Incerc sa rezist...
 

Imi doresc moartea atat de tare, vreau sa se termine odata.

Nu stiu cate luni mai rezist, de 5 ani m-am tot infranat de la sinucidere, dar orice om are o limita, daca o sa continue in ritmul asta nu mai pot. Stiu ca Dzeu nu ii da omului o cruce mai grea decat poate sa duca, desi nu stiu de ce vad moartea ca cel mai frumos si dulce cadou pe care El ar putea sa mi-l faca vreodata.

Stiu ca asta e crucea pe care trebuie sa o duc si Dzeu mi-o da pt un motiv, stiu ca (doar daca am noroc) va veni o zi cand se vor schimba lucrurile (oare peste cati ani ?), stiu ca nu trebuie sa disper, desi panica nu ma lasa.

Problema e personala, nu doresc sa detaliez. Nu ii gasesc rezolvare, insa consecintele ei sunt radicale, de 5 ani incoace fac eforturi disperate si nu ma pot realiza pe nici un plan: profesional, personal, social, parca e nu blestem sa nu am nimic din astea, cateodata mi-as dori sa nu fi avut nici parinti si nici casa ca sa mor pe strada iarna de frig sau foame, sa ma eliberez odata pt totdeauna.

Merg la duhovnic, am facut canoane, am fost intr-un timp si fanatic religios, atent la orice detaliu, insa in ultimul timp disperarea si panica ma impiedica sa mai pot fi un bun crestin si sa urmez toate regulile.

Nici eu nu stiu de ce am deschis acest topic...mi-e doar sa nu fie ultimul, sper sa nu cedez intr-un final.

lasa-te in voia lui DUMNEZEU si spune mereu faca-se voia ta DOAMNE,in orice lucrare sau dorinta si DUMNZEU nu te va lasa.sunt oameni care au necazuri mai mari decat noi,grave probleme de sanatate etc,sa ne fereasca DUMNEZEU DE ASA CEVA.poate ceea ce ceri de la DUMNEZEU nu iti este de folos sau poate sa iti aduca suferinta mai mare decat cea de acum.

Cand te rogi si ceri ceva de la DUMNEZEU sau ai vreo dorinta,la sfirsitul rugaciunii spune;faca-se voia ta DOMANE CU CEEA CE TI-AM CERUT,PT CA TU STI DACA IMI ESTE SAU NU DE FOLOS CEEA CE ITI CER.

mai Petrică, mai ... off, off ...
bănuiesc prin ce stări treci.
nu cunosc motivul stării tale, dar pot să-ţi spun că şi eu am trecut prin situaţii,asemănătoare, deşi niciodată nu am luat în calcul varianta cu încheierea socotelilor.
cred că am mai scris o dată pe forum despre asta.
am trăit o perioadă din viaţă ... extrem de. dureroasă. la mine a fost cam 2 ani.
dar a fost extrem, la propriu.
practic, am cunoscut ce înseamnă să fii pe cea mai de jos treaptă a societăţii la propriu (mă repet).
nu valoram, în ochii semenilor, nici dat o ceapă degerata.
e adevărat că familia mi-a fost alături, dar nu de la început.
şi-au dat seama că trebuie să mă ajute, când rahatul începea să-mi între în nări.
dar asta nu a fost sfârşitul calvarului.
îmi aduc aminte că mă trezeam noaptea şi mă uităm în jur. câteva zeci de secunde eram sigur că trăiesc un vis urât.
trezirea la realitate era cruntă, de fiecare dată.
am vărsat râuri de lacrimi, in fiecare zi.
dar a fost un moment ...
un moment în care am luat o hotărâre.
am zis NU!
asta Nu e viaţa mea. e doar un vis urât peste câte trebuie să trec.
momentul a fost ca o revelaţie, o fulgerare.
din acel moment singurul meu scop a fost supravieţuirea.
fizică, morală, dar mai ales păstrarea demnităţii.
şi m-am bătut pentru asta, şi la propriu şi la figurat.
dar am reuşit.
nu numai că am supravieţuit, dar am reuşit să-mi păstrez moralitatea aproape intactă.
sigur că sunt şi urmări.
sunt extrem de dur în faţa duşmanului, dar când rămân singur încep sa plâng.
recunosc că din punct de vedere psihic, viaţa mea e o continuă luptă. dar fiecare trebuie să poarte o cruce. asta e a mea.
dacă te pot ajuta cu ceva, nu ezita să-mi ceri. poţi să foloseşti mesageria.


fraţilor, dacă puteţi, ajutaţi-l.
cine nu a primit un scuipat în ochi, fără să aibă puterea şi dreptul să clipească măcar, nu ştie ce înseamnă umilinţa supremă.

Ca o cerere de ajutor, dar daca nu spui despre ce este vorba putin probabil ca te poate ajuta cineva cu un sfat la obiect.

Iar daca o sa-ti dea sfaturi generice sau incercand sa ghiceasca prin ce treci..o sa-i consideri poate ridicoli, nerealisti si probabil ca ai avea dreptate, dar nu e vina lor..

Daca ai o problema in a face publica situatia (desi la o adica nu te cunoaste nimeni de pe aici) poti alege unii utilizatori care crezi ca te-ar putea ajuta cu un sfat bun, din ceea ce au mai scris pe aici, si vorbi despre problema ta pe privat.

Ce spui de implinire profesionala, personala, sociala? Ce vise frumoase ai.
Vrei mandrie?
Am dat la examene de nu mai tin minte cate, am schimbat o multime de locuri de munca si am o aiureala de job cu un salariu de ma incadrez la ajutor social pentru incalzire (si nici nu prea mai pot sa-l schimb din cauza sanatatii).
Dar sa stii ca stai foarte bine. In primul rand esti de gen masculin asa ca nu trebuie sa-ti faci griji de hartuiri/discriminari nici daca ajungi pe strada (nicio grija daca ajungi acolo nu inseamna ca mori)..aceasta o spun si in general.
In al doilea rand nu te-am auzit sa te plangi de sanatatea fizica (ex: sa chemi salvarea crezand ca vei muri, sa te chinui zilnic fizic fara sa poti sa te vindeci, etc.). Desi daca esti pe drumul del bun vor veni intr-o zi si problemele de sanatate fizica.
Sau poate cele pe care le ai acum de natura psihica compenseaza?..sincer nu stiu.
Ai de ales ori te sinucizi si vezi pe unde mai continui chinul ori lupti si te "ridici". (ironic este ca nu prea ai de ales atunci cand crezi in Dumnezeu...daca nu crezi atunci ai impresia ca ai ales - dar alegi Raul).

