dus cu gandul la acest lucru.

Am vrut sa stiu pentru ca m-a intrebat un tanar de aici ce e mandria. Asa am realizat ca am foarte multa din ea. Si ca inca am. Ba mai mult, atat cat sunt om intotdeauna o voi avea.

Dar nu am cerut tainele, le-am citit si eu.
Si stiu rolul tainei spovedaniei.
Pe voi va orbit reaua credinta. De ce nu puteti intelege ca Dumnezeu nu e un stapan magic care indeplineste sau nu dorinte si nu doar trimite oameni sfinti spre a va salva, ci este chiar El, un Tata care va iarta daca ii spuneti pacatele voastre? Pentru ca in proces realizati existenta Lui infinita si primiti si iertarea Lui.

Tainele, religiile. Acestea vor disparea. Vine cel abundent care va tine lumea sub calcaiul lui si al surorii sale. Va va aduce pacea, toti liderii lumii ii vor cadea la picioare si toti se vor minuna de puterea lui. Apoi cei doi profeti vor spune despre Adevar si sub amenintarea musulmanilor ce-l cred profet pe Antichrist vi se va pune arma la cap: esti crestin sau nu?
Finalul zilelor vine in mai putin de trei decenii, omenirea va vedea ultimele raze de soare pe data de 26 Decembrie 2038.
Putini vor mai sustine Adevarul, din cauza gandirii de fariseu pe care o intalnesc chiar si aici, in gradina Lui Hristos.
Cand i-am zis ca mi-am pierdut credinta in oameni si ca vreau sa raman doar cu credinta in El, mi-a zis: Nu, sa nu pierd niciodata credinta in voi.
Unde? Unde cand v-a furat mandria capul. Voi chiar nu stiti ca spiritele rele sunt peste tot? Planeta e un glob negru in acest moment. Treziti-va, religia voastra nu va mai fi, tot ce ramane e virtutea si credinta in Iisus, Fiul Lui Dumnezeu.

:107:
Deci, ai intrebat despre spovedanie si daca poti sa iti marturisesti pacatele direct Tatalui, asa cum fac sectarii iar eu ti-am aratat ce spune Biserica Ortodoxa despre Taina Spovedaniei, ca sa intelegi ca iertarea pacatelor se face numai si numai prin duhovnic. Cum m-a orbit pe mine reaua credinta din moment ce Taina Spovedaniei & celelalte 6 Taine, pe langa dogme, canoane, Sf.Traditie, fac parte din baza ortodoxiei? Zici ca stii tainele, atunci de ce mai intrebi daca se iarta pacatele in afara spovedaniei? Daca le-ai fi citit si inteles, ai fi stiu ca nu.

Initial eu am crezut ca iti lipsesc amanunte din cateheza, ca esti la inceput in cautarea ortodoxiei, dar vad ca nu, ti-ai facut deja o opinie despre crestinism si cu alte cuvinte negi anumite parti ale invataturii ortodoxe sau chiar toata invatatura ortodoxa.

Sfaristul lumii nu il stie nimeni, nici ingerii din cer, nici sfintii, nici Fiul, numai Tatal, asa ca nu stiu de unde ai venit cu data respectia, asa cum faceau sectarii prin america cand ieseau cu pancardele pe strada ca vine sfarsitul lumii. Deaia zici ca te paste mandria, caci le "proorocesti" oamenilor despre sfarsitul lumii in 30 de ani si te lauda?

Ortodoxia este Adevarul! Taintele si Biserica Una Sfanta si Apostoleasca, Biserica Ortodoxa este nemuritoare, nu o vor birui nici falcarile iadului, nici sectarii, nici musulmanii, absolut nimeni, ptr. ca este Biserica Lui Hristos, si asa cum Hristos este vesnic asa va fi si Biserica Sa.

Profetii nu vor fi ucisi de musulmani, nu stiu de unde ai tras concluzia asta. Nu doar musulmanii se vor inchina lui antihrist si ii vor prigonii pe cei doi Profeti, ci si evreii, sectarii, ateii, chiar si dintre ortodocsi. Musulmanii nu sunt reprezentativi ptr. uciderea celor doi Profeti.

