Mantuirea
 

Am deschis acest topic pentru ca m-a surprins o afirmatie facuta pe site prin care se afirma ca, daca s-ar mantui si necrestinii, nu ar mai avea sens sa fim crestini. Ce parere aveti despre o astfel de afirmatie?

Deja sunt deschise topicuri pe această temă, şi chiar multe, deci nu văd rostul deschiderii altuia pentru această temă.

Pai in primul rand daca prin mantiurea necrestinilor inseamna primirea ca rob bun si credincios a unuia care nu a fost al lui Christos (crestin= al lui Christos. Asta ca etimologie) atunci inseama ca Iisus a mintit si ca jertfa Sa nu are niciun sens in vederea manturii.

Dacă aş şti că toate religiile sunt mântuitoare şi că toţi se mântuiesc, aş alege după alte criterii. După criteriul estetic, probabil că brahmanismul sau budismul: îmi plac mult asanele Yoga.

Sau aş alege să fiu epicureic, punând în practică învăţătura lui "Carpe diem !"

By the way: celor înzestraţi cu o cunoaştere avansată a limbii engleze, le recomand următoarea poezie a lui Chesterton: http://www.cse.dmu.ac.uk/~mward/gkc/books/ascetic.html

Este trist raspunsul dvs. De ce sa incetati sa-L iubiti pe Domnul Iisus pentru ceea ce a facut pentru dvs. atunci cand El face acelasi lucru si pentru altii? Nu-i un motiv ca dimpotriva, sa Il iubiti si mai mult pentru toata compasiunea si iubirea daruita intregii omeniri?
Ma lasa perplexa astfel de raspunsuri.

Deci, susţineţi că dacă trec la brahmanism încetez să-L iubesc pe Domnul ? Altfel spus, brahmaniştii nu Îl iubesc ?

Problema mantuirii oamenilor trebuie sa o lasam pe seama lui Dumnezeu caci este o chestiune care ne depaseste. Noi trebuie sa vedem cum e cu propria mantuire. Are grija Dumnezeu de fiecare, chiar si de cei necredinciosi cum sa ii aduca pe calea credintei cand voieste El si cum voieste El. Daca Dumnezeu voieste sa ne dea putere sa indreptam necredinciosii spre calea dreptei credinte se va vadi.
In casa Tatalui nostru multe locuri sunt, unele mai departe altele mai aproape de Tatal.
Calea crestin ortodoxa este calea care ne duce cat mai aproape de Tatal ceresc. Asta ne-a aratat sfintii prin exemplele lor.

Va raspund in felul urmator:

Sunteti la mare, in apa si innotati linistit. Cand dintr-o data, incepe un vant puternic si valuri mari si sunteti pe punctul de a va inneca. Deodata vedeti un salvamar asa ca incepeti sa strigati cat puteti dupa el sa vina sa va salveze. Salvamarul va duce la tarm in siguranta. Dupa care se intoarce sa-i salveze si pe altii care deja au aspirat cam multa apa si ori sunt inconstienti de-a binelea, ori au tot felul de halucinatii si ca atare striga aiurea dupa ajutor. Ii aduce si pe acestia la tarm. Dupa care pleaca. Cand ceilalti se trezesc, nu prea au habar cine i-a salvat asa ca multumesc celor din jur ca si cum aceia ar fi fost salvatorul. Acum dvs. ce faceti? Ii multumiti celui adevarat pe care l-ati cunoscut si caruia ii sunteti recunoscator si incercati sa le spuneti si celorlalti cine a fost de fapt salvatorul lor, sau va apucati sa multumiti si dvs. tot altora, asa cum fac ceilalti?

Exact aceasta confuzie o faceti. Domnul Iisus si-a dat sangele pentru intreaga omenire, insa nu toti stiu treaba asta, nu toti stiu ca cel care i-a salvat de sub tirania pacatului se cheama Iisus Hristos. Faptul ca ei nu stiu nu anuleaza faptul ca Domnul si-a dat sangele pentru ei ca sa ii salveze. Nu stiu ei acum cine este Salvatorul dar daca le spuneti, vor afla, iar daca nimeni nu le spune, o vor afla la Judecata finala. Pana atunci trebuie sa incerce sa fie oameni.