Fiecare om are momente de suferinta intensa si disperare cand simte ca se afunda si ca nimic nu-i mai poate curma durerile,
in afara "mortii" - pe care o vede ca fiind "eliberatoare".

Este insa o inselare cumplita.
Cel aflat in chinuri nu poate vedea aceasta.

Pentru ca moartea nu este "odihna". Ea este doar o trecere.

Si daca demonul sinuciderii invinge, acesta va fi luat dincolo.
Iar suferintele vor fi inmiite fata de cele prezente.

Cel ce este prigonit astfel,
nu trebuie sa capituleze ci sa se pregateasca de lupta cu demonii mintii.

Sa-i alunge cu rugaciunea si cugetarea.

"Imi doresc atat de mult viata in Dumnezeu
ca voi lupta pana la ultima suflare.

Nu voi ceda chiar daca toti demonii se vor pravali peste mine,

Chiar daca voi fi patruns de toate suferintele
Pana la agonie,
Voi privi spre Tine Doamne,
Pentru ca vreau Viata Ta acum,
Nu moartea mea".

am rugat să fie ajutat.
dacă nu te simţi în stare, mai bine taci.

Petre,foarte multi au trecut si trec prin ce treci tu, asa ca nu esti singur.Pot aparea momente cand totul iti poate parea potrivnic,imposibil de depasit si cand,intradevar,disperarea si panica isi fac loc,parca totul ar fi impotriva ta si te lasa puterile.Trebuie sa iti aduni fiecare picatura de rezistenta din tine si sa lupti cu ajutorul lui Dumnezeu.Nu lasa gandurile negre sa te napadeasca,rugaciunea te poate ajuta si mai mult,mai ales in astfel de momente radicale,cand poate abia atunci ne rugam cu adevarat.Petre sa stii ca Dumnezeu este alaturi de tine,oricat de improbabil ar putea parea acum acest lucru,in ciuda evidentelor.Chiar daca visele si sperantele iti par spulberate,chiar daca problemele par a nu se rezolva, sa stii ca nu vei merge niciodata singur prin valea poate intunecata a acestor incercari.Niciodata sa nu crezi ca esti singur,atunci disperarea te va lovi rau.Nu stiu sa-ti spun cuvinte mari dar sa stii ca multi am trecut prin ce treci tu si iti las si eu,cam atata pot, o rugaciune care sa te insoteasca.Mergi cu Dumnezeu Petre si fie ca prin nadejdea si puterea credintei sa birui intunericul ce va trece.

,,Doamne, da-mi sa intampin cu liniste sufleteasca tot ce-mi va aduce ziua de azi.Invredniceste-ma sa ma dau intru totul sfintei Voii Tale.In tot ceasul acestei zile, povatuieste-ma si ajuta-ma in toate. Toate cate le voi auzi si mi se vor intampla in aceasta zi, invata-ma sa le primesc cu sufletul linistit si cu credinta tare, ca pentru toate este Sfanta Voia Ta. In toate cuvintele si faptele mele, calauzeste-mi gandurile si simtamintele. In toate intamplarile neprevazute, fa sa nu uit ca totul este trimis de catre Tine.Doamne, calauzeste-mi voia mea si invata-ma sa ma rog, sa cred, sa nadajduiesc, sa rabd, sa iert si sa iubesc.Amin."

Petre .... agaţă-te de orice.
dacă ai intrat aici, probabil aştepţi ajutor de la Dumnezeu.
întreabă. analizează.
orice fir te poate ajuta.

Ai perceput gresit ceea ce am scris.
Ideea este ca situatia poate merge si mai spre rau...nu este de dorit dar nici daca ne imbatam cu apa rece nu este o solutie. Pentru ca se gandeste la sinucidere se indeparteaza Duhul Sfant de el...e pacat mare....Daca se indeparteaza Duhul Sfant vin si mai multe ispite.

Ideea este ca trebuie sa fie constient ca alege Raul...si in orice fel de conditii trebuie sa lupte sa se apropie de Dumnezeu, nu sa se indeparteze.

Dragă Petre,

Îmi pare rău de starea în care te afli şi de gândurile negre pe care le ai. E greu să ne dăm cu părerea fără să ştim exact problemele tale. Dar sinuciderea nu este o soluţie, deşi am crezut asta de vreo două ori în viaţă.
Pot să spun că eu am depăşit ultima perioada critică din viaţa mea cu ajutorul părintelui duhovnic şi al unei doamne psiholog. Dumnezeu nu m-a lăsat să mă pierd. Au fost mulţi alţii în jur care m-au ajutat (familia, colegii), dar apăsarea pe care o aveam pe suflet doar Dumnezeu mi-a ridicat-o... după aproape doi ani...
Îmi pare rău că pentru tine spoveditul şi canoanele primite nu te-au ajutat, sau poate nu suficient... La ce te referi când spui că nu poţi fi un bun creştin şi nu respecţi toate regulile? Fiecare avem căderile noastre... Mi se pare mie sau ai pretenţii prea mari de la tine? Cred că ar trebui să îţi găseşti şi bucurii mici, să încerci să stopezi gândurile negre şi mai ales să nu îţi pierzi nădejdea în Dumnezeu!

Poate şti povestioara aceea cu urmele de paşi pe nisip. Un om i se plângea lui Dumnezeu că a fost lăsat singur în greutăţi, dar Dumnezeu i-a arătat patru urme de paşi pe nisip, spunându-i că tot timpul l-a însoţit. Pe o anumită distanţă, erau însă urmele paşilor unei singure persoane - pentru că atunci Dumnezeu l-a purtat în braţe pe cel în nevoi...

Doamne ajută! Nu îţi pierde nădejdea!

Draga Petre,

Curaj! :25:
Incearca, in masura posibilului, sa ceri ajutor celor din jur si sa ceri ajutor medical specializat. Nu e de joaca cu depresia!

Din ce am observat in jurul meu, esentiala in lupta cu depresia e munca, abaterea mintii de la problemele personale prin activitati diverse, care iti cer implicare si efort. Poate reusesti, in masura posibilului, sa incerci sa iti ocupi timpul cu ceva, orice, oricat de lipsit de sens si nefolositor ti s-ar parea la inceput, cum ar fi Sudoku sau integrame. Trebuie sa si socializezi - pe viu - cu oameni veseli si optimisti.

Doamne, ajuta, sa fie bine!

