|
Amintiri din moarte clinica...
As dori sa impartasesc cu voi aceste marturii ale lumii de dincolo,impartasite de catre persoane care au trecut prin experienta mortii clinice.Desigur,vorbim de experiente ce pot fi controversate de sceptici,insa aici ramane latitudinea fiecaruia cum alege sa le priveasca.Desi in afara s-au facut multe cercetari si exista multe astfel de marturii,am preferat sa le aleg pe acestea doua,deoarece sunt relatate de doua persoane din tara noastra.In ce ma priveste,intentionez sa fac la randul meu o lucrare de cercetare pe aceasta tema,deocamdata am doua cazuri,insa as mai avea nevoie de cel putin inca opt.Daca la randul vostru cunoasteti astfel de marturii sau ati trecut printr-o experienta similara,as fi foarte bucuroasa sa o citesc.
http://www.afreshchapter.com/wp-cont...ght-tunnel.jpg O fata crestina marturiseste despre rai,ingeri si intalnirea cu Iisus Hristos: http://vimeo.com/44726414 Intalnirea unui ateu cu ingerii: http://www.youtube.com/watch?v=hbXCYdyoE8M Vizionare placuta! |
Părintele Nicolae Bordașiu, coleg cu regretatul Părinte Galeriu la biserica Sf. Silvestru a trecut printr-o astfel de experiență, pe care o povestește aici.
|
În acest film la minutul 14:50 este o relatare a celui care a trecut prin experiența morții clinice: http://www.youtube.com/watch?v=wy-Y7...layer_embedded
|
Citat:
Daca vrei si o perspectiva ortodoxa exista o carte scrisa de Par. Serafim Rose http://www.sfaturiortodoxe.ro/suflet...arte/index.htm |
Va multumesc tuturor pentru postari,sunt deosebit de interesante,mai ales ca vom observa niste puncte comune in aceste relatari.
Referitor la ce a spus Catalin,sigur ca pot exista si ispite,insa in toate exista un sens.Iar sensul il vom citi in rezultatele celor intamplate cu persoana in cauza.Ce s-a petrecut cu ele in urma acestor evenimente?Cum privesc acum moartea?Dar viata si relatia cu Dumnezeu? Atunci cand am luat cele doua interviuri,ce m-a interesat mai mult decat experienta in sine,daca cele traite au transformat scala de valori personale ale acelui om si daca a existat vreo resemnificare a sensului vietii. Raspunsul a fost cu siguranta...da!Au invatat sa pretuiasca timpul,sa inteleaga cat de multa vreme pierdusera cu nimicuri,sa valorizeze aspectele care tin de suflet.O doamna mi-a zis ca a inteles cat de importanta era familia,cei dragi,sufletul si mantuirea ei si cat se irosea inainte de asta cu grijile materiale si ale sigurantei de zi cu zi,punand adevaratele lucruri de valoare pe ultimul plan. Relatia cu Dumnezeu s-a schimbat,in momentul in care au constientizat iminenta mortii,pentru ca noi,desi teoretic stim ca vom muri,practic traim intr-o continua negare: "nu mi se poate intampla mie!","mai este destul timp,va fi candva intr-un viitor foarte indepartat" etc. Acum am inteles de ce spuneau anumiti duhovnici sa pastram gandul mortii in minte!In tot cazul nu era vorba de vreo inclinati morbida sau ca si-ar fi dorit sa tremuram de frica mortii...pana omul nu accepta moartea,el nu poate intelege si trai cu adevarat viata! Cei cu care am discutat si au trait aceste experiente de granita,s-au intors la Dumnezeu.Nu ca ar fi fost atei inainte...insa ori isi pierdusera nadejdea,traiau in disperare crezand ca Dumnezeu si-a intors fata de la ei sau credeau,dar intr-un mod superficial,adica nu percepeau acel concret in viata lor al existentei Lui Dumnezeu,chiar daca doamna la care ma refer acum era profesoara de religie,dar si foarte credincioasa. Se spune ca "Fericiti cei care nu au vazut si au crezut!"...asa este,dar cati dintre noi suntem asa?Poate cei mai multi suntem ca Toma necredinciosul si atunci,pentru cei ca noi,uneori,Dumnezeu hotaraste sa primim acest dar,al certitudinii ca El exista si ca viata dupa moarte este o realitate la fel de vie ca si cea in care ne desfasuram existenta de zi cu zi.Caile Domnului sunt invaluite in mister... Cred ca daca "Cel Intunecat" ne-ar ispiti,ma indoiesc ca scopul sau ar fi sa ne aduca mai aproape de Dumnezeu sau la trezirea din acest somn al inertiei in care multi dintre noi ne ducem existenta. |
Citat:
|
Este f. bine (si acesta este doar un fel de a spune) sa ne ferim de ispititorul care este desavirsit in inselare , si stie tare bine sa te faca sa crezi, sa fi convins ca el nu exista exact in locul in care se desfata de sufletele neatentilor.
