necuratul si influenta lui in gandurile omului
 

Am citit ca diavolul nu poate citi gandurile omului.

Totusi, uneori cuget pe anumite subiecte si imi vin in minte lucruri rele/negative legate acel subiect. Stiu ca e o intrebare delicata, dar ma intreb in acest caz, cum mi se altereaza gandurile? Parca diavolul nu le stie?

Apreciez orice raspuns :-)


Multumesc

Cred ca cea mai buna carte despre ganduri este asta

http://www.librariasophia.ro/carti-C...ii-so-765.html

Poti intra putin in detalii? Exista legaturi stranse cu sursa gandurilor?

Nu stiu ce detalii sa-ti dau, ca doar nu-ti fac o recenzie dar mergi pe incredere :D poate te lamureste altcineva :D

Diavolul nu ne cunoaste gandurile dar ne cunoaste natura, firea care este pacatoasa si cunoaste natura lui Dumnezeu care este sfintenia. Incercand, astfel, sa departeze omul de Dumnezeu, potrivit celor 2 naturi, Diavolul pune ganduri in mintea omului. Indoiala fata de porunca Divina, necredinta, compromisuri (ma refer om viata crestinului).

Diavolul nu ne stie gandurile dar stie poruncile Domnului. Cand a venit la Eva, el a intrebat "„Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: „Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină”?”"

Intrand in dialog cu Diavolul, Eva a dezvaluit ceea ce poruncise Dumnezeu. Astfel, Diavolul a creeat indoiala care a dus la pacat. Intrebarea lui a fost tare sireata, dialogul "reducand" consecintele pacatului.

De aceea spune Pavel " Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită." si
Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu; şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.
Pentru ca prin fire Diavolul inca are acces la noi si daca mintea noastra nu e innoita si orice gand facut rob ascultarii de Hristos cel rau ne poate folosi si manipula.

Parintele Paisie Aghioritul a fost intrebat de un credincios daca aghiuta stie ce avem in inima noastra. Redau raspunsul lamuritor al Parintelui:

"Asta ar mai lipsi, sa stie si inimile! Numai Dumnezeu este cunoscator de inimi si numai oamenilor lui Dumnezeu le descopera uneori Dumnezeu – pentru binele nostru – ce avem in inimile noastre. Aghiuta stie vicleniile si rautatile ce le sadeste in madularele omului; nu stie gandurile noastre cele bune. Numai din experienta pricepe unele lucruri, dar si in acestea de cele mai multe ori greseste.

Si daca Dumnezeu n-ar ingadui sa le priceapa nici pe acestea, mereu ar gresi in toate, deoarece diavolul este intunecat; vizibilitate zero!!! Nu stie de pilda, un gand bun de al nostru. Daca am vreun gand rau, pe acela il stie pentru ca el insusi il sadeste. Daca eu vreau sa merg sa fac o fapta buna undeva, sa mantuiesc un om, diavolul nu stie asta. Cand insa acela ii insufla cuiva un gand si-i spune: Du-te si mantuieste pe cutare om! – si il va broda in acelasi timp si cu mandrie, atunci stie gandul acesta. Prin faptul ca omul primeste mandria, da cale libera ispitei. Lucrurile sunt foarte fine.

Va aduceti aminte de intamplarea cu Avva Macarie? Odata l-a intalnit pe diavolul ce se intorcea din pustia cea mai apropiata, unde a fost ca sa ispiteasca pe frati; acela i-a spus: Toti fratii s-au salbaticit impotriva mea, afara numai de unul care e prietenul meu si ma asculta si cand ma vede se invarte ca un titirez. Cine e fratele acela? – l-a intrebat avva Macarie. Teopempt se numeste, i-a raspuns acela. Merge Cuviosul si-l afla pe fratele. A reusit sa-l faca sa-i descopere gandurile lui si l-a ajutat.

Cand l-a reintalnit pe diavol l-a intrebat despre frati, iar acela i-a raspuns: Toti sunt foarte salbatici impotriva mea. Si ceea ce e mai rau e ca si cel ce imi era prieten, nu stiu cum s-a facut de s-a schimbat acum si este si mai salbatic decat toti!. N-a stiut ca a mers avva Macarie si l-a adus pe fratele la prochimen, pentru ca avva Macarie a lucrat cu smerenie, din dragoste, si nu a avut diavolul parte la gandul lui. Daca avva Macarie s-ar fi mandrit, ar fi alungat harul lui Dumnezeu si diavolul ar fi avut dreptul lui. Atunci ar fi stiut asta, pentru ca el i-ar fi brodat mandria".

