Umilitatea Nasterii Domnului
 

Exista ceva socant in circumstantele Nasterii Domnului nostru. Absolut socant. Imparatul Imparartilor, Acela la numele Caruia tot genunchiul se pleaca, nu a ales sa se nasca intr-un palat. Nici macar intr-o casa obisnuita. Nici chiar intr-o casa saracacioasa. "Pestera" este mult spus si oarecum inadecvat. Pesterile sunt frumoase, au stalactite si stalagmite si in ele susura apa. Nu, nimic din toate aceastea. El s-a nascut intr-un fel de fundatura a pamantului. O gaura. Sau cum se numesc asemenea accidente de relief denumite pompos "grote". S-a nascut in ceva-care-nu-are-nume-adecvat. Ne spune Evanghelistul ca, pentru Sfanta Familie, nu s-a gasit un loc in hotelurile din Viflaimul Iudeii.

Dar partea inca si mai si din toata tarasenia este ca El s-a nascut in...iesle. Primul lucru pe care trebuie sa il faca, dupa nastere, medicul sau moasa care asista (El nu a beneficiat de nastere asistata), imediat dupa taierea cordonului ombilical, este asezarea pruncului pe o masa calda. Caldura este esentiala pentru un nou-nascut. Ei bine, caldura necesara a fost data de doua animale. Nici macar niste animale de soi, stiu eu, vreun cal. Ori macar o oaie. Nu. A fost vorba de doua vite: un bou si un magar.

Sa recapitulam. Lumina Lumii s-a aprins intr-o vagauna fara nume a pamantului. Rasaritul Cel De Sus a prins a straluci intr-una din noptile cele mai lungi din an. Cel care trimite Sfantul Spirit a primit caldura vitala de la doua vite. Preasfanta Mama a Soarelui Dreptatii, precum si Dreptul Iosif au fost tratati cu refuz de hotelierii Betleemului, unde stramosul lor David fusese rege. Au plecat unde au vazut cu ochii. Anume, au vazut o vagauna. Cu iesle in dotare.

Nu, aici nu e vorba de simpla smerenie a lui Dumnezeu. E prea tare chestia. Ar fi fost simpla smerenie a lui Dumnezeu nasterea intr-un bordei cu pamant pe jos. Dar sa existe macar un pat normal. Un lighean cu apa calda. O baba priceputa cu atributii de medic obstetrician. Ei bine, nu. Vagauna, ieslea, boul si magarul au format spatiul de joc, decorul si publicul piesei "Alba Sanctissima Nox".

Era pe undeva un topic cu humorul lui Dumnezeu. Eu cred ca toate astea, de acuma, tin de humorul lui Dumnezeu. Cred ca a vrut sa ne arate ce impresie are fata de toata goana noastra dupa case aratoase, mobila faina, confort termic, etc. "Ceea ce voi numiti "avere" este carpa lepadata", cam asta cred ca e mesajul. Prin circumstantele Nasterii Mantuitorului, Dumnezeu a facut misto de materialismul nostru.

Deacord cu tine, gandul la circumstantele nasterii Mantuitorului nostru imi da sentimente coplesitoare. Ma ajuta sa inteleg ce inseamna sa lasi totul si sa Il urmezi (asa cum i-a cerut bogatului). Dumnezeu ne-a aratat ce inseamna sa lasi TOTUL. El nu ar fi putut sa lase mai mult decat a lasat (cerul cu slava si ingerii) pentru mai putin decat atat (o iesle rece si insalubra).
Si totusi, in aceste conditii, Maria si Pruncul au supravietui! Cum? Simplu, prin puterea lui Dumnezeu. Daca nici asta nu ne determina sa avem credinta neclintita, atunci ce ar mai putea?
Hristos S-a nascut!

Circumstantele nasterii Mantuitorului nu sunt deloc intamplatoare.

In primul rand,El este intradevar Imparat dar nu al lumii acesteia-in aceasta idee celelalte detalii ,conduite si conventii ale lumii noastre umane devin nefolositoare.
El este calea de urmat catre Tatal iar exemplul sau ne indeamna la o viata simpla si smerita sub aspectele materiale sau ale faimei lumesti.