Astazi am asistat la o scena cutremuratoare din punctul meu de vedere. In biserica a intrat un betiv cu stlica de bere in mana care a inceput sa se agite si sa aplaude. Unul dintre responsabilii din biserica a incercat sa il convinga sa lase sticla deoparte cat sta in biserica. Acela bine-nteles ca s-a maniat si mai tare. L-a condus pana la iesirea din biserica unde a devenit extrem de violent, a inceput sa dea in acest responsabil, sa se certe cu voce tare, sa se izbeasca in usa bisericii. Un altul a iesit repede afara sa il ajute. Si dinauntru auzeam numai tipete. Inainte sa inceapa toata scena, am avut un sentiment puternic ca ceva rau urma sa se intample si ca-i nevoie de multa rugaciune. Am inceput sa ma rog pentru el dupa care s-au desfasurat cele de mai sus. Ma manca in palme sa ies si eu afara sa il linistesc pe betiv dar ni s-a spus sa stam la locurile noastre in rugaciune. Din fericire aveau nevoie de responsabil in biserica asa ca m-am dus repede sa il chem si am ramas in locul lui sa vorbesc cu acel om. Este imposibil sa redau aici limbajul lui, tipic satanistilor, cu cuvinte spurcate la adresa Domnului, Sf. Fecioare etc., dar in timp ce-i vorbeam ma rugam quasi non stop la Iisus. Afara era inca unul cu el, mai treaz si mai calm. L-am intrebat pe acesta agresiv daca stie vreo rugaciune. Cu zambetul pana la urechi mi-a zis ca da: a spus cuvintele "Sfanta Fecioara, Tatal Nostru" si atat. I-am zis ca eu stiu una mai frumoasa. Tot zambind m-a intrebat care. I-am raspuns: Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul. Reactia lui m-a luat prin surprindere, abia in acel moment mi-am dat seama ca era stapanit de cel rau, in sensul de posedat: cum a auzit rugaciunea a sarit ca ars, ca un apucat a venit spre mine, betia nu mai exista, mi-a scaparat o privire rece de gheata de la o distanta de doar cativa cm si mi-a zis ca daca mai repet aceasta rugaciune ma desfigureaza, sa nu mai pronunt numele lui Iisus si sa ma rog pentru cine vreau eu dar nu pentru el ca daca nu ma distruge si daca nu cred, sa il intreb pe frate-sau (adica prietenul) sa imi confirme. Nu aveam nevoie de nici o confirmare i-am spus doar ok, am inteles, si am continuat sa ma rog in gand vorbind in continuare cu el si incercand sa gasesc ceva pozitiv in viata lui. Am mai incercat doar sa ii spun ca Domnul a murit pe cruce pentru el. Exact aceeasi reactie amenintatoare cu porunca categorica sa nu mai pomenesc numele Domnului ceea ce am facut, continuand bine-nteles sa ma rog. Dupa care, gandindu-ma cat de rau ii va fi daca nu mananca macar putin dupa atata bautura, l-am intrebat daca nu vrea niste sandwich-uri. S-a luminat la fata, s-a umplut de bucurie si nu a refuzat. Le-am dat la amandoi ca aveam destule in frigiderul bisericii, le-am dat si o sticla mare de apa sa nu bea tot bere de sete, si ceva prajituri si asa au plecat in pace. In biserica intre timp s-au rugat mult pentru ei. Mi-am zis ca sigur nu au venit din intamplare la biserica, Domnul vrea sa ii salveze si de asta i-a trimis. Apoi am aflat ca era a doua oara ca veneau, venisera si duminica trecuta tot la slujba de seara, insa eu nu fusesem decat de dimineata de asta nu stiam. Ca atare acum sunt si mai convinsa ca acesti oameni au nevoie de ajutorul nostru iar Domnul ii trimite in mod constant la noi. Nici o predica si nici un cuvant nu i-a imblanzit cu adevarat decat gestul de a le da putina mancare. Asta mi-a adus aminte de multimea de oameni hranita de Domnul si care Il urmau exact din cauza mancarii primite. Aceasta omenie o intelege oricine, de la mic pana la mare si vorbeste de la sine mai bine ca o mie de dogme. Iar Iisus tocmai pentru acestia a venit. Medicul nu ii salveaza doar pe cei mai putin gravi care inca mai au puterea sa Ii strige: ajutor!, ci mai ales pe acestia complet inconstienti care nu mai pot face nimic pentru ei insisi ci trebuie resuscitati de noi. Nu stiu cand se vor trezi, dar sunt convinsa ca Domnul are puterea sa ii vindece chiar si de posesia demonica. Doar unul era posedat, celalat era doar alcoolic. Si revenind, faptul ca am incredere enorma in Domnul si iubirea Lui pentru acei oameni, m-a facut sa nu imi fie teama de amenintarile aceluia in ciuda faptului ca era posedat. Nu pot reda aici limbajul unui posedat, a fost prima oara ca vedeam live asa ceva. Si totusi rugaciunea m-a facut sa stau hipercalma si zambitoare si sa continui sa ii vorbesc frumos si mai ales sa nu ma afecteze absolut nimic din ceea ce vedeam si auzeam. Era ca un pacient care avea nevoie de ajutor si atata tot. Ori in mod firesc ar fi fost imposibil un astfel de comportament in fata unuia care tocmai batuse pe unul din barbatii din biserica si incercase sa sparga si usa bisericii, si mai ales ca sunt si femeie. Acestea ma fac sa nu am nici o indoiala ca multe se spun aici si in dogme, si cu totul altfel sta treaba in realitate. Una este a se informa despre o persoana si a sti din carti si cursuri si teorii totul despre ea, si cu totul altceva este a o cunoaste personal si a petrece timpul cu ea si a o iubi si a avea incredere in ea si iubirea ei. Diferenta ca de la cer la pamant.

