Sa nu-l ispitim pe aproapele nostru
 

Am vrut mai demult să aduc în atenţie subiectul ăsta. Dar nu e prea tîrziu nici acum.

ARHIMANDRITUL EFREM (Staretul Sf. Man. Vatopedu):
"...De aceea, cred ca si dumneavoastra ati inteles ce scop important aveti de implinit. Trebuie, pentru a reusi, sa ravniti a avea o relatie neintrerupta cu harul Duhului Sfant, pentru ca in felul acesta va veti umple de slava si voi si veti contribui si la slava Bisericii. Biserica nu s-a temut de prigoanele lui Traian, Diocletian sau Nero, Biserica nu a fost niciodata ingenuncheata de prigoanele ateilor. Biserica a fost insa ingenuncheata, in latura sa umana, atunci cand reprezentantii ei nu au fost consecventi cu ei insisi.De aceea Mantuitorul Hristos, in Noul Testament, se adreseaza cu „vai”celor care scandalizeaza pe fratii lor mai mici. „Vai omului aceluia prin care vine sminteala”(Matei 18:7 ). Si cea mai mare sminteala care se produce in viata Bisericii este aceea care vine de la oamenii ce reprezinta Biserica. Fie ca acestia sunt teologi laici, fie ca sunt teologi purtatori de rasa, fie ca sunt calugari, fie ca sunt episcopi. Fie ca sunt egumeni.

Va doresc — ca sa nu ma lungesc, pentru a va da dumneavoastra cuvantul —sa nu va uitati nici o secunda telul. Luati aminte la pacat! Luati aminte la curatenia morala! Pentru ca trebuie sa tinem minte neincetat ca aceasta curatenie morala este premisa dogmatica a sfintirii omului! Daca nu ia aminte la acest lucru studentul teolog sau oricine se nevoieste, atunci seamana in vant. Veti dobandi aceasta sfintenie daca aveti un duhovnic, daca sunteti bine incadrati in viata Bisericii si va impartasiti de Sfintele Taine ale Bisericii. Atunci Duhul Sfant va va ajuta sa deveniti oameni plini de har. Nu va intristati, nu deznadajduiti si nu va infricosati de caderile pe care eventual le aveti. Sfintii Parinti nu s-au nelinistit de cei care se nevoiesc, chiar daca acestia, in lupta, pot aluneca pe moment. Sfintii Parinti s-au nelinistit si au plans, s-au interesat si i-a durut pentru cei care si-au dispretuit mantuirea. Sa nu se intample acest lucru cu noi!"

Mi-am tot pus întrebarea, oare ce cred oamenii care nu prea merg biserică, dar care văd un preot dându-se jos dintr-o maşină supărată. Eu am rămas mască, şi recunosc că pe moment m-am smintit, într-o zi când doi călugări tineri au coborât dintr-un A8 supărat, erau dezorintaţi, probabil se rătăciseră prin oraş, maşina avea număr de alt judeţ. Nu spun că preoţii nu ar trebui să folosească maşini, dar să aibă în vedere faptul că prin ceea ce sunt ei pot sminti uşor.

Există şi alternative "eco", pentru satisfacţia credincioşilor adepţi ai austerităţii clerului.

http://pcdn.500px.net/1241381/a98f05...79d26a63/3.jpg

Aşa este. La biserica de metanie, mai vine din când un preot pensionat. Când timpul este favorabil vine cu bicicleta, iar pe timp de iarnă cu autobuzul. Probabil că nici nu dispune de maşină sau chiar dacă dispune, este un exemplu mai rar întâlnit.

Cand cercetam cu atentie, vedem de cate ori am fost o surse de ispite, chiar fiind mireni.

Daca o femeie se imbraca prea elegant, se umfla de mandrie si le poate pune pe alte femei in situatia de a o invidia, iar pe barbati de asemenea ii poate sminti.

Daca un om se lauda ca are bani, poate duce in ispita pe unul care sufera de pacatul lacomiei.

Cand suntem trufasi, dispretuitori sau sarcastici, putem starni mania aproapelui nostru. Smerenia singura ne poate pazi de pacatul de a-l ispiti pe aproapele nostru. Iata de ce e atat de importanta.

Dar una e sa vorbesc despre smerenie si alta e sa o am.