Tocmai pt ca regii lumesti nu sunt deloc deosebiti de restul muritorilor,ei insasi si-au creat o anume valva in jurul lor si s-au incununat in excentricism de tot soiul,vestminte si accesorii diferite de ceilalti oameni,locuinte somptuoase,slugi s.a.m.d.;totusi numai in fata unui Rege adevarat pana si elementele cosmice au purtari iesite din cotidian-asa cum s-a intamplat cu steaua care a marcat momentul cel mai important al omenirii.

Da: a crede inseamna a te lasa condus de Dumnezeu. Au lasat toate ale lor (corabie, pesti, logistica pentru pescuit) si L-au urmat pe Pescarul de Oameni citim la capitolul despre convertirea fratilor Zevedeu. Era toata averea lor. Nu o distrug, o lasa tatalui lor, batranul Zevedeu. Era tot ce aveau, dar nu-i mai intereseaza. "La porunca Ta, voi arunca mrejele" raspunde celalt stalp al Colegiului Apostolic, Petru. Chiar daca era 11 dimineata, obosit de faptul ca nu prinsese nimic in zori, la ore normale si cererea Mantuitorului, tamplar de meserie, precis suna absurd unui pescar profesionist.

Fii lui Zevedeu abandoneaza averea, Petru regulile a ceea ce era considerat indeobste "normalitate". Ei sunt depasiti numai de Sf Fecioara, cu al ei "Fiat mihi" la invitatia lui Dumnezeu de a Se intrupa in pantecele ei, ramanand numai nedumerita "cum se va face aceasta?". Asta inseamna credinta: sa lasi mana ta in mana Lui si sa te lasi condus de El. Iar El te conduce sus, tot mai sus, pana ce te aseaza la masa Lui, la Ospatul cel Vesnic pregustat de noi la Sf Liturghie. A crede nu inseamna a ramanea limitat la Lege (desi, pe de alta parte, oricare alt inceput decat respectarea Legii este iluzoriu si duce la falsa credinta). Asta este ceea ce nu a inteles tanarul bogat. In principiu, a nu fura, a nu face sperjur, a posti si a tine Ziua Domnului e suficient pentru mantuire. Numai ca nu poti judeca in acesti termeni. Cu Dumnezeu nu te poti opri la jumatatea urcusului. Iti cere tot, iti ia tot, i-ai intins un deget, El iti ia toata mana. Este preadulcea sclavie a crestinului, este adevarata libertate. In fond, libertatea asta inseamna: sa nu depinzi de nimeni, decat de Dumnezeu. Iar acest urcus nu numai ca nu oboseste, dar el este adevarata fericire pana acolo incat nu exista alta fericire decat urcusul alaturi de Stapanul meu, care imi spune "Indrazneste!", "Povara Mea este usoara".

Nici alt bogat nu a inteles asta: bogatul nemilostiv. Nu e vorba ca nu a dat nici firimiturile saracului Lazar, ci e vorba ca, daca ar fi facut macar atat, atunci S-AR FI ANGAJAT pe urcusul cu pricina. Azi firmituri, maine o paine, Domnul nu te lasa pana ce nu te preface cu totul in vasul care vrea El sa fii.

Un bogat nu a vrut nici macar sa respecte Legea. Altul S-a marginit la a o fi respectat dintotdeauna, dar s-a oprit din urcus gandidu-se la averea lui. Care avere ? Aceea de care a ras Imparatul Imparatilor la nasterea Lui.

La mulţi ani!
 

Va doresc tuturor SĂRBĂTORI FERICITE ŞI UN AN NOU PLIN DE BUCURII DUHOVNICEŞTI!
Domnul nostru Hristos, Cel Care S-a născut într-o iesle săracă pentru a ne dărui nouă bogăţia vieţii veşnice, să Se sălăşluiască pentru totdeauna în inimile voastre şi să vă ajute să sporiţi tot mai mult în dragostea faţă de El!
Să fiţi iubiţi şi Hristos să fie cu voi!

La mulţi şi binecuvântaţi ani!

Pentru domnul Mihnea Dragomir
 

Domnule doctor, v-aţi gândit vreodată că aţi putea scrie o carte religioasă... eventual, o culegere de eseuri creştine, în care să adunaţi toate aceste frumoase şi profunde gânduri despre Dumnezeu?
Aveţi un talant deosebit (de fapt, 10 talanţi)! Cred că ar fi minunat să-l împărtăşiţi cu alţii, inclusiv în felul acesta. :)
Vă mulţumim mult pentru aceste gânduri impresionante pe care ni le-aţi împărtăşit!