Nu stiu daca asta v-a facut sa intelegeti ceea ce am vrut sa zic, dar un lucru este cert: numai practicand iubirea total dezinteresata se poate intelege Cine este cu adevarat Dumnezeu. Ori iubirea este accesibila oricui. Cine vrea sa o cunoasca o pune pur si simplu in practica cat poate el mai bine, cine nu, va continua sa filozofeze despre ea. Si apropos de asta, este remarcabil respectul pe care acesti doi betivi il manifestau pentru Mama Tereza, si deasemenea pentru un preot (catolic) mort acum doi ani si care traise doar pentru saraci, si de la care cred eu ca au invatat ca lui Dumnezeu ii pasa de ei. Mi-a repetat de cateva ori ca asta este distractiv ca lui Dumnezeu ii pasa de el daca Dumnezeu chiar exista in timp ce lui nu-i pasa de Dumnezeu pentru ca nu are nici o dovada a existentei Lui in timp ce are gramada de dovezi despre existenta diavolului si in acesta crede si il iubeste, este cel mai puternic. Stiti ce mi-am zis: posedatul adevar graieste: cu greu sa ii dam dovada existentei lui Dumnezeu intr-o lume in care iubirea aproapelui a devenit de luat in ras "iubirism" chiar si la crestini. Domnul Iisus a spus clar care este dovada in fata celorlalti despre adevarul cuvintelor Sale: unitatea si iubirea.

Numai bine!

Pentru mine s-a vadit deja: suntem responsabili de toti ceilalti.

Acum vad povestea ta de mai sus cu betivii, cu posedatul. Am avut si eu experiente foarte asemanatoare. Eu insa sunt mai rezervat... Nu m-as grabi sa teologhisesc prea mult doar pe marginea unei intamplari ca aceasta. Nu-i de colea, nu o subestimez, insa ... ai putintica rabdare... O sa mai traiesti si altele, sunt sigur... Cu vremea apar nuante noi. Deocamdata insa, felicitari! Ai avut un curaj frumos! Cred sincer ca dragostea ta a fost mai tare decat ura (boala) lui. Domnul fie laudat!

