Budism - Mantre
 

Mantrele sunt nucleul lucrator al budismului.

Mantrele sunt rugaciuni sagetatoare sau cugetari rapide ca focul, care condenseaza spatii rationale largi din filosofia budista. Acestea aduc la coincidenta, ca niste paraiase toate aspectele dharmice, astfel incat continuumul mintii sa ajunga sa exprime perfect Dharma in fiecare cuanta de constientizare.

Mantrele sunt un limbaj interior sfant, care curata progresiv mintea si trupul. Pot avea un lexic simplu sau dezvoltat. De obicei, nivelele hiaianice si cele mahaianice au un lexic simplu, in timp ce nivelul tantric are un lexic sofisticat. De asemenea, constructia sintactica in tantrism este mai evoluata.

Mantrele sunt simple cuvinte sau agregate de mai multe cuvinte, care dau nastere mintilor conceptuale virtuoase.

Mintile virtuoase sunt sursele nemincinoase de bucurie si intelepciune. Acestea asista mintea ca niste prieteni apropiati, credinciosi, pana in citadela eliberarii. Fara minti conceptuale virtuoase mantuirea este imposibila. Aceste minti creeaza o stare de bine interioara exceptionala care se revarsa in fara ca o lumina (aura). Acest camp de “bine”mai este denumit “substanta” bodhimentala (manas) care este protejat cu mare grija de cei angajati in efortul spiritual.

Pentru focalizarea usoara, lejera, a mintii pe intelesul mantrelor, acestea sunt rostite cu ajutorul diferitelor accesorii: tobe, clopotei, desene pe nisip, bete, vajre etc… Insa, cel mai utilizat accesoriu este rozariul (mala).

Sapte mantre ale smereniei
 

Sunt mantre care apartin in principal, nivelului hinaianic dar pun bazele corecte, solide pentru evolutia mintii mahaianice (cea care-i slujeste pe ceilalti).

Nu exista niciun sfant care sa nu fie budimat.
Budimat inseamna smerit intelegator.

Smerenia este o minte conceptuala rezultata din comparatia propriului sine cu exteriorul si care stabileste un adevar bazat pe conventii, in termeni comparativi.

Comparatia este facuta intre propriul sine si celelalte fiinte, Suprem (Dumnezeu) si chiar celelalte fenomene inanimate.

Pentru ca sinele propriu este “nimic” in adevarul ultim, formele de rationare conceptuale privitoare la smerenie (chiar daca sunt bazate pe conventii neevidente) sunt corecte iar mantrele care le exprima ajuta mintea sa se stabileasca in acest adevar.

Mantrele smereniei sunt bazate pe comparatii exprimate in superlative de inferioritate.
Acestea erodeaza puternic “iubirea si parerea de sine” sursa unica a tuturor suferintelor.


Mintea unui budimat se contopeste cu intelesul urmatoarelor mantre:

• cel mai neimportant, neinsemnat dintre fiinte (statutul cel mai inferior) – anuca
• cel mai pacatos, sesizand actiunile ticaloase trecute si prezente - patakin
• cel mai necurat la suflet, impur – malin
• cel mai indatorat fata de toate fiintele – avat
• cel mai sarac in fapte bune si virtuti – zauca
• nimic fata de materia inanimata - dula
• nimic, complet neinsemnat in fata Supremului - naka

Mantra devotiunii = Bhava
 

In budismul tibetan exista practici devotionale elaborate, exprimate, in special, in riturile tantrice. Un credincios budist se roaga la Buddha asa cum un crestin se roaga la Dumnezeu.

Buddha, in acceptiune tantrica, este transcendent, nu este personajul istoric Sakiamuni.
Toti budhasii sunt expresia Dharmakaiei (Sursa, Adevarul Ultim, Legea Insasi) – manifestati in concret pentru fiintele rationale (capabile de cognitie conceptuala).

Un credincios budist cultiva in practica devotionala, o iubire arzatoare fata de Adevarul Ultim (Dumnezeu), denumita bhava.

Bhava se produce, in principal, prin cultivarea a 7 factori mentali:

• sundara
• kanika
• darsana
• anuna
• abindu
• naka
• zara

• Sundara este perceptia frumusetii Dharmakaiei (Lui Dumnezeu), relevata progresiv prin intelegerea profunda a virtutilor.

• Kanika este ca o sagetare puternica a inimii la vederea acestei frumuseti. Este un extaz “fulger - atomic” initiat de perceptia frumusetii divine. Este o rana a dragostei ca un punct de lumina fierbinte in inima ( prin analogie “iubire la prima vedere”).

• Darsana este aprinderea puternica a kanikai prin intalnirea privirilor Suprem catre rugator si rugator catre Suprem. Privitorii se contopesc in dragoste prin privire.

• Anuna este tanjirea sfasietoare dupa dragostea Supremului. Este dorul catalizat prin constientizarea starii de prizonierat (samsarica) actuala, ceea ce nu poate face posibila, pe moment, unirea deplina cu Cel Desavarsit.

• Abindu este starea inlacrimata care constientizeaza bunatatea fara limite, nerestrictionata, fara pic de parcimonie a Supremului.

• Naka este micsorarea sinelui propriu - topirea, pana la nimcnicie, in fata iubirii nemasurate a Supremului (avaya prema).

• Zara este capitularea totala in fata Supremului, lasarea in voia Supremului, abandonarea cu totul in “bratele iubirii budice”- renuntandu-se la initierea voluntara a oricaror miscari artificiale.

Bhava este rezultanta acestor 7 trairi aduse la coincidenta.

Bhava se poate constitui ulterior in suportul motivational al actiunilor hianianice. De exemplu, practica refugiului:

(namo budha - namo dharma – namo sangha) bhava

Hristos Iisus - Dumenzeu Adevarat si OM Adevarat.
 

Intreb si nu retoric:
ESTE Hristos Iisus Dumnezeu Adevarat si OM Adevarat?
Daca "intru EL si pentru EL au fost facute TOATE cele din Cer si cele de pe pamant" de ce sa nu ascultam de EL si sa urmam EVANGHELIA, voia LUI, Sfintele Taine? De ce sa nu ascultam de Biserica, de Sfintii Parinti?

Daca Hristos este "CALEA, ADEVARUL SI VIATA" de ce sa mai privim si "in alta parte" daca avem congnitia ADEVARULUI (Iisus Hristos)?

Mai toate religiile lumii indeamna la "ceea ce tie nu iti place altuia nu face", mai toate sustin o moralitate ce duce la virtute... insa doar Hristos Iisus arata inechivoc ca ESTE "una cu Tatal" si "Fiul Omului".
"Hristos Iisus si ieri si astazi si in veci este acelasi" (Evrei 13,8)

Nu amestecati crestinismul ortodox cu alte invataturi! Nu putem urma doi invatori ce invata sensuri existentiale diferite, precum nici nu putem sluji la 2 stapani.

Doamne ajuta.

In postare am scris sa nu ascultam de El?
Sa nu urmam Evanghelia?
Sa nu facem voia Lui?


Care este esenta legii Eugen? "cine iubește pe alții a împlinit Legea"


Pentru a intelege rational care este natura ultima a Persoanei.