A proceda inarmati cu stiinta la orice lucru pe care il consideram si duhovnicesc , sau legat de duhul omenesc, nu asigura nici o protectie impotriva amagitorului . Stiinta este doar o amagire in cunoasterea lui Dumnezeu , a lucrarilor Sale din afara Sa, a minunilor sale ! Fratii catolici,spre exemplu, s-au departat de multe ori de Dumnezeu , cautind stiintific , analizind chimic , aghiasma ca sa poata explica de ce nu s ealtereaza . La fel au procedat si cu sfintele moaste , cu Giulgiul din Torino , cu Marele Graal, cu determinarea grupei de singe a Mintuitorului de pe diverse surse (piroane, lemnul sfintei cruci, giulgiu, etc !) si tot la fel au procedat si cu aparitiile in trup a entitatilor din lumea lui Dumnezeu . Ba chiar in cele din urma au acceptat si si explicat si existenta extraterestrilor . Defapt , ei au dat pe Dumnezeu laoparte din lucrarile Sale si l-au inlocuit cu mult neputincioasa stiinta . La fel a procedat prin anii '50 si un profesor universal (universitar am vrut sa spun ,desigur !) francez , pe nume R. Mody , chirurg de meserie, care a luat chiar si premiul ateilor (premiul Nobel) pt. o lucrare ce a facut mult zgomot in lumea demult secularizata a apusului , si care se referea la existenta "vietii de dupa viata". A facut un studiu pe 50 de cazuri de moarte clinica si a dedus el cam cum ar fi in Rai. In orientul ortodox insa lucrurile stau cu totul si cu totul altfel, vis-a-vis de fenomenul vietii de dupa viata. Multi adormiti au fost in lumea de dincolo, fie in Rai , fie in iad si s-au intors atit cu povesti cit si cu diverse obiecte drept marturie . Stim de fiul vaduvei din Nain care a fost trezit dupa o zi de adormire... dar nu stim ce ar fi povestit . Stim de Lazar , cel inviat a 4 zi din morti, ca dupa revenire nu a vrut sa povesteasca nuimanui ce a vazut in iad , dar ca de atunci incolo viata sa s-a schimbat complet ( a mincat numai fructe , o data pe zi si a trait in rugaciune/cugetare continua catre Dumnezeu ). Stim de asemenea din Patericul egiptean pe batrinul calugar care adormind a ajuns pina in Sinul lui Avraam iar de acolo s-a intors cu o bucata de piine in sin , si a povestit apoi tot ce a vazut ucenicilor. Mai aproape de noi, in chilia parintelui Cleopa sunt multe poze pe pereti (inafara de icoane) cu parintele si alte personaje . Una dintre poze infatiseaza un profesor (i-am uitat numele ; chiar rog pe cei care stiu bine acest lucru sa mi-l spuna si mie !) care a murit si care in ziua inmormintarii a inviat . Acesta a fost in iad si a fost coplesit si ingrozit de ce este acolo astfel incit spunea tuturor ca nu poate povesti ce a vazut , caci este de nepovestit in cuvinte omenesti, dar doar poate spune cit de rau este ; este rau de tot ! Dupa invierea din morti , ori de cite ori mergea la liturghie (la Sihastria) si traia cu adevarat sfinta taina plingea necontenit in asa fel incit si oamenii din biserica intotdeauna plingeau de plinsul lui . Minastirea Crasna prahoveana ,mare lavra, este un loc in care se aduna totdeauna fii duhovnicesti (pt. spovedanie, impartasanie si sfat de invatatura) unii cu vechime mare si din toate colturile tarii . In anul 2010 am cunoscut o batrinica de 65-70 de ani , din Galati si care venea in aceasta lavra de 40 de ani. Era in putere, nu o aducea nimeni , venea doar cu trenul si si pe jos ,iar in urma cu 35 de ani a avut o moarte de o zi , in spital fiind internata,din care s-a trezit pe o masa de ciment la morga. Nu povestea decit ca raiul este atit de frumos ca nu exista sa il vezi si sa nu mori de bucurie . Era cunoscuta in minastire de toata obstea, de alti pelerini si chiar ea se comporta ca si ghid si indrumator pt. cei care veneau pt. prima data . In cimitirul aceleasi mari lavre , exista linga mormintul parintelui Arsenie Praja (probabil ca multi au citit cartea despre el) mormintul unei mirene (Natalia... si nu mai stiu cum) bucuresteanca de origine si care fara sa fi "incercat" vreo moarte "aparenta" a avut multe vedenii cu lumea de dincolo . Probabil ajunsese la