Cruciadele: crime de razboi si scopuri oculte.
 

In acest topic as dori sa evidentiez, pe langa caracterul criminal si fanatic deopotriva al cruciadelor. care in geenre este cunoscut deja, si activitatile societatilor secrete deopotriva din tabara musulmana si cea europeana, occidentala/urmasii francilor in genere, basca englezii si alti cativa inselati, vorba cuiva.
Asa-zisii "eremiti" si "predicatori" care isterizau eclesiolatru masele, indemanadu-le la efectiv suicid, pardon razboi "drept", pentru cauza "sfanta" a eliberarii Ierusalimului (de cine???) nu se deosebesc, la o analiza atenta, prin nimic de fond de agitatorii bolsevici, sau de propagandistii euroduli din presa actuala, ci doar prin chestiuni de forma.

sa dea Dumnezeu ca asemenea atrocitati duse in "numele" Dumnezeului Iubirii sa NU mai apara NICIODATA!

Ai găsit şi tu acu' măi Teddy modalitatea de a salva aparenţele: compari cruciada cu propaganda bolşevică!
Pe când inchiziţia cu sri-ul? :39:

Amin! Subscriu ideii tale, frate. Societatile secrete compuse din fostii preoti ai lui Wotan, ai triburilor france, au infiltrat si introdus lucrurile acestea in BC, precum cruciadele, lucruri care nu ne fac cinste.

Hai, "Bernie Lomax", nu fi neatent. Tocmai, ca nu salvez aparente deloc. Asteapta si vezi: o sa vezi dupa reactia colegilor mei ca nu e bine primita o initiativa ca aceasta. Sper ca nu mi se va intampla precum Adrianei de la voi...;)
Off-topic: stii la ce am facut aluzie, nu, cu numele din ghilimele?...;) DACA reusesc sa scoata si anul asta, sper sa fie un LTS.

In timpul cruciadelor, crestinii catolici ii ucideau pe altii, "pagani", "eretici", sau "victime colaterale" (din ultima categorie fac parte, de exemplu, catolicii sau ortodocsii civili ucisi la asediul asupra unui oras din Imperiul Bizantin, in timpul intemeierii asa-zisului Imperiu Latin de Rasarit). Dupa venirea Revolutiilor Javrelor cu Colan si Sort, pardon , Olandeza, Franceza si Bolsevica, crestinii (catolici indeosebi, dar nu numai) au fost cei persecutati de apostati si de inchinatorii la marele arhitect de veceuri cosmice. Cine priveste istoria ca un mentat, vede in toate un echilibru pus de Dumnezeu, dincolo de cei doi stalpi putrezi ai rationamentului uman: subiectivismul si dependenta de social-ierarhic.
Tot ce ai de facut e o meditatie serioasa la aceasta si ti se deschid perspective nebanuite.

În fiecare an, pe 7 octombrie, calendarul apusean consemnează sărbătoarea "Sfintei Fecioare Maria, Regina Rozariului". Ea aminteşte şi de dezvăluirea supranaturală făcută Sf Dominic în ceea ce priveşte devoţiunea Sf Rozariu, precum şi de victoria hotărâtoare obţinută de armata navală creştină în contra celei musulmane în teribila bătălie de la Lepanto.

Atunci, în anul 1571, în Mediterana, turcii desfăşoară o uriaşă flotă. Această ofenisvă făcea parte dintr-un plan mai general prin care musulmanii intenţionau să ajungă la Roma, să facă şi cu Basilica Sf Petru ceea ce făcuseră cu Sf Sofia: "din pristolul (altarul) de la Roma să dau calului ovăz". Superioritatea lor numerică, precum şi faima invincibilităţii erau de temut. Lupta promitea să fie una fără prea mari şanse pentru creştini. Sfântul Părinte Pius al V-lea, Papa de atunci, vestit pentru viaţa sa sfântă, cere creştinilor să facă neîncetat devoţiunea Sf Rozariu. El însuşi se închide în capela sa şi se roagă.

Lupta a început prost pentru creştini, turcii, prin experimentatul amiral Ciuluk Bey, reuşind o abilă manevră de învăluire a flancului veneţian, care reprezenta licărirea de speranţă a flotei creştine. Marina militară veneţiană era formată din viteji: o dovediseră şi la Asediul Constantinopolului, dar, ca şi atunci, părea că sunt covârşiţi de superioritatea numerică a turcilor.