Ce sens existential "diferit" de cel al crestinismului am prezentat in postare?

diferenta o faci chiar tu, prin completarea la rubrica nr.3 prin cuvintele "alta confesiune"!!

Initial, am specificat "ortodox".

Mi s-a reprosat ca sunt lup deghizat in oaie, avand in vedere expunerile "neortodoxe".

Intelegand ca o prezentare care nu cadreaza (aparent) cu invataturile ortodoxe vexeaza cititorul cand citeste "ortodox" la confesiune, am ales "alta confesiune" din cele patru posibile si am specificat la interese: crestin sincretic.

Aceasta ca sa fiu "clasificat" intr-o categorie - si recunoscut pe baza de conventie si eticheta.


In conceptia mea, este mai putin important cum te intitulezi, ci cum gandesti si actionezi.

Simplu.
Daca filosofia lor este valida, lucratoare, mantuitoare, Hristos este inutil.

Daca nu este asa, atunci filosofia lor este inutila.

Ce persoana?

http://www.sfaturiortodoxe.ro/marii-...-si-mantra.htm

Florine,

După ce citeşti materialul de mai sus, revino cu un exemplu de mantră pe care tu însuţi o foloseşti, împreună cu semnificaţia ei.

Stimabile Florin Oltean... Domnul Hristos Iisus este persoana si EL afrima inechivoc: "EU sunt calea, ADEVARUL si viata" si "fara MINE nu puteti face nimic" precum si "va voi trimite DUHUL SFANT care din Tatal purcede, ACELA va va invata TOATE". Astfel DUHUL SFANT DUMNEZEU este NUMAI SI NUMAI in BISERICA prin SFINTELE TAINE conform invataturii (teologice, teopraxice, teognostice) Sfintilor Parinti!
Cine pretinde deplinatatea conclucrarii persoanei umane cu harul Duhului Sfant in afara Bisericii, in afara Sfintelor Taine, diferit de invatatura si practica filocalica, independent de Iisus Hristos (Dumnezeu Adevarat si OM adevarat conform invataturii Sfintilor Parinti) este un IMPOSTOR, un INSELATOR un MINCINOS!

Asadar intelegerea rationala este limitata de epistemologie (exclusiv la obiecte fizice percepute senzorial si nu poate oferi o cunoastere duhovniceasca).

Sfintii Parinti ne invata atat prin scrieri cat si prine exemplul lor ca intelectul uman (atat componenta rationala cat si cea contemplativa) doar unit cu "inima" (sentimente duhovnicesti) poate oferi congnitia inechivoca a Domnului Iisus Hristos... si implicit hritificarea pe nivelul indumnezeirii prin har.

Stimabile nu doresc sa intru in polemici inutile. Sensul existentei (inclusiv umane) oferit de budhism este fundamental diferit de cel crestin ortodox.

Referinte:
"In crestinism mântuirea e realizată prin Iisus Hristos si se înfaptuieste prin harul Sfântului Duh, prin rugăcnme, credintă dreaptă si fapte bune. In budhism omul e cu totul singur în lume si singur la mântuire. In crestinism omul e cu Dumnezeu oricând si oriunde ar fi. In budhism tinta vietii e nimicirea existentei; în crestinism tocmai invers: mântuirea sufletului si asigurarea vietii vesnice. "
http://www.sfaturiortodoxe.ro/yoga/cap4.htm

Hinduism si Yoga:
http://www.sfaturiortodoxe.ro/_yoga.htm

Avand in vedere cele de mai sus va rog:
NU MAI INCERCATI AMESTECAREA CRESTINISMULUI ORTODOX (telogie, teopraxie, teognosie) CU ALTE INVATATURI.
Fiecare om este liber sa aleaga ori una ori cealalta. VAI de cei ce le amesteca...

Doamne ajuta.

P.S. Nu doresc polemici inutile. De aceea intentionez ca mesajele mele se opreasca aici, mesajul fiind inechivoc. Nu exista filocalie SI alte invataturi (amestecate), ci doar filocalie SAU alte invataturi (ori una ori cealata).

Citat:

În prealabil postat de Eugen7 (Post 469277) Stimabile Florin Oltean... Domnul Hristos Iisus este persoana si EL afrima inechivoc: "EU sunt calea, ADEVARUL si viata" si "fara MINE nu puteti face nimic" precum si "va voi trimite DUHUL SFANT care din Tatal purcede, ACELA va va invata TOATE". Astfel DUHUL SFANT DUMNEZEU este NUMAI SI NUMAI in BISERICA prin SFINTELE TAINE conform invataturii (teologice, teopraxice, teognostice) Sfintilor Parinti!

Domnul Iisus este unica cale pentru ca este dragostea insasi si sursa oricarei manifestari fenomenale. (De ce este pacat sa o denominezi altfel? Virtutea sta in litere sau in miscarea inimii si intelegere?)

Poate cineva sa iubeasca toate fapturile si sa nu fie in acelasi timp in Iisus?

Nu este posibil asa ceva - pt. ca Iisus este dragostea. De aceea spune “fara Mine nu puteti face nimic”.


Insa, se poate crede in Isus si sa nu se iubeasca nediscriminatoriu fapturile. Se iubeste mai mult ideea salvarii proprii. Avem foarte multe exemple in acest sens.

Intreb atunci stand drept si judecand drept, cine este mai mult in Iisus?
Cel ce spune Iisus sau cel ce iubeste cu putere dar nu articuleaza Iisus?


Dragostea este unica, indiferent de limbaj sau credinta. Numai dragostea da viata si ofera cunostere profunda. De aceea se instituie ca adevar imuabil: “EU sunt calea, ADEVARUL si viata"

Citat:

Cine pretinde deplinatatea conclucrarii persoanei umane cu harul Duhului Sfant in afara Bisericii, in afara Sfintelor Taine, diferit de invatatura si practica filocalica, independent de Iisus Hristos (Dumnezeu Adevarat si OM adevarat conform invataturii Sfintilor Parinti) este un IMPOSTOR, un INSELATOR un MINCINOS!

Biserica si Sfintele Taine sunt de doua feluri: exterioare si interioare. Prima este pretextul, baza ritualica pentru manifestarea Bisericii interioare si Tainelor interioare. Prima este materie si manifestare conventionala, a doua este traire profunda. Prima nu este o garantie, a doua este mantuitoare.

Biserica interioara este arderea iubirii pentru toata fiintarea din ceruri pana in iad. Tainele interioare sunt comuniunea cu Adevarul, dincolo de forma si ritual, in libertatea duhului .

Mintea exclusivista care anatemizeaza orice pare sa fie "un corp strain" in blocul de concepte proprii nu este specifica doar crestinismului, ci aproape fiecarei credinte religioase.

Este un reflex mental care are un rol pozitiv si unul negativ in acelasi timp.
Cel pozitiv - evidentiaza in constiinta proprie "eul" (obiectul esential asupra caruia este exercitata orice practica spirituala) - sub un rationament de forma "ceea ce fac EU este corect" -- iar cel negativ - blocheaza intelegerea transconceptuala rationala a miscarilor virtuoase ale inimii (apare o crispare interioara reflexa - o furie - la interactiunea cu alte moduri de a gandi).