cine stie ce nivel duhovnicesc. Si exemplele sunt multe , trecute in Proloage ca si in Pateric, dar ceea ce atrage atentia este faptul ca Biserica Ortodoxa a avut intotdeauna discernamintul si credinta nestramutata ca daca pe Dumnezeu sau pe lucrarile sale din lume le vom cerceta prin minte, prin inteligenta , prin stiinta atunci fara a prinde de veste , deja ne indepatam din ce in ce mai mult de El. Dumnezeu si lucrarile Sale se cerceteaza numai cu duhul , pt. duhul tau si in Duhul ! Restul , sunt exercitii sterile , orgolioase si pretentioase, ambitioase, care se aseamana in zadarnicie cu copilasul din marturisirea lui Augustin in care acesta sapase o groapa pe tarmul marii si cu un ciob de oala tot cara apa din mare ca sa mute odata si oadata marea in acea gropita ! Cine se indoieste de invatatura ortodoxa, ca si de trairea acesteai sa caute atunci si sa faca o lucrare stiintifica , pe orice tema , despre cum il putem studia pe Dumnezeu si cele ale sale , cum le putem obiectiva si in final cum sa le facem de netagaduit ! NB: intentia mea nu a fost sa deranjez cu aceasta parere (desi se poate intimpla si asta, mai ales cind omul este plin de entuziasm) ci sa reamintesc ca cele ale lui Dumnezeu nu pot fi cunoscute decit cu sufletul . Mintea ... nu este de folos aici ! |
Citat:
In primul rand va multumesc tuturor pentru raspunsuri,cu cat sunt mai variate,cu atat putem obtine o viziune mai realista si constructiva asupra fenomenului dezbatut! @Mirela draga,era un fel de a spune...Incerc sa inteleg ce vrei sa transmiti prin aceasta intrebare si cred ca intuiesc: incercarile,ispitele,demonii,au si ei un rol pozitiv,pentru ca astfel,dupa indelungi suferinte sau pur si simplu constatand ca lucrurile efemere ale vietii nu reusesc sa umple acea nevoie interioara a noastra de iubire si de Dumnezeu,ne ajuta sa cautam raspunsuri,sa vedem si partile din noi la care mai avem de lucrat si sa vrem sa Il regasim pe Dumnezeu,iar asta sigur ca ajuta la cresterea noastra personala si spirituala.Daca am intuit bine,te rog sa imi spui sau poate vii tu cu o completare sau lamurire. Pe de alta parte,insa,demonii cauta sa atraga omul pe un nivel inferior si cred ca singurul barometru pentru a vedea cu ce tip de experienta avem de a face,sunt chiar rezultatele acesteia in viata omului respectiv. Fara sa doresc sa repet ce am scris in postarea anterioara,voi spune doar pe scurt ca persoanele cu care eu am stat de vorba si au trait asa ceva,au trecut prin niste transformari semnificative la nivelul sinelui,constientizarea mortii si a vietii de dincolo trezindu-i la propriu din letargia in care traiau zi dupa zi,s-au apropiat de Dumnezeu,au renuntat la ganduri de deznadejde sau chiar sinucidere si au inceput cu adevarat sa pretuiasca viata si sa devina mult mai responsabili cu ei insisi. Bineinteles ca doar Dumnezeu stie care este adevarul,insa ca o parere personala,cred ca asa cum uneori prin ispite si suferintele ulterioare,sufletul omului se caleste si se reintoarce la Dumnezeu,uneori poate ca se petrece un proces invers...prin experiente revelatoare,in care El,prin mila Sa nemarginita de oameni,cauta sa dezvaluie o mica particica din cele ale Sale... |
Citat:
Uite, acum, gândindu-mă mai bine, nu cred că întrebarea mea era necesară - pentru că ai zis foarte bine și clar ce ai zis, și era suficient de luat sensul simplu - plain - al cuvintelor pentru a înțelege ce ai scris. Pe de altă parte, mă bucur și de explicațiile și sensurile pe care le-ai dat mai sus. Doamne ajută! PS: Am citit și eu mai demult niste cărți în lb. spaniolă ale unor amintiri din moarte clinică, și a unor experimente psi, dar nu prea îmi mai aduc aminte mare lucru. Altfel poate aș mai contribui puțin la topic. PPS: Foarte bună mi s-a părut postarea lui Zaharia, mulțumiri. |
Heaven, banuiesc ca stii de cartile lui Elisabeth Kubler Ross care a ibceput dtudiile despre NDE in anii 60? Si mai este cartea 'Life after life' din aceeasi perioada. Imi scapa numele autorului. Acolo sunt descrise multe cazuri.