În acel moment, un nor venit de nu se ştie unde acoperă cerul. Într-o clipă, un vânt extrem de favorabil începe să sufle, avantajând incredibil flota creştină. Vitejii veneţieni, ajutaţi şi de ceilalţi din alte state creştine ale Ligii Sfinte întorc soarta bătăliei, înregistrând o victorie atât de hotărâtoare, încât musulmanii nu vor mai îndrăzni niciodată, pe mare, un atac asemănător. În total, creştinii au pierdut atunci 12 nave. Agresorii musulmani au pierdut aproape 300. În următorul secol, turcii vor fi nevoiţi să se concentreze pe lupta terestră împotriva Crucii. Vor ajunge, din nou, în faţa Vienei, dar şi acolo Dumnezeu, prin vitejii lui Ian Sobieski, le va spune: "Nici pe-aicea nu se trece".

Nu stiu cu ce e mai bine ca arabii dupa Potiers si turcii dupa Lepanto si Viena nu au ajuns sa cucereasca partea spalacita a Europei. Sfintii aia dementi (Petru Eremitul si alti ciudati) (cu exceptia Sf. Francis de Assisi, care a mers in tabra musulmana sa predice) care au instigat masele la isterie mistica si ucigasa, erau criminali de razboi, in termeni moderni, ca si nobilii si soldatii care efectiv omorau. Cu siguranta, mizeria infernala numita revolutia franceza nu ar mai fi avut loc. A propos, deopotriva catolicii melkiti, maroniti, chaldeeni, ortodocsii bizantini sau orientali si nestorienii, se bucurau de o profunda toleranta religioasa in Imperiul Otoman. Ah, uitasem: cuius regio, ejus religio. Daca "ai nostri" au "baza", istoric si etnic vorbind la vest de Carpati, in lumea spalacita, fireste, civilizatia e aia definita de Occident, ce este la rasarit de Carpati/Bosnia/Elba este un imens tomberon istoric...Mare greseala...
Civilizatia nu este defintia doar de stapanii momentului istoric (acum, rasa spalacita). Asia Centrala si extrem-orientala au zamislit civilizatii si culturi, care inca sunt un reper intru normalitate. Faptul ca vesticii se aduna cand vine Papa, nu se traduce in nici un fel intr-o lupta vizibila cu cloaca monstruoasa secularizanta, cu viciul, saracia, etc. Ca si in rasarit, unde umplerea bisericlor de Pasti nu a impiedicat pandemia de avorturi. Pentru "lucruri de nimic" in domeiul spiritual cei vechi (indeosebi din "fanatica" rasa semita) puneau mana pe arme. Europenii se bat, chipurile elegant, in...presa. Acum, nu imi amintesc sa fie insurectii impotriva legiferarii murdariilor antinatura, ci doar cand...e atins stomacul, pardon, buzunarul. Repet, cruciadele au fost o infamie, o crima colectiva. Europeanul nord-arian este sursa cam tuturor decadentelor si crimelor, de peste o jumatate de mileniu incoace. Sper ca se va gasi vreo forta, sau catastrofa, care sa anihileze Europa si America burgheza, definitiv si complet.

Theodor,istoria nescrisa nu poate fi scrisa si poate este mai bine asa pt ca o parte din acele realitati ar ucide foarte multe iluzii cu care ne hranim si care,paradoxal sau nu,ne dau forța sa continuam.Nu as spune,cinic,ca ne amagim cu un drog istoric suportabil ci doar spun ca nu știu câți ar supravietui fata-n fata cu adevarul istoric.A fost el vreodată perfect sau drept Theo? Poate,cateodata este mai bine ca anumite lucruri sa ramina unde sunt,pot face mai mult rău decât bine prin raul pe care îl contin.Poate nu acesta este adevarul la care trebuie raportat totul întrucât aceste realitati nu contin certitudinea ca daca ele vor demola totul atunci vom mai putea clădi ceva pe locul pustiiri din noi materializata in istoria faptelor noastre.Poate noi,rasa umana,nu suntem inca pregătiți sa stam in fata oglinzii Adevarului,cu privire la faptele noastre.Noi nu știm timpul randuit de Dumnezeu pt ca nimic sa nu mai fie ascuns si totul sa vina in lumina Adevarului.Poate daca in loc sa-l așteptăm pe EL sa dezvaluie totul,apasam noi pe tragaciul distructiv din noi s-ar putea sa dam foc Romei in timp ce cantam poezii demente la harpa.Din cenușă cu greu mai ridici ceva prieten drag iar dies irae va veni oricum.Theo,suntem doar mici rauri care ne vom varsa in fluviul mare de unde am plecat si poate atunci vom cunoaște si noi raspunsul la toate zbaterile si framantarile noastre.Te frâmanti prea mult prietene cu ce nu trebuie :)