Cine a decretat valabilitatea acestor rationamente:

"Intelegerea rationala este limitata la experientele senzoriale ." ??

si in plus,

"Nu poate oferi cunoastere duhovniceasca." ??


Iar pe cale de consecinta - fara argumente - doar forma lexicala specifica scrierilor patristice asimilate ortodoxiei sunt absolut si exclusiv valabile. ??

Baza mintilor conceptuale o reprezinta cognitia senzoriala.
Iar baza mintilor nonconceptuale rationale o reprezinta mintile conceptuale.
Ele nu sunt antagonice, ci se sustin una pe alta.
Mintile conceptuale nu sunt limitate la experiente senzoriale. De exemplu, experienta unei negatii non-afirmative nu este relationata cu nicio forma de experienta senzoriala. Si este o minte rationala.


Credinta proprie nu poate fi justificata prin argumentare rationala consistenta, ci doar printr-una superficiala in zona imediata a axiomelor si dogmelor.




Sursele prezentate le stiu si am mai postat despre pledoaria impotriva unor premise neadevarate atribuite budismului. Cand vrei sa combati ceva, in primul rand te asiguri ca ai atribuit obiectului de combatut proprietati- etichete evident negative (“vacuitate cu sens de nimic”, “depersonalizare”, "nimicirea existentei"…...sau sunt prezentate forme exotice fara interpretarea corecta a sensului lor).

Nici eu nu doresc sa intru in polemici, ci vreau doar sa prezint o abordare rationala, obiectivata - a cultivarii reflexelor mintii in nevointa spirituala.

Cred ca este bine atunci cand spunem “Doamne ajuta-ma” sa constientizam - pe laga intelesul de “Doamne “ - si faptul ca noi insine articulam voluntar “Doamne”. Aceasta inseamna capacitate de obiectivare si intelegere rotunda a procesului.

Doamne ajuta!

Ti-ai gasit unde sa opinezi! Astora de pe Cr Ort nu le pasa de GINDIREA ta,ci doar sa fii un bou care le asculta cretinismele lor asa-zis ortodoxe..N-am mai intrat de-o vesnicie,pe aici,tocmai pt ca ma scot din uz,cu "evlaviile"lor exacerbate..eu nici macar nu mai aveam dreptul sa postez ceva sau sa comment..asa ca m-am inscris cu un alt nick,dar m-au dibuit,si daca vb ,o fac precum Moise in desert...urmareste :ivanacristescu.wordpress.com,si ivanacristescu pe blogul CR Ort,precum si drumulevanghelic.blogspot.com
O Sfinta Zi ,cu bucurie!
Ivana-Antoaneta

Imi pare rau, dar nu pot fi de acord cu epitetele specificate. Limbajul violent arde - nu construieste, limbajul violent este asemeni unei agresari fizice.

Doar sfintii il pot folosi corectiv/constructiv (fara sa pacatuiasca), pentru ca pot anticipa precis efectele pozitive ale actiunii lor, intentiile fiind complet pure (dragostea de semeni, fara niciun strop de iubire-de-sine).

Toti suntem un Trup. Daca o parte doare, tot Trupul sufera.

Ionut, am citit materialul recomandat de tine - si repet - personal, consider ca multe tehnici yogine sunt extrem de periculoase, cu posibile repercursiuni severe asupra psihicului persoanelor care le practica.

Pericolul vine in primul rand dintr-o intelegere superficiala a contextului existential.

Repetarea mecanica a unor sunete fara un inteles asociat - incadrat precis intr-o acceptiune existentiala coerenta - produce efecte impredictibile / posibil vatamatoare.

MISA cred ca este un astfel de exemplu, pentru ca, din punctul meu de vedere, baza lor filosofica este fragila (de aici si amalgamuri de tehnici sustinute de intentia egoista a "elevarii proprii"). Sensurile mantrelor nu pot fi clarificate si facute lucratoare fara maturarea unei viziuni existentiale cuprinzatoare. Poate gresesc - unii ma vor contrazice si vor argumenta ca se simt impliniti. Pot sa-i inteleg si sa-i respect.

Repetarea unei mantre fara intelegerea contextuala, coboara mintea de pe treapta rationala pe un pamant sterp.

Nicio virtute nu poate fi lucrata bine fara intelegere, adica fara minti conceptuale.

Sunt de acord cu precizarea autorului - pornirile pacatoase nu dispar de la sine prin repetari mecanice de mantre ci prin intelegerea detaliata a naturii lor si contrapunerea miscarilor rationale virtuoase.

-----------------------
Un exemplu de mantra:
-----------------------

om tare tutare ture soha

poate fi tradusa in mai multe feluri:

O versiune este descrisa mai jos:

om = Doamne ( Dumnezeu, Suprem, Buddha Transcendent/ Dharmakaya...)

tare = Te implor elibereaza din lanturile necunoasterii si suferintei pe toti locuitorii lumilor supuse dorintei (iaduri, lumi intunecate/fantomatice, lumi animalice, oameni, "semizei" -termen generic pentru fiinte 'ceresti' mai evoluate ca oamenii, "zei" - termen generic atrbuit fiintelor ceresti mai evoluate ca "semizeii")

tutare = Te implor elibereaza din lanturile necunoasterii si suferintei pe toti locuitorii din lumile paradisiace supuse transformarii

ture = Te implor elibereaza din lanturile necunoasterii si suferintei pe toti locuitorii din lumile paradisiace fara forma dar supuse inca transformarii.

soha = amin - asa sa fie

O astfel de rugaciune/mantra nu are nicio valoare daca nu este gandita si rostita in duhul karunei.

Karuna este dragostea indurerata pentru suferinta altora, dragostea care doreste salvarea tuturor fiintelor si de cele mai fine forme ale durerii, dragostea care nu poate suferi suferinta altora.

Aceasta mantra se incadreaza in actiuni mentale bodhisattvice, (mahaianice).


P.S.
Mantrele sunt dificil de tradus pentru cei ce nu au experienta intelesurilor dharmice. Zona cea mai inaccesibila este cea legata de vacuitate (pentru ca este unul din cele mai subtile topicuri). Multe experiente cognitive sunt relationate cu acest concept si transpuse in structuri lexicale mantrice.

Initial - perceptia "persoanei" la modul generic - se intelege rational modul in care "fenomenul persoana" ca experienta cognitiva depinde de cele cinci agregate,


ulterior - perceptia ei directa in experienta de zi cu zi fie fizica, fie invocata mental (in rugaciune), din perspectiva cunoasterii rationale detaliate, fine, a modului cum ajunge sa fie constientizata, a modului cum este imputata distributiv-dinamic celor cinci agregate.

Buna Alin,

Daca ai cunoaste mai mult din ceea ce inseamna cu adevarat budismul (fara sa-ti alimentezi cunoasterea din surse "contaminate") vei ajunge sa realizezi ca cele doua religii sunt complementare si au, de asemenea, spatii largi in care se suprapun.


Problema fundamentala a crestinismului este urmatoarea:

Jertfa Lui Iisus nu este suficienta in sine mantuirii omului.