Cred că majoritatea dintre noi am trecut prin perioade foarte grele ale vieţii care păreau că nu se mai termină. Am avut şi eu o etapă de mai mulţi ani care m-au încercat psihic şi nu numai. Mă gîndesc obiectiv că unii în locul meu s-ar fi apucat poate de băut sau mai ştiu eu ce ar fi făcut... Slavă Domnului că am rezistat. Îţi doresc acelaşi lucru şi ţie şi ne rugăm Domnului să te întărească şi pe tine.

Nu uita că Sfinţii Părinţi ne învaţă că păcatul are 12 trepte. Penultima treaptă este descurajarea care dacă te biruieşte, poţi cădea - Doamne fereşte - în păcatul ultim şi irevocabil al sinuciderii. Deci încearcă să nu deznădăjduieşti, încearcă să alungi gîndurile negre gîndindu-te la ceva pozitiv şi bun, dacă eşti creştin roagă-te sincer şi Domnul nu va trece cu vederea strigătul tău. Nu te obişnui cu gîndul păcatului, nu vorbi cu cel ce te ispiteşte.

Viaţa e una şi merită trăită indiferent de greutăţile cu care sîntem încercaţi. Să ştii că indiferent dacă presupunem că familia cuiva moare într-un accident şi acela rămîne sărac şi bolnav, el trebuie să rămînă puternic şi cu mintea întreagă pentru a o lua de la capăt. Nu e uşor, dar cu ajutorul Domnului orice este posibil, pentru că El a transformat moartea în înviere şi suferinţele Sfinţilor în motiv de bucurie.

Mai tineti minte ce citat din Biblie ati spus ca e preferatul d-voastra?
„Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi scape viaţa, o va pierde, iar cine îşi va pierde viaţa sa pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela o va mântui. Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă dacă-şi pierde sufletul?''
Eu cred ca nu intamplator l-ati ales. Sufletul d-voastra e in legatura cu Dumnezeu, chiar daca nu realizati asta si simtiti ca totul se inchide si darama, El va este alaturi, asa cum sunt parintii d-voastra si va ajuta, va va intari.

Nu exista om care sa n-aiba momente de deznadejde, insa suferinta e un instrument de cunoastere si trece, daca este impartasita, chiar si pe forum:
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...6&postcount=20
va multumesc tuturor..... dupa ce am vazut primele voastre mesaje saptamana trecuta mi-am revenit instantaneu..... m-am trezit dimineata si minune, ma simteam atat de bine, am inceput instantaneu sa ma rog..... reveneam la viata mea normala.... I-am spus lui Dumnezeu ca poate sa ma loveasaca mereu cum poate El mai tare, nu o sa mai cad.... ca de obicei L-am rugat sa aiba grija de ea..... si ieri dimineata, o prietena comuna a noastra m-a cautat si a inceput sa imi spuna ca fosta mereu ma cauta, ii e dor de mine, o implora practic sa imi dea numarul ei sa o caut si ca vrea sa se impace cu mine.... dar problema e ca mi-e frica sa nu mai sufar din nou.... Doamne ajuta!!! se mai petrec minuni in viata noastra....

Pentru Petre timpul încurajărilor retorice, al verbalizărilor evlavioase şi al sfaturilor pseudoduhovniceşti a trecut demult, nu vă mai osteniţi să umpleţi topicul ăsta cu vorbe că o faceţi degeaba.
Omul are nevoie de cineva care să-i fie aproape cu trup şi suflet, o prezenţă în carne şi oase plus o uriaşă disponibilitate pentru sacrificiu de sine.

Petre trăieşte în Bucureşti precum cel puţin o treime din membrii acestui forum. Căutaţi-l neîntârziat, fiindcă este în mare primejdie şi, Doamne fereşte, dacă se întâmplă ceva rău, s-ar putea ca vrodată să vă spună Hristos că rugăciunile pe care le-aţi făcut, slujbele la care aţi participat, ideile înalte inspirate de oameni sfinţi şi microscopicele voastre înfrânări să nu valoreze cât negru sub unghie în comparaţie cu salvarea acestui om.

În momentul de faţă omul are voinţa la cota minus, nu aşteptaţi o iniţiativă din partea lui. E paralizat ca prada unui painjen şi nu se mai poate ajuta singur. Intraţi în mocirlă după el, nu-i daţi sfaturi experte de pe mal că nu ţine. Cine ştie, poate că în mocirla aia o să găsiţi chiar diamantul pe care-l căutaţi de-o viaţă!

Si unde vrei sa ajung prin acest gest disperat, Petre?
Iti raspund cu versetele Psalmului 138:

7. Unde mă voi duce de la Duhul Tău şi de la faţa Ta unde voi fugi?
8. De mă voi sui în cer, Tu acolo eşti. De mă voi coborî în iad, de faţă eşti.

9. De voi lua aripile mele de dimineaţă şi de mă voi aşeza la marginile mării

10. Şi acolo mâna Ta mă va povăţui şi mă va ţine dreapta Ta.

11. Şi am zis: "Poate întunericul mă va acoperi şi se va face noapte lumina dimprejurul meu".

12. Dar întunericul nu este întuneric la Tine şi noaptea ca ziua va lumina. Cum este întunericul ei, aşa este şi lumina ei.

13. Că Tu ai zidit rărunchii mei, Doamne, Tu m-ai alcătuit în pântecele maicii mele.

14.Te voi lăuda, că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrurile Tale şi sufletul meu le cunoaşte foarte.

Intelegi, Petre? Oriunde ne-am duce, tot de Dumnezeu dam, caci ai Lui suntem.
Insuccesele din aceasta viata au un rol: de a vedea ce facem noi gresit, incat ne indepartam de Dumnezeu, Care ne iubeste si bate incontinuu la usa inimii noastre. Stii cum se spune: "Dumnezeu nu vrea moartea pacatosului", ori pacatosi suntem cu totii, nu doar tu. Si pe toti ne iubeste.

Iată un semnal de alarmă care să sperăm va fi auzit de câțiva forumiști inimoși care vor lua legătura cu Petre înainte să se întample ceva rău. Doamne ajută !

