Filosofie ?!
 

Doamne ajuta!
Ma confrunt de ceva vreme cu principiile -ciudate, ca sa nu gresesc numindu-le altfel- ale unui profesor de filosofie. Incercand a ne face introducerea in "Lumea filosofiei" a inceput sa dezvolte idei legate de zeitatile grecilor antici, ale indienilor din zilele noastre, introducandu-l pe Hristos in aceeasi fraza alaturi de alte nascociri diavolesti mai sus numite.
Ba chiar mai mult, vrea sa ne dovedeasca noua ca ar trebui sa credem in destin, reincarnare, horoscop. Din horoscop face o intreaga propaganda printre noi.
Nu am suportat vorbele josnice pe care le-a spus si modul cum imbina citate din Sfanta Scriptura cu tot felul de hinduisme si am ripostat.
Am ripostat atat cu dovezi stiintifice cat si cu talcuiri ortodoxe la citatele din Biblie pe care le-a pomenit, insa ingustimea lui nu a reusit decat sa traga o concluzie: comportamentul meu este unul habotnic.
Asadar, a-mi apara principiile ortodoxe mostenite de la mama sau insuflate de duhovnic, a marturisi adevarul despre ce are mai drag si mai scump un crestin ortodox este...habotnicie??!
Sa ma lamureasca si pe mine cineva cu ce se ocupa filosofia, caci cu siguranta nu cu ce face profesorul meu... Cum altfel ar trebui sa ma comport cu un astfel de om?

Hristos a spus ca toti cei ce cred in El si il urmeaza vor avea de suferit in aceasta lume : vor fi ironizati (cum este cazul tau) , vor fi batjocoriti, batuti, si omorati. Diavolului nu-i plac crestinii si el face tot posibilul ca crestinii sa se lepede de Dumnezeu.
Singurul lucru pe care noi crestinii putem sa-l facem este sa il marturisim pe Hristos si sa purtam crucea suferintei. Nu exista crestin ortodox sa nu fi fost macar o data in viata batjocorit din cauza credintei sale.
In ceea ce priveste filozofia nu pot sa spun mai nimic , pentru ca nu m-a interesat foarte mult.

Stiinta ofera explicatia fenomenelor, filosofia ofera comprehensiunea lor, puterea de patrundere in intelegerea lor, iar teologia iti arata sensul lor. Prin faptul ca raspunde cunoasterii, filosofia premerge teologia.

Asadar, cu siguranta nu are a face cu explicarea unor intamplari din viata noastra punandu-le pe seama zodiilor...

Nu știu cum e să ai un profesor ale cărui opinii nu concordă cu cele ale elvului, sunt diametral-opuse elevului, însă, manifestul unei creștine ortodoxe ale cărei deziderate sunt acelea: de-aș apăra propriile principi ortodoxe, sunt absolut inerente orcărui creștin-ortodox. Cunosc astfel de profesori ale căror persuasiuni intranzitive și tot odată și trenante îl pot aduce pe auditor într-o stare de îndeterminare spirituală.

Si eu am avut un caz in liceu cand profa mea de chimie zicea ca vorbea cu un elev de la tara si acesta i-a zis ca s-a imbolnavit pentru pacatele parintilor sau asa ceva, si ea spunea ca a inceput oarecum sa rada si zicea ca e ceva genetic boala, in fine, si atunci m-am tulburat si i-am zis parintelui ca e nebuna si nu intelege. si el mi-a zis ca ar trebui sa o las in treaba ei si sa nu fac taraboi ceva de genu. Chiar acum ceva timp am dat de sfatul asta in cartea parintelui Tadei:

“ Nu trebuie propovaduit cu mintea, ci cu inima. Numai ceea ce vine din inima atinge inima celuilalt. Sa nu atacati niciodata, sa nu fiti potrivnici nimanui. Daca cel ce propovaduieste vrea sa-l intoarca pe oameni de la vreun rau, sa o faca cu blandete, smerenie si mare frica de Dumnezeu .“

Mi-a placut foarte mult, fiindca si eu tind uneori sa propovaduiesc agresiv, ce urat suna, am observat ca oamenii is foarte sensibili si chiar unui coleg ii explicam chestii bisericesti asa cum puteam eu fara sa zic " o sa ajungi in iad " in sensul ca il acuz , nu ,ii explicam calm chestiile din ortodoxie si m-a ascultat chiar cu interes, eu ma gandesc ca ai sarit ca si arsa, nu cred ca este o atitudine ortodoxa sa fim agresivi :))

Mie una imi provoaca tulburare si dorinta de lipsa de la respectiva ora, dar nu ma caracterizeaza chiulul. Si cel mai rau ma doare ca alaturi de mine sunt numai vreo 2 colegi. Restul...efectiv DORM! Sunt prezenti numai cu fizicul si nu le pasa de nimic din ceea ce vorbeste domnul profesor. Dar eu nu pot sa raman indiferenta...

