Impartasirea sugarilor
 

In cazul sugarilor(un bebe de 4 luni)este sau nu permisa Impartasirea daca pruncul a mancat inainte de a veni la Biserica? Cutuma e destul de diferita de la loc la loc. Multumesc anticipat pentru raspunsuri!

Trebuie sa doarma. Nu poate fi impartasit imediat dupa ce a mancat!

Si daca nu adoarme, folosesti "forget-me-stick"?

Eu am intalnit preoti in Bucuresti care ii impartaseau pe copiii sugari si dupa ce au mancat. Nu vad o abatere, avand in vedere curatia lor.

Mi-a spus o doamna ca parintele duhovnic i-a zis ca pana la 3 ani poate sa-l impartaseasca pe copil si mancat.

Este un canon ce reglementeaza acest lucru? Am vazut ca parerile difera si in cazul preotilor. Duminica trecuta o crestina i-a spus unei mamici de langa mine, ca scrie in Biblie sa nu impartasim copiii daca le dam sa manance dimineata si ca pedeapsa o sa cada pe noi parintii daca ii aducem mancati (??).

Din câte ştiu eu (şi pot şti prost) nu-i canon în ceea ce priveşte mâncatul/nemâncatul înainte de a primi Sfânta Euharistie.
E doar o recomandare.

E clar ce fel de cititori ai Bibliei sunt crestinii nostri.

Primii crestini tineau niste mase copioase inainte de impartasanie.
Dar din cauza ca treaba asta avea si efecte secundare, s-a ajuns la cealalta extrema.

Bebelusii nu pot fi tinuti nemancati ca adultii.
Cel putin in primii doi ani de viata, cine are impresia ca ii poate tine nemancati de seara pana a doua zi aproape de pranz, inseamna ca nu a avut copii. Sau cand a avut, nu i-a impartasit.

Ei stai, nu exagera şi tu.
Cam pe unde am fost, bebeluşii şi chiar şi bătrânii sunt împărtăşiţi pe toată durata slujbei. Deci nu s-ar pune neapărat problema să-l ţii nemâncat până la 11..12.

Eu il duc la impartasit pe Nicolas dupa ce mananca. Pana la ora 11 cand ee termina slujba mananca de doua ori. O data la 5 dimineata un.bibe cu lapte apoi la ora 9:30 fructele. Ce.i drept nu ii dau carne. Dar parintele mi.a spus ca il pot aduce mancat pana la 3 ani.

Si unde scrie (in Biblie) ca euharistia era/este aplicabila si la copii? Fac ei acest sacrament in amintirea Domnului in deplina cunostinta de cauza?

Dar unde scrie că n-ar fi aplicabilă copiilor?

Dar adolescenţii, respectiv adulţii, fac acest "sacrament" în deplină cunoştinţă de cauză?

Chiar vrei sa vezi scris ca sa deduci ceva atat de banal?

Ti se pare ca adolescentii si adultii sunt incadrati la categoria "copii"?

l.e. : P.S.: SACRAMÉNT s. v. cuminecare, cuminecătură, euharistie, împărtășanie, împărtășire, împărtășit.

Cu toată dispoziţia colerică (contagioasă) a iscodirii tale, ai reuşit să-mi smulgi un zâmbet cu replica asta.

Păi chiar vrei să vezi scris ca să deduci ceva atât de banal că Cel de care ne împărtăşim a spus : "Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la Mine, că a unora ca aceştia este împărăţia cerurilor." (Matei 19:14) Cui s-a adresat cu aceste cuvinte? Chiar ucenicilor Săi care se osteneau să-i alunge pe micuţi din preajma Lui.

Da, cu toţii în Biserică suntem copiii Lui Dumnezeu, de la prunc la moşneag.

Asta-i versiunea care-ţi convine ţie. Mai există însă şi:

SACRAMÉNT, sacramente, s. n. Nume dat în religia catolică fiecăreia dintre cele șapte taine bisericești. – Din fr. sacrement, lat. sacramentum.

Citeste mai bine, te rog! Sa ii lasa sa vina la El ca sa fie binecuvantati [copii] si nu pentru a-i impartasi. Interpretare gresita si in afara contextului.


