Blesteme...mit sau realitate?!?
 

In primul rand bine v-am regasit si calduroase salutari tuturor celor care,in urma cu 2 ani, m-au sustinut si m-au incurajat! Numai bine tuturor!

Dragii mei ajutati-ma din nou pt ca singura nu pot sa fac "lumina" in gandurile mele. Cineva a afirmat ca tatal meu a murit din cauza blestemelor si ca o parte din ele "au cazut" pe restul familiei. Simt ca problema asta depaseste puterea mea de intelegere rationala.

Eu sunt o persoana realista si nu imi pot imagina ca exista asa ceva, ma refer la blesteme, cu toate ca ceilalti membrii ai familiei mele sunt convinsi de asta.

Blestem, ce este???? Este ceva???

Am și eu o întrebare:
Ce legătură are subiectul propus - destul de vag, dealtfel! - cu "Regulile generale de utilizare a forumului"?

Și încă o întrebare, de data asta ptr admin:
Când o să se ia măsuri SERIOASE cu asemenea useri incapabili să categorizeze corect un subiect?

Ai dreptate, am postat din greseala mesajul aici si nu "la" generalitati.

Scuze nu am avut nici o secunda intentia sa-ti pun sub semnul intrebarii "Inteligenta".

Sunt bucurosa sa stiu ca exista si "useri capabili" ca si tine, spre exemplu....

Ioana, ai putea foarte bine posta în altă parte, nu la Generalități. Mai gândește-te și rulează în josul paginii TOATE subforumurile până găsești pe cel potrivit!! (Se presupune că subiectul tău are ceva legătură cu trăirea ortodoxă, nu aduci în atenție un meci de fotbal, sau un nou partid politic. Alea da, își au locul la Generalități!)


Nota Bene: Sunt destui în afară de tine care fac greșeala de a nu gândi prea mult și a trânti un topic nou chiar aici la Regulile Forumului. De aici reactia mea. Asta-i tot, chestiune de atenție, nu atât inteligență. Cu sau fără ghilimele, cum dorești. :D

Da, blestemul este blestem.
Ești o persoană realistă(ne spui tu din Augsburg) și crezi că blestemele sunt doar bazaconii din povești pentru că înțelegerea ta rațională nu are informații în legătură cu energia gândului, a vorbei și a faptei.

Iisus citea gândurile și intențiile celor din jurul Lui, adică energiile pe care aceștia le generau și le răspundea înainte ca aceștia să le enunțe; de aceea se spune că noi păcătuim cu gândul, cuvântul și cu fapta.
Ne trec multe idei și gânduri prin minte involuntar, dar persistența și complacerea noastră în gânduri rele, distructive este considerat păcat pentru că implică și conștiința noastră; de aceea este recomandat să ne supraveghem chiar și gândurile care, nesupravegheate, emit cuvinte și apoi facem fapte de aceeași teapă.

Blestemele sunt intenții conștiente ale unor persoane de joasă speță de a provoca rău, iar aceste intenții ajung să se materializeze asupra celor spre care au fost orientate dacă acele persoane sunt de aceeași speță joasă, iar dacă sunt credincioase și-L slăvesc pe Dumnezeu, atunci El le protejează de aceste energii rele care se întorc la ”sursa” care le-a generat.
12. 7. Când căile omului sunt plăcute înaintea Domnului, chiar şi pe vrăjmaşii lui îi sileşte la pace. (Pld16,7)

Despre blesteme

http://www.crestinortodox.ro/credint...eme-69875.html

nu exista blestem ... decât în poezia lui Păunescu.
sau mai bine zis, nu există efectele blestemelor.
daca ar fi altfel, atunci Dumnezeu ar fi implicat în împlinirea blestemelor.
asta ar fi contrar Dumnezeului din NT. dar s-ar potrivi cu VT.

Dacă n-ar exista blesteme, n-ar fi justificate rugăciunile de dezlegare de blestem.
Vestea rea e că ele există şi că fac rău. Vestea bună e că se poate scăpa de ele prin spovedanie, rugăciune şi o viaţă după voia lui Dumnezeu.