Dragul meu Petre,inteleg ca te confrunti cu o situatie care te pune la grea incercare.De multe ori,insa,nu situatia in sine este cea care este problema,ci interpretarea pe care i-o dam noi si cum o traim la nivel interior.
Avand in vedere ca spui ca ai ganduri legate de moarte,de suicid care dureaza de 5 ani,in ultimul timp ele fiind intensificate,eu iti sugerez sa apelezi la ajutor de specialitate: psihologul clinician (care sa aiba si competenta in psihoterapie de preferat) si psihiatrul,pentru ca ceea ce traiesti tu se poate rezolva.
Depresia,posibila suferinta cu care te confrunti, are de multe ori cauze care de care mai variate si care uneori se asociaza,plecand de la factorii de mediu care de multe ori ne bulverseaza (conjuctura familiala,sociala,profesionala etc),la o posibila predispozitie genetica sau la anumite dezechilibre in organism...neuro-chimice,hormonale etc.O medicatie adecvata reuseste sa echilibreze aceasta balanta,in timp ce intalnirea cu clinicianul,care este de preferat sa fie si un bun psihoterapeut,te vor ajuta sa deblochezi in tine resursele care sa te ajute sa depasesti aceasta etapa dificila din viata ta.Pentru ca,vezi tu,uneori nu este vorba de situatia pe care o privim si ne pare fara iesire,ci doar de modul in care alegem sa ne raportam la ea.Solutii exista intotdeauna,insa,probabil,atunci cand o persoana simte ce simti tu,nu le mai poate vedea,iar aici intervine rolul psihoterapeutului.
Sigur ca daca simti este minunat sa mergi in acelasi timp si la duhovnic,sa te rogi,insa,avand in vedere ca vorbim despre o situatia de "urgenta spirituala si psihologica" daca vrei,este foarte important sa actionezi in cautarea solutiei intr-o maniera complexa,prin urmare, ajutorul de specialitate este vital si nu este de amanat nici un moment!
Deasemenea,pe langa aspectele pe care ti le-am sugerat mai sus,este important sa cauti ajutor in aceste momente in privinta suportului social,oameni care sa iti fie alaturi,fie ca vorbim despre familie,prieteni,cunostinte pe care le simti mai apropiate sau pur si simplu oricine spre care tu ai simti sa te indrepti si povesteste despre ceea ce traiesti (spre exemplu,exact cum ai facut aici pe acest forum!).
Draga Petre,iti doresc mult curaj,forta interioara (daca 5 ani ai rezistat acestor ganduri,sunt sigura ca ea este extraordinara!), optimism si sa intalnesti in cale exact acele fiinte trimise de Dumnezeu pentru a te ajuta sa depasesti cu bine aceasta incercare din viata ta!

Cea mai bine gândită postare. Mihai are dreptate! Cei din București care ați mai făcut și alte ori fapte bune căutați-l neântârziat. Sărbătorile de iarnă petrecute în singurătate accentuează depresia. Poate vă ajută administratorul să-i aflați numărul de telefon.

Petre,
nu pot sa-ti spun decat ca mersul regulat la Biserica, este cel mai benefic lucru pe care il poti face pentru tine insuti! Amin!

Pai...poate il gasiti inaintea noastra...Succes!
Sper sa aiba tot ajutorul de la Dumnezeu atat gasitorul cat si persoana cautata.

Multumesc tuturor pentru incurajari si sfaturi, parca mi-a mai revenit speranta ca poate ceva se va schimba in viitor, fie el apropiat sau indepartat. Si m-a facut sa vad alte aspecte ale problemei. Nu ma asteptam la atat de multe reply-uri.

Zicea cineva de ajutor specializat gen psihologi si psihiatri pentru depresie, si apelez la aceasta metoda de 7 ani, insa zecile de pastile pe care am ajut ocazia sa le testez in aceasta perioada si psihoterapiile si multe alte metode, vorbit cu preoti, mers si dat acatiste pe la mai multe biserici renumite din Bucuresti, chiar bioenergeticieni, remedii naturiste de tot felul, florale, reiki, mers si la vrajitoare (si stiu ca am gresit, dar eram disperat si in stare sa incerc orice), toate astea si altele care nu mi le amintesc acum nu au avut nici un efect si ma gandesc ca poate asta e voia Domnului si trebuie sa suport crucea.

Mai zicea cineva ca sunt mandru daca nu ma simt implinit pe plan profesional, personal si social, insa acestea lipsesc cu desavarsire, nu e ca si cum n-as fi multumit de job, de cercul social in care ma invart sau de iubita. Adica in ultimii 5 ani am tot incercat sa tin un servici si nu pot mai mult de cateva zile, orice servici, chiar si om de servici unde spalam vc-uri. Am incercat sa imi fac un cerc (restrans) de prieteni si n-am reusit, ma evita de parca sunt lepros, refuzandu-ma politicos totusi. Pe plan personal am incercat sa imi fac o prietena, dar am primit zeci de refuzuri, si nu ma consider prost sau urat, sunt un om ca oricare altul.

Nu vad in asta decat ori un blestem, ori voia Domnului care daca L-as gasi as zice: faca-se voia ta, Doamne, pt ca nu este dupa cum voiesc eu, ci dupa cum voiesti Tu. Si mi-as duce crucea in continuare daca asa trebuie. Insa nu Il gasesc, si deschisesem si un topic pt asta: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=14800. Sper sa imi ia valul de pe ochi ca sa il pot simti si ''vedea''.

Multumesc inca o data pt cuvintele de ajutor si pt cei care au zis ca se vor ruga pt mine. Faca-se voia Domnului.

Motive...?

Cate servicii ai avut mai exact, ce competente profesionale ai?

Adica sa intelegem si noi, e o chestiune de ordin psihic - gen o plictiseala incontrolabila, un ghinion teribil - sefului i se pune pata din nimic si te da afara..altceva?