Ce mandrie domne, ce mandrie? Ai venit asa sa ne intrebi pe noi cum sa te vindeci de mandrie, si cand ti s-au dat tainele ptr. a te ajuta sa intelegi mai bine cum vine treaba cu spovedania, acuzi de mandrie? Unde este mandria in a posta o parte din catehizmul ortodox, cand tu ai cerut lamuriri? Mi se pare ca e asa un fel de dubla intentie, pe de o parte vrei ajutorul, pe de alta parte vii cu erezii si ne faci pe noi ortodocsii orbiti de credinta rea-adica ortodoxia e credinta ea, auzi!

Deci nu e bine sa pornesti pe calea smereniei, e bine sa stai asa ca de, hocus-pocus vine harul si te smereste, tu stai si astepti sa pica para din pom. Asa deci. Dumnezeu nu e Aladin.

Iar Cezar, Antiecumenism si Mihai au raspuns f.bine. Nu sunt perfecti, asa cum nu sunt nici eu, si ma indoiesc ca ei insisi se considera perfecti, dar farisei si dezbinatori de la Biserica Mama nu sunt. Cerceteaza tu putin istoria crestinismului pana in anul 1054 si apoi mai vorbim. Userii au fost amabili si s-au oferit sa te ajute cu sfaturi si sa impartaseasca din cunostiintele lor si tu ii acuzi si le pui etichete. Cand intri in casa straina te stergi pe picioare, dai buna-ziua, te prezinti si respecti gazdele!!!

Si te rog nu il baga pe Parintele Arsenie Boca in prostiile astea, caci dansul nu are nici o treaba cu ce spui tu.

Ce religie esti mai? Ca ortodox dupa gandire cu siguranta nu esti! Ce tot veniti mai aici sa provocati tulburare?

N-am intrebat de spovedanie. Vazandu-i explicatia pentru spovedanie, intrebarea mea a fost daca nu este mai directa pocainta cu Tatal. Mi s-a confirmat, DAR tot cu preotii e mai bine conform voua.
Asta e minciuna, si asta face masele sa se departeze de Dumnezeu, felul in care spuneti ca omul are dreptul la o audienta cu El numai prin Biserica. Tainele Botezului, al Sfantului Mir, si al Impartasaniei sunt esentiale pentru orice crestin, si oricum numele celor ce le primesc sunt scrise in Cartea vietii. Dar oare crezi tu ca daca un pagan nu se pocaieste de toate pacatele recunoscandu-L pe Iisus pe patul de moarte, nu va fi primit el in Imparatia cerurilor?
Daca nu intelegeti conceptul acesta, nu puteti intelege iubirea si deci pe Dumnezeu.
Si cand te superi in tine pentru ceva pretios ce crezi ca iti este atacat, ia seama ca acolo isi face prezenta mandria. Dar cand ai pace si dorinta de intelegere, pricepi cu inima ce vrea sa-ti spuna celalalt.
Am intrebat de mandrie, pentru ca da, am mandrie. Iar asta nu e nici ultimul din pacatele mele, probabil ca sunt cea mai imorala persoana de pe forumul acesta pentru ca asa cum am zis, mai mult m-au ridicat ceilalti pentru lucruri pe care nu le-am facut si mi-au lasat loc de manipulare si minciuna din partea mea, decat chiar sa fi facut lucruri extraordinare prin harurile primite de la Dumnezeu.
Iar El a decis sa ma scoata din necunoastere, sau din prea multa cunoastere, si sa-mi arate Adevarul si atunci cand cineva huleste impotriva Lui, nu ma pot decat revolta desi nu-mi sta in fire, ca martori pot imi sta cunoscutii, despre toate am tacut pana acum dar despre El nu mai am cum.