Asta e parerea ta, nu a Scripturii.
Romani 8,14: Căci câţi sunt mânaţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.
Romani 9,7.8: Nici pentru că sunt urmaşii lui Avraam, sunt toţi fii, ci «întru Isaac, a zis, se vor chema ţie urmaşi», adică: Nu copiii trupului sunt copii ai lui Dumnezeu, ci fiii făgăduinţei se socotesc urmaşi.
Galateni 3,7: Să ştiţi, deci, că cei ce sunt din credinţă, aceştia sunt fii ai lui Avraam.


Termenul a fost folosit corect de catre mine si atunci a fost cel mai rapid venit in minte, nu tin neaparat la eticheta religioasa din definitie care, de altfel, nu ma caracterizeaza.

E clar că poţi să foloseşti Biblia şi pe post de prospect pentru o maşină de spălat creiere de tip (neo)protestant. Nu văd însă rostul întrebărilor tale din moment ce Scriptura ţi-a comunicat personal şi excusiv părerea sa, prin două, trei manevre stângace de manipulare textuală. Dacă te-ai strădui mai mult să înţelegi, şi mai puţin să combaţi, poate că n-am mai pierde vremea cu discuţii contradictorii ce riscă să degenereze într-un dialog al surzilor.

Daca la tine, membru senior, interpretarea Scripturii se numeste manipulare textuala la ce sa ma mai astept de la ceilalti.

P.S.: nu mai comentez nimic, dar am observat ca ai experienta cu cei care incearca totusi sa mai "buchiseasca" (manevre stângace) prin Sfanta Scriptura si mai posteaza cate un raspuns pertinent.

Dumnezeu sa se indure de tine!

Interpretarea lăutărească a Scripturii se mai poate numi şi automanipulare textuală. Iar când încerci să impui altora propria sminteală hermeneutică se întrevede pericolul punerii în practică a avertismentului evanghelic "dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă."

Dacă răspunsul tău era cu adevărat pertinent, observam asta fără să fie nevoie de autopromovarea ta.

Mulţumesc asemenea!

Unde scrie ca e necesar sa fie facut "in deplina cunostinta de cauza".

Care este garantia ca un adult (biologic) il face "in deplina cunostinta de cauza"?

De ce taierea imprejur nu era aplicata "in deplina cunostinta de cauza" a semnificatiei ei, pentru ca, banuiesc, stii ca avea o semnificatie f. precisa.

De ce nu se astepta sa fie intrebat copilul (la varsta adulta) daca vrea sau nu sa faca parte din Poporul Ales, dupa logica neoprotestanta?

hm!
 

la cele afirmate de Alin sunt cateva argumente care ar trebui spuse, dar ma abtin sa mai comentez asa cum am promis mai sus.

Nu mai fii asa rusinos :)

Nu stiu daca intrebarea mea se potriveste exact acestui topic, insa doresc sa stiu daca pot impartasi fetita mea de 3 luni, care a fost botezata in spital, in regim de urgenta a doua zi dupa nastere ? Avem ceva probleme de sanatate si deocamdata suntem tot la spital, nu am apucat sa facem si restul de botez, insa avem certificat de botez. Multumesc!

sigur, odata ce a fost botezata, bebelusa se poate impartasi. Preotul ii va da o particica mica din Sfintele taine. Acest lucru ii va face foarte bine.

Dumnezeu sa o faca bine pe micuta si dvs sa va dea putere multa!

undeva, incepand de pe al doi ani se poate incerca sa nu se mai dea mancare copilului. Ptr ca nu se poate reusi sa se renunte la mancare brusc, atunci cand ajunge la varsta de trei ani.
Nu am intalnit insa nici un canon care sa reglemeteze varsta pana la care copilul se poate impartasi pe mancate. Varsta de trei ani e o recomandare destul de frecventa.

mi si imaginez cu friptura, cu placintele, fructele exotice si alte cate cele dupa ei prin catacombe.

Una e sa spui ca mancau si alta ca tineau "mase copioase".