|
Ideea este ca aceste relatari ale persoanei care vorbea despre mutarea la bisetlrica baptista sunt cel putin ciudate... Scopul rau ar fi ca omul sa nu isi gaseasca linistea in ortodoxie, sa il macine intrebarile si sa alerge de colo colo intre biserici. Am un.caz la noi in parohie. O femeie chinuita care vine cand la baptisti cand la noi. Ani buni a fost chinuita de duhul rau asa... Nici acum nu si.a gasit linistea. Ultima data a venit sa marturiseasca cum a fost vindecata de Domnul Iisus. A tipat efectiv in.gura mare dupa slujba ca este bucuroasa si sanatoasa. Dupa nici doua luni s.a dus iar la baptisti. In.astfel de relatari despre rai si iad se strecoara rautati aparent mici dar care pot distruge putina credinta pe care o mai avem...
|
http://lh6.ggpht.com/__K3uo7ylakY/S-...mBtwvSck/a.JPG Marturii despre romanca Olga Raileanu care s-a intors din lumea cealalta La Teghea, intr-o seara de iarna Aceasta fascinanta poveste aveam s-o ascult in seara Lasatei Secului, intr-o indepartata manastire de maici din partile Satmarului: Manastirea Teghea. Din pricina ninsorilor nemiloase din ultimele zile, doar cativa mireni se incumetasera intr-acolo. Ma aflam singur, cu maica stareta Emanuela, intr-o bisericuta maramureseana, inconjurata de camp, camp alb si nemarginit, prin peretii de lemn auzeam vuietul naprasnic al vanturilor infuriind zapada si, ceva mai departe, cantecul abia deslusit al calugaritelor, adunate la ultima vecernie dinaintea Postului Mare. Maica stareta imi povestea, printre altele, cum a imbracat ea haina calugariei. "Cu vreo 20 de ani in urma, am auzit ca pe tarmul marii, la Constanta, ar exista o femeie care a murit si a inviat. Curiozitatea laicului m-a impins intr-acolo. Intr-adevar, asa era! Mai mult, in urma "mortii", femeia aceea se preschimbase total: devenise unul dintre oamenii cei mai credinciosi pe care i-am cunoscut vreodata. Dupa o noapte intreaga de confesiune, ea mi-a spus: "Maine vom merge amandoua la Techirghiol, la parintele Arsenie Papacioc, si el iti va spune un cuvant care-ti va schimba destinul." Si, intr-adevar, a doua zi, doar vazandu-ma, parintele Arsenie mi-a zis: "Femeie, tu ai fi buna de monahie". De atunci, n-a mai fost alta cale pentru mine decat manastirea." Nu mi-a venit sa-mi cred urechilor: "O femeie care a murit si a inviat?". "Da, e adevarat. Traieste si azi, numele ei este Olga." Maica stareta n-a vrut insa sa-mi spuna mai mult. Facuse un legamant cu femeia aceea sa nu mai vorbeasca nimanui despre moartea clinica si despre traumatizantele ei experiente din acest rastimp. Toate acestea aveau sa-mi fie povestite, in schimb, de un satmarean credincios, apropiat al Manastirii Teghea, pe numele lui Dumitru Zimbru. Domnul Zimbru o cunoaste de mult pe Olga, ii este prieten, o viziteaza in fiecare vara si marturiseste, de asemenea, ca prima intalnire cu aceasta femeie i-a schimbat viata, lui si familiei sale. Multa vreme am stat in cumpana, daca ar trebui sau nu sa fie publicate aceste lucruri tulburatoare, macar pentru motivul ca cititorului i-ar putea parea incredibile. Auzisem, desigur, despre nenumaratele situatii de moarte clinica, despre intreruperile temporare ale functiilor vietii - toate explicabile medical - dar niciodata despre unul cu atat de adanci reverberatii religioase. Am vrut sa plec eu insumi la Constanta, sa o cunosc. Dar, din vorba in vorba, mi-am dat seama ca femeia aceea e atat de modesta si de smerita, incat cu siguranta nu si-ar pune imediat viata in palma unui strain, mai ales... ziarist. Voi reproduce deci spusele domnului Dumitru Zimbru, cuvant cu cuvant, asa cum le-am auzit si eu la Manastirea Teghea, in seara zilei de 25 februarie 2001. Minunea de pe masa de marmura "Olga s-a nascut in anul 1946, intr-un satuc din zona Botosanilor. Parintii, oameni cu frica lui Dumnezeu, i-au insuflat dragostea fata de cele sfinte si, intr-adevar, pana la varsta adolescentei, ea a fost foarte credincioasa. Mai tarziu, au furat-o insa ispitele vietii. S-a maritat, s-a mutat la Constanta, avand o functie buna intr-o intreprindere, a lasat cu totul deoparte obiceiurile crestinesti ale copilariei. Se imbraca precum o oraseanca, traia si gandea ca o oraseanca. Nu avea alta grija decat a casei si a sotului ei. In 