Domnul să fie cu dvs!

Nu au avut conditii/confort dar au avut spatiu si intimitate (si pentru a alatura langa Copil pe cei cu intentii frumoase-magii).
Daca erau conditii bune atunci oamenii ar fi dorit sa stea acolo...

Dumnezeu nu face misto...El da ceea ce trebuie (unele lucruri ne par proaste dintr-un punct de vedere dar sunt bune din alt punct de vedere).
I-a daruit Copilului dragoste in primul rand, nu multime, curiosi si comentarii...

Foarte corect , dar in schimb M.D. face misto de rugaciune , improsca cu noroi cea mai tainica legatura cu Dumnezeu . Posteaza pisici care chipurile se roaga , indeamna pe alte threaduri la sexul oral intre soti , iar cand are el chef scrie de bine de Dumnezeu . Se joaca alba-neagra aici pe acest forum ortodox , caci misiunea lui aici este complet alta , dictata de cei de pe forumul catolic si nu numai .
Un ultim exemplu de misto pe topicul cel mai serios de aici :http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=15892

Dar, la puţine zile de la naşterea Sa, Mântuitorul a primit în dar aur. Şi smirnă, şi tămâie - toate acestea, fără îndoială, valorând o avere pentru o familie din Nazaret. Deci: sărăcie, sărăcie, dar....

Cam la fel vedem şi în biserică: Sf. Francisc predică sărăcia, catedralele se împodobesc cu aur.

Valabil si pe la noi . Corecta observatie !

Domnule Cristi, aici trebuie să-i dau dreptate domnului Dragomir - aveţi o problemă. Este ciclică, apare din când în când, dar cu regularitate. Ultima oară când a izbucnit această furie oarbă a dumneavoastră vis-a-vis de Biserica Catolică a fost la threadul acela imund pe care adminul a sfârşit prin a-l închide. Mai de curând, atitudinea şi comportamentul dumneavoastră l-au determinat pe domnul Cezar - ortodox- să se retragă de pe forum.

Atât de puţin v-aţi ridicat duhovniceşte cu ocazia Naşterii lui Iisus ?

Mai multă rugăciune vă recomand şi mai puţină teorie despre rugăciune !

Imi pare rau , stiu ca sunteti de aceasi parte a baricadei , dar M.D. o da in bara voit , adica SMINTESTE ::http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=15892
Dumneata esti ceva mai consecvent in gandire si exprimare si nu am vazut atata sminteala raspandita in jur .Nu voi perimte terfelirea credintei noastre si nu voi permite ispitirea asta catolico - nesimtita a acestui M.D.:http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=15892

Aţi fi fost un minunat inchizitor.

Pe de altă parte, nu sunt "de aceeaşi parte a baricadei" cu domnul Dragomir, în sensul că nu mai sunt catolic, dar sunt de aceeaşi parte a baricadei cu dânsul sau cu oricine altcineva care postează cu bun simţ şi ca rezultat este atacat cu furie oarbă şi fanatism.

Imi pare rau dar nu ai dreptate , dar ma bucur ca te-ai retras din b.c. !
Domnul M.D. da tonul la nesimtire , si am postat linkul :http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=15892. Va doresc o noapte linistita si pun punct acestei discutii stupide care n-are sansa sa se sfarseasca . PUNCT

1. Nu ştiu ce e aia b.c., eu ştiu despre B.C., adică prescurtarea de la Biserica Catolică. A folosi majusculele este o chestiune de respect. A nu le folosi este o formă de nesimţire.


2. În al doilea rând, nu ştiu cât de tare v-aţi bucura dacă v-aşi spune că pentru mine "retragerea" din B.C. înseamnă renunţarea la creştinism, pentru că în niciun caz şi sub nicio formă nu admit existenţa unei biserici mai apropiate de esenţa creştinismului decât Biserica Catolică.

După cum vedeţi, este înţelept să nu ne grăbim cu concluziile.


Acestei discuţii nu îi puteţi pune punct, în mod civilizat şi creştinesc, decât într-un singur mod: cu scuze prezentate domnului Dragomir.

Renuntati in pupatul asta dorsal care a devenit o constanta in relatia dvs. cu m.d. din b.c. !

Nu mă mai pot considera catolic, din onestitate intelectuală: dacă nu mai cred tot ce crede B.C., cum să mă pretind a fi catolic ?!