Chiar şi această atitudine este o dovadă a smereniei. :1:

Nu ma smintesc cand coboara un preot din ultimul tip de masina...imi pare rau ca simte nevoia sa aiba ultimul tip de masina (desi n-ar trebui sa judec)...ca de o masina in ziua de azi cam ai nevoie..degeaba spuneti de biciclete..cand ai rude intr-un sat apropiat sau trebuie sa ajungi la copii sau faci cumparaturi etc.
Preoti adapteaza stilul de viata putin dupa stilul societatii si fara sa vrea de cele mai multe ori...problema e atunci cand doresc sa impresioneze sau sa depaseasca un standard (ce e drept la noi standardele sunt cam ridicate pentru aportul pe care il aducem societatii)...desi e posibil si sa fi primit masina...

Foarte adevărat, din păcate.

Si cand ispitim fara sa constientizam?
 

Luni am venit de la parinti si cum nu-mi mergeau prizele am chemat un electrician.
Mi s-a parut de treaba, amabil...m-am gandit sa-l servesc cu ceva. Nu aveam decat mere si struguri ..m-am gandit strugurii nu prea merg..ii dau un mar. Il spal si cand il stergeam cu o carpa mi-am dat seama cum arata situatia (parca il tentam ca Eva pe Adam). M-am rusinat si am ascuns marul desi mai aveam putin si-l puneam pe masa. Cred ca nu m-a vazut. Dar mi-am dat seama ca am tendinta de a atrage instinctiva atunci cand imi place cineva.

Lupt sa o dobandesc si recunosc ca imi este destul de greu. Asa cum am scris pe alt topic destinat portului popular, in copilarie si chiar in tinerete am cantat cantece lumesti. M-am umplut, insa, de o mandrie mare care mi-a adus destule necazuri. Abia cand m-am imbolnavit zdravan mi-am schimbat gandul de a deveni vedeta. Cu ajutorul unui calugar, insa, mi-am observat mandria.

Cantarile duhovnicesti le-am descoperit mai tarziu. Dar si pe acelea eu le cantam cu mandrie, fiind atenta numai la vocea mea, nu si la continutul cantarilor. Doar cand am o stare duhovniceasca mai buna, in post, traiesc ceea ce cant.

Cand am cantat prea tare, am ispitit, caci am enervat pe cineva care prefera un ton mai domol. Acum cant incetisor, in general. Asta e inca o lectie primita.

Se pare că nu ai îţeles ideea. Nimeni nu a cerut preoţilor să meargă numai cu bicicleta, era doar un exemplu contrar a ceea ce eu am relatat.

Eu zic ca mai potrivit ar fi sa mearga calare pe un magar.
Si lumea tot n-ar fi multumita. Ar zice unii "saracul magar!"

Asta e ca in pilda aceea: doi oameni, un tata si o fiica si un magar. Daca merge fiica pe magar si tatal pe jos, oamenii spun: "Ia uite ce fiica fara inima, il lasa pe bietul taica-sau sa mearga pe jos!" Daca tatal merge pe magar si fiica pe jos: "Ia uite ce tata fara inima, o lasa pe fiica-sa sa mearga pe jos!" Daca merg amandoi pe magar: "ia uite ce oameni fara inima, bietul magar!" Daca merg amandoi pe jos si magarul langa ei: "Ia uite ce oameni prosti, au un magar si il tin degeaba!" Deci oricum ai da-o, tot nu-i bine, ca smintesti lumea! :21:

Acum, serios vorbind, citind titlul topicului, ma asteptam sa gasesc o alta problematizare a iscodirii aproapelui, cam in genul celei despre care vorbea parintele Paraian: daca gasesti un om bun la ceva, nu il iscodi si in ceea ce priveste alte aspecte, caci s-ar putea sa nu il gasesti la fel de bun! Adica o altfel de raportare: noi ne ispitim aproapele, cerand prea mult de la el sau avand tendinta de a-l incadra intr-un tipar care ne satisface.

La mine in biserica, acum cateva saptamani, un preot in varsta a lesinat in altar, am mai scris pe alt topic. Rumoare, ambulanta, in fine, a continuat sa faca slujba - era intr-o sambata. Dupa slujba, a fost chemat la cimitir(e). A confirmat ca vine, dar a cerut un mic ragaz. Oamenii, aceiasi care se speriasera si il compatimeau cand il vazusera cazut fara cunostinta in altar, au inceput sa se revolte: cum, dar noi am vorbit din timp! acum, acum vrem! nu mai putem astepta! cum adica sa nu poata sa conduca o masina? ce, o fi vreun print, sa ii punem noi la dispozitie un automobil! Ce daca a lesinat, poate sa si moara pe drum, dar numai dupa ce face noua slujba la mormant! Doamne, fereste!