Daca ar fi fost suficienta aceasta realitate patrunsa de dureri atroce nu ar mai fi avut cauze sa se manifeste.

Doar a crede in jertfa Lui Iisus nu este suficient pentru mantuire.

Jertfa Lui Iisus nu are puterea sa ridice pacatele niciunui singur om daca acesta nu actioneaza la randul sau.


Problema este ca omul trebuie sa faca ceva pentru a potenta jertfa cristica.

Acest ceva trebuie mai intai bine inteles si actionat in concordanta cu spiritul invataturii.

Este esential ca jertfa cristica si efortul personal sa interactioneze mutual.

Nici jertfa nu este suficienta singura, nici efortul personal nu este suficient.

Mantuirea presupune conlucrarea ambelor "puteri lucratoare".

Doar cand omul se uneste desavarsit cu Iisus, nu mai este nevoie de efort voluntar din partea acestuia.

Budismul detaileaza rational acest "ceva" - ce trebuie facut din partea persoanei - si clarifica 'stiintific' experientele psihologice.

Puterea mantuitoare a jetfei Lui Iisus este inteleasa integral si eliberata in continuumul persoanei doar atunci cand persoana are intelegerea profunda care vine din practicarea virtutilor ("urmarea Lui Hristos").

Salut Florine,

De cînd Îl mărturiseşte budismul pe Hristos? Şi ce îi lipseşte creştinismului pentru a-i arăta omului calea corectă către Dumnezeu (spuneai că aceste două religii sînt complementare)?

Urmarea Lui Hristos presupune întîi credinţa în Hristos ca Fiul Lui Dumnezeu-Tatăl, Om deplin şi Dumnezeu adevărat. Practicarea unor virtuţi fără această credinţă înseamnă lucrarea faptelor fără credinţă (credinţa creştină, nu orice credinţă), combătută de Apostolul Pavel după cum bine ştii.

Subscriu! E de bun-simt cam tot ce scrieti!

Budismul mahaiana il marturiseste pe Hristos prin propovaduirea dragostei pentru toate fapturile, fara deosebire: fie prieteni, dusmani, animale, ingeri sau demoni.

“Nu oricine-Mi zice: Doamne Doamne (Iisus Dumnezeu) va intra in Imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu care este in ceruri."

Budismul este pentru cei cu un profil psihologic care inseteaza dupa rationalitatea simtirii si simtire prin ratiune.

Multi nu simt aceasta nevoie, fie pentru ca deja sunt induhovniciti, fie ca resping instinctiv efortul introspectiv, fie ca argumentele simple, axiomatice le sunt suficiente si nu pot intrezari paradigme mai profunde.

Budismul are in plus fata de crestinism, doar din punct de vedere formal, explicatii psihologice precise la modul in care trebuie corectate miscarile mintii.

De exemplu, Sfintii Parinti spun ca nu este buna imaginatia in rugaciune - dar totusi sa-ti "imaginezi" cand te rogi ca esti in prezenta Lui Dumnezeu si ca te asculta. Dumnezeu este imaginat fara forma. Intradevar nu este o imaginatie grosiera (cu forme nascocite detaliate) dar este totusi o imaginatie subtila, creata - activata prin efort propriu, voluntar.
Se pune intrebarea, cat de subtila trebuie sa fie imaginatia pentru ca rugaciunea sa fie curata?

Daca imaginatia este suprimata complet, nu mai poate fi activat mental nici macar conceptul de pacatos - pentru ca si acesta depinde de procese psihice de evaluare a unor actiuni in raport cu norme etice. Crestinismul nu ofera un raspuns rational la aceasta intrebare. Tatonarea caii este empirica (in raport cu principii psihologice obiective), bazandu-se exclusiv pe rationamente de ordin dogmatic.

Budismul este complementar crestinismului prin mai multe repere, unele specificate mai jos:
- invata cum sa te rogi fiind complet fara imaginatie;
- invata cum sa te folosesti corect de imaginatie;
- invata cum sa schimbi sinele cu ceilalti - aceasta invatura nu este explicata in crestinism dar este formulata sub forma de porunca (metoda crestina se rezuma la urmarea exemplului divin);
- cum poti sa-L vezi pe Dumnezeu prin 'perdeaua lumii', cum orice fenomen oricat de marunt ar fi, oricat de potrivnic sau util ar fi iL 'dezvaluie pe Dumnezeu. In crestinism ochii se intorc de la imaginile lumii, se feresc de lume, in budism 'lumea' iL descopera pe Dumnezeu, in fiecare aspect al ei.

Crestinismul este complementar budismului pentru ca invata virtutile prin ochii Lui Dumnezeu:
- invata smerenia prin intelegerea smereniei Lui Dumnezeu;
- invata iubirea prin intelegerea iubirii Lui Dumnezeu.

Apostolul Pavel are perfecta dreptate.

Daca cel ce aspira la mantuire nu crede ca Iisus este Dumnezeu, nu poate patrunde esenta virtutilor dumnezeiesti si ramane gol, fara focul nematerial al iubirii. Dragostea dumnezeiasca poate fi inteleasa doar din perspectiva smereniei dumnezeiesti. Deci, practicarea unor virtuţi fără credinţa ca cel jertfit din dragoste este Dumnezeu Insusi - înseamnă ca faptele sunt lucrate fără credinţă, deci fara rodirea intelegerii si dragostei abisale.

A intelege budismul nu inseamna negarea crestinismului.
A intelege matematica nu inseamna negarea Lui Hristos.
Aceasta incerc sa fac sa se inteleaga, prin aceste postari.

Un mare avantaj al budismului este acela ca ajuta la intelegerea Lui Dumnezeu dincolo de ipostas ...si prin ipostas.

Salut Florine,

Acest citat ne învaţă că pe lîngă rugăciune trebuie să lucrăm faptele dragostei, făcînd astfel voia Tatălui. Simpla rugăciune cu cuvîntul, cu buzele, nu este de ajuns.

Problema este că singurul mijlocitor între Dumnezeu-Tatăl şi oameni este Omul Iisus Hristos. El este Raţiunea tuturor lucrurilor, fără ajutorul Lui nu putem face nimic, cu atît mai mult nu putem accede la despătimire sau la mîntuire. Deci explică-mi te rog, unde în teologia budistă mahaiana scrie că Hristos este Fiul Lui Dumnezeu Unul-născut, unde scrie de Jertfa Lui răscumpărătoare, unde este dată măcar o trimitere la Sfintele Scripturi creştine?

Eu am senzaţia că tu confunzi imaginaţia cu credinţa însăşi. În rugăciune nu trebuie să ne imagimăm cum este Dumnezeu, cum arată Iisus Hristos sau lucruri de felul acesta. Imaginaţia este periculoasă deoarece lăsată liberă poate duce la gînduri de hulă care pe mulţi părinţi îmbunătăţiţi i-au surpat aruncîndu-i în deznădejde, ei neştiind cum să le stea împotrivă. Intervine aici rolul icoanelor care ne dă o idee schiţată (numai la ortodocşi) asupra înfăţişării Domnului Hristos, a Sfinţilor, a Îngerilor, chiar şi despre anumite evenimente importante.