Ok, dar revin cu intrebarea: cand ma gandesc la un lucru si automat asociez anumite ganduri negative cu acel lucru, cine genereaza gandul respectiv?

E grea treaba cu gandurile iti mai recomand o carte ca eu nu sunt teolog :D

http://www.librariasophia.ro/carti-I...a-so-2332.html

Frate esti culmea. Bine, le-am comandat pe amandoua :-D

Acuma te intreb: in baza a ce faci acele recomandari? Le-ai citit?

nu aude gandurile dar le poate ghici foarte bine...sunt oameni care iti pot ghici ganduri sau sa-si dea seama de anumite chestii...pai daca ei pot de ce nu ar putea "aghiuta"?

eu de ex. acu vreo 6 ani in urma un bun prieten de al meu a intrat la mine in camera si dupa cum a inchis usa, dupa cum sa asezat in pat, dupa cum a oftat, mi-am dat seama ca are probleme cu preten'sa si asta fara sa-mi spuna vreo'data ca se intalneste cu cineva...
deci daca eu am reusit de ce nu ar putea cineva, adica cel rau, care e mult peste intelegerea si imaginatia noastra?

O fi repulsia vreunei experiente trecute, prin aceea ca desi trebuie sa faci un lucru oarecare, vointa nu te ajuta deloc ca stii ca ai mai fost poate amabil sau generos si nici macar nu ti s-a multumit (te-ai simit nedreptatit)! si astfel, intervii cu "scuze" si justificari pentru a te eschiva de "misiune" , moment in care intervine constiinta... ceva gen: "hei, pe cine pacalesti tu aici". te mai miri de gandul negativ?

Spunea un parinte "Sa opresti gandurile, este ca si cum ai dori sa opresti vantul!"
Cred ca aceste ganduri prind "aderenta" mai ales in lipsa rugaciunii. Si daca mai avem si obiceiul injuratului (prin Oltenia stiu ca numele celui rau e pomenit de nenumarate ori, zilnic) e cu atat mai greu sa putem pune stavila, gandurilor negative.
Pana la urma, la sfaturi toti suntem specialisti. Cat despre rugaciune... le cerem altora, ca si cum noi... ne-am tocit genunchii... Din experienta stiu ca luptandu-te cu gandurile, nu faci decat sa-l provoci pe vrajmas, care se incinge la "ping-pong" cu tine, iar tu nu ai nici o sansa sa castigi, nici chiar atunci cand ti se pare ca esti in avantaj si la "serviciu"... Doar Dumnezeu (prin Biserica, spovedanie, Sfintele Taine, rugaciune) ne poate scapa de vrajmas si gandurile lui. Si chiar si-asa, pana nu inchidem ochii, inca nu avem certitudinea ca am scapat si ca nu suntem intr-un mare potential de a deveni victime!...

Da aia de la parintele Tadei am citit-o si a doua cu lupta e la mine in biblioteca

“ Cand ajungem la vreo neintelegere, ne straduim intodeauna sa-l convingem pe celalalt ca nu are dreptate. Si astfel se ajunge la inasprire. Acela se impotriveste si nu recunoaste, iar noi in zadar ne pierdem vremea si pacea sufletului. Daca santem patrunzatori, vom simti ce se afla in spate, ca nu omul dinaintea noastra se impotriveste, ci duhul care se afla dincolo de el, care vorbeste in el, prin el. Nu-i de nici un folos sa va certati cu acela care lupta de mii de ani si care, de-a lungul miilor de ani, s-a desprins in a lupta cu oamenii “


" Insa sufletul ce s-a unit in cuget cu Domnul si pe care Domnul l-a slobozit de risipire stie care ganduri vin de la El, care vin de la vrajmasi si care vin de la prieteni. De aceea , va zic, daca iertam din inima, sufletul pe care l-am iertat va simti de indata si i se va usura povara. “

extrase din cartea par Tadei, na sa te saturi :))

Chiar daca nu ne cunoaste gandurile, ne vede faptele. Iar faptele vadesc gandurile si intentiile noastre. Pornind de la acestea, intuind si cunoscand intr-o anumita masura slabiciunile sau virtutile pe care le purtam, diavolul ne asalteaza apoi cu ispite la nivelul gandurilor, spre o instrainare a noastra tot mai profunda de Dumnezeu.