1973, dupa trei-patru ani de la nasterea fiului sau, sanatatea ei a inceput sa se subrezeasca. Simtea o durere mare in cosul pieptului, aproape de inima, ametea, puterile o paraseau. A fost dusa in mare graba la un spital bucurestean, iar aici medicii nu i-au dat alta sansa in afara unei interventii chirurgicale pe cord, foarte riscanta si complicata. Operatia a durat o noapte intreaga. Spre ziua, lupta cu moartea a ajuns la final si chirurgii i-au declarat decesul. Tot ceea ce fusese omeneste posibil facusera. Cineva din spital a anuntat familia si, chiar a doua zi, cei apropiati au sosit la Bucuresti, aducand cu ei sicriul si toate cele trebuincioase ingropaciunii. Jale mare pe bietul sot, care nu s-a putut opri din plans multa vreme. O intamplare - dar eu cred ca n-a fost doar intamplare, ci o adevarata minune! - a facut ca medicul legist al spitalului sa aiba un accident de masina, chiar in aceeasi zi, la Valenii de Munte, autopsia fiind astfel amanata. Ei, ajungem la ziua a doua, pe la ceasurile amiezii. Medicii au trimis o brancardiera sa aduca trupul neinsufletit al femeii, pentru a-i face expertiza medico-legala. Obisnuita cu atmosfera lugubra a salii de morga, brancardiera a intrat degajata, fredonand un refren muzical. Cadavrul pe care trebuia sa-l transporte se afla in fundul incaperii, pe o masa din marmura. Chiar in clipa in care s-a apropiat de locul cu pricina, "moarta" a deschis ochii si i-a spus cu voce blajina: "Dumneata canti si pe mine ma lasi sa inghet pe lespedea asta de piatra? ". Ingrozita, sarmana brancardiera a facut un atac de cord si a murit pe loc, chiar in morga. De prisos sa mai spun ca celelalte surori, trimise sa vada de ce nu se mai intoarce colega lor, au impietrit de frica si ele, vazand ca moarta vorbeste, in vreme ce brancardiera zace jos, pe podea. "Nu va fac nimic, oameni buni! Ajutati-ma!... ", gemea decedata, tremurand din tot corpul (dupa doua zile, cat a zacut pe lespedea rece, i s-au descoperit sapte gauri in plamani, pricinuite de frigul si umezeala pietrei). In cele din urma, au dus-o inapoi in salon. Cand a revazut-o, bolnava din patul alaturat - o femeie ceva mai in varsta - a strigat: "Doamne Dumnezeule, a inviat moarta!", si-a facut cruce si s-a aruncat pe fereastra, de la etajul intai. Spre norocul ei, a cazut in niste tufe incalcite si nu s-a ales decat cu cateva zgarieturi. Dincolo de toate aceste fapte stranii, dar pe deplin verificabile, medicii au declarat ca n-au intalnit nici in carti un asemenea caz de moarte clinica. Cat despre preotul spitalului, el a cazut in genunchi, strigand: "E minune dumnezeiasca! ". Cu sufletul prin iad Ce a trait aceasta femeie in timpul mortii ei clinice, viziunile pe care le-a avut reprezinta o alta poveste de necrezut. Va spun, de fiecare data cand imi relata lucrurile acestea - desi cuvintele omenesti sunt prea neputincioase spre a descrie aceste episoade nepamantene - de fiecare data ma cutremuram si chiar ma inspaimantam de moarte. Nu trebuia decat s-o privesti in ochi, sa-i vezi ochii in care se stransese atata suferinta si putere, ca sa-ti dai seama ca ceea ce spune nu poate fi decat adevarat. Puteti sa ma credeti sau nu, dar femeia aceasta fusese in iad. Mai intai i s-au aratat, unul dupa altul, toate pacatele: unde a fost, ce-a facut, ce haine a-mbracat, ce fapte bune si rele a facut in viata, absolut totul. Apoi - spune ea - s-a despicat pamantul si sufletul ei s-a prabusit pana-n adancul temnitelor iadului, a vazut focul Gheenei, focul ce te arde, dar nu te mistuie, demonii salbatici, cruzi si nemilostivi, toata suferinta pe care o poate indura vreodata un muritor si doar inchipuirea acestor suferinte, povestite de femeia aceasta, imi umplea mintea de o spaima cumplita. Un lucru e sigur: Olga s-a trezit cu totul schimbata. Asta o poate spune oricine dintre cei care au cunoscut-o inainte. Iar dovada cea mai convingatoare ca in timpul mortii clinice i s-a intamplat ceva cutremurator este faptul ca, timp de doua saptamani, pana ce si-a revenit, trupul ei a avut un miros insuportabil, de care nu putea scapa in nici un fel. Medicii spuneau ca e miros cadaveric. Un preot a zis: "Doamne, femeia asta miroase a iad! ". |
Pilda medicului necredincios