Noi trebuie să avem credinţa că Dumnezeu există, că este în Treime de o Fiinţă, că Iisus Hristos este Cel ce S-a jertfit pentru noi şamd. În rugăciune însă există ispita teologhisirii, adică putem aluneca uşor din rugăciune în meditaţie asupra anumitor probleme dogmatice sau de orice fel ce ţine de teologie. În Sfînta Tradiţie, parcă şi Părintele Cleopa tratează acest aspect al ispitelor subtile care intervin între noi şi Dumnezeu cînd vrem să ne rugăm. Eu unul cred că nu ai citit suficient din Filocalie ca să vezi răspunsul Sfinţilor la probleme de acest gen.

Imaginaţia e una, credinţa şi dogmatica e alta. Rugăciunea necesită doar credinţă şi speranţă că aşa va fi. Iar cînd Îl rogi pe Domnul să te miluiască şi să te mîntuiască, ştie el mai bine cum fără să-ţi imaginezi tu detaliile.

Nu am înţeles ce este a schimba sinele cu ceilalţi.

De remarcat că există mai multe sensuri ale cuvîntului "lume". Tu înţelegi lumea ca natură, fenomene, totul-înconjurător, în Biblie lumea înseamnă pe de o parte răul infiltrat în creaţie, iar pe de altă parte oamenii. Pe de o parte trebuie să urîm răul, pe de alta trebuie să iubim necondiţionat creaturile Domnului.

"Daca cel ce aspira la mantuire nu crede ca Iisus este Dumnezeu, nu poate patrunde esenta virtutilor dumnezeiesti si ramane gol, fara focul nematerial al iubirii." - Păi nici o religie necreştină nu mărturiseşte asta. Nici măcar religia islamică. Dacă tu ai convingeri personale care invocă o astfel de credinţă - e cazul tău particular şi nu se poate automat generaliza.

"A intelege budismul nu inseamna negarea crestinismului." Corect. A înţelege budismul e una, pe cînd a încerca sincretisme budisto-creştine este cu totul altceva.

----------------------------------

Sensul primului raspuns era: "oricine indeamna la dragoste pentru semeni iL marturiseste, in fapt, pe Hristos - pentru ca Hristos este dragoste de oameni".

Se pune intrebarea: poate un crestin sa-si iubeasca aproapele pentru ceea ce este aproapele, fie el si dusman - direct, intim - fara sa-si relationeze afectul in mod proxy la porunca sau exemplul Lui Hristos?

Cand iubesti cu adevarat pe cineva, gandul nu face ocoluri, nu se ancoreaza in perceptia si modul de gandire al altora.

Apropierea de celalalt este fara interpuneri mentale rationale - este o miscare de atractie simpla si spontana a inimii.
-----------------------

Referitor la imaginatie:

Chiar daca o icoana este schitata cu sobrietate sau este viu colorata - din punct de vedere psihologic - impresionarea mintii se produce in ambele cazuri, cu efecte in plan cognitiv-afectiv mai mult sau mai putin diferite.

Insa, in ambele cazuri mintea primeste informatie vizuala care sustine ulterior din punct de vedere mental, sub forma de imaginatie remanenta, un complex de trairi evlavioase.

Nu este corect sa se afirme ca in primul caz nu este vorba de imaginatie, dar in al doilea da.

In fapt, in crestinism rugaciunea se face CU IMAGINATIE, chiar daca aceasta este mai subtila (fara forme mentale descriptive) pentru ca mintea este concentrata la intelesul cuvintelor rugaciunii si prezenta Lui Iisus.

Rugatorul crestin ca si alti rugatori de alte confesiuni "isi imagineaza ca este in prezenta Lui Dumnezeu" si "isi imagineaza ca rugaciunea ii este ascultata, ca asa va fi". Este un "decor" creat voluntar-imaginativ in forul interior cu fiecare plecare a genunchiului la rugaciune.

Este o imaginatie axata cu preponderenta pe sensul cuvintelor, mai sobra, fara detalii plastice proeminente. Rugaciunea este o "drama" intr-un context mental interpersonal schitat sumar in zona abstractului.

In crestinism nu sunt indicatii psihologice cum poti sa te rogi de fapt FARA IMAGINATIE. Acest aspect vroiam sa-l subliniez.

Daca este FARA IMAGINATIE nu poti fi ispitit de teologhisire in rugaciune - teologhisirea hranindu-se ea insasi din IMAGINATIA SENSURILOR CUVINTELOR.

Budismul invata in mod ireprosabil, corect, perfect valid si nemincinos modul cum mintea se poate ruga fiind complet curata de orice farama de IMAGINATIE.

----------------

"Schimbarea sinelui cu ceilalti" este o realizare spirituala exceptionala (realizata doar de Bodhisattvasi) in care sinele celorlati devine sinele tau, iar sinele tau este micsorat pana la nimicnicie.

Cu alte cuvinte "ceilalti" devin "Eu".

Ceilalti devin obiectul iubirii si nu actualul sine, care este iubit in prezent.

In crestinism nu sunt indicatii psihologice obiective, instructiuni in afara dogmei, la cum se ajunge la o astfel de realizare spirituala.

Din experienţă nu ştiu, dar cred că fără harul Domnului nu putem face mare lucru, d-apoi să ne iubim duşmanul. Noi sîntem creaţi cu scopul asemănării cu Hristos, Fiul Lui Dumnezeu, iar această asemănare presupune raportarea la exemplul Lui, Care a luat trup de Om pentru ca noi să gustăm dumnezeirea. Deci este neapărat să ştim ce a făcut El, din Evanghelii, altfel nu avem o ţintă spre care să ne îndreptăm.

Dragostea chioară spre făpturi poate fi înşelătoare fără discernămîntul primit în dar de la Duhul Sfînt, promis nouă de Mîntuitorul. Probabil că este o altă faptă bună fără credinţa autentică în Iisus Hristos Domnul.

Mi se pare că pierzi din peisaj un actor negru la culoare şi cu aripile rupte. El ispiteşte indiferent de ce faci tu, care te rogi. Ispita teologhisirii apare oricum mai devreme sau mai tîrziu, oricît te-ai concentra.

Mai există varianta ca ispititorul să nu-i deranjeze pe budişti, că şi-aşa au ales o cale care nu are ca scop comuniunea cu Biserica şi cu Hristos, Mîntuitorul lumii.

----------------
Adică în prezent te iubeşti pe tine mai mult decît pe ceilalţi?

Unde în creştinism ai găsit exemple de Bodishatva? (Din cultura mea generală ştiu că aceştia sînt un fel de Sfinţi care, deşi au fost eliberaţi în viaţă, refuză Nirvana pentru a-i ajuta pe alţii să se mîntuiască de lanţurile karmice ale samsarei).

Toti incepem sa iubim cu o dragoste "chioara" care nu este in Duhul.
Si mamele si tatii si copiii nu-si acordeaza dragostea gandindu-se la Dumnezeu.

Aceasta nu inseamna ca dragostea "chioara" nu este demna de lauda, ca este de nimic sau periculoasa, fiind fara discernamant duhovnicesc.