Multumesc! De mare folos cuvantul parintelui!

Intreaba-l daca e cumva yoghin, eventual daca face parte din gruparea Bivolaru.
Destul de sigur raspunsul este "da" la ambele - asta explica tot.

Poti sa-i spui ca intelegerea lui asupra Sf. Scripturi este gresita, iar reperul tau este sfintenia nu filosofia, iar lumea de sfinti are nevoie, nu de filosofi.

Nu stiu cum o sa-i pice si mai ales ce o sa fie cu notele tale, dar merita sa incerci.

La orele mele de istorie pe când profesorii predau despre perioadele bizantine, uneori când ceva nu prea își are sensul, alternez locul profei devenind astfel un conferențiar consacrat hermeneutic asupra textelor biblice.

După cum îl descrii pare a fi un antagonist implacabil orice i-ai spune.

Exact!
Probabil ca tot ce mai ramane este rugaciunea pentru luminarea lui si pazirea de la cadere a celor ce il asculta.

Drept grăit-ai! Dacă va izvorî din inmă, da!

Am incercat deschiderea si flexibilitatea pana cand a inceput sa spuna colegilor ca bolile lor fizice sunt din cauza zodiilor in care s-au nascut, ca Eminescu a fost geniul poetic pe care il cunoastem cu totii din cauza zodiilor.
Nu cred ca acestea sunt parti integrante din ceea ce inseamna filosofia... Mie imi miroase a sarlatanie vrajitoreasca..care nu determina omul sa se deschida si sa caute noi si noi variante, pareri din diferite directii, ci inchid universul, restrangandu-l simplu la zodii si la explicatiile aberante oferite de acestea.

e trist ca un profesor isi impune modul sau de gandire elevilor/studentilor...asat e cea mai mare greseala care o poate face un cadru didactic.
la ce faculta ziceai ca-ti faci studiile?

Sunt in ultimul an de liceu. Prefer sa nu dau detalii.
Va voi spune doar ca il cheama Mihail. Si cine va vrea, sa spuna in inima sa un "Doamne miluieste..." si pentru el.

Doar cu atat, nu-i trece, sigur.
Asta e boala grea.

Si cu cat discuta mai mult cu crestini care nu pot sa-i dea raspunsuri potrivite, cu atat mai mult crede ca are dreptate.

Bun, si? Eu ce raspunsuri sa ii dau?
Sau facem zicem ca in Pateric : "Daca nu-l zideste tacerea mea, nu-i va folosi nici cuvantul meu"

Exista si filosofi de mana a doua. Sa inteleg ca el crede in influenta alinierii planetelor? Ii spui: domnule profesor, karma mea e mai puternica decat zodia :10: (il inchizi si-l dai gata)

Nu stiu care e contextul (doar il banuiesc) dar cred ca mai ai pana sa zidesti prin tacere :)

Ti-am scris pe pagina anterioara care ar trebui sa fie raspunsul, sunt curios ce ar zice mai departe.
S-ar considera sfant?

O sa-i explice ca planetele doar indica configuratia karmei, iar el nu face decat sa o citeasca, deci nu e nici o lupta/opozitie intre cele doua categorii. :P

Da. In aceasta, in faptul ca zeul al carui nume il poarta planeta zodiei in care ne-am nascut ne "protejeaza" iar povestea noastra de viata va fi asemanatoare cu a acelui zeu!!!
Si-a exprimat credinta si in reincarnare, explicandu-si astfel de ce unii se nasc cu diverse malformatii. I-am dat exemplul din Evanghelie cu orbul din nastere, cand Apostolii l-au intrebat pe Mantuitorul: "Invatatorule, cine a pacatuit: acesta sau parintii lui, de s-a nascut orb? A raspuns lisus: Nici acesta n-a pacatuit, nici parintii lui, ca sa se nasca orb, ci ca sa se arate lucrarile lui Dumnezeu in el". In momentul acela nu si-a gasit cuvintele sa spuna nimic si a schimbat automat subiectul, pentru ca intr-un final sa spuna ca el cerceteaza profund despre reincarnare si i se pare ca totul se leaga.

