Hristos S-a nascut pentru toti oamenii!
 

Domnul nostru Iisus Hristos, unicul Dumnezeu adevărat, S-a făcut Copil şi S-a născut în ieslea din Bethleem din dragoste faţă de toţi oamenii şi cu scopul mântuirii lor!
Primii păgâni care I s-au închinat Pruncului divin au fost magii de la Răsărit şi, după ei, milioane de indiferenţi, sceptici sau chiar anticreştini, în diferite epoci istorice şi în cele mai diverse împrejurări, le-au urmat pilda, îngenunchiind în faţa Copilaşului înfăşat şi culcat în iesle.
Toţi au dreptul de a-L cunoaşte pe Hristos, El li S-a dăruit tuturor!
Nu doar noi suntem cei aleşi, ci întreaga omenire - inclusiv cei care n-au auzit niciodată de Numele lui Iisus - este chemată la viaţa veşnică în comuniune cu Sfânta Treime.
Dumnezeul iubirii îi cheamă neîncetat şi pe cei care-L urăsc; Lumina lumii a răsărit şi pentru cei care, din neştiinţă, uitare sau nepăsare, zac în întuneric; Mântuitorul S-a făcut Om pentru toţi cei incapabili de a ajunge singuri la îndumnezeire!
Să ne rugăm pentru ca întreaga omenire să-L cunoască şi să-L accepte pe Hristos, Dumnezeul iubirii!

Hristos a făcut cunoştinţă cu răutatea lumii încă din primele minute ale vieţii pe Pămînt. Mama Lui nu găseşte un loc normal pentru a rămîne peste noapte, cînd mai era o chestiune de zile ca să nască. Adică imaginaţi-vă o familie săracă venind la uşa noastră, la ţară, cerînd adăpost peste noapte. Văzînd că femeia e pe ultima sută de metri, noi îi dăm voie să se adăpostească în grajd. În GRAJD, cu animalele!!! Nu se ştie data naşterii Lui Iisus, dar e posibil să fi fost în