P.S. Nimic nu il infurie pe un om mai tare decat sa i se serveasca exact argumentul pe marginea caruia zace intemnitat, fiind evident prizonier/ostatic. In eliberarea ostaticilor a furniza astfel de argumente (incercarile tale esuate, acelea de au generat mai la-nceput sporirea furiei) sunt bune, cel mult, pentru diagnostic, ca sa evaluezi gravitatea problemei. Insa e foarte riscant asa! (ai avut noroc de data asta, Tartaruga, pe viitor fii mai prudenta...)
Specialistii in eliberarea ostaticilor recomanda exact ce ai facut in a doua parte: sa iti arati disponibilitatea de a face ceva concret care sa fie folositor pentru necazul omului. Pentru ca fiecare agresor e simultan si ostatic, de aceea si ia ostatici, ca o metafora, ca un fel de a spune: eu insumi sunt ostatic! El striga disperat dupa ajutor, noi insa percepem numai ce se vede, adica agitatia lui exterioara, pentru noi periculoasa, ce-i drept. Asadar sa trecem peste/prin zidul furiei lui, cu ajutorul lui Dumnezeu (asadar cu blandete mai intai) si sa ne interesam de necazul omului (SMERIT INSA, FARA URMA DE SUPERIORITATE, CA ALTFEL E CHIAR MAI RAU!). Cand aratam un respect sincer si ca ne pasa cu adevarat de necazul prizonierului, Fiara se imblanzeste subit... Iar noi scapam intregi, ceea ce nu-i putin lucru...:)

Cine stie daca oi mai avea si altele, dar un lucru va ramane de o certitudine de neclintit pentru mine: Dumnezeu actioneaza prin oameni si are nevoie de noi pentru a putea sa ii ajute si pe ceilalti asa cum are nevoie si de ceilalti pentru a ne ajuta pe noi. Individualismul si dorinta de a fi mai special ca altii nu face parte din planul Sau.

Care "cunoscut" dnă Tartaruga ? Cel pe Care L-am cunoscut eu este o altă persoană decât acela despre care vorbiţi dv. Cel pe care l-am cunoscut eu a spus, foarte clar, următoarele: "Cine nu va crede, va fi osândit". Înţeleg că dv aţi primit o altă revelaţie, una personală, de care eu nu am "beneficiat". Dv spuneţi "oare a spus Dumnezeu asta ? Nu, nu veţi muri! (Gen 3:4)". Mai mult, susţineţi că nimeni nu va muri, ci toţi vor fi mântuiţi. Cei cunoscuţi de noi nu pot fi aceeaşi persoană. În fond, teza pe care dv o susţineţi este că Hristosul meu minte.

Pro multis. "Pentru mulţi" sunt, exact, cuvintele Instituirii.

Unde duce "iubirea" iubiristă ne-aţi lămurit chiar dv, pe un alt topic. La uciderea copiilor nenăscuţi. Mulţumesc, nu vreau să practic o asemenea iubire, cel mult să filozofez despre ea. Cu practica, eu sunt mai limitat. Vreau să mă limitez la iubirea creştină.

In asentimentul filocalic, putem spune ca este o afrimatie sub influenta duhurilor demonice.

Hristos Iisus a venit pentru manutirea lumii, a tuturor oamenilor. Fiecare om (indiferent de epoca, rasa, cultura, religie... este dupa "chipul si asemanarea" lui Dumnezeu, mai exact este chip al "pecetei" Logosului).

Mantuirea vazuta in sens juridic (specifica romano-catolicismului si exacerbata in protestantism si neoprotestantism) pote genera usor (dar nu exclusiv) asfel de aberatii soteriologice...

Mantuirea in sens filocalic, este un procesc continuu, ce are mai multe etape (in mare: despatimire, iluminare, indumnezeire) pe intreaga durata a vietii biologice a omului, in care omul accepta de buna voie darul manutirii lui Hristos Iisus, manifestat in acceptarea conlucrarii cu harul lui Dumnezeu: "cu frica si cutremur (con)lucrati mantuirea voastra" (Filipeni 2,12) intru Hristos Iisus cu harul Sau.
Astfel in afara Bisericii se poate vorbi doar de despatimire, iar de indumnezeire exclusiv in Biserica. Diferenta intre aceste stadii ale mantuirii este colosala (asa cum afrima Sfantul Siloan Atonitul spre exemplu), in timp ce oamenii aflati in starea de despatimire sunt mantuiti din mila, oamenii care sunt pe nivelul indumnezeirii sunt numiti "prieteni ai lui Hristos Iisus" si sunt asemnea Sfintilor Apostoli (care au lasat toate si au urmat lui Hristos Iisus) judecatori evident nu in sens juridic ci tamaduitor... .