Mai mult puteţi citi aici şi aici.

Demetrius,is de acord cu tine,cu un mic amendament.De fapt cu doua:1) nu-s neaparat de joasa speta cei asupra carora se materializeaza blestemele.Si daca vrei pot veni cu argumente solide.2) Da,"cind caile omului sint placute lui Dumnezeu,chiar si pe vrajmasii lui ii sileste la pace",dar pina acolo,pina la a-l aduce la pace pe vrajmasul lui,omului facator de pace,ii ia o ..VREME!Si pina atunci ,omul este ..prejudiciat psihic,financiar etc...

Poate n-ai fost atent ce-ai scris.
Adica, dupa parerea ta NT se contrazice cu VT?
Dumnezeu nu e implicat in implinirea blestemelor si a energiilor intunecate pe care oricum le domina, ci in orientarea intregii imparatii prin convingere, prin bunavointa spre puritatea Duhului Sfant; puterea si eficienta protectiei lui Dumnezeu(binecuvantarea Lui) spre cei care I se inchina este direct proportionala cu dedicarea lor.

Daca persoana are alte orientari decat Voia Lui, atunci va suporta influentele spre care tinde, direct proportionale cu departarea sa de Dumnezeu.

1- Nu te osteni caci nu poti aduce argumente mai solide decat Scriptura.

Daca crezi ca nu sunt de joasa speta cei asupra carora se materializeaza blestemele, atunci tu ai o parere subiectiva(prea buna) despre aceia; nu sunt cu nimic mai buni decat blestemele care i-au ajuns.

2- Tot atata VREME ii ia omului aducerea la pace a vrajmasului, cata ii ia sa se "intoarca" la Dumnezeu pentru ca daca nu s-ar fi departat nu ar fi avut vrajmas.

Ai dreptate, nu poate aduce argumenete mai solide decât Scriptura, numai că Scriptura îi dă dreptate Ivaneicristescu. De exemplu, dreptul Iov care, conform prejudecăţilor tale, ar fi de "joasă speţă".

Ai învăţat un cuvânt nou (subiectiv) şi-l aplici aiurea pentru a doua oară consecutiv.

Oare după a ta prejudecată(de care ”speță” vrei tu) dreptul Iov ar fi fost... blestemat?
Nicidecum.

Dreptul Iov, numai el, a fost binecuvântat și protejat:
10. N-ai făcut Tu gard în jurul lui şi în jurul casei lui şi în jurul a tot ce este al lui, în toate părţile şi ai binecuvântat lucrul mâinilor lui şi turmele lui au umplut pământul?(Iov1,10)
spre deosebire de toate ale lui:
12. Atunci Domnul a zis către Satan: "Iată, tot ce are el este în puterea ta; numai asupra lui să nu întinzi mâna ta".

Este o deosebire între omul care se închină lui Dumnezeu și toate lucrurile mâinilor sale; omul este protejat, lucrul lui nu pentru că acesta fiind rezultat din dorința lui(chiar și familia) este folosit pentru a-i verifica fidelitatea, după cum spune și Iisus:
37. Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine.(Mt10,37)

Demetrius, atenţie mare asupra sensurilor cuvântului "blestem":

1- Invocare a urgiei divinității împotriva cuiva
2- Nenorocire a cuiva pusă pe seama sancţiunii divine.
3- Cuvinte prin care se invocă abaterea unei nenorociri asupra cuiva
4- Rău fatal, pus pe seama forţelor supranaturale, care se pare că planează în permanență deasupra cuiva.

Mai citeşte încă o dată Cartea lui Iov prin prisma sensului 2, poate că ai să observi într-o vreme cum percepeau ceilalţi oameni încercările prin care trecea Iov.

Nu uita să observi faptul că şi cei drepţi pot fi victimele unei agresiuni demonice, nu doar inşii "de joasă speţă".
Însă întru toate Domnul are primul şi ultimul cuvânt....