Of, frate, cred ca ai dreptate. Si iti multumesc ca, desi esti scot, imi rabzi si intelegi orientarea anti-occidentala. Am sa iti trimit materiale, sa intelegi de ce ma framant atata. Pe de alt aaprte, in cele lumesti intotdeauna adevarul e la mijloc. Sincer, am respect si sentimente calde calde pentru multi dintre voi, occidentalii, ceea ce nu ma impiedica sa ma rog pentru vederea armatei iraniene sau rusesti intrand in Bucuresti. :)

Theo,frate,arunca-ti o privire,te rog, in ,,De doctrina christiana" a Sfantului Augustin, cartea I, capitolele 39 si 40.Nu vei regreta :)

Pentru mine, e unul din "sfintii politici", alaturi de Chiril de Alexandria, si de altii de aceasta factura (sau facatura).

nelamurire
 

Buna ziua. Va rog din nou sa-mi iertati ignoranta si lipsa de documentare, am din nou o nelamurire; pana la urma ce s-a intamplat cu Jacques de Mollay? Biserica Catolica il considera in continuare tradator, sau a fost reabilitat, cum s-a intamplat cu Ioana D'arc?
Din cate am auzit au fost multi martiri (despre care s-au scris acatiste) care, desi osanditi pe nedrept si supusi la chinuri cumplite - Sf. Mina, Sf.. Modest, Sf. Gheorghe - nu s-au lepadat de credinta lor in Cristos pana in ceasul mortii. Insa Jacques de Mollay, din cate am inteles, torturat fiind, s-a recunoscut vinovat de erezie, ceea ce Ioana D'Arc nu ar fi facut. Mentionez ca nu m-am documentat din surse sigure despre acesti sfinti catolici, doar ce am vazut prin filme sau documentare, de aceea doresc sa imi clarific aceste aspecte. Este in continuare considerat Jacques de Mollay un eretic (la fel ca Arie) sau a fost reabilitat sau chiar trecut in randul sfintilor?

Atata cat stiu, Jacques de Mollay, marele maestru al templierilor, nu a fost acuzat de erezie, ci de sacrilegiu si alte crime (sodomie etc). Rechizitoriul se baza pe marturiile a unei duzini de fosti templieri care sustineau ca, in cadrul ritualurilor secrete practicate, li se cerea sa scuipe pe crucifix. Este greu de stiut daca era sau nu un astfel de ritual, personal am rezerve, cunoscute fiind fervoarea si eroismul templierilor, care s-au acoperit de atatea ori de glorie in lupta cu dusmanii lui Cristos si care, atunci cand cadeau totusi in mainile lor, se stia ca prefera sa fie ucisi de mahomedani decat sa-L renege pe Domnul.
Cert este ca Jacques de Mollay a admis ca real acest fapt sustinut de rechizitoriu. Faptul ca a recunoscut nu inseamna ca asa a fost: recunoasterea vinei este o proba ca oricare alta si nimeni nu poate fi condamnat pe o singura proba. Numai ca mai erau si celelalte marturii. Unii autori considera ca Marele Maestru a recunoscut initial in timpul introgatoriului fiind vorba de o recunoastere smulsa sub rele tratamente. Alti autori (din aceeasi categorie a celor care sustin inocenta Ordinului) afirma ca, de fapt, nu ar fi recunoscut, dar s-a consemnat astfel in procesul verbal al interogatoriului in speranta unei pedepse mai usoare.

Un lucru e cert. Sacrilegiul, recunoscut la interogatoriu (sau pe care procesul verbal sustinea ca inculpatul l-a recunoscut) a fost recunoscut si l-a proces. Cu alte cuvinte, de Molay si-a mentinut declaratia (sau falsa declaratie) din timpul anchetei. Este posibil sa fi facut acest lucru deorece tribunalele franceze din acea vreme operau cu o inginerie juridica, potrivit careia respingerea, in aparare, a unei fapte recunoscute anterior la interogatoriu insemna recadere.