"Destinul karmic" poate fi schimbat :)

E un fapt magnific ca vorbesti cu el.
Acum nu te astepta si tu imediat sa se schimbe sau sa iti dea dreptate.
E de ajuns sa afirmi ce stii si in ce crezi,si sa ai rabdare sa nu te aprinzi,si sa nu te descurajezi.Caci rapsunsurile nasciocite de el ,pot fi mule si descumpanitoare.
Rabdare,blandete si curaj.Nu trebuie sa zici altceva decat zici ,ca religia nu e un manuala de comportat in orice situatie . Ci trebuie doar sa ai puterea sa continui asa cum esti
Te va ajuta sa te definesti si mai bine, si poate il va ajuta si pe el,dar nu stii tu cand si cum.
\

Cu asta probabil si el este de acord, dar nu ajuta cu nimic sa-i zdruncine ceva din celelalte convingeri.

Pai cum se leaga?

Ia intreaba-l, daca cineva ucide, va fi ucis intr-o viata anterioara?
..asteapta raspunsul.. (probabil ca da)
Si ucigasul lui la randul va fi ucis?
..asteapta raspunsul.. (probabil ca da)
Si la fel in continuare
..asteapta raspunsul.. (probabil ca da)

Atunci inseamna ca raul nu e doar vesnic, perpetuandu-se la nesfarsit ci se si inmulteste cu fiecare fapta rea?

I-ai dat un raspuns bun. Care a fost explicatia lui, de ce se nasc unii cu malformatii?

Dupa parerea lui unii se nasc cu deformatii din cauza unor greseli facute intr-o viata anterioara.

Parintele Savatie Bastovoi spune: Omul crede, daca nu in Dumnezeu, atunci in orice altceva.

Uite un link folositor
http://www.crestinortodox.ro/carti-o...ea-viitorului/

Sfantul Simeon al Tesalonicului scria (impotriva celor ce sustineau ca cercetarea astrologica nu este ceva rau): "a vorbi despre noroc, despre ursitori, despre explicarea nasterilor, dupa zodii sau stele si pentru citirile de stele e lucru nebunesc si fara de Dumnezeu... insa bunatatile si rautatile noastre se misca dupa a noastra singura vointa" (53; 516).

Mai demult când vorbeam cu un părinte la care am evlavie despre treaba asta mi-a spus: „tu spui o dată. Să se vadă în cine crezi. Și după aia nu intri în polemici cu ei”. Mintea oamenilor este afectată extrem de mult de ruptura de Dumnezeu...mă tem că și în Biserică putem găsi destui oameni care nu cred în Hristos...nu avem cum să îi întoarcem noi iar polemicile nu folosesc ci din păcate fac mai mult rău

”Copiii mei, cum gustati dusmania ?”
 