Nu-mi puteti spune ca relatia mea personala cu El este unica -apartine fiecaruia, e a fiecaruia, e singura ancora care va mai ramane cand religiile se vor dori unificate sub cel ce pretinde ca aduce pace.
Nu-mi puteti spune ca atunci cand aveam 10 ani si mi-a fost invadata mintea de ganduri negre, strigand pe El si nu pe alti sfinti, cerandu-mi Lui iertare si nu altora, mi-a dat sa vad doua secunde de viitor indeajuns sa inteleg ca daca Il strig cu toata credinta din lume, precum calugarul in noaptea in care ii bateau diavolii la usa si el doar invocandu-l pe El i-a facut sa dispara, voi putea muta muntii din loc si face totul spre voia Lui.
Si intr-adevar, daca i-as fi ascultat atunci viziunea, nu as fi intrat in probleme. Acelasi lucru este aici, in acest moment El ma invata si imi da informatii, si-mi releva ca toate planurile intortocheate ale diavolului de la inceputul timpului nu sunt nimic pe langa siguranta planului Lui. A aranjat totul frumos asa incat cel care Il are pe Iisus in inima nu se mai poate indoi de existenta Lui.
Lumea nu este atee sau agnostica pentru ca si-a gasit iluminarea, lumea e asa pentru ca are nevoie de crestini reali, nu fatarnici, nu ca toti ceilalti: doar prin mine poti ajunge la Dumnezeu, care sa arate bobul ala de credinta fara frica, ci cu curajul asigurat doar de Dumnezeu.
De aceea va zic voua, nu este pentru mine, voi trebuie sa va pregatiti nu orele in Biserica pentru ca acelea pot fi irosite cu o falsa smerenie, nu cu un post fals-mai frica sa-ti fie de ce iese pe gura decat de ce intra pe ea, ci cu credinta ca Dumnezeu exista nu ca zeu greu de atins, ci ca Tata, Creator. Daca nu vreti sa vorbiti cu El, cum va puteti astepta sa va raspunda?
Limitata e credinta voastra cand vi-o limitati, caci El nu poate ajunge la voi daca voi nu-L lasati prin putina voastra credinta. Chiar credeti ca profetii erau asa iluminati incat sa primeasca vocea Lui Dumnezeu, exclusiv ei? Nu, i-a ales Dumnezeu pentru simpla lor credinta, nu mai mare de un bob de mustar, dar tot existenta. Fiind omniscient, stia ca o vor mentine si o vor cultiva.
In momentul in care citind acestea tu simti ca ai credinta in El in totalitate, afla ca te inseala mandria, pentru ca nu exista efort uman mai mare de a ajunge la El prin ceea ce in latina se cheama "fides", acelasi cuvant ce in limba romana va fi radacina pentru "fidelitate, loialitate". Oare ai nevoie de dovezi de la cel iubit, sa-l crezi?
Daca vi-as fi pus toate cunostiintele pe care mi le-a dat Bunul Dumnezeu sa le invat de-a lungul vietii in fata: filosofie, studii de religie si mitologie, latina, greaca si ebraica, m-ati fi considerat de-a voastra? In schimb vi s-a incoltit in minte gandul ca cum poate indrazni ignoranta aceasta sa spuna ca ai nostrii preoti nu sunt mai buni ca Dumnezeu Creatorul Insusi?
Am intrebat doar ce e mandria pentru ca cand cineva doreste raspunsuri se duce la sursa, si mi le-ati dat pe toate. Acum dara, trebuia sa tac cat priveste restul, pentru ca la Dumnezeu nu avem acces decat prin, cutare si asa.
Ce m-a invatat acum putin timp este ca acea cunoastere-pe care o slaveam eu-nu este nimic, e un amalgam de lucruri trecatoare, doar Adevarul ramane. Prin urmare, cum te poti atasa asa usor de cunoasterea derizorie si sa pierzi din vedere ce este mai putin ascuns si evident? E tot lucratura diavolului care nu degeaba ne-a facut constienti de ce e bine si rau, Prometeu a dat focul oamenilor, Loki a furat de la Odin si a avut aceeasi soarta cu a lui Promoteu, Osiris la avut pe Horus. Mitologiile sunt minciuni si sunt descrieri ale Satanei de-a lungul vremii. Asa cum a spus si parintele Arsenie Boca, tot planul Diavolului a fost de la inceputul vremii, aceeasi poveste scrisa de o suta de ori, de la mayasi, la hindusi, la budisti, la druizi si egipteni, pana la scaunul papal roman.
Nu pot sa va mint legat de acest lucru, Apocalipsa vine, iar data aceea este ultima din grijiile voastre cand in vremea acelei zile, voi nu veti mai fi in preajma sa vedeti uratenia de pe Pamant.
Profetul va va spune despre evrei si Israelul modern, despre inchinarea la doua idei opuse, iar copiii vor fi primii salvati. Parintii se vor intoarce catre copil si copilul catre parinti, iar credinta va va fi testata.