Problema noastră rămâne totuşi criteriul după care îi considerăm pe alţii de "cea mai joasă speţă" şi din ce calitate punem etichete atât de drastice asupra altor oameni.
Nu cumva nările etichetantului adulmecă aromele înşelătoare ale părerii de sine şi a slavei deşarte??????

1- Acest topic a pornit din sensul 3 al cuvântului blestem(vezi primul post), ca și tot ce am înțeles și scris eu.

2- Punctele 1 și 2 nu sunt relevante(dpmdv).

3- Nu pot citi cartea lui Iov altfel decât s-ar cuveni, adică prin prisma pct 3; percepția celorlalți oameni e problema lor, nu a mea.

4- Când am vorbit de joasă speță am făcut o analogie reală între blestem și vulnerabilitatea celui asupra căruia se abate blestemul.
Blestemul este o emisie de energie murdară care atinge ținte la fel de murdare; cele curate sunt deasupra nivelului de acțiune a acestor energii.
Ar trebui să înțelegi că cel drept este efectiv protejat de binecuvântarea pe care o invocă prin închinarea sa, altfel Dumnezeu n-ar fi Atotputernicul.

5- Punctul 4(răul fatal care planează...) are și el o justificare coerentă în ”cazierul” persoanei afectate(karma); nu există întâmplare, toate se înscriu în relația cauză-efect, faptă și răsplată.

Laudat fie Iisus!

1- Acest topic a pornit din sensul 3 al cuvântului blestem(vezi primul post), ca și tot ce am înțeles și scris eu.

2- Punctele 1 și 2 nu sunt relevante pentru că(dpmdv) urgii și sancțiuni divine nu există.

3- Nu pot citi cartea lui Iov altfel decât s-ar cuveni, nefiind vorba aici de blestem; percepția celorlalți oameni e problema lor, nu a mea.

4- Când am vorbit de joasă speță am făcut o analogie reală între blestem și vulnerabilitatea celui asupra căruia se abate blestemul.
Blestemul este o emisie de energie murdară care atinge ținte la fel de murdare; cele curate sunt deasupra nivelului de acțiune a acestor energii.
Ar trebui să înțelegi că cel drept este efectiv protejat de binecuvântarea pe care o invocă prin închinarea sa, altfel Dumnezeu n-ar fi Atotputernicul.

5- Punctul 4(răul fatal care planează...) are și el o justificare coerentă în ”cazierul” persoanei afectate(karma); nu există întâmplare, toate se înscriu în relația cauză-efect, faptă și răsplată.

Din care înţeleg că ai tu nişte teorii private asupra realităţii, un fel de exclusivităţi cognitive şi tot ce refuză să se încadreze în aceste teorii de tipul "cămaşă de forţă" fie e fals, fie nu te interesează. Sigur că şi limba română are parte de acelaşi "tratament".

Nu eu sunt asa, ci tu, deoarece daca raspunsul primit nu se incadreaza in ''teoria camasii de forta'' atunci incepi sa iei la misto din lipsa de argumente.

Ti-am demonstrat ca exemplul adus de tine(cu Iov) nu e corect, iar un alt exemplu care sa iasa din explicatiile pe care le-am si argumentat nu poti sa aduci pentru ca probabil nu ti-e foarte clar ce e blestemul si de ce exista.

Ce e blestemul si de ce exista?

Parintele Paisie Aghioritul, despre blestem:

http://www.catehetica.ro/ce-este-ble...sie-aghioritul

Singurul lucru pe care l-ai demonstrat este faptul că nu înţelegi nimic din Cartea lui Iov, în conţinutul căreia avem cea mai limpede expunere a limitelor acţiunii demonice asupra oamenilor.

Ţi-e străină însă şi concepţia semitică asupra blestemului. Uite un indiciu:

"Ca martori înaintea voastră iau astăzi cerul şi pământul: viaţă şi moarte Ţi-am pus eu astăzi înainte, şi binecuvântare şi blestem. Alege viaţa ca să trăieşti tu şi urmaşii tăi." (Deuteronom 30:19).