La doua saptamani, Olga a cerut ca un preot dintr-o biserica apropiata sa-i faca o slujba de dezlegare. Tare s-au mirat cu totii: imediat dupa stropirea cu apa sfintita si citirea molitfelor, carnea femeii a inceput sa miroasa frumos si curat, precum mirul. Unul dintre medici, infuriat de propriile neputinte, dar si de puterile preotesti, l-a intrebat pe preot, in raspar: "Da ce studii ai dumneata, parinte, sa faci asemenea vindecari? ". Preotul avea doar Facultatea de Teologie. "Pai, eu am doua facultati. De ce n-as putea sa fac si eu apa sfintita, ca si dumneata?". Si i-a cerut parintelui, nici mai mult nici mai putin, decat sa-l lase sa imbrace vesmantul preotesc si sa faca impreuna, la el in biserica, slujba de sfintire a apei. Oricat l-au rugat femeia si preotul sa renunte - ca-i pacat mare, ca preotia e o taina si un dar de la Dumnezeu - medicul nici n-a vrut sa auda de asemenea "basme popesti". Asa ca au tinut slujba un preot si un doctor, amandoi deodata. Mai tarziu, medicul avea sa spuna ca in timpul slujbei, epitrahilul, altminteri usor, ii atarna de gat ca un jug. Vasele cu apa le-au incuiat in doua sertare separate ale unui dulap din casa parohiala, iar cheia a pastrat-o medicul, chipurile "ca sa nu fie dubii". Odios pariu: dupa trei-patru zile, cand apa lui a inceput sa se strice, medicul a inceput sa fie bantuit de diavoli. Spunea ca zile intregi n-a putut dormi nici o clipa: cum inchidea ochii, ii vedea inconjurandu-l, ii era frica numai sa se intinda in pat, ca sa nu le vada iarasi fetele hidoase. Abia intr-un tarziu si-a amintit de sfaturile femeii din spital. I-a telefonat la Constanta - intre timp ea fusese externata - si a intrebat-o disperat cum sa faca sa scape de groaznicele chinuri. Ea l-a indemnat sa mearga la acelasi preot, sa verifice apele, iar preotul il va dezlega. Medicul s-a dus. Iar cand a deschis dulapul, a izbucnit in plans: apa sa era coclita si puturoasa, iar vasul preotului era plin cu agheasma! Omul "de stiinta" a ingenuncheat in fata preotului, cerandu-i cu lacrimi in ochi iertare. Parintele i-a pus patrafirul pe cap, a citit cateva slujbe de dezlegare si l-a scapat pe veci de ispitirile satanice. Doctorul acesta cred ca traieste si astazi. Dovada ca a ramas un om evlavios este ca pe multi pacienti, pe care nu-i putea trata medical, ii trimitea spre ingrijire acestei femei, care dobandise insusiri extraordinare. Calugaria alba Cum spuneam, viata femeii s-a schimbat pe de-a-ntregul. A lasat in urma toate cele lumesti, nu i-a mai pasat nici de agonisirea banilor, nici de infrumusetarea chipului, nici de hainele frumoase. De nimic. A inceput sa posteasca, sa se roage, sa se ingrijeasca de azile de batrani si de camine de copii, sa faca pomeni si parastase pentru morti, intr-un cuvant, sa-si puna intreaga viata in slujba semenilor, fara sa mai pastreze nimic pentru ea. Si azi spune ca, daca n-ar fi suferit moartea clinica, niciodata nu s-ar fi apropiat de Dumnezeu. Aproape fiecare zi din viata ei e plina de semne supralumesti si miracole atat de puternice, incat ar putea fi asemuite - fie si prin spectaculozitatea lor - cu cele pe care le citim, de obicei, in "Vietile Sfintilor". Eu o vizitez in fiecare vara si pot spune ca traieste ca o sfanta. E o femeie atat de firava, incat crezi ca orice boare de vant ar putea-o rani. Plapanda si trista, cu capul plecat, nu vorbeste decat cand e absolut necesar, si atunci fara risipa de cuvinte. Camera ei seamana mai degraba cu o chilie calugareasca. N-are televizor, traieste saracacios, mananca doar o data pe zi si fara sa se sature, iar din putinul pe care-l are face doar milostenii. Din pacate, sotul ei astepta sa se intoarca de la spital aceeasi Olga pe care o stia el din tinerete. N-a acceptat niciodata aceasta "calugarie alba" a nevestei sale. El nu poate pricepe in ruptul capului cum e posibil ca un om sa renunte la toti banii sai, la ultimul fir de faina din casa, la absolut totul, doar ca sa dea de pomana saracilor. Intr-o luna de iarna, femeia a vrut sa coaca un colac pentru un parastas. Cu toate ca sotul ei i-a interzis sa-l faca, totusi ea l-a facut. Infuriat la culme, barbatul i-a aruncat colacul crud in balcon si a alungat-o din bucatarie. Dimineata, el s-a uitat asa, intr-o doara, pe geam: afara era un ger