Ignori un aspect foarte important menţionat în NT:
11. Şi mulţi prooroci mincinoşi se vor scula şi vor amăgi pe mulţi. Matei (24, 11)
24. Căci se vor ridica hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor da semne mari şi chiar minuni, ca să amăgească, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi. (Matei 24, 24)
36. "Iar de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl". (Matei 24, 36)

Ia aminte la aceste cuvinte ale Mântuitorului şi lasă proorociile astea de doi bani, să ştii că nu vei impresiona pe nimeni pe aici.

De unde le-ai mai scos şi pe astea, din senin cumva? Şi dacă tot ai pomenit de părintele bine ţi-ar şade să-i citeşti sfaturile care spun cam aşa: "Păcatele trebuie ispăşite după spovedanie aici (în viaţa aceasta), prin canon şi prin suferinţe purtate cu răbdare, ca să scăpăm de ispăşirea de dincolo" sau "Spovedania deasă la Preot, postul trupului şi al minţii, rugăciunea şi pocăinţa sunt cele mai puternice arme în lupta împotriva desfrânării".

Deci voinice, mai uşor cu ideile propii. La fel şi cu epitetele pe aici! Vezi că corniţele nu pot sta mult timp ascunse, la fel şi codiţa. Ai intrat pe forum dându-te drept miluşel care vrea să înveţe ceva şi dintr-o dată brusc ai devenit învăţător şi chiar prooroc. Dacă eşti vreun sectar care se plictiseşte, ia aminte că ceea ce semeni vei secera!

ps: mie îmi miroase a troll

Acum ca ai editat, ar trebui sa termin cu raspunsul.
Inteleg, ca evreii asteptati un car cu foc si fulgere. Pe Ilie langa Enoh.
Asa cum Ioan Botezatorul nu a fost recunoscut, asa il veti ignora si pe urmatorul Ilie.

Ma numesc Manole, din Immanuel sarbatorit pe 26 decembrie, iar eu va voi spune despre Mesia ce va veni din nou dupa ce voi fi terminat cu relevarea Antichristului, a evreilor mincinosi si a inchinarii la doi zei.
Veti vedea puterea Domnului si nu a mea, caci eu sunt cel mai mare hot si manipulator. Insa intr-adevar pentru a desconspira un hot ce vine-n noapte, ai nevoie de un alt hot reformat sa stii cum gandeste.
Voi toti, copiii Lui Dumnezeu, veti fi salvati prin puterea credintei. De aceea aveti nevoie sa fiti pregatiti. Peste trei ani, lucrurile se vor pune in miscare. Luati seama, se va face doar voia Lui.

Amice, mai uşor cu prozelitismul pe aici! Mai respiră, trage aer în piept şi spune după mine "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă". Şi împreună cu mine mai spune "Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim".

Am spus om bun si ma umileste mai mult spunandu-mi adevaruri si smerindu-ma.

Ceea ce scrie acolo chiar m-a ajutat, pentru ca initial El mi i-a aratat pe cei care vor fi hristosii falsi.
Si mi-ai spus si cine stie data cand se va sfarsi totul. Doar Dumnezeu.
Pai bun, multumesc, acum sigur e de la El.

Nu preotii sunt Biserica, Hristos este. Tu intelegi asta? Voi de fapt, nu puteti intelege asta.
Ca fariseii credeti ca voi stiti totul, de aceea ar fi putut Dumnezeu sa aleaga un preot, unul din voi, sa trimita mesajul sau si sa pregateasca lucrurile pentru Iisus, dar n-a facut-o.
Voi intelegi ca asa cum nu L-a trimis pe Ilie, ci pe Botezator, asa va trimite pe altcineva? Sunteti ca fariseii, asteptati semne divine, si pic de credinta n-aveti.
Nu va mustrez eu, ci o va face El cand va veni.