In ceea ce il priveste pe Jaques de Molay, el nu face parte dintre sfinti. Chiar daca, in cazul sau, a fost o eroare judiciara (sau poate un proces cu comanda politica, regele de atunci, Filip cel Frumos, fiind foarte interesat de condamnarea lui, acest lucru nu e suficient pentru ca cineva sa fie declarat sfant. Nici nu se compara cu situatia Fecioarei din Orleans: ea a fost declarata sfanta nu fiindca verdictul s-a dovedit o eroare juridica, ci fiindca au existat semne ceresti (miracole) in timpul vietii ei si, mai ales, dupa moartea ei.

Presupunand ca Jacques de Molay nu a scuipat niciodata pe Crucifix, nu a practicat sodomia si nu a obligat pe nimeni sa faca aceste lucruri, el nu poate fi totusi declarat martir. Conditia necesara pentru ca cineva sa fie declarat martir este ca moartea sa sa fie "in odium fidei" (din ura fata de credinta). Nu avem nici macar vreun indiciu ca judecatorii lui Filip cel Frumos l-ar fi judecat din ura fata de credinta.

pai nu a fost acuzat Jaques de Molay ca s-ar fi inchinat lui Baphomet?

Nu se stie exact ce era pana la urma acel "baphomet". Putea fi diavolul sau putea fi, dupa cum spun unii, zeita Sophia (Atena). Asta daca e sa te iei dupa cei de la Discovery/History chanel. etc. Tot la acele posturi au mai facut o emisiune, de exemplu, care se cheama "extraterestrii antici" sau ceva de genul asta, care vrea sa explice toate "minunile" din istoria si religiile popoarelor antice, inclusiv pe cele din Biblie. Ultima "gaselnita" pe care am auzit-o la ei fiind aceea ca cica "mana" pe care au mancat-o Moise si poporul ales timp de 40 de ani in pustie ar fi fost facuta cu ajutorul unei instalatii pe care o aveau de la extraterestrii si care era adapostita in chivotul legamantului, de care se apropia cineva prea mult era iradiat, iar o data la sapte zile trebuia curatata instalatia..... Si alte asemenea sminteli.

Asta e veche. Pe cand eram eu pusti, adica prin anii 80, era la moda teoria lui Erich von Daniken ("Amintiri despre viitor" si "Inapoi la stele") care mergea pe aceeasi filiera. Mana era fabricata de extraterestrii, in Ezekiel si Daniel se descriu farfurii zburatoare, iar Sodoma si Gomora au reprezentat atacuri termonucleare. Unii cred mai usor in nave spatiale care au bantuit pamantul decat ca Dumnezeu S-a facut om.

Hm, dar parca "Sfanta" Inchizite considera foarte in regula si adevarate "confesiunile" smulse prin tortura, un procedeu juridic justificat si cu tarie de lege.

Se pornea de la logica: "daca este credincios adevarat Dumnezeu ii va da putere sa marturiseasca adevarul pana la capat, indiferent de ce ii facem noi".

In practica, daca rezista cineva pana la capat, in nici un caz nu se recunoastea ca a fost acuzat in mod eronat, ci ca a persistant in eroare pana la sfarsit iar moartea ii era la fel de teribila ca si interogarea.

Avand in vedere ca aveau control si asupra istoriei prin documentele oficiale, in care consemnau ce doreau, indiferent care era realitatea, rezistenta era facuta cu adevarat inutila.

Ceea ce poate n-au inteles insa unii oamnei este exact "chintesenta" credintei noastre : ca "regatul", "Imparatia" lui Dumnezeu nu este din aceasta lume si ca Dumnezeu si Puterile ceresti nu sunt niste forte de natura materiala. Chiar daca se spune ca "tot de la Dumnezeu" sunt toate urgiile naturii (furtuni, cutremure, meteoriti, etc), totusi puterea Lui, ca si a ingerilor Sai, actioneaza cel mai mult la nivelul spiritual al fiecaruia dintre noi. Ba din contra unii spun ca toate relele (calamitati, boli, necazuri) vin de la "vrajmasul" nostru, iar Dumnezeu cu puterea Lui e cel care ne face sa le invingem fie atat pe plan fizic cat si spiritual, fie numai spiritual- atunci cand fizic nu se mai poate face nimic - aspect de loc de neglijat.