Ceea ce am vrut să spun este să nu fim noi cauza ispitirii celuilalt. Să nu-i cauzăm noi gîndul păcatului, asemănîndu-ne celui viclean care ne doreşte răul. Să nu surpăm pe fratele nostru cel [poate] mai slab, care poate să cadă din cauza cuvintelor nostre rostite sau scrise fără a ne gîndi că pot fi cauza păcatului lui.

De exemplu, să nu împroşcăm pe celălalt cu vorbe prost alese în postările de pe forum, aşteptînd de la el să vedem reacţia unui creştin care rezistă tentaţiei de a răspunde cu aceeaşi monedă. Să nu ne dăm noi mai deştepţi ca altul, să nu ironizăm, să nu ne jucăm cu orgoliul celui care citeşte rîndurile aşternute pe ecran.

Să nu smintim, să fim mai cumpătaţi în exprimare. Să luăm aminte.

Nu e rau sa judeci, rau e sa judeci prost, invinuindu-l pe celalat de lucruri de care poate nu e vinovat.
Si chiar daca ar fi, osandindu-l ca pe unul fara speranta la mantuire.

Bine formulat :)

Nu stiu de ce am impresia ca cei care ridica obiectii de genul asta nu sunt cei cu bani dar traiesc smeriti ci cei care neavand bani, sunt saraci si in smerenie.

Pe principiul: Pai ce, daca eu nu am masina de lux, cum indrazneste acest slujitor al Domnului sa fie mai bogat decat mine?

Asta imi aduce aminte de o povestioara: avem urmatoarea scena: un preot coborand dintr-o masina luxoasa, insotit de o femeie frumoasa si de un baiat care ii duce servieta. Ce gandesc oamenii, vazand privelistea? Proiecteaza asupra preotului propriile patimi.
Cel chinuit de patima desfranarii se gandeste ca femeia ii e amanta.
Cel chinuit de patima lacomiei se intreaba de unde are preotul acesta bani sa isi cumpere o asemenea masina.
Cel chinuit de patima mandriei e foarte deranjat ca preotul nu e in stare sa isi care singur geanta.
Dimpotriva, un om curat si smerit se gandeste, vazand femeia frumoasa, ca este sora sau sotia preotului, vazand masina, ca i-a fost daruita de vreun credincios cu dare de mana si, vazand omul carandu-i geanta, il fericeste ca s-a invrednicit sa ajute preotul si sa duca Sfanta Impartasanie.

Gandesc ca intalnirea, confruntarea cu celalalt e cel mai bun mijloc de autocunoastere. Stand in camaruta noastra, riscam sa ne cream si despre noi, si despre altii, tot felul de inchipuiri periculoase, care sa nu aiba niciun corespondent in lumea reala.
Sper sa nu il fi suparat pe Florin Ionut, pe Ovidiu sau pe altcineva cu aceste postari ale mele... Discutam niste aspecte teoretice, fiecare ia ce i se pare bun de aici.

Poate si de asta unii se ambaleaza atat de tare impotriva la ceea ce le spun altii, pentru ca vad ca intr-o oglinda propriile patimi si atunci raspund cu indoita ura - o data pentru ce au proiectat si o data pentru ce considera ei indreptatiti a rasplati celuilalt, "crestineste".

De unde atat.
Stim ca multi suntem crestini de forma, deci nu avem astfel de asteptari, stim ca la un sut, urmeaza altul inapoi :)

Dar stai linistit, sunt doar in plan "ideologic", "forumistic", sa zicem asa, daca ne-am vedea "live" am zice "Doamne ajuta" si am ocoli politica si alte subiecte care ar risipi atmosfera duhovniceasca. :)

Sunt sigur ca protejarea orgoliului celuilat este una din invataturile de capatai ale crestinismului.

Asa cum si orgoliul in sine, este o virtute care trebuie intretinuta, stimulata, protejata..

De multe ori am senzaţia că oamenii uită că în spatele unei adrese de email sau a unui pseudonim de forum este de fapt un om, un creştin şi, uneori, poate chiar un Sfînt.

M-am exprimat greşit. Să spun mai bine că nu trebuie să-l deranjăm pe celălalt nicicum cu faptele şi vorbele noastre, să nu ne jucăm cu demnitatea lui. Să nu scăpăm demonii noştri în ograda sufletului lui.

dezlegarea imaginatiei.
 

un sfint nu cred ca va intra in harmalaia creata mai tot timpul aici,ci va traii departe de lumea dazlantuita,in pace, liniste, rugaciune,comuniune cu Dumnezeu.forumistii crestini, se schilodesc unii pe altii,si ateii lovesc in tot ce misca.unde esti smerenie?.