Tin post de nevoie si azi parea apa mancare, si mi-a dat gand sa merg intr-un parc de aici, unde am gasit mure si altele ca la noi in Romania.
Imi zici de post? N-am tinut unul in viata mea iar acum Dumnezeu imi arata cum sa tin unul.

N-am venit ca un mielusel gata sa se transforme in lup. Aceea va spun sincer ca este mama Antichristului, Lilith.
Am vrut un raspuns, si nu l-ati dat sub Cuvantul Lui Iisus. Ereziile voastre provoaca predica, altfel v-as trata asa cum ma tratati si voi pe mine, ba chiar mai bine. Va iubesc pe voi, dar pe Dumnezeu mai mult.

Daca ati avea cea mai mica credinta, Dumnezeu v-ar permite sa aflati totul.
Voi asteptati un "hocus pocus" ca sa credeti cand ordinea e inversa. Intai credeti, nu mintiti fatarnic, si apoi veti vedea.
Acest lucru e de la El intelegeti, nu are legatura cu ce cred eu.
E acolo in Scriptura si voi preferati interpretarile voastre.

Observ că te pricepi la a răstălmăci ideile cuiva, însă nu ai găsit persoana potrivită şi îţi repet că în acest caz ai greşit forumul.

ps: miroase a troll sau a sectar, adminul ar fi bine să ia măsuri.

Nu crezi, dar o vei face Ovidiu.
In trei ani atentia lumii se va concentra exclusiv pe Romania.
Toti veti afla de ce, si cand imi vei auzi numele Manole, te vei convinge de Adevar.

Ma retrag, am facut tot ce am putut aici.

-dar cine esti tu ca sa-ti auzim numele:vreo vedeta? politician? prooroc ?

eu zic ca esti in inselare ,mai bine ai citi:

Sfantul Ignatie Briancianinov-despre inselarea mintii

Sfantul Ignatie Briancianinov-despre inselarea inimii (“parere”)

Eu, fariseu?
Ma magulesti...
Sunt doar un prost care si-a inchipuit, in prostia lui, ca ai vreun dram de buna-vointa in tine. Vezi cat de prost sunt eu, sarmanul? Roaga-te asadar pentru mine (desigur, dupa ce te spovedesti...).

Sa inteleg ca si tu esti un prooroc care apare ca ciupercile dupa ploaie ? (precum :martorii lui iehova , mormonii , baptistii, penticostalii si adventistii ?)

Preotii fac parte din Biserica Apostoleasca si Soborniceasca a lui Hristos.
Pe de alta parte vorbeai de Sfanta Spovedanie si marturisirea pacatelor... Iisus Hristos spune clar : Adevărat grăiesc vouă: Oricâte veţi lega pe pământ, vor fi legate şi în cer, şi oricâte veţi dezlega pe pământ, vor fi dezlegate şi în cer. Deci , dezlegarea pacatelor se face doar prin intermediul preotului. Degeaba iti spui pacatele in rugaciune , pentru ca pacatele pot fi dezlegate numai si numai prin intermediul preotului.


De ce sa te cred? Eu cred doar Scrptura care zice : Şi mulţi prooroci mincinoşi se vor scula şi vor amăgi pe mulţi.

Sa rad sau sa plang ?? De unde ai mai scos-o si pe asta cu mama antihristului Lilith?? Eu nu am auzit/vazut/citit asa ceva - decat in serialul tv Supernatural.
Nu scrie nimic in Biblie de Lilith , deci acest lucru este doar o minciuna sectanta.

eu sunt prea pacatos ca Dumnezeu sa imi faca revelatii , dar noroc cu tine ca esti credincios - poate imi spui si mie ce ti-a permis Dumnezeu sa afli ?
Si eu prefer sa ascult Sfanta Scriptura care spune sa nu dau ascultare invatatorilor mincionsi:
Căci se vor ridica hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor da semne mari şi chiar minuni, ca să amăgească, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi. (matei 24,24)


Asadar, te rog , mergi la cel ce te-a invatat asemenea minciuni si spune-i sa o lase balta cu prozeletismul sectant..... si intorce-te la Sfanta Biserica Ortodoxa a lui Hristos care a fost infiintata de insisi Sfintii Apostoli.

editat.....