Din pacate multa vreme in istoria omenirii si poate si acum inca se intampla la fel, oamenii cred ca cu cat au mai multa putere aici pe pamant cu atat sunt mai aproape de Dumnezeu. Cred ca totusi stiu cu totii ca nu e asa, dar se pare ca daca ajungi la un punct nu mai poti da inapoi. Poate la inceput nu-ti doresti decat o viata mai buna pt tine si cei apropiati si pana la urma ajungi sa-ti vinzi sufletul diavolului.

Apropo de "cruciade" mie mi-a placut mult o talcuire a parintelui Boca (abia atunci am inteles si eu ce trebuia) : zice undeva in Biblie ca Dumnezeu ar fi zis poporului ales "omorati-l pe Amalec, si toate femeile si copiii si slugile si vitele lui". Se pare insa a nu se referea la fel cum am crzut si eu initial la un biet popor de pagani care traia si el prin partile alea de lume, ci "Amalec" era insusi diavolul, iar femeile, copiii, slugile si vitele erau uneltele lui : vicii, pacate, ispite, etc. Iar oamenii nesocotind porunca Domnului, l-au lasat in viata pe insusi capetenia si au omorat doar "vitele cele mai slabe" - adica pacatele cele mai usoare.
Deci, poate ca in acceptiunea moderna, "cruciada" ar trebui sa insemne un razboi al nostru personal, interior, cu raul, cu viciile, cu pacatele, adica cu "slugile" celui rau. Poate nu chiar cu insusi capetenia, caci pe acela un singur Om l-a putut invinge si stim cu totii Cine.

Idem în Ţările Române, ortodoxe, în secolul XIX.

A fost inchiziţia pe la noi prin sec XIX?

Mai să reformulez:

"Hm, dar parca Biserica Ortodoxă considera foarte in regula si adevarate "confesiunile" smulse prin tortura, un procedeu juridic justificat si cu tarie de lege."

Am mai citat şi atlădată din legislaţia penală, de secol XIX, a Ţărilor Române, ortodoxe, legislaţie provenind de la legislatori ortodocşi, legislaţie împotriva căreia Biserica Ortodoxă nu a luat niciodată poziţie, legislaţie care prevedea tortura ca mijloc de smulgere a mărturisirilor.

Le cam amesteci monşer. Destul de uşor.
Cam ca, offtopic fiind acum, în motivaţia sentinţei lui Năstase: "n-a luat atitudine, deci SIGUR e vinovat!".

Nici o diferenta.
 

Intre atitudinea initiatorilor cruciadelor, si cea a sefilor marilor servicii secrete/retele terosriste, nu e vreo diferenta notabila. Inainte de orice cruciada, europa vestica zumzaia ca un stup: isterie eclesiolatra, relicvomanie, si...pregatiri militare. Deopotriva masacrarea nativilor de pe noile continente de catre animalele engleze indeosebi, precum si masacrele salbatice facute de animalele cruciate, sau genocidul comis de sovietici, maoisti, etc. merita condamnate. Problema este ca "invingatorii au intotdeauna <<dreptate>>" Si in societate, si in scrierea istoriei, si in biserica.
Sa se comapre atitudinea haitelor fanatice cind cu asediul Ierusalimului, cu cea a armatei lui Saladin. Saladin l-a primit pe Francisc din Assisi sa predice in tabara lui. Vreun monarh crestin a primit vreun imam/muftiu? Nu! Asta spune multe, de fapt totul, despre spiritul de cloaca razboinic-mistica, de fapt hoteasca, a cruciadelor.
Despre cruciade, ca si despre razboiul de 30 de ani, alta dementa tipic occidentala, se potrivesc versurile sublime ale celor de la Sabaton, ca sa fiu nitel poetic: "Two ways to view the world/So similar at times/Two ways to rule the world/To justify their crimes/By kings and queens young men are sent to die in war/Their propaganda speaks those words been heard before".

Mare pacat ca au invins "crestinii", in genere, la Poitiers, Lepanto, etc. Sunt convins ca decaderea moderna nu s-ar fi petrecut cu o Europa islamica sau "pagina".