Intradevar este o dragoste fara vederea Lui Dumnezeu, dar care in fapt purcede tot din Domnul.

Eu cred ca trebuie sa incercam sa iubim si cu dragoste oarba, fara sa asteptam Harul Divin. Sa facem ce putem, ce tine de noi, si sa tinem in acelasi timp si rugaciunea. Si cand vrea Darul Insusi, adica sunt asamblate toate cauzele virtuoase si conditiile - Acesta se revarsa si vom avea atunci o dragoste curata, transparenta, atotinvaluitoare, pentru toate fapturile.

---------------

Cat despre "cel negru cu aripile frante" - "ispititorul" nu putem decat sa-l iubim si sa-l privim cu compasiune, bietul fiind inselat de propria perceptie despre sine.

Noi trebuie sa facem faptele iubirii de ceilalti, nu faptele iubirii de sine.

Aceasta este diferenta intre a asculta de Mamon si de a-i refuza ofertele.

-------------

Intradevar, Bodhisattva sunt cei care iubesc fara discriminare si isi dedica fiecare actiune corporala, mentala sau verbala, salvarii permanente a tuturor fiintelor de suferinte.

Sfintii crestini devin Bodhisattva/Budha cugetand, rugandu-se si unindu-se cu Iisus.

Florin, poti sa ne scrii aici mantrele pe care le cunosti sau in care ai fost initiat?

Buna Doriana,

Deja am inceput sa le postez, de la inceputul thread-ului.

De exemplu, o mantra este: anuca - in traducere: "Eu am statutul cel mai inferior dintre toate fiintele samsarice, sub animale, sub demoni".

Ratiunea unei astfel de mantre este retezarea arogantei la care este predispus eul, in urma unor perceptii/comparatii cu ceilalti.

O explicatie buna, in opinia mea, a modului in care trebuie rostite aceste rugaciuni sagetatoare, scurte dar cu impact profund asupra mintii (practicate de asceti crestini) se regaseste la acest link:

http://www.aypsite.org/150.html.

Rostirea rugaciunilor scurte in conformitate cu instructiunile samyama:

In prealabil se linistesc miscarile trupului si mintii si se atinge o stare de liniste psiho-corporala (shanti).

Apoi se pronunta mental foarte delicat rugaciunea scurta, la nivelul minim de intensitate la care este constientizat intelesul rugaciunii (artha).

Artha este 'lansat usor in liniste' ca o corabie de hartie pe un lac linistit sau altfel spus 'contopit fin cu linistea'. (lina)

Linistea (shanti) amplifica puternic intelesul rugaciunii, amestecand mintea la un nivel profund cu acesta.

Acesti trei pasi trebuie respectati si rafinati progresiv in practica zilnica (sadhana).


shanti - artha - lina


De exemplu daca nu este realizat shanti: rugaciunea este inabusita de zgomotele corporale si fluctuatiile mentale, aducand putin rod.

Daca nu este realizata artha: pronuntarea mentala a rugaciunii este prea intensa, fiind in sine un zgomot, fara supletea necesara strecurarii adanc in inima. In rugaciune se poate si striga, dar este de preferat metoda calma care este are un efect transformator mai profund. Realizarea efectiva a arthei este intradevar o arta – ca acordarea fina a unei viori.

Daca nu este realizata lina: mintea-inima nu se uneste pe deplin cu intelesul rugaciunii. Din perspectiva psihologica tantrica, aceasta fuziune a Intelesului unor ecouri mentale derivate din perceptia sunetelor cu Linistea Interioara se numeste (“Zeitatea Sunetului”).


Dharma cuprinde in fapt sute, mii, milioane de mantre in toate limbile pamantesti si ingeresti. Ele se dezvaluie si parcurg progresiv, functie de treapta pe care se afla fiecare fiinta, maturand intelectul (daiati budhi)
si pregatindu-l pentru Marea Unire dincolo de Invatare (union of no more learning) sau in metafora crestina Nunta cu Mirele Ceresc.

In fapt, tot ceea ce citim si auzim sunt mantre – sunete cu intelesuri asociate. Insa, mintea trebuie sa le aleaga pe cele care descopera Adevarul.

Mantra suprema in crestinism este “Iisus”.

Numele “Iisus” este de fapt o asamblare de sunete in aspectul literelor.

Intelesul acestuia insa este foarte ascuns.

Iisus este initial accesat conceptual / proxy prin intermediul numelui. Doar cei ce au “rugaciunea inimii” il acceseaza pe Iisus direct, fara nicio minte conceptuala de intermediere.

Inteleg ca nu ai primit nicio initiere in lucrul cu aceste mantre, ci practici doar ca amator/admirator al budhismului. Altfel nu ai mai fi vorbit cu asa usurinta despre ele.

Ai dreptate, nu am primit o initiere formala.
Insa, am primit o initiere de fond, studiind atat invaturi crestine cat si budiste.

Intradevar, o initiere formala este legata de obicei si de pastrarea secretului invataturii (guya adesa) - aspect intalnit atat in practici ascetice crestine cat si budiste.

Pastrarea secretului practicii ("nevointa in ascuns" - la crestinii asceti) are dublu scop:
-cel primar - evitarea dezorientarii celor care nu au o intelegere matura,
- cel secundar - pierderea puterii practicii.

Secretul practicii este o masura de siguranta care, in fapt, previne aceste doua efecte secundare: karma negativa si efort sterp.

Postarile mele au un caracter informativ, descriptiv, cu scopul de a crea perspectiva.

Nu sunt o dezvaluire a “nevointei ascunse”.

Fiecare poate analiza si decide daca ii folosesc intr-un fel informatiile prezentate sau nu.

Aceste postari sunt doar paradigme alternative la cum poate fi abordata cunoasterea mistica.

Mantra iertarii
 

Pe poarta budista (crestina) nu se poate intra daca nu iertam perfect, deplin, orice fiinta, indiferent de raul pe care ni-l face.

Putem sa ne rugam, sa facem nenumarate fapte virtuoase si sa fim de fapt in afara budismului (crestinismului) daca nu-i iertam pe cei ce ne molesteaza.

Aceasta este piatra de temelie a tuturor practicilor de purificare avansate.

Fara purificarea mintii nu se poate atinge eliberarea, deci, in consecinta, nici iluminarea.

Rugaciunea iertarii (sau mantra iertarii) vizeaza persoanele, fiintele (pot fi demoni amagitori sau razbunatori) care ne ranesc intr-o forma sau alta, tulburand sufletul.

Mantra completa arata sub aceasta forma:

ama vahati manava vahati budha vahati

Se spune ama (mama) - pentru ca persoana care ne-a ranit/ ne raneste ne-a fost candva o mama iubitoare.

Se spune ama vahati (mama te iert; vahati inseamna a ierta) - pentru ca o fiinta care a manifestat candva afectiune curata dezinteresata (prema), merita sa i se ierte toate greselile, indiferent cat de multe ar avea, chiar o infinitate. Astfel de pretioasa, si demna de toata admiratia este prema.


Se spune manava vahati (te iert ca om; manava inseamna forma umana) constientizand ca noi insine suntem oameni si deci plini de aceleasi imperfectiuni.

pentru constientizarea imperfectiunilor mamelor samsarice, implicit ale noastre sunt urmatoarele mantre, cu a caror inteles mintea trebuie sa se uneasca:

ama nasta - fiintele samsarice sunt confuze, intoxicate de atractii si repulsii- deci, de fapt nu stiu ce fac, nu au discernamant, nu sunt lucide.

ama abalya - sunt fara putere (puterea care vine din virtuti, care ne ajuta sa luam decizii corecte in concordanta cu dharma)

ama vaikalya – pline de defecte, greseli, imperfectiuni

ama jara – astfel, in baza acestor observatii corecte - orice fiinta samsarica poate fi vizualizata ca o mama batrana, slabanogita, senila si oarba

Se spune budha vahati (te iert ca un budha) pentru ca o fiinta samsarica nu poate ierta perfect - "Iarta dar nu uita". Cand se rosteste aceasta mantra cel care este ranit ia forma unui budha si iarta ca un budha, complet, deplin, perfect, cu o dragoste invaluitoare si atotpatrunzatoare.

Intelesul budha vahati este patruns adanc doar de cei ce reusesc sa intre in vehiculul tantric.

Mantra refugiului - NAMO
 

Toate sadhanele / liturghisirile budiste (concentrari si extaze) sunt anvelopate in practica refugiului.

In scripturi este scris:
Fara refugiu nu este protectie,
Fara refugiu nu vine binecuvantarea,
Fara binecuvantare nu este patrundere,
Fara patrundere nu este eliberare.

Toate formele de concentrare budiste sunt impachetate in constientizarea refugiului.
Fara refugiu este ca si cum cineva ar porni la lupta fara armura, fara nicio protectie.
Unul ca acesta este lesne ranit si omorat.

Refugiul poate fi de doua feluri, functie de motivatia cu care spunem aceasta mica rugaciune: refugiu solitar / namo aurasa sau refugiu bodhisatvic / namo bodhi


Varianta hinaianica a refugiului namo aurasa:

namo budha – ma refugiez in budha (caut scapare in Domnul) cu constientizarea in momentul rugaciunii doar a propriei salvari (aurasa mukti - eliberare solitara)


Varianta mahaianica a refugiului namo bodhi:

namo budha – ma refugiez in budha impreuna cu toate fiintele samsarice (inrobite).

Aceasta forma de refugiu deci include si o rugaciune pentru salvarea tuturor fiintelor mama cu inima patrunsa de compasiune.


Pentru ca aceasta rugaciune sa fie autentic mahaianica, constientizarea celorlalte fiinte samsarice se face cu unul din cele doua tipuri de bodhicita, de mai jos:

- navika bodhicita - “bodhicita barcagiului”: ma salvez in acelasi timp, impreuna cu toate fiiintele, calatorim impreuna spre tarmul eliberarii
- avipala bodhicita – “bodhicita pastorului” ; mai intai sa fie salvate toate fiintele, iar ultima mantuita sa fiu eu.


Nucleul bodhicitei este aspiratia puternica de salvare a tuturor fiintelor-mama, fara exceptii - ama mukti.


Cele doua forme de bodhicita, navika si avipala, sunt facsimiluri ale bodhicitei care are are intradevar putere de salvare raja bodhicita – bodicita regeasca, fiind cultivata asiduu de Bodhisattva in practica zilnica.

Nu sunt complementare - fiecare religie se considera autosuficienta, de aici si problema cu excluderea reciproca pe care am afirmat-o mai sus.

Ma indoiesc ca expunerea de mai sus isi merita titlul de "problema fundamentala a crestinismului ".

In orice caz, poate fi gasita in catehism la capitolul "mantuire" unde este detaliata "mantuirea obiectiva" si "mantuirea subiectiva".


Probabil doar tu stii ce ai vrut sa intelegi prin asta.
Aa..probabil te gandesti la mantuire, din perspectiva orientala, ca un fel de "dizolvare in absolut" :68:
Inca o demonstratie ca din treburile astea combinate nu iese ce te astepti.

Din perspectiva crestina nu detaliaza nimic - crestinismul e cel care detaliaza pentru crestinism si o face cuprinzator si la obiect fara a fi nevoie de astfel de "ajutoare".

Or fi poate unele puncte morale aparent comune dar esenta este diferita si mutual exclusiva.

Iti amintesc ca budhismul nu e stiinta ci este religie si nu face decat sa emita teorii din perspectiva religioasa, nu clarifica nimic asa cum o teorie nedemonstrata clarifica tot atat cat una demonstrata a fi falsa.

Mumbo jumbo :35:

E uimitor cum simtul critic de care faci caz ca de un mare bun te lasa in pana exact cand ai nevoie de el mai mult. :68:

Alin, limbajul genereaza conflict prin interpretari subiective diferite, pe aceeasi termeni.

O interpretare onesta este cea care concorda cu propriul bun simt prin raportarea la criterii logice si etice obiective.

Daca interpretarea este raportata la "interes", aceasta este viciata.
"Interesul" poate sa fie individual sau de grup, material sau ideologic.



"Unirea cu Hristos" - interpretarea viciata : Aa..probabil te gandesti la mantuire, din perspectiva orientala, ca un fel de "dizolvare in absolut"

"Unirea cu Hristos" - interpretarea onesta: Are referinte si in credinta mea cand se spune Rămâneţi în Mine şi Eu în voi.


Priveste poza cu mama urs si copilul urs din logo, si vei intelege Unirea.
...

Sa vedem..

"propriul" bun simt nu se raporteaza neaparat si automat la "criterii logice si etice obiective".
Dar poate reclama asta, in lipsa argumentelor.

La fel, in lipsa de argumente..

Deci pana la urma argumentul/interpretarea corecta este....?

Ca sa nu mai vorbim ca si problema ridicata mai sus a ramas si ea in aer.

Frumusete
 

Lumea inseteaza dupa frumusete.

Lumea cauta frumusetea acolo unde nu este,
Lumea cauta elixiruri si accesorii pentru ca nu este constienta de cauza directa a frumusetii.

Cine vrea sa devina frumos in aceasta viata si in cea viitoare
trebuie sa se deprinda sa fie multumit cu ceea ce are.

Cauza frumusetii simple este multumirea cu ceea ce este - santosa sundara.
Cauza frumusetii stralucitoare este multumirea cu putin - santosa tara sundara
Cauza frumusetii covarsitoare este multumirea cu “nimic” - santosa budha sundara


santosa sundara
santosa tara sundara
santosa budha sundara

Mantra: VARA
 

“Vara” inseamna ca “toate fiintele sunt importante”.

De ce sunt importante?

Pentru ca tot binele pe care-l traim vine, in fapt, exclusiv, prin celelalte fiinte.

Nu suntem izolati. Binele nostru depinde intrinsec de binele celorlalti.

A crede ca ne putem asigura o stare de bine separata de binele celorlalti, sau chiar in detrimentul acestora, este o inselare.

Este ca si cum o celula dintr-un organism crede ca poate functiona independent.

Totul este interconectat.

Nu exista niciun punct al realitatii care sa fie izolat.

In budism se spune ca orice forma de bine am experimenta vine, in fapt, prin bunatatea celorlalti.


Faptul ca avem un corp vine prin bunatatea parintilor.

Faptul ca ne putem hrani vine prin bunatatea altora.
…

Fiintele sunt fara greseli si imperfectiuni.
In fapt, amagirile mintii sunt adevaratii vinovati care cauzeaza toate formele de suferinta.


“Vara” inseamna ca toate fiintele sunt importante.
“Vara” inseamna ca depindem integral de bunatatea tuturor celorlalte fiinte.
“Vara” inseamna ca toate fiintele sunt inestimabile.
“Vara” inseamna ca fiintele sunt fara greseli si imperfectiuni.

“Vara” inseamna ca fiintele sunt chiar mai valoroase decat propriul eu. Ele sunt sursa binelui, eul este doar cel ce beneficiaza de acest bine.

“Vara” inseamna ca atunci cand suntem laolalta cu altii trebuie sa ne vedem ca fiind cei mai neinsemnati, contempland in acelasi timp bunatatea celorlalti.

“Vara” inseamna ca atunci cand ceilalti, din gelozie si necunoastere ne insulta, ne ranesc, acceptam aceasta ‘infrangere’ si le oferim ‘victoria’.

“Vara” inseamna ca nestematele si bogatia inimii noastre sunt ceilalti.

mantra
 

Daca i-mi permite-ti domnu senior sa vin cu un exmplu de mantra foarte eficient
mantrele eficiente sunt formate din mai multe cuvinte.
eu folosesc urmatoarea mantra:

"Doamne Dumnezeule miluestema pe mine inselaciunea inselaciunii".
este o mantra care produce o stare de iubire divina.

Ion
cel mai mic dintre cei mici.

Felicitari Domnule Ion!


“I i s u s” ESTE O MANTRA


Ce este cuvantul?

Orice denominare (numire) este o unealta a mintii (mantra).

Ce este denominarea?

Denominarea este fundamentul proceselor mentale conceptuale.

Un proces mental conceptual foloseste in mod necesar “intermediari mentali”/”procese mentale proxy”/”procese mentale agent”/”procese mentale de substitutie”.

Procesul mental conceptual se desfasoara in conjunctie cu alte procese mentale pentru producerea cognitiei, clipa de clipa.

O denominare, definita in sens clasic, este o reprezentare grafica cu sonoritate asociata.

In limbajul nostru avem LITERE cu dubla asociere 'sonora-grafica'...care compun diferite CUVINTE.

Un cuvant, ca sa fie cuvant, trebuie sa indice spre “altceva” decat este el insusi.

Putem spune ca, un cuvant clasic este o tripla asociere “sonora-grafica-fenomen desemnat”.

Pot fi si cuvinte cu dubla asociere, “tactil - fenomen desemnat”, fara grafie si sonoritate. Orice asociere a unui obiect/fenomen cu o amprenta senzoriala este un “cuvant”.


Cuvintele nu sunt nimic in sine

Cuvintele sunt simpli intermediari. Sunt doar semne de circulatie care indica spre “ceva”.

Cuvintele nu sunt nimic in sine. Sunt simple nelinearitati mentale produse prin stimuli - vizuali/unde sonore. Ele sunt “prescurtari/shorcut-uri” catre diferite fenomene, recunoscute in mod conventional de un grup de indivizi.

Cuvantul “m a s a” este un fenomen diferit de masa insasi.

Cuvantul “D u m n e z e u” este un fenomen diferit de ceea ce desemneaza. Este doar o amprenta senzoriala in fluxul mental.

Cuvantul “G-o-d” este un fenomen diferit de ceea ce desemneaza. Este o alta amprenta senzoriala in fluxul mental, care ar desemna ceea ce desemneaza amprenta “D-u-m-n-e-z-e-u”.

Cuvantul “D-i-o-s” este un fenomen diferit de ceea ce desemneaza. Este o alta amprenta senzoriala in fluxul mental, care ar desemna ceea ce desemneaza amprenta “G-o-d”.

Cuvantul “B-u-d-d-h-a” este un fenomen diferit de ceea ce desemneaza.

Cuvantul “I-i-s-u-s” este un fenomen diferit de ceea ce desemneaza.


Impuritatea primara a formatiilor intelectuale

In procesul de formare al limbajului, initial este nevoie de un anumita doza de efort mental pentru a produce asocierea amprentei senzoriale cu fenomenul pe care il desemneaza.

Prin consolidarea progresiva a legaturii neuronale (“proces de invatare”) - apare inerent si impresia ca amprenta este acelasi fenomen cu fenomenul pe care-l indica – asa-numitul produs secundar de izo-identitate.

Pentru ca aceasta impresie este o falsitate se spune ca este o impuritate.

Toate formele de fundamentalism (social, religios…) isi au originea in aceasta falsitate, in impuritatea de izo-identitate conceptuala.

Trezvia conceptualitatii sau constientizarea impuritatii primare a formatiilor intelectuale

Aceasta impresie de izo-identitate este un fenomen mental destul de subtil, care nu poate fi constientizat cu usurinta “in timp real". Ca amprenta este diferita de fenomenul asociat.

Obtinerea acestei capabilitati de discriminare necesita un proces suplimentar de invatare prin care fiecarei legaturi ii este asociata constientizarea disocierii celor doua identitati.

Cand devenim, in timp real, constienti de procesele de asociere si disociere conceptuale atingem un nivel superior de dezvoltare a mintii.

O vigoare deosebita, o trezvie aparte pe care cei ce nu sunt antrenati astfel, nu o poseda.

Mintea incepe sa devina constienta de procesele ei intime prin care se produce cognitia in aspect conceptual, procesul de denominare si distingerea clara a naturii fenomenelor mentale implicate in procesele de asociere.

Deci, cuvantul “I i s u s” nu este Iisus. Cuvantul este o conventie. Dar dificil de constientizat ca este un proces mental separat de ceea ce indica.

Oare?!? Eu stiu ca numele Domnului Iisus Hristos emana lumina. Ce conventie emana lumina?!?
E ciudat sa citim aceste lucruri pe un forum crestin-ortodox.
Ati putea gasi alte cuvinte decat numele Domnului, ca sa exemplificati ideile in care credeti.

Daca o singura denominare ar fi suficienta, atunci toata lumea ar trebui sa repete indefinit "I i s u s".

Daca este suficienta pronuntarea cuvantului "I i s u s" , de ce mai este necesar sa citim vietile sfintilor?

De ce in timpul slujbelor folosim si alte cuvinte decat numele Domnului?

De ce mai este necesara intelegerea virtutilor, lucrarea lor, prin parabole sau explicatii filocalice profunde?


.....pentru ca intelesul cuvantului "I i s u s" nu este atat de facila, precum pare!

Intelesul lui se arata din lucrari, iar lucrarile din intelegeri corecte ale caii.

Cand intelegem corect cuvantul "I i s u s" atunci, intradevar, nu mai avem nevoie de niciun alt cuvant - acesta fiind "regele tuturor mantrelor".

Pana atunci avem nevoie de rationamente si alte cuvinte - unelte ale mintii "mantre", ca sa fim intelegatori cand pronuntam "I i s u s".