Dar, pe de altă parte, noţiunea de iad, care este inerentă oricărei forme de creştinism şi în care onestitatea morală mă forţează să nu mai cred, m-a determinat să renunţ la creştinism ca religie.

Cred sincer că toţi o să plătim pentru greşelile noastre, dar: fie o să plătim cu suferinţa eternă, şi atunci aleg să nu dau doi bani pe divinitatea care decide aşa, fie o să plătim cinstit, proporţional cu măsura greşelilor, şi atunci nu pot să mă declar creştin, pentru că religia creştină susţine ideea pedepsei infinite pentru o greşeală finită.

Mai este şi chestiunea cealaltă, cu posibilitatea fericirii veşnice în situaţia în care un apropiat, rudă sau prieten este destinat de către "justiţia" divină chinului veşnic; din nou, o situaţie pe care nu o accept.

Aşa, aşa, tot înainte. Făceţi-vă de râs în continuare.

Cred că te pripești trăgând concluzii definitive înainte de vreme. De ce să nu lăsăm problema asta în seama lui Dumnezeu. De ce n-am avea deplină încredere în El, în bunătatea Lui, dovedită din plin, iată, prin nașterea Sa atât de smerită, și, mai presus de toate prin jertfa Sa. Ce dovadă mai mare de iubire pentru toți putea să ne dea? Deci dacă suntem siguri că ne iubește, atunci iadul nu poate fi un loc (sau stare) dorite de El. Nu poate fi decât o depărtare, de el, o însingurare extremă, o sinucidere, o tindere către periferie. Oare de ce a spus Domnul: „întunericul cel mai din afară”? El, care e Lumina.

MihaiG
 

Ce dovadă ? Păi să vă spun.

Uite, în satul x de nuştiu unde, din Africa sau China sau Venezuela, se naşte un copil. Pentru că nimeni nu e creştin ortodox în satul lui, copilul nu e botezat (prin întreită afundare etc., toate condiţii pentru validitatea botezului). Copilul nu e creştin.

Părinţii sunt săraci, poate chiar alcoolici, poate că micuţul rămâne orfan, după care, pe la 10 ani, moare într-un incendiu, ars de viu.

Conform cu învăţătura BO (întrebaţi-l pe domnul Cătălin2, mare expert în catehism) copilul ăsta o să meargă în iad, pentru că nu a fost botezat.

Mie mi-ar place, ca dovadă, să releve Dumnezeu bisericii sale că acel copil va merge în Rai.

Doamnă Ioana, ceea ce aţi scris mai sus este 100% adevărat cu privire la religia mea actuală. Repet: 100%.

Dar nu este adevărat dacă se referă la creştinism.

Înseamnă că iadul, adică suferinţa şi chinul veşnic, sunt nişte lucruri pe care el nu le doreşte, şi este incapabil să le pună capăt ? Atunci cum rămâne cu atotputernicia divină ?!

De ce să pecetluim noi soarta acelui copil? Oare Hristos nu s-a dus și în iad să-i scoată e acolo pe cei nebotezați? Iar înainte de harul înnoitor al botezului, nu a suflat harul Său peste Adam, deci peste tot omul? Doar că acesta s-a învechit, în urma păcatului. Hristos l-a înnoit.
În general, consider că orice explicație teologică trebuie să pornească (sau să nu uite) de la dovada de iubire jertfelnică pe care ne-a arătat-o Hristos. Fără asta suntem în afara adevărului.

Trist...
 

Dacă şi-n ziua de Crăciun ne certăm... şi ne adresăm unii altora, creştini fiind, astfel de apelative... atunci... e foarte foarte foarte trist.
Hristos S-a născut în condiţiile descrise în acest topic, iar noi Îl întristăm neîncetat... uitând, parcă, de cântarea îngerească: "Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bună voire".
Unde sunt pacea şi bună voirea?... De ce nu pe un forum ortodox?
Dacă noi nu suntem capabili să aducem pacea în lume, aşa cum ne-a poruncit Hristos, atunci... cazurile de apostazie se vor înmulţi din cauza indiferenţei noastre şi noi vom da seama în faţa Celui Ce S-a făcut Prunc pentru noi, pentru ca noi să trăim veşnic în pace.
"Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema" - ne spune Acela de a Cărui smerită naştere ne bucurăm în aceste zile.