Confirmarea afirmatiilor de mai sus:
1. La Sfanta Liturhghie Biserica se roaga pentru pacea intregii lumi, a tuturor oameinilor, pentru ca toti sa ajuga la cunostinta Adevarului: Hristos Iisus, Sfanta Sa Biserica, Sfintele Taine...
2. Monahii se roaga pentru manutirea intregii lumi, a tuturor oamenilor caci vrasmasii omului sunt: patimile, pacatele, duhurile demonice... si nu omul (ca persoana, ca fiinta...)

Vai de cei ceconsidera ca Hristos Iisus apartine unui club "elitist", "exclusivist", "extremist", "fundamentalist". Hristos Iisus spune: "nu voi M-ati ales pe Mine ci Eu v-am ales pe voi" oamenii... si pe toti, fara deosebire ne asteapta sa traim intru El in Sfanta Sa Biserica prin Sfintele Taine dupa invatatura Sfintilor Parinti... "Pe cel ce vine la MINE nu il voi scoate afara"(Ioan 6) spune Domnul Iisus Hristos.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

Domnule Mihnea,

Cand Domnul a spus "Cine nu va crede va fi osandit" tocmai vorbea de comunicarea Evangheliei la altii, si daca auzind nu vor crede vor fi osanditi. Nu a spus niciodata lucrul absurd pe care il afirmati dvs., sa fie osandit cel care in viata lui nu a auzit de El, care deci nu poate fi acuzat ca a auzit dar nu a crezut. Daca ati fi priceput de ce sunt osanditi cei care aud dar nu cred, nu ati mai fi osandit dvs. nevinovati. Se vede insa ca nu prea pricepeti rostul a multe, ca si treaba cu furatul. Iar atata timp cat nu intelegeti ci aplicati mecanic, rigid, ca si pe legile VT, veti osandi pe nedrept oameni. Poate intr-o zi o sa va treziti la realitate.

"pentru multi" si "pentru cei bolnavi". Clubul exclusivistilor a fost intotdeauna cel fariseic, care multumeau ca nu erau ca pacatosii, Domnul in schimb a spus clar: nu pentru cei sanatosi a venit ci pentru cei bolnavi. Care sunt intr-adevar multi. V-as spune sa interpretati cu inima dar ma tem ca exact cu inima interpretati iar acolo spatiul este cam stramt la dvs., de aia nu incap prea multi mantuiti.

Cat despre uciderea copiilor nenascuti bateti campii, nu sunt in nici un caz pentru ucidere, nici a celor de aici si nici in viata de veci. Dvs. sunteti cel ce ii vreti pe oameni sa crape in Iad pentru eternitate. Nu-i de mirare ca aceasta "iubire crestina" fariseica ingretoseaza tot mai mult pe ceilalti. Si vor da cu totii seama pentru faptul ca ceilalti nu au crezut pentru ca au propovaduit tot altceva decat trebuia, si deci normal sa nu creada. In fariseism nu cred decat fariseii.

Nu religia este mantuitoare... caci un singur Mnatuitor ESTE: Iisus Hristos (care lucreaza mai ales in Sfata Sa Biserica prin Sfintele Taine).
Fiecare om ESTE (exitsta, vietuieste, fiinteaza) fiind facut dupa "chipul si asemanarea" lui Dumnezeu (mai exact a Logosului, Hristos Iisus) adica orice om (indiferent de epoca, rasa, cultuira...) este chip al pecetii Logosului.

"paganii care din fire face ale legii" adica iubesc aproapele si pe Dumnezeu (atat cat pot ei, fara sa fi auzit de Evanghelie) "le sunt loruri lege si faptele lor ii vor osanda sau ii vor indreptati in ziua judecatii... si ei va vor judeca pe voi" (Romani cap 2) care desi il cunoasteti pe Hristos Iisus nu faceti TOATA voia LUI.