cumplit - termometrul arata multe grade sub zero -, dar colacul acela dospise! In pofida acestor semne, barbatul devenea si mai cuprins de manie si indoiala. Se certau des, ba a ajuns chiar sa o blesteme. Odata i-a strigat: "Femeie, daca iei din faina asta pentru pomenile tale, sa te umpli toata de bube! ". Pana la miezul noptii, femeia a terminat pomenile, iar dupa exact doua ore, biet sotul ei s-a trezit cu tot corpul acoperit de rani. Au plecat in graba la spital, dar nici dupa doua-trei saptamani medicii nu i-au putut pune vreun diagnostic. Boala isi batea joc de toata priceperea lor: spuneau ca e o eczema necunoscuta, cand disparea intr-o parte, aparea in alta parte, si in cele din urma, neputinciosi, ei au marturisit ca n-au de ce sa-l tina in spital. Din mila, femeia l-a dus la Manastirea "Sfanta Maria" din Techirghiol. Mergea acolo de ani de zile, insa pentru prima data impreuna cu sotul ei. Doar privindu-l, marele duhovnic Arsenie Papacioc l-a pus sa-si ceara iertare sotiei. Apoi, i-a pus mana pe crestet si a rostit o rugaciune de dezlegare. Si la zece minute dupa ce a iesit pe poarta manastirii, toate ranile au inceput sa se vindece ca prin farmec. Pescarusul Am lasat pentru sfarsit o istorie care pentru mine are forta unei adevarate pilde biblice. Ti-e greu sa crezi ca s-au putut intampla asemenea lucruri miraculoase, dar va garantez ca asa a fost. Acum cativa ani, o prietena de-a doamnei Olga - femeie vaduva, foarte saraca si cu multi copii - se angajase servitoare la un medic din Constanta. Era ultima ei sansa de a nu ramane pe drumuri. Intr-o primavara, medicul, in timp ce se spala in gradina la cismea, si-a pierdut lantisorul de aur cu cruciulita, primit de la maica-sa. Medicul a dat vina pe servitoare. A batjocorit-o, a tras-o de par, a silit-o sa recunoasca si, in cele din urma, a dat-o afara din casa, convins fiind ca numai ea putea sa ii fure lantisorul. Biata femeie s-a dus la doamna Olga, spunandu-i cu lacrimi in ochi ca fusese aruncata in strada si ca se teme pentru viata copiilor ei, sa nu moara de foame. Abia a putut gasi o camaruta intr-o casa darapanata din suburbiile orasului. La o saptamana de la asa-zisul furt, Olga s-a dus cu sapte pomelnice la manastirile din Muntii Neamtului. Si chiar cand au inceput slujbele, in curtea fostei servitoare a murit un pescarus. Si, sa vedeti: cand a spintecat gusa pescarusului (de foame, se gandise sa-l dea de mancare copiilor), ea a vazut inauntru varful unei cruciulite de aur! Nu l-a taiat mai mult. A plecat cu pescarusul in palma la doctorul care o umilise si, cand acesta a scos din gusa pasarii lantisorul pierdut, si-a cerut iertare si a rugat-o sa vina inapoi. Si cate n-ar mai fi de spus... Ce invataturi se pot trage din toate astea, nu ma pricep. In ce ma priveste, eu am invatat din viata Olgai ca nu putem dobandi adevarata nadejde decat printr-o mare suferinta. Am mai invatat ca hotarele dintre viata si moarte sunt atat de nestatornice, incat nimeni n-ar trebui sa spuna ca viata noastra se sfarseste aici, pe pamant. Si am mai invatat ca niciodata nu trebuie sa te dai batut: cateodata tocmai acolo, la hotarele vietii si ale mortii, Il poti gasi pe Dumnezeu." (La ora realizarii acestui interviu, doamna Olga R. a suferit un grav accident de masina. Mergea spre nordul Moldovei, la inmormantarea tatalui sau. Desi automobilul a fost distrus total, cei dinauntru au scapat, ca prin minune, cu viata. Aceasta informatie am primit-o de la parintele duhovnic al femeii, Părintele Arsenie Papacioc.) "Invatati sa muriti si sa inviati in fiecare zi" Si ce dovada mai convingatoare a tuturor acestor miracole ar putea exista decat marturia marelui duhovnic Arsenie Papacioc? El ii cunoaste intreaga viata, ii este duhovnic si povatuitor de zeci de ani. Olga nu face absolut nimic fara sa-i ceara sfatul. Niciodata nu s-a considerat o vindecatoare - Doamne fereste, o sfanta! - ci doar o femeie simpla si cu frica lui Dumnezeu. Parintele insusi marturiseste ca sora Olga ii este azi una dintre cele mai vrednice ucenice, mai smerita chiar decat multe dintre monahii. El a povatuit-o sa nu intre in manastire, deoarece, traind in lume, i-ar putea ajuta mai mult pe cei din jur decat o calugarita. E atat de convingatoare, are atata