Doamne, dă-ne pacea Ta, căci... ne vezi cum ne comportăm unii faţă de alţii! Suntem nişte copii în viaţa spirituală, dar suntem copiii Tăi şi Tu ne poţi îndrepta iar şi iar pe calea către Tine!

P. S. M-am referit la mesajele de pe pagina anterioară, nu la discuţia teologică din ultimele mesaje.

Cum am mai spus: e vorba de imposibilitatea de a anula libertatea de alegere a omului. Nu te poate împiedica să te sinucizi. E o condiție a iubirii libera alegere. Dumnezeu iubește și vrea să fie iubit. Cine nu vrea să-L iubească e liber să nu o facă, dar cine-L iubește se împărtășește de toate ale lui.
Ar trebui să continuăm discuția asta pe topicul pe care i l-ai dedicat, însă acum nu mai am timp.
Domnul cu noi!

Atunci sunt în afara adevărului o mulţime de sfinţi ai bisericii D-vs., care au susţinut, fie în sinoade fie în scrieri, existenţa iadului.

Eu vă respect şi înţeleg poziţia. Vă respect enorm poziţia.

DAR.

Fie chiar şi acceptare posibilităţii existenţei unui loc de chin veşnic mi se pare o enormitate şi o monstruozitate.

Iar poziţia dumneavoastră a fost, din nefericire, anatemizată deja de către biserică. Ceea ce spuneţi D.vs. este că este posibilă apocatastaza.

Domnule Mihai,
un lucru ma nedumireste: ce ati cautat in crestinism de ati ajuns sa va opriti sau chiar sa renuntati la el doar din cauza ca dvs nu intelegeti o anumita invatatura a Bisericii?
oare credeti ca dvs ati avea mai multa dragoste fata de creatie decat insasi Creatorul ei?
Cred ca daca il cautati mai intens pe El, ajungeati sa il doriti cu toata fiinta si sa nu cautati sa va mai despartiti de El niciodata!
Atitudinea dvs mi se pare cam in felul urmator: sunteti suparat de conditile mizere care sunt in inchisori si de faptul ca detinutii trebuie sa petreaca o anumita perioada acolo, in loc sa va preocupa faptul ca oamenii ar trebui sa traiasca in asa fel incat sa nu ajunga acolo.
Nu stiu cum sta treaba in B.C dar B.O marturiseste ca necrestinii, care din anumite motive bineintemeiate nu au ajuns sa-l cunoasca pe Hristos vor fi judecatai dupa legea constintei.
Deci, cu toata certitudinea va spun ca Hristos are mai multa dragoste fata de orfanul necrestin decat aveti dvs si in mod sigur ii poarta si lui de grija!
In definitiv, ce grija avem noi cum va rasplati Stapanul fiecare lucrator?
Cred ca grija ar fi ca lucrul nostru sa fie vrednic de plata, caci oricand ziua se poate sfarsi. Sa nu ne prinda cumva cu lucurul neispravit!