Întrebare ajutătoare: cum erau considerate cuplurile semitice care nu aveau copii? Vezi cazurile celebre a sfinţilor Ioachim şi Ana sau Zaharia şi Elisabeta.

Scriptura nu explică nimic specific semiților. Biblia și Cuvântul nu se adresează special lor, ci mie și asta mă interesează; dacă pe tine te preocupă semiții mă bucur pentru tine.

Versetul boldat mie(care nu-s semit) mi-e limpede: cerul și pământul=viață și moarte=binecuvântare și blestem.

Să fii sănătos din partea mea însă, uite, ţi-ai dat singur un motiv să nu-i mai corectezi aiurea pe alţii! Dacă tot îţi place aşa de tare cuvântul "subiectiv" poţi liniştit să-l anexezi felului tău de a vedea şi înţelege realitatea.

Maica Domnuli si Profetii vechiului Tastament
 

În Sfânta Scriptură avem două modalită?i de prezentare a Maicii Domnului: una prefigurativă sau tipică, în Vechiul Testament, ?i alta direct sau deplin revelată, în Noul Testament.
În Vechiul Testament se face men?iune despre femei care au avut o însemnătate specială în istoria mântuirii până la venirea lui Mesia. Astfel, Eva prime?te făgăduin?a izbânzii asupra diavolului ispititor metamorfozat în ?arpe (Facere 3, 15); Sarra devenea maica unui popor nou, a poporului ales ?i chiar a mai multor popoare (Facere 17, 15-16); Rebeca ?i Rahila modele de mame devotate ?i so?ii credincioase, harnice ?i ospitaliere, ?i-au sprijinit fiii lor ?i I-au întărit cu sfatul lor (Facere 27, 5-17 ?i 42-45; 35, 16-18); Iaela (Judecatori 4, 17-22) ?i Rut (Rut 4, 13-22), Ana (mama lui Samuel (1 Regi 1, 10-11 ?i 27-28) ?i Estera (Estera, 5, 1-7, 3-6) au arătat evlavie deosebită, iubire ne?ărmurită pentru poporul ales ?i pentru lucrarea lui Dumnezeu în lume.
Spre deosebire de celelalte femei men?ionate în Vechiul Testament numai Maica Domnului a fost obiectul unor profe?ii. Profetul Isaia a prezis că Fecioara va na?te pe Mântuitorul Hristos în chip minunat, ca un mare semn dumnezeiesc de izbăvire a poporului ales ?i de mântuire a lumii: „Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată Fecioara va lua în pântece ?i va na?te fiu ?i vor chema numele lui Emanuel“ (Isaia 7, 14). Proorocul Iezechiel a profe?it despre Maica Domnului ca Pururea Fecioară în viziunea sa despre noul templu al lui Dumnezeu, simbolizând-o printr-o poartă tainică a Dumnezeului lui Israel: „?i mi-a zis Domnul: Poarta aceasta va fi închisă, nu se va deschide ?i nici un om nu va intra pe ea, căci Domnul Dumnezeul lui Israel a intrat pe ea. De aceea va fi închisă“ (Iezechiel 44, 2). Ieremia închipuie tot Israelul într-o fecioară care se întoarece la Domnul ?i Stăpânul ei pentru ascultare, ca să devină „Loca? al dreptă?ii ?i munte sfânt“ binecuvântat de Dumnezeu (Ieremia 31, 21-23). Psalmistul David o descrie pe Sfânta Fecioară ca pe o Împărăteasă ce ?ade de-a dreapta lui Dumnezeu: „Stătut-a împărăteasa de-a dreapta Ta, îmbrăcată în haină aurită ?i prea înfrumuse?ată“ (Psalm 44, 11). Dar tot Maica Domnului este preînchipuită aici ?i ca Fiica Împăratului Dumnezeu, împodobită ?i urmată de fecioare, cu alai: „Toata slava fiicei Împăratului este înăuntru, îmbrăcată cu ?esături de aur ?i prea înfrumuse?ată. Aducese-vor Împăratului fecioare în urma ei, prietenele ei se vor aduce ?ie“ (Ps. 45, 15-16). Fără îndoială că aceste fecioare înso?itoare sunt nenumăratele fecioare muceni?e, care au urmat în smerenie ?i sfin?enie jertfelnicia Maicii Domnului, tot a?a cum femeile mironosi?e au înso?it-o în momentele grele ale patimii ?i îngropării Domnului nostru Iisus Hristos. De asemenea, dreptul Simeon a prezis suferin?a Maicii Domnului zicându-i, dupâ ce a binecuvântat pe Pruncul Iisus: „Iată, Acesta este pus spre căderea ?i spre ridicarea multora din Israel ?i spre semn de contrazicere ca să se descopere gândurile din multe inimi. ?i prin însu?i sufletul tău va trece sabie“ (Luca 2, 34-3