har, te convinge usor ca viata ta ar putea fi si altfel. - Sfintia voastra, v-as ruga sa-mi spuneti cateva cuvinte despre credincioasa Olga, al carei parinte duhovnic sunteti. - De 25 de ani sunt la Manastirea Techirghiol si tot de 25 de ani o cunosc pe sora Olga. Participa la slujbe cel putin o data pe saptamana, sunt perioade cand vine in fiecare zi. Chiar ieri am vazut-o. Era ora cinci dimineata, afara era inca intuneric si ea ma astepta la usa chiliei, in frig. Din cauza accidentului de masina, sarmana de ea nu poate face nici macar doi pasi decat sprijinita. Eu ma pregateam pentru proscomidia de dinaintea liturghiei si dansa m-a rugat s-o las sa-mi duca mica sticluta de vin pentru impartasanie, stiind ca si eu am avut recent o operatie si ca urc scarile bisericii foarte greu. Si am plecat: pana la biserica sunt cativa pasi, iar ea, sprijinita de subtiori, imi ducea, cu un fel de demnitate, sticluta aceea de vin. Ce sa spun, este o femeie foarte credincioasa, foarte traitoare si bine orientata duhovniceste, insa pe pozitia de a implini traditional viata crestina: e supusa tuturor regulilor bisericii, cunoaste foarte multe din randuiala vazuta a preotului la liturghie, vadeste o evlavie cum rar poti intalni. Traieste foarte simplu, nu glumeste si nu vorbeste cu nimeni despre sine. Daca ati lua legatura cu ea, nu v-ar spune nimic, fiindca e foarte smerita. |
- Parinte Arsenie, ce parere aveti despre fenomenul mortii clinice? Il pot ajuta pe un om trairile deosebite din timpul unei morti clinice, pentru a-si redobandi credinta in Dumnezeu?
- Biserica n-are o pozitie speciala fata de fenomenul mortii clinice. Noi nu ne amestecam, n-avem cum. Nici cel mai priceput om de stiinta n-a putut vreodata lamuri acest subiect, altminteri destul de "nestiintific". Totusi, biserica stie precis, fara dubii, ce e de facut, pentru ca sa ne salvam dincolo de moarte. Trebuie sa ne pregatim de o inviere. Si asta depinde de trairea autentica, dupa masura fiecaruia, a momentelor pe care le traim. Invatati, asadar, sa muriti si sa inviati in fiecare zi. Ganditi-va ca veti muri chiar azi. Eu am fost la capataiul multor muribunzi si va pot spune ca toti, dar absolut toti, voiau sa mai traiasca macar o singura zi. Inca o zi. |
Mărturia unei pustnice ce trăieşte nevăzut în munţii Neamţului despre cei ce plâng şi se roagă pentru lume
Am citit odată, în cartea Mitropolitului Hierotheos de Nafpaktos „Viața după moarte”, niște lucruri foarte importante, oprindu-mă numai asupra unui aspect care tratează morțile clinice, citând cartea unui doctor protestant american ce dă multe mărturii de morți clinice cu revenire la viață a unor pacienți tratați de el. Acest mitropolit combate acea carte folosind scrierile Sfinților Părinți și ale unor părinți contemporani precum Ieromonahul Serafim Rose, care demonstrează că majoritatea cazurilor de morți clinice sunt rodul înșelărilor demonice și al halucinațiilor unor minți bolnave. Dar spune ÎPS Hierotheos că sunt și unele cazuri adevărate, de la Dumnezeu, cum a fost cu Ostașul Taxiot, cu Egumenul Cosma, cu Cuviosul Areta de la Pecerska și altele care sunt scrise în Viețile Sfinților. Dar o condiție și un indiciu că acestea sunt de la Dumnezeu o reprezintă felul în care persoanele respective își trăiesc restul zilelor. Dacă ele își petrec restul zilelor în adâncă pocăință și profund schimbate, atunci de la Dumnezeu a fost, spre mântuire; și dă un exemplu cu Mitropolitul Calinic al Edessei, duhovnicul său, care a trăit o astfel de experiență de dincolo de moarte, dar când și-a revenit plângea mereu și spunea: Aș vrea să mă întorc la Scaunul Mitropolitan și să spun numai atât: „Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!” Pe când în cazurile de înșelare enumerate de doctorul american, toți care au avut aceste halucinații și-au continuat firul vieții în nepăsare și în nepocăință, reluându-și viața păcătoasă de mai înainte, fără vreo schimbare bruscă spre mântuire. Am adăugat aceste rânduri încercând a trasa o paralelă cu experiența autentică a acestei pustnice, care a avut o astfel de moarte clinică, chemând-o Dumnezeu la pocăință și sfințenie. |
Citat:
|
| Ora este GMT +3. Ora este acum 11:11:06. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.