Draga Petre,ma bucur ca speranta ti-a mai revenit,dupa cum spui,pentru ca, atata vreme cat ea traieste in tine este un semn foarte bun,precum si faptul ca esti in cautarea unor oameni care sa te ajute,pentru ca asta inseamna ca iti doresti vindecarea si ca viata ta sa se schimbe in bine ! :)
In privinta ajutorului specializat la care ai apelat,sugestie pe care eu ti-am facut-o,conteaza foarte mult cat de profesionisti erau cei la care ai mers,pentru ca,din pacate,multi au o profesie in acest domeniu,insa putini stiu sa o practice cu adevarat.
Pe de alta parte,insa,nu se cunosc toate datele problemei,este greu de discutat la modul general,iar in acelasi timp este bine sa fii constient de faptul ca,da,duhovnicul,psihologul,psihiatrul,prietenii,f amilia,te pot ajuta sa te ajuti,insa decizia si mutarea finala in ideea de a te vindeca si a-ti face o viata asa cum ti-o doresti iti apartine doar...tie.Si ma intreb,in ce masura te simti pregatit pentru aceasta si crezi in puterea ta interioara de a produce aceste transformari?Sau asteptarile tale se leaga mai curand de o salvare venita din exterior,indiferent ca vorbim despre Dumnezeu,specialisti sau alte persoane?Sigur,nu este nevoie sa imi raspunzi mie,ci doar tie insuti...
Pentru ca,vezi tu,uneori,noi oamenii suntem precum un om bogat,care are la subsolul casei o comoara,insa desi o are,el nu stie asta,ci se zbate in saracie si nici nu crede cand vine altcineva sa ii spuna ca este bogat,ci dimpotriva,o sa il certe pe respectivul spunandu-i "Fugi de aici,in loc sa ma ajuti sa ies din saracie,tu vii sa imi spui ca eu sunt bogat si ma pot ajuta singur?Iti razi cumva de mine?" :) ...cam asa este si cu potentialul pe care Dumnezeu L-a pus in fiecare dintre noi: il avem,insa cum ne poate el ajuta daca nu credem in el?! :) Si atunci cand plecam la drum cu aceste convingeri,psihicul uman are niste modalitati tare stranii de a ne sabota: spre exemplu,exact atunci cand ne dorim mai mult sa fim alaturi de o persoana care ne place sau gasim un job pe care ni-l dorim,cum este cazul tau,facem ceva ca aceste lucruri sa nu se intample sau, daca ele se petrec, sa le pierdem,sa le sabotam,evident nefiind constienti de asta,uneori prin actiuni,atitudini,gesturi,emotii de care nu ne dam seama,dar pe care le transmitem fata de cei din jur si pe care ei le sesizeaza la modul subtil.Magie,blesteme,vraji?Nicidecum...cei din jurul nostru sunt doar oglinda vie a propriei noastre perceptii despre noi insine!Ei reactioneaza doar la mesajele subtile pe care inconstientul nostru le transmite catre lumea exterioara.Si ,desi spunem ca nu facem nimic iesit din comun pentru ca cei din jur sa ne placa sau sa ne respinga,in fapt,acestia nu fac altceva decat sa oglindeasca in noi acceptarea sau respingerea pe care noi o traim in raport cu propria persoana...
Astfel,desi la nivel constient noi ne dorim o altfel de viata,mai buna,o profesie de care sa fim multumiti,viata sociala,o relatie de iubire etc,la nivelul mai profund al fiintei noastre,acest lucru nu se petrece,pentru ca,cel mai probabil ne devalorizam,desi visam la ele,nu credem ca aceste lucruri ni se pot intampla cu adevarat si cu atat mai putin ca noi suntem cei care ni le-am putea aduce in viata noastra,asa ca,mai curand,ne consideram niste victime ale destinului si asteptam acel salvator,indiferent cine ar fi acesta.
Insa,cum ar fi pentru tine,Petre,daca acest salvator ai fi chiar tu insuti? :) Cum arata viata pe care tu ti-ai dori sa o traiesti?Ce anume ai putea aduce nou si concret in ea,ceva ce nu ai mai facut pana acum,insa te-ar ajuta sa construiesti aceasta existenta fericita?Si cum ar arata acel Petre pe care tu l-ai vedea implinit,cu zambetul pe buze,fericit...ce anume ar lasa in urma din vechiul fel de a fi,gandi si actiona?Dar ce ar aduce nou in relatia lui cu el insusi?
Sigur,intrebarile sunt doar pentru tine,nu este nevoie sa le raspunzi pe forum sau mie,insa,ar fi minuant daca ai reusi sa le raspunzi intr-un dialog cu sufletelul tau...:)
O zi cu bucurii si multa speranta iti doresc!

Multumim, doamna psiholog!
Pentru cei care va indoiti, sa stiti ca asa e cum spune dansa.
Cu serviciul si eu am avut probleme asemanatoare intr-o vreme, e drept am rezistat mai mult de 2-3 zile, dar efectiv au fost locuri unde din prima zi m-am dus cu mari indoieli. Chiar si la actualul loc de munca, mi-a fost o sila teribila sa ma duc, chiar de la inceput. Anul trecut pe vremea asta am plecat si nu am regretat nici o secunda. Dupa un timp m-am chemat inapoi si nici n-am vrut sa aud, apoi cand m-au chemat a doua oara m-am dus, dar tot asa cu inima indoita, insa nu stiu ce s-a intamplat, cred ca un miracol, ca brusc a inceput sa-mi placa. Acum mi-e teama sa nu ma "leg" prea mult...
Si eu am avut momente multe de inutilitate si de vina, si inca mai am, in care imi dau seama ca nu sunt buna de nimic si ca nu merit sa mai traiesc (mai ales cand nu aveam servici), dar pana la urma nu e alegerea mea daca mai traiesc sau mor. Si cred ca va trebui sa mai indur multe astfel de umilinte pana cand ma va "ierta" Dumnezeu. Asta e. Sper sa ma tina tare sa depasesc toate acestea. La fel va doresc si voua tuturor!

daca ne uitam la bogatii lumii acesteia, care material au tot ce-si doresc, totusi lucrurile materiale nu sunt o garantie pentru o viata fericita (cazul Oanei Zavoranu, care a incercat sa se sinucida desi are mai mult decat ii trebuie, material vorbind).

sunt oameni foarte saraci dar credinciosi, care totusi se lupta sa traiasca si nici nu cad in vreun viciu.

deci care e motivul unei vieti multumitoare? credinta in Dumnezeu.

deci daca cineva nu are credinta, lucrurile materiale sau sanatatea fizica nu-i vor folosi la nimic, pentru ca poate cadea in diferite depresii aducatoare de moarte.

1) calmeaza-te;
2) se pare ca suntem surprinzator de multi aici care am trecut prin asta, deci ai cu cine vorbii;
3) referitor la suicid. Uite aici ceva care sa te faca sa iti treaca mintea peste:
http://www.cracked.com/article_15658...ide-guide.html (e de un site umoristic, dar e destul de serios si la obiect, dar totusi cu o doza de umor specific cracked ).

In primul rand ca si crestin trebuie sa stii ca este cea mai mare greseala pe care o poti face. Te.ar departa definitiv de Dumnezeu si nu cred ca vrei asta. Daca aici iti e greu... gandeste.te cum ti.ar fi dincolo unde este plangerea si scrasnirea dintilor. Roaga.te mult mult ca Domnul sa te izbsveasca de acest gand rau.

Desi stiu ca m-ati putea ajuta mai mult daca v-as spune ce am, experientele anterioare neplacute imi spun ca e mai bine sa ma abtin. Am spus de la inceput ca nu vreau sa divulg.