Splendidă vorbă!


P.S. Mă înfrânge(doare) semnătura ta, Cristsi.

ţi se pare că au acelaşi mesaj?

Nu, nu e același, e mai bun; dar ție cum ți se pare?

17. Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc. (Mt5,17)

pentru tine "implinire" înseamnă schimbare totală?!

ba asta voiam să spun, NT contrazice VT.
şi contrar celor afirmate de tine, în VT Dumnezeu se implică direct în împlinirea urgiilor prezentate acolo.
că nu ne place această imagine, este altceva.

Poți să spui ce vrei, dar:
26. Dacă cineva socoteşte că e cucernic, dar nu îşi ţine limba în frâu, ci îşi amăgeşte inima, cucernicia acestuia este zadarnică.(Iac1,26)

Pentru mine împlinire înseamnă încununare, întregire, desăvârșire.
22. Cu aceasta, Iisus S-a făcut chezaşul unui mai bun testament.(Ev7,22)

nu mă socot cucernic :)

vrei să spui că VT este un testament ... mai prost?

Nu, vreau să spun că NT este unul mai bun.
Nu-i totuna.

reformulez: VT este un testament mai putin bun decât NT ...

sunt la fel de bune ! doar ca noua crestinilor ni se aplica NT.

morala VT = cu morala NT?

nu, dar asa era pe timpul acela, evreii aveau inimile impietrite.
totusi, nu uita ce profeti puternici si plini de Duhul gasim in Vechiul !

Despre sfanta impartasanie
 

Sfânta Împărtăşanie sau cuminecătură este Taina în care, sub chipul pâinii şi al vinului, se dă credincioşilor însuşi Trupul şi Sângele Mântuitorului Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci. Această Sfântă Taină a fost instituită de Mântuitorul nostru Iisus Hristos, la Cina cea de Taină, când "Iisus, luând pâine în mâinile Sale, a binecuvântat, a frânt şi a dat ucenicilor zicând: "Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu" şi luând paharul şi mulţumind le-a dat zicând: "Beţi dintru acesta toţi, acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru voi şi pentru mulţi se varsă, spre iertarea păcatelor" (Matei, 26, 26---28).

Sf. Împărtăşanie este cu adevărat Trupul şi Sângele Domnului. Deci, aşa ne învaţă Sfântul Apostol Pavel în Epistola 1 câtre Corinteni, 11,28----29: "Să se cerceteze omul pe sine şi aşa să mănânce, din pâine şi să bea din pahar. Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind Trupul Domnului".

Tâlcuind acestă Taină, Sf. Ioan Damaschin ne învaţă: pâinea şi vinul nu sunt nicidecum închipuirea Trupului şi Sângelui lui Iisus Hristos, ferească Dmnezeu! -- ci însuşi Trupul lui Iisus Hristos unit cu Dumnezeirea". Împărtăşindu-ne cu Trupul şi Sângele Domnului ne unim cu obştea creştină de pretutindeni, împlinind legea iubirii, care realizează unirea desăvârşită cu Domnul Iisus Hristos.