Pentru domnul Mihai G
 

Aţi renunţat la creştinism, sau la ideologia pe care habotnicii o desemnează cu această denumire?...
V-aţi îndepărtat de Hristos, sau de modul incorect în care anumite persoane şi anumite instituţii Îl înţeleg şi-L propovăduiesc pe El?
Dumnezeu nu este Autorul iadului, ci "iad" este denumirea dată stării de îndepărtare eternă de Dumnezeu, stare în care intră cei care nu doresc dragostea şi comuniunea.
Nu Dumnezeu alege pentru noi suferinţa veşnică, ci, respectându-ne liberul arbitru, ne lasă să alegem între comuniune şi singurătate, între dragoste şi ură, adică... între rai şi iad. Dvs, fiind o persoană intelectuală, v-aţi pus o întrebare existenţială complexă, a cărei înţelegere nu se poate dobândi aşa, printr-o discuţie pe un forum, ci prin foarte multă cercetare şi, în primul rând, rugăciune.
Eu am încercat aici doar să schiţez un răspuns. Fac parte eu însămi din categoria celor care-şi pun foarte foarte multe întrebări legate de credinţă, deşi sunt studentă la... Teologie şi - n-o spun ca laudă - sunt o studentă pasionată şi cu rezultate foarte bune. Da, în ultima vreme, îmi pun din ce în ce mai multe întrebări... iar unele dintre acestea... aproape că n-am curajul să le exprim în public, pentru a nu trezi îndoieli în inimile celorlalţi. Îmi pun întrebări şi aceste nelămuriri mă frământă, mă răvăşesc sufleteşte, dar, orice-ar fi, NICIODATĂ NU-MI VA TRECE PRIN MINTE SĂ MĂ ÎNDEPĂRTEZ DE DOMNUL ŞI DUMNEZEUL NOSTRU IISUS HRISTOS, IZVORUL ÎNŢELEPCIUNII ŞI AL IUBIRII, CEL CARE S-A SACRIFICAT PENTRU MINE ŞI CĂRUIA I-AM FĂGĂDUIT FIDELITATE VEŞNICĂ!
Călăuzit de Domnul Hristos şi rămânându-I credincios indiferent din ce confesiune alegeţi să faceţi parte, veţi ajunge, TREPTAT şi PRIN EFORT SUSŢINUT, să dobândiţi răspunsurile căutate.
Dostoievski mărturisea (regret că nu pot reda citatul din memorie), într-una dintre scrisorile sale, că setea de credinţă l-a costat nenumărate chinuri spirituale, dar credinţa creşte în inima sa pe măsură ce găseşte mai multe argumente împotriva ei.
Un sfânt din primele veacuri, Marcu Ascetul, a exprimat o idee foarte profundă: "...dragostea pentru Hristos prin cele potrivnice se verifică".
"Căutaţi şi veţi afla"... şi veţi afla, între altele, că Hristos nu-i aşa cum Îl înţelegem noi, ci infinit mai înalt, mai bun, mai iubitor. Am observat inexactităţile... gramaticale din ultima frază, dar nu ştiu cum aş putea exprima mai bine şi mai clar faptul că, de multe ori, încercăm să-L încadrăm pe Dumnezeu în limitele raţiunii noastre şi... nu merge; încercăm să-L înţelegem pe Dumnezeu după legea talionului, iar El ne-a invitat la legea dragostei şi a adevăratei libertăţi.
Vă sugerez ca noi, toţi cei frământaţi de întrebări şi nelămuriri, să-I spunem împreună lui Hristos: "Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieţii celei veşnice" şi, rămânându-I credincioşi, să căutăm, să citim, să gândim, să cercetăm, să întrebăm şi, în primul rând, să ne rugăm!

Îmi cer iertare dacă ceea ce am scris seamănă cu un discurs moralizator. N-am avut această intenţie şi sper că nu mi-a ieşit aşa. :) Chiar am scris din suflet, sincer şi am simţit nevoia să vă mărturisesc câte ceva din trăirile mele sufleteşti pentru că, în ultima vreme, întrebările şi dorinţa de căutare îşi fac simţită prezenţa din ce în ce mai mult în sufletul meu.
Haideţi să rămânem cu Hristos şi să-L iubim şi să discernem între ceea ce a învăţat El şi ceea ce învaţă oamenii despre El.

Sărbători fericite în continuare!

P. S. Când am scris de ideologia numită "creştinism", nu m-am referit la o anumită confesiune, ci pur şi simplu la anumite idei specifice habotniciilor de tot felul. Exemple de aceste idei care, în mod evident, NU au nicio legătură cu învăţătura lui Hristos Dumnezeu:
"Dumnezeu ne va trimite în iad, dacă...";
2. "Canoanele spun că...";
"Cei care părăsesc confesiunea noastră îşi pierd mântuirea şi cad din har";
"Copiii nebotezaţi merg în iad".
Şi exemplele pot continua.
De aceea am spus: să nu confundăm creştinismul cu "creştinismul", Ortodoxia cu ortodoxismul.

Hristos Dumnezeu să fie slăvit în veci!

Completare - tot pentru domnul Mihai G
 

Dostoievski, în "Fraţii Karamazov": "Ce este iadul? Şi cuget în sinea mea: e suferinţa de a nu mai putea iubi".
Domnul Hristos să fie cu dumneavoastră, pentru că El este Raiul!

Fara a stabili si fixa nimic, ideologie, nu exista infailibilitatea invataturii, etc. , inteleg ca te referi la relativism?