Repet: Conform filocaliei, mantuirea are mai multe nivele (in mare: despatimire, iluminare, indumnezeire). In afara Bisericii (lui Hristos, in afara Sfintelor Taine, in afara invataturii Sfintilor Parinti) oamenii care iubesc virtutea pot atige ce ajutorul lui Dumnezeu despatimirea, insa de indumenzeira este posibila exclusiv in Sfanta Biserica prin Sfintele Taine, dupa invatatura Sfintilor Parinti.

Doamne ajuta.

Asa este, insa orice om va fi judecat de Hristos dupa "ce voiti sa va faca voua oameii faceti-le voi lor".
Astfel si oamenii car nu au auzit Evanghelia, nu au avut acces la ea (din motive legate de epoca, cultura etc) au responsabilitate fata de ei insisi si fata de semenii lor oamenii, fata de natura: animale, plante, univers...

Nu stiu ce sa zic, cuvintele apartin unui ortodox.
Catolicii pe care ii cunosc cu o exceptie aflata pe acest site, nu gandesc deloc asa dimpotriva, imi pare ca ei sunt cei mai generosi pentru ca au ajuns sa ii vada pe toti salvati. Si spun din ce am auzit la colegii de la facultate si la unul din profesori. Dar inca nu am facut dogmatica la ei, urmeaza sa ma mai lamuresc eu pe parcurs.
Iar protestantii idem, cei pe care i-am cunoscut si care cunosc bine Biblia si cele cerute de biserica lor, sunt exact opusul rigiditatii formalist doctrinare a unora.
Cred ca pana la urma nu tine de biserica si doctrina ci tine de calitatea de a fi om. Iar omul este cel care cauta apoi justificare persoanei proprii aducand astfel un enorm prejudiciu mesajului evanghelic.

Exact asta am spus si eu mereu, ca cei care nu au auzit Evanghelia vor fi judecati dupa aceasta responsabilitate pe care o numiti si care se reflecta in faptele lor de iubire fata de semen ca pe sine insusi. Chiar daca nu au auzit Evanghelia, constiinta lor le spune unde-i binele si de aceea si judecata lor dupa fapte conform Matei 25 va fi dreapta.

Sigur, sigur, insa daca noi nu suntem drepti si curati si avem in noi pacate si patimi riscam ca pe ceilalti in loc sa ii indreptam sa ii strambam si mai mult. Cea dintai responsabilitate a noastra este sa nu smintim.

In acest caz, spusele dvs sunt ortodoxe. Doamne ajuta.

Aveti dreptate. Sminteala celorlalti insa nu vine din dogme si adevaruri declarate ci tocmai din neconcordanta mesajului transmis cu practica celui ce il transmite. Conform Cuvantului Domnului exact acestia vor fi cel mai aspru pedepsiti, pentru ca din cauza lor, altii nu au primit mesajul evanghelic, primind un cu totul alt mesaj, unul fariseic pe care din bun simt l-au respins si astfel nici pe adevaratul Domn nu l-au cunoscut, si nu din vina lor ci a acelora care au demonstrat exclusivism acolo unde trebuiau sa demonstreze iubire.

Nu ştiu dacă e tocmai aşa, dar cu siguranţă vina e ŞI în cel care primeşte "mesajul": mândrie, neascultare, judecata celorlalţi.