Sf. Împărtăşanie este hrana care întăreşte sufletul, şi trăirea reală şi rodnică a unităţii Bisericii. Cel ce se învredniceşte a se împărtşi cu Sfintele Taine, potrivit învăţăturii Bisericii pune în practică porunca, unităţii de credinţă, a unităţii de trăire, prin minunata rugăciune arhierească, pe care o găsim în Sf. Evanghelie după Sf. Ioan. Cap. 17, 1---26.

Se cuvine apoi să ştim că Sfânta Taină a Împărtăşaniei o primim nu mai în Biserică, în timpul Sfintei Liturghii; nu mai pentru cei bolnavi, Biserica a rânduit să primească această Sfântă Taină acasă (sau acolo unde se găsesc) pentru a nu-i lipsi de bucuria primirii Domnului nostru Iisus Hristos.

Înainte de a ne apropia de Sfântul Potir ---pentru a primi Sfintele şi înfricoşâtoarele Taine ale lui Hristos, rostim cu toată cuviinţa rugâciunile mai înainte arătate.

Spovedania contribuie la vindecarea arborelui genealogic
 

Fiecare om se trage dintr-o familie, iar mai multe familii, apropiate ca grad de rudenie formează un. Fiecare neam are un, arbore, genealogic. Acest arbore genealogic, diferă de la neam la neam. După cum un arbore este sănătos şi dă, naştere altor ramuri sănătoase, dezvoltându-se foarte frumos, tot astfel se întâmplă şi întrun neam care este credincios, cu frica lui Dumnezu, naşte alte ramuri sănătoase, şi credincioase, dezvoltând foarte frumos, în mod normal acel arbore genealogic. la unii arbori cum încep să le apară câte-o ramură uscată, după aceea alte şi alte Obsneamervămramuri îi apar încetul, cu încetul, iar la un moment dat, observăm cu uimire că o mare parte din acel arbore s-a uscat. Apoi, la scurt timp, el se usucă definitiv, deoarece nu l-a îngrijit nimeni. Asemenea analogie putem să o raportăm la diferite neamuri de oameni care sunt, necredincioşi.

Păcatul se transmite de la părinţi la copiii lor; ori acel păcat netratat macină şi roade în toţi membrii familiei. O bună parte din acei oameni, nu-şi dau seama de acel lucru, şi se trezesc după ani şi ani, după generaţii generaţii că, li s-a cam pierdut neamul", cum se spune în popor, adică păcatul moştenit în familie şi netratat cu Tainele Sfintei Biserici a făcut mari necazuiri. După cum medicina, recunoaşte transmiterea caracterelor (genelor) de la tată la copil, tot astfel religia recunoaşte efectiv transmiterea păcatelor, de la părinţi la copii. Dumnezeu spune, încă din Vechiul Testament că pedepseşte pe copii pentru păcatele părinţilor, până la- al IV-lea neam. (Ieşirea Cap. 2,5).

De aceea, cei ce sunt căsătoriţi şi au copii, trebuie neapărat să se spovedească, să se curăţe de acele păcate pentru a nu se transmite copiilor lor. Să aibă, conştinţa împăcată că fii lor nu suferă pentru păcatele părinteşti. Observăm cum foarte mulţi copiii din zilele, noastre se nasc cu boli, genetice grave. În cele mai multe cazuri copiii se nasc bolnavi datorită păcatelor, părinţilor, care nu şi-au mărturisit niciodată, păcatele şi n-au primit dezlegare de ele.

Un om păcătos care nu se spovedeşte, nu ţine rânduelile bisericeşti: post, rugăciune şi îl prinde, sfârşitul vieţii în acea stare păcătoasă, acel om capătă forma s-au, asemănarea unei ramure uscate la arborele genealogic al neamului său. Fiecare membru al unei familii care nu se spovedeşte este o ramură uscată din arborele, genealogic al neamului său. Cel mai important remediu pentru vindecarea arborelui, genealogic este în special Sfânta Spovedanie deoarece aici sunt: curăţirea tratamentul şi vindecarea.