Vechii evrei, pentru ca Domnul nu era cum doreau ei, si-au facut un vitel de aur, un idol care sa fie cum isi inchipuiau ei, sa faca ce doreau ei.
Si in zilele noastre intr-o mai mare sau mica masura nu intelegem ca noi trebuie sa ne indumnezeim, nu sa incercam sa coboram pe Domnul la nivelul nostru, omenesc.

Nu te fixeaza intr-o schema din care nu trebuie sa iesi, nu-ti stabilesc un set de propuneri la care sa aderi mecanic, necritic, nu-ti substitue cautarea ascetica, ci te pozitioneaza pe drumul bun al cautarii, fiind capabile sa te duca pana in adancul experientei crestine.

E bine uneori sa neutralizezi puseul de dogmatism prin recursul la nobilul sentiment al indoielii de sine, cum spunea Steinhardt, o infuzie de incertitudine si de constiinta a relativitatii e intotdeauna sanatoasa, pentru ca adevarul absolut poate deveni el insusi o notiune supusa idolatriei, dar tot nu pot sa inteleg renuntarea la Biserica din cauza unor invataturi despre iad care nu va satisfac. Orice invatatura a Bisericii are ceva mai presus decat ea, pentru ca totul este o taina, cu atat mai mult cele care privesc in ghicitura realitati de dincolo de moarte, de aceea Biserica te invita sa renunti la cunoasterea teoretica a unor formulari si sa participi la anumite relatii, la o abandonare a sinelui in relatiile de comuniune, ce-ti ofera o cunoastere superioara:
Filip a găsit pe Natanael şi i-a zis: Am aflat pe Acela despre Care au scris Moise în Lege şi proorocii, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret. Şi i-a zis Natanael: Din Nazaret poate fi ceva bun? Filip i-a zis: Vino şi vezi.(Ioan 1:45,46)

MihaiG
 

ai fost MULT prea dur aici prietene...chiar foarte dur

Nu cred că Domnul a ales să fie născut în acele condiţii. Oamenii au ales asta şi Hristos a spus Amin, să fie chiar şi aşa.

La fel cum şi metoda Jertfei şi Răscumpărării a fost a adaptare la răul extrem al lumii, a fost în funcţie de starea de cădere a omului la care s-a ajuns atunci. Trădarea lui Iuda, Crucea şi celelalte nu au fost predestinate deşi veţi spune că au fost profeţite de prooroci. Da, au fost scrise deoarece omul va fi ales ca evenimentele să se petreacă în acest fel. (din teza de doctorat a Părintelui Galeriu)

Dumnezeu găseşte soluţii care să respecte întotdeauna libertatea noastră, soluţii care uimesc de multe ori prin gradul de smerenie extremă de care Dumnezeu-Fiul este capabil.

Tot Părintele Galeriu vorbea despre „Mielul junghiat de la întemeierea lumii”, despre care este scris în Apocalipsa. Iar părintele adăuga: „și pentru întemeierea lumii”. Lumea, creația, e întemeiată pe jertfa din veșnicie a Fiului lui Dumnezeu. El este într-o permanentă stare de jertfă, așa încât Răstignirea este doar expresia în istorie a acestei stări.
De aceea ea nu are nimic negativ în sine, Domnul n-a fost o victimă a oamenilor, ci este tot ce poate fi mai pozitiv, mai afirmativ, mai propriu lui Dumnezeu și omului care vrea să se îndumnezeiască, să fie viu. Jetfa de bună-voie.
Iar chenoza, smerirea lui Dumnezeu-Cuvântul până la a deveni unul dintre cei mai săraci dintre noi, este, evident, tot o jertfă de Sine, o dezbrăcare de slava și de puterea dumnezeiască.

Am intrat acum pentru prima oara pe acest topic sperand sa gasesc mesaje pline de har si intelepciune. Si ce gasesc ma inspaimanta. Pe de o parte, vorbe grele care lasa urme adanci in constiinta celui care le spune, mai mult decat in mintea celui caruia ii sunt adresate... Si mandrie cu pretentii de inalta filozofie, ca si cum, renuntand de a mai face parte din cadrul unei Biserici unite, ii dam o satrasnica lectie de viata lui Dumnezeu, ca sa stie si El ca nu suntem chiar prosti-gramada, ci iscusiti talmacitori ai Cuvantului, fara teama ca ne putem insela in rationamentul nostru!...
Curat-murdar, coane Fanica (ca tot este astazi praznicul Sfantului Stefan intaiul mucenic al lui Hristos)!...