Daca mesajul este corect transmis si nu este primit, atunci vina ramane a celui ce nu il primeste si acesta va fi osandit in timp ce mesagerul trebuie sa-si scuture praful de pe incaltaminte si sa mearga mai departe, scuturatul prafului insemnand simbolic faptul ca vina necredintei celuilalt nu cade pe umerii sai ci strict pe umerii celuilalt ce a refuzat credinta atunci cand i-a fost prezentata in mod CORECT. Si tocmai aceasta corectitudine este problematica pentru ca ea nu sta in dogme si adevaruri declarate ci in cele traite. Iar ceea ce ni s-a cerut de catre Domnul sa traim este exact iubirea la modul desavarsit. Nu ne-a cerut nimic altceva, ci absolut toate sunt incluse in aceasta, toate, inclusiv botezul, Impartasania etc. Ma botez si ma Impartasesc pentru ca Il iubesc pe cel ce m-a salvat din ghearele mortii si a Iadului si El asta mi-a cerut sa fac ca si prieten al Lui pentru a fi mereu in Comuniune cu El spre binele meu, si nicidecum nu o fac pentru ca asa imi zice o "dogma" exclusivista. Este diferenta ca de la Cer la pamant intre cele doua abordari, si de aici pleaca si restul.
Si revenind, daca cineva ramane stana de piatra in fata unuia ce traieste iubirea lui Hristos pentru el si i-o propovaduieste si lui prin FAPTE, inseamna ca are inima impietrita din propria-i vina, ca altfel nimeni nu ramane stana de piatra doar din simpla ignoranta. Insa daca i se propovaduieste doar dogme si adevaruri dar in practica vede o lipsa de traire la acela, normal ca refuza propovaduirea iar vina cade asupra celui ce a propovaduit oricat de adevarate erau dogmele sale.

"ei va vor judeca pe voi" - este raspunsul la intrebarea ce mi-am pus-o tot mai serios in ultimul timp, imi scapase faptul ca raspunsul se gasea deja in Biblie. In cazul asta, cine mai crede in continuare ca ar fi privilegiat pe alte criterii decat propriile lui fapte care il vor acuza sau apara in ceasul judecatii sale, inca nu-i destul de treaz. Eu acum ma cutremur de ignoranta in care am trait pentru ca pe noi, crestinii, faptele ne vor acuza mult mai mult pentru ca am stiut si nu am facut, vom fi supusi la umilinta suprema de a fi judecati de cei ce au facut fara sa cunoasca... adica musulmani, budisti si altii... Cutremurator...

Multumesc Eugen pentru postare!

Pentru Catalin daca cumva citeste aici: poruncile legate de idolatrie ii privesc la judecata doar pe cei ce au auzit de adevaratul Dumnezeu dar au preferat sa creada in idoli, nu ii priveste si pe ceilalti care inca nu au auzit de El, si deci nu sunt supusi decat legii iubirii scrisa in inima lor. De aceea noi vom fi mai aspru judecati, fiind judecati chiar de acestia daca am facut mai putin ca ei in iubirea fata de aproapele...

O rog încă o dată pe Tartaruga să prezinte fundamentele doctrinare pentru afirmaţia îngroşată de mine, afirmaţie care este din acelaşi registru cu cele subliniate mai sus şi pentru care deasemenea am solicitat fundamentele doctrinare fără ca să le aducă până acum Tartaruga.

Nu intram in detalii ...

"Sluga care a stiut si nu a facut mult va fi batuta..." evident nu de Dumnezeu (caci Dumnezeu nu lucreaza raul) si nici de diavoli (pentru a nu li se conferi satisfactie) ci de propria constiinta.
Parintii filocalici afirma inechivoc: iadul nu este un loc ci o stare.

Judecata (ca si mantuirea) nu trebuie vazuta in sens juridic ci in sens tamaduitor (specific ortodoxiei). Astfel judecata este un "proces" (evident nu in sens juridic ci in sens tamaduitor) prin care omul este ajutat de Hristos Iisus si de Sfintii Sai sa constientizeze ce a ales in viata sa: viata sau moartea (duhovniceasca definitiva... irevocabila... asemnea demonilor)

Doamne ajuta. Sa multumim Domnului si Sfintei Sale Biserici.

Cum se impaca acest mesaj cu cel de debut?

15. Dacă lucrul cuiva se va arde, el va fi păgubit; el însă se va mântui, dar aşa ca prin foc.(1Cor3,15)

Conceptia "purgatoriului" provine din interpreatarea juridica eronata a mantuirii in romano-catolicism. Evident ca in ortodoxie, care vede mantuirea in sens tamaduitor "purgatoriul" nu are sens.

Ortodoxia s-a confruntat insa cu erezia apocatastazei... care a fost combatuta si respinsa adecvat.

Doamne ajuta.