Intr-una dintre diminetile trecute (era praznicul Sf. Dimitrie cel Mare), chiar inainte sa ma trezesc, visam ca ma rugam vrednicului de pomenire, Parintelui Ioanichie Balan, pentru care am o chemare cu totul neexplicabila si de la care, in ultima mea vizita la Sihastria, am simtit ceea ce n-am mai simtit niciunde in lumea aceasta. Si il intrebam "Parinte Ioanichie, cum sa ne mantuim?" Iar raspunsul a venit simplu si scurt in mintea mea, iar in urmatoarea secunda m-am si trezit, ramanand fixat vreme indelungata pe acest raspuns... ”Copiii mei, cum gustati dusmania ?” Nimic in plus, nimic in minus... Si incet-incet am incercat sa pun cap la cap un altfel de adevar, peste care trecem de obicei cu viteza maxima.
De cante ori avem tendinta sa ripostam, sa dam replici taioase, sa judecam aspru pe ceilalti, sa ne certam, sa ne maniem, sa privim circumspect sau cu superioritate pe cineva, sa lasam incercarile sa ne tulbure mintile fara sa vrem sa ne stapanim, constientizand ca vrajmasului nu-i surade osteneala noastra, iar daca nu ne poate convinge pe noi sa facem relele pe care le faceam alta data, se repede la cei mai slabi decat noi sa-i inversuneze impotriva noastra. « Cum ”gustam” dusmania ? » Cu alte cuvinte, cata pace salasluieste in sufletul nostru si cui ne raportam in grijile noastre de fiecare zi ? Este mania, cearta, judecarea aproapelui, rautatea, invidia, aerul de superioritate, aroganta, viclenia, persiflarea, umilirea celuilalt, jignirea, sunt toate aceste semne de pace sufleteasca si dragoste, sau sunt semne clare de dusmanie?
De multe ori ma vad pus in situatia sa izbucnesc pentru a apara adevarul meu, pe care as vrea sa cred ca este si al lui Dumnezeu. Dar imi lipseste pacea. Si-atunci, nu am nici un folos din tot zbucuimul meu, si poate era mai bine sa las lucrurile in voia lui Dumnezeu, decat sa ma inversunez eu sa fie intr-un fel anume. Fructul nu se coace intr-o clipa. Este o vreme cand este crud si acru si amar la gust, dar cand oranduieste Dumnezeu sa se coaca, el devine frumos la vedere, gustos si suculent. Ce vrem noi sa facem, uneori? Sa grabim coacerea? Sa apropiem Soarele de fruct... Efectul este cu totul impotriva dorintelor noastre. Numai Dumnezeu, in bunatatea si rabdarea Lui, stie cum sa aduca fructul la stadiul de coacere. Omul este rautacios si neiertator, dar Dumnezeu nu tine cont de ce crede omul... Omul, daca apuca sa-si faca deja o parere despre cineva, NIMENI nu-i mai poate scoate din minte acea parere, mai ales daca ea este proasta. El crede ca nu judeca si ca nu are nimic cu nimeni, dar... Daca Dumnezeu ar tine cont de pererile noastre, in mantuirea celorlalti, probabil nimeni nu s-ar mai mantui... In fiecare dintre noi exista o Maria Magdalena, pe care omul n-o poate ierta si e gata oricand, daca nu sa arunce cu pietre, macar sa adune cat mai multe pentru a i le oferi altuia ca sa loveasca... Poate de aceea, unii prefera uneori, in dorinta de a se indrepta, sa-si schimbe identitatea, doar-doar nu i se vor mai pune etichete. Pentru ca tu, cel care ai pacatuit candva, nu mai poti avea un cuvant de spus, fiindca pare-se ca "te dai fata mare"... Iar asta nu vine de la cineva mai rar "dus la biserica", ci de la cei de la care ne-am obisnuit la vorbe pline de duh...
Dusmania!... De ce nu iarta omul, oare? Spunea cineva nu demult despre pilda fiului risipitor, dar raportandu-se nu la cel ratacit si regasit, ci la cel care pierde mantuirea prin dusmania fata de frate si fata de Tatal insusi... Te ostenesti toata viata sa faci voia Lui, iar cand ti-e lumea mai draga, cand toate le-ai avut si-s ale tale, te inchizi intr-un egoism sinistru fiindca nu vrei sa imparti NIMIC, cu nimeni si ti se pare ca totul iti apartine fiindca doar tu meriti, nu si ceilalti... Este otrava pe care ne-o strecoara in suflet vrajmasul, iar noi o inghitim cu patima, fiindca suntem vanitosi si carcotasi...
O sa inchei, incercand sa va pun la dispozitie o dilema pe care eu nu mi-o explic decat intr-un anume fel... Oare ce sanse are cineva sa ghiceasca la loto (este doar teorie si de fapt nu de loto e vorba) toate cele sase numere castigatoare? Sanse foarte mici, dar sa zicem ca sunt. Ce sanse sunt ca in urmatoarea saptamana, aceiasi persoana sa castige din nou? Infinit mai putine. Dar in a treia saptamana, ce sanse mai sunt? Cu atat mai putine... Dar in a patra? Deja aberez, nu-i asa? Si daca va mai spun ca de fiecare data e vorba de... aceleasi numere, ce sanse mai sunt? Teoretic 0 sanse. Si totusi, Dumnezeu mi-a dovedit 4 saptamani la rand, printre multe alte lucruri cu totul inexplicabile, ca atunci cand vrea El, lucrurile se intampla intr-un anumit fel, parca intarind si mai mult bunatatea dar si Puterea Lui... Iar asta in ciuda nevredniciei noastre si a indaradniciei pe care i-o dovedim in fiecare zi...
NIMENI, nu este trecut cu vedera, dar e nevoie si din partea noastra de acel "ceva" pe care El il vrea de la noi...