Desi putine, la joburile la care ma pot duce unde nu intervine problema mea, atunci intervine depresia, un fel de durere psihica, ganduri despre trecut si esecurile pe care le-am avut si ganduri despre cum voi esua si in viitor. Desi incerc sa gandesc pozitiv si sa le inlatur, sunt prea intense si ma macina incontinuu, nu imi dau pace, cred ca a devenit cronica situatia. Sunt insuportabile daca le las sa escaladeze si singura metoda e sa-mi distrag atentia cu ceva, ceva in general placut, ca sa le alung. E greu de explicat, dar cred ca intelegeti in mare.

Am postat pe acest forum si nu pe altul pentru ca numai Dumnezeu si gasirea Lui cred ca m-ar puta determina sa nu recurg la sinucidere, sa inlatur aceasta optiune dintre variante pt ca daca as avea acel: ''Evrika, Dumnezeu chiar exista si nu mai am indoieli in privinta asta'', altfel as pune problema, si as putea sa-mi pun viata in totalitate in mainile Lui.



Vreau sa multumesc tuturor care si-au rupt din timpul lor sa ma ajute pe topic aici, in mesaje private, si celor care vor sa isi rupa chiar mult mai mult din timpul lor pentru a ma ajuta intalnindu-se cu mine, un necunoscut. Daca imi zicea cineva ca asa ceva e posibil, nu il credeam, dar vad ca este posibil. Ma gandesc ca acesti oameni poate sunt ingeri cu chip de om trimisi de Dumnezeu ca sa imi mai usureze crucea si sa nu ma simt singur.

Frate, dacă așa gândești, nu ești departe de Dumnezeu. Noi, cei de aici, nu-ți putem oferi dovezi că Dumnezeu există, ci doar că ne-am încredințat viața Lui (într-o măsură mai mare sau mai mică, deși trebuie să fie total), că L-am crezut, și că în viața cu El am găsit sens. Iar fără El, eu, unul, chiar nu găsesc sens în viață.

Într-un fel cu toții suntem chemați să ne desprindem de viața noastră, să ne omorâm într-un fel, însă nu ca s-o pierdem, ci ca să I-o oferim lui Hristos, să încetăm a trăi pentru noi ca să înceapă El să trăiască în noi. Atunci poți spune că ai căpătat o nouă viață și ai scăpat de a ta, care era moartă și tindea către moarte. Poate ceea ce simți tu e tocmai „boala de moarte”, de care suferim toți atunci când suntem departe de Dumnezeu, atunci când nu suntem în har. Și ea este, cu adevărat, cumplită, imposibil de suportat.

Dacă vrei să găsești adevărata viață, nu trebuie să aștepți, nu trebuie să te convingi, ci trebuie să te hotărăști, să faci o alegere. Lasă toată preocuparea de sine și de problemele tale, încetează să mai exiști pentru tine și începe să exiști pentru Dumnezeu.

Invata sa ierti.
Cere-i lui Dumnezeu sa-ti arate sensul ascuns al necazurilor tale. De ce? Unii au vazut in acestea o chemare speciala a lui Dumnezeu, au luat-o in serios si au devenit sfinti. Citeste
Viața Sfântului Teofil cel nebun după Hristos (28 octombrie)


Daca te-a impresionat, citeste si

Acatistul Sfantului Teofil


Vezi si:
http://www.sfintiiarhangheli.ro/sa-ne-vindecam-iertand

Alunga orice gand rau din minte si alipeste-te de Dumnezeu cu toata fiinta, caci scris este:


33.,,Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă.

34. Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei."

Sursa:http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=6

As dori in primul rand sa iti povestesc o particica din ceea ce eu am trait candva. Acum vreo 15 ani sa tot fie, eram cufundata in atat de multe necazuri si probleme , nu le expun pe larg pentru ca , cu siguranta ai crede ca povestesc un film de groaza, incat prietenii, cunoscutii si neamurile se rugau sa nu imi pierd mintile. Si acum povestesc intre ei cum de sunt sanatoasa la minte, cu gandul la Dumnezeu si multumita si fericita de ceea ce am putin cat e. Pe scurt traiam o saracie lucie, brusca, dintr-un om cat de cat bogat, (ce fusesem cu numai vreun an in urma), si priveam deznadajduita la copiii mei ce mureau de foame si nu aveau unde pune capul seara. Am trecut prin toate starile posibile si imposibile. Pe atunci eram atee, tocmai suferintele si necazurile ma faceau sa spun unde este Dumnezeu? Una din starile ce le-am avut cred vreun an de zile a fost aceea prin care imi doream sa mor, si cum nu aveam curaj sa fac vreun gest (Slava lui Dumnezeu pentru asta), speram intr-o boala necrutatoare, sau plangeam uneori si cate 6 ore intr-una sperand ca imi sta inima in loc si fac un infarct. Nu ma mai gandeam la copiii, la nimic, in cap mi se invartea deznadejdea, eram acolo la pragul acela peste care simteam ca nu mai pot trece. Atat puteam duce si nimic mai mult.
Apogeul suferintei mele a fost moartea tatalui meu. Cand tatal meu a murit , am simtit ca omul care ma iubea cu adevarat s-a dus. Iar o persoana de langa mine responsabila de o parte din suferinta mea mi-a spus razand isteric in timp ce tatal meu era intins in sicriu: tuuu, (si radea isteric tavalindu-se pe jos) sa vad cine te mai iubesteeee, nimeni nu te iubesteeeeee, ha ha ha, tuuu , tatal tau a murit, s-a dus ai ramas singura , nimanui nu-i va pasa de tine.

Pentru mine aceste cuvinte au fost un soc. Ca un dus electric sau o baie la copca. M-am dus la tatal meu langa sicriu, si eu ateea, am cazut in genunchi , gramada, am ridicat ochii spre cer si am spus: Doamne este ultima suferinta pe care mai pot sa o indur. Ori faci ceva cu mine ori mor. Ma las in mainile Tale pentru ca eu nu mai pot sunt la capatul puterilor.

A trecut inmormantarea, au trecut vreo 6 luni, pe care le-am lasat sa treaca de la sine fara un gand sau o tinta, si in 6 luni de zile viata mea s-a schimbat la 180 de grade. Am scapat de omul care ma facea sa sufar, si ma chinuia, mi-am refacut o viata noua, un serviciu bun, si un trai decent. Am inceput sa merg la biserica, dar inca nu eram constienta de minunea facuta de Dumnezeu cu mine. Nu eram constienta de cat de mult ma iubea.