Intr-adevar, nu exclusiv, dar dvs nefiind romano-catolic nu puteti "genera" in cunostinta de cauza afirmatii(in asemntimentul filocalic, desigur) precum ultima, decat sub influenta unui duh de desconsiderare a fratelui romano-catolic, sau din duh de preamarire a propriei persoane, ceea ce pe mine ma doare de doua ori pentru ca niciodata n-am banuit ca ei asa ar vedea mantuirea precum aberant sustineti dvs, mai ales ca-i creditati cu chipul "pecetei" Logosului.

Judecata despre trairea celuilat poate fi una subiectiva, falsa.

Judecata despre un adevar teologic, atunci cand e facuta fara prejudecati si cu sinceritate, nu poate gresi.

Stii ce raspuns am? Citeste Biblia, Sfanta Traditie, Sfintii Parinti, catehismul, cartile de dogmatica si toate cartile ortodoxe existente care sunt o biblioteca imi pare, ca doar eu nu sunt secretarul tau sa iti dau mura in gura si nici nu pot citi in locul tau. Iata cate surse ti-am dat, spor la treaba!

Deacord cu cele scrise.

De fapt asta ai spus-o chiar tu, era o concluzie a ta la un pasaj.

Ma intrebati cum se impaca acest mesaj:

cu cel de debut adica:

O sa va raspund cu o intrebare: sunteti burlac si vreti sa va casatoriti. Si aflati ca sotia potrivita este o anumita femeie care vi se indica, si despre care vi se spune ca este asa si pe dincolo (extraordinara, ceea ce mereu ati visat) si vi se mai spune ca daca o luati de sotie, veti trai vesnic fericit alaturi de ea si ca depinde doar de dvs. sa fiti sotul ei pentru ca ea de-abia asteapta ca atare trebuie doar sa o cereti in casatorie. Dvs. ce faceti, mergeti imediat sa o luati de sotie sau asteptati zeci si zeci de ani pana cand intr-un final vine ea la dvs. in oras sa va ia in sfarsit de sot? Va duceti imediat, asa-i? Si daca vi se spune ca altii sunt mai putini norocosi pentru ca nu au pe nimeni care sa le indice sotia potrivita asa ca bajbaie si ei saracii tot cautand-o si intr-un final, dupa zeci si zeci de ani vine ea si isi ia sotul, deci dvs. ce o sa simtiti? Ganditi cumva ca in cazul asta ce rost mai are ca dvs. sa va luati sotia imediat daca pana la urma va cauta ea pe dvs.?

Ei, cam asa si cu cei ce il cunosc acum pe Domnul si merg imediat cu El in Imparatie ca mireasa a Lui si traiesc fericiti cu El inca de pe acum, fata de cei care saracii trebuie sa astepte venirea Lui la Judecata de Apoi ca sa poata si ei sa se bucure in sfarsit de Mirele lor...

Am spus si pe alt topic, e o dogma protestanta, opusa celei ortodoxe. Si-a dat sangele pentru cei ce fac si ceva in sensul asta, adica cei ce cred si apoi se boteaza.

Aici e corect, trebuie sa ii ajutam in tot ce au nevoie, sa ne rugam sa se lumineze de lumina cunostintei si sa le spunem de mantuire si de Biserica lui Hristos.

Azi am scris de trei ori despre acest lucru, trebuie facuta diferenta intre dogma protestanta care spune ca jertfa lui Hristos a avut efect asupra tutror oamenilor, fara sa il si urmeze.
Oamenii pastreaza chipul lui Dumnezeu (firea fiind alterata), dar a pierdut asemenarea cu Dumnezeu. Botezul, harul si Impartasania refac asemanarea cu Dumnezeu.

Gresit, idolatria este inchinarea la idoli. Daca cineva se inchina la un idol insemana ca se inchina la un idol. Adica nu la Dumnezeu. Nu are importanta ca stie sau nu stie, tot nu se inchina la Dumnezeu.
Am mai scris, in lumea asta larga nimeni nu crede ca ce face e gresit (sau aproape nimeni). Si cei ce resping invatatura cred ca ce fac e bine.

Si continuarea citatului? "Si cea care n-a stiut, dar a facut lucruri vrednice de bataie, va fi batuta putin."