Pe Dumnezeu l-am cunoscut apofatic, mai tarziu dupa alti 4 ani de alternari de negatie , sau pozitivism. Si calea a fost treptata prin simtiri. Am pornit de la zero, golindu-mi creierul de toate nebuniile din alte religii pe care le citisem si pe care le lasasem sa imi influienteze gandirea. Si treptat apoi Dumnezeu mi s-a descoperit, mi-a dat intelesul naturii, a animalelor, a lumii inconjuratoare, a preotilor, a sfintilor, a toate treptat. Si am primit o sete de cunoastere nemaigraita, vroiam sa citesc totul intr-o clipita. eram ca un insetat si flamand.
Nu am sa uit niciodata ziua cand l-am simtit pe Dumnezeu prin Duhul Sau. 3 zile am fost ca intr-o stare de beatitudine, toate aveau alt inteles, parca imi vorbeau copacii si animalele, toate aveau alte culori, cerul avea alta stralucire iar eu eram fericita pana la extaz. Iubeam luna , stelele, copacii, furniciile, viespile, albinele, eram ca un om beat de fericire. Din acea clipa am spus: Dumnezeu exista si nimeni si nimic nu ma va face sa spun altfel.
Dar inca nu eram ortodoxa. Calea spre credinta ortodoxa a mai durat vreo jumatate de an. Dumnezeu mi-a dezvaluit-o. Treptat, facea lectii cu mine zilnic. Mi-e dor de zilele acelea.

Si iarasi pot sa spun ca nimeni si nimic nu ma va face sa spun altceva decat ca ortodoxia este cu adevarat credinta cea adevarata care este capabila sa te duca cel mai aproape de Dumnezeu. Am inceput sa citesc, si tot ce nu intelegeam intrebam duhovnicul si pe Dumnezeu. multe intelesuri mi-au fost dezvaluite de Bunul Dumnezeu. Vorbeam cu El zilnic in fiecare clipa si ceas, si imediat imi dadea raspunsuri pe care le verificam la duhovnic ca nu cumva sa ma insel in simturi. Insa cum sunt pacatoasa, si am inima murdara am multe de facut. Domnul s-a miluit cu mine, Slava Lui, am de lucrat cu bunatatea si iubirea, cu smerenia cu toate.
Acum nu mai vreau nimic, decat sanatate, si de o vrea Domnul sa imi dea averi sper sa pot sa ajut pe cei din jurul meu cu ele. De nu, Slava lui Dumnezeu. Nu conteaza ce lucrez, pentru cine lucrez, atata timp cat ajut oameni indiferent cine sunt si ce sunt. Sunt multumita cu ce am, desi nu am mare lucru, dar nu mai caut nici mariri, nici cariere, nici averi, nici bogatii, nimic decat sa imi dea Dumnezeu sanatate sa pot sa fac ceva pentru sufletul asta al meu pana nu mor. desi de ceva timp sunt constienta ca s-ar putea sa am sfarsitul mai aproape decat ma gandesc.

Sper sa te ajute cumva cele scrise de mine, macar si invatand din experienta altuia.

Citeste Alfavita duhovniceasca de Sf. Dimitrie al Rostovului te va ajuta mult

Asa sper sa ajung si eu intr-o zi as spun ca tine: ''Dumnezeu exista si nimeni si nimic nu ma va face sa spun altfel''

Asta e telul care ma mai anima si in El imi pun toata speranta, pt ca din ce-am citit, daca il am pe El, nu imi mai trebuie nimic. Si sper ca sa-l simt asa cum zici tu: ''eram ca un om beat de fericire''. Beat de fericire voi fi si eu dupa ce il voi simti si eu in suflet si voi sti ca este acolo si ca merita sa imi duc crucea pt ca rasplata mea va fi in ceruri, chiar daca aici pe Pamant va fi numai chin. Asa voi avea puterea sa rezist pana la capat, numai cu ajutorul Lui si cu certitudinea ca toate se vor termina cu bine si suferinta nu e in zadar.

Petre sa stii ca exista cel putin un om pe acest forum,pe care il cunosc,si care sincer s-a gandit la tine si la situatia ta si sunt convins ca este un om al carui suflet nu ezita sa raspunda la durerile altora desi poate si el le are pe ale lui.Gandul lui cu privire la tine,desi eu nu as fi putut fi vrednic sa-l indeplinesc,sper sa se indeplineasca prin voia si dragostea lui Dumnezeu care randuieste mereu ce este mai bine pentru fiecare,peste neputintele noastre.Dumnezeu sa-ti lumineze inima si gandul asa cum deja o face.

"Bucura-te de Domnul Dumnezeu, caci Dumnezeul tau este Dumnezeul Mare, Vesnic, Nemuritor, Atottiitor,, Atotputernic. Dumnezeu este marinimos, milostiv, drept, iubitor de oameni si preamilostiv, este Dumnezeul marinimiilor, Dumnezeul a toata magaierea. Ale Lui sunt cerul si pamantul, muntii si vaile, padurile si crangurile. Ale Lui sunt toata suflarea si toata faptura, vazuta si nevazuta care este in cer si pe pamant. Ale Lui sunt soarele si luna si toate stihiile. Ale Lui sunt apele si raurile, marile si lacurile, izvoarele si adancurile, grindina si zapada, ploile si vanturile, tunetele si fulgerele. Ale Lui sunt oamenii si toate vietuitoarele pamantului. Ai Lui sunt Ingerii, Arhanghelii, Scaunele, Domniile, Heruvimii, Serafimii si toate Puterile Ceresti. La El sunt adevarul, judecata nefatarnica, insusi binele si iubirea de oameni, intelepciunea si izvorul cunostiintei. La El sunt linistea si pacea, netemerea si nemahnirea. La El sunt Slava, bogatia, comorile, si vesnica indulcire. La El sunt veselia, lumina, insufletirea,, frumusetea, stralucirea si toata mangaierea. La El sunt slobozenia,, nestingherirea, indestularea si veacul neclatit. La El sunt toate cate iubesc oamenii. Numai sa te alipesti de Domnul Dumnezeul tau cu tot sufletul tau si doar de El Unul sa te bucuri cu bucurie si sa te veselesti cu veselie.
Bucura-te de Domnul si adu-i multumire ca El te-a facut pe tine dupa chipul si asemanarea Sa. (Fac. 1:26) te-a adus din nefiinta la fiinta, te-a incununat cu slava si cu cinste. Nu te-a facut fiara sau chit sau orice alta vietuitoare, ci te-a facut om, faptura cugetatoare, a inzestrat sufletul tau cu nemurire si voire sloboda. Chiar daca noi murim cu trupul trecator, cu sufletul petrecem vesnic. Nu o mie, sau doua sau trei mii de ani ci in vecii vecilor, care nu au sfarsit.
Bucura-te de Domnul si adu-I multumire ca El a zidit toate de dragul tau. Pentru tine a facut cerul si pamantul, soarele si luna si stelele - toata podoaba cereasca. Pentru tine sunt fiarele, pasarile si toate vietuitoarele. Pentru tine sunt marile, izvoarele , lacurile, pestii feluriti, marile balene. Pentru tine sunt padurile, crangurile, pustiurile. Pentru tine sunt facute toate cele vazute si nevazute.
Bucura-te de Unul Dumnezeu si adu-i multumire pentru ca El toate pentru tine le-a randuit drept si milostiv, si neincetat cugeta la sufletul tau: te apara, te pazeste, te acopera, te ocroteste, iti daruieste tarie, sanatate, te intareste, te intelepteste, te lumineaza, catre toata fapta cea buna. Toate pentru tine le face cu dreptate si cu milostivire.
Bucura-te de Unul Dumnezeu, si adu-i multumire, pentru ca El, Domnul atotputernic si preabogat, pentru tine a saracit, pentru tine S-a facut om, ca sa te uneasca intru una cu El. Nu S-a scarbit sa ia firea noastra, tocmai pentru ca sa ni se daruiasca noua in intregime. Pentru tine a fost pus in iesle, pentru tine a fost infasat in scutece Cela ce imbraca cerul cu nori. pentru tine a fost taiat imprejur a opta zi. pentru tine a fugit in Egipt, pentru tine S-a botezat in Iordan, pentru tine a plecat capul in fata lui Ioan Botezatorul - ca sa ridice de la tine necazul. Neavand trebuinta de Botez, S-a Botezat ca sa-ti daruiasca prin Botez curatire.

Bucura-te si adu-I multumire pentru ca pentru tine a fost batut, necinstit, scuipat , batjocorit, legat, incununat cu cununa de spini. Pentru tine I-au fost batute mainile in cuie, a baut otet si fiere, a fost impuns cu sulita ij preacurata coasta Sa. Pentru tine a varsat preacurat sangele Sau, te-a rascumparat cu sangele Sau. pentru tine a fost asezat in mormant., pentru tine a inviata a treia zi din morti ca sa ne daruiasca noua tuturor Inviere.
Bucura-te de Unul Dumnezeu si adu-I multumire, pentru faptul ca desi savarsesti adanc de pacate inaintea lui Dumnezeu El te primeste intru pocainta. Nu te leapata. Nu se intoarce de la tine. El te inoieste, indelung rabda si asteapta intoarcerea ta. El tia- dat lege si aratare a voii Sale, nu te-a lipsit de Botez, nu te-a lasat cufundat in necredinta si erezie pagubitoare.
Slava milostivirii Sale negraite! Slava iconomiei Sale preaintelepte! Slava negraitei si de nepatruns bunatatii si iubirii Sale de oameni! Caci Lui i se cuvine toata slava , cinstea si inchinaciunea, impreuna cu Tatal cel fara de inceput si cu PreaSfantul si Bunul si de viata Facatorul Duh, acum si pururea si in vecii vecilor . Amin!" Sf. Dimitrie al Rostovului

In locul tau m-as retrage, m-as face pustnic. Profesia si societatea nu sunt obligatorii. Astea sunt doar idei care ni s-au inoculat.

http://www.dailymotion.com/video/xtz...om=embediframe

Casa Memoriala Alexandru Vlahuta
Manastirea Agapia, Judetul Neamt

Scrisoare , adresata de Alexandru Vlahuta fiicei sale Margareta

Sa traiesti Mimilica draga si sa fii buna. Sa fii buna pentru ca sa poti fi fericita. Sa fii buna pe cat poti pana in ultima clipa a vietii tale. Cei rai nu pot fi fericiti. Ei pot avea satisfactii, placeri, realizari chiar, dar fericire nu. Nu, pentru ca cei rai nu pot fi iubiti, si al doilea.... al doilea, de! Castigurile intamplatoare si celelalte "pere malaiete", care se aseamana cu el vin de afara de la oameni, de la imprejurari, asupra carora nu ai nici o stapanire si nici o putere, pe cand fericirea, adevarata fericire in tine rasare si in tine infloreste si leaga rod, cand ti-ai pregatit sufletul pentru ea. Si pregatirea asta este o opera de fiecare clipa, cand pierzi rabdarea imprastii tot ce ai insirat, si iar trebuie sa o iei de la inceput. Si de aceea vezi atat de putini oameni fericiti. Atatia cati merita!
Daca nu ne-am iubi pe noi asa fara de masura, daca n-am face atata caz de persoana noastra si daca ne-am dojeni de cate ori am mintit sau ne-am surprins asupra unei rautati, ori asupra unei fapte urate, daca in sfarsit ne-am examina mai des si mai cu nepartinire ( lesne-i de zis!) am ajunge sa razuim din noi partea aceea de prostie fudula, de faptura.
Se stie ca durerea e un minunat sfatuitor. Cine-i mai deschis la minte trage invatatura si din durerile altora!
Eu am mare incredere in vointa ta. Ramane sa stii doar ce vrei. Si vad ca ai inceput sa stii si asta. Doamne, ce bine imi pare ca ai inceput sa te observi, sa-ti faci singura mustrari si sa-ti cauti singura drumul cel adevarat!
Asa, Mimilica draga, cearta-te de cate ori te simti egoista, de cate ori te musca de inima sarpele rautatii, al invidiei sau al minciunii. Fii aspra cu tine, dreapta cu prietenii si suflet larg cu cei rai. Smereste-te, fa-te mica, fa-te neinsemnata de cate ori desertaciunea te indeamna sa strigi: Uitati-va la mine! dar mai ales as vrea sa scriu de-a dreptul in sufletul tau aceasta: sa nu faci nici o fapta a carui amintire te=ar putea face vreodata sa rosesti! Nu e triumf pe lume, nici sprijin mai puternic, nici multumire mai deplina, ca o constiinta curata!
Pastreaza scrisoarea asta. Cand vei fi de 50 ani ai sa o intelegi mai bine. Sa dea Dumnezeu sa o citesti si atunci cu sufletul senin de azi!

Te imbratiseaza cu drag
Alexandru Vlahuta
Cand ai implinit saptesprezece ani

Călugăreşte-te.

Pe ce vă bazaţi când îl îndemnaţi la călugărie? Aceasta ar fi o "chemare", nu o soluţie pentru orice problemă. De Dumnezeu ne putem apropia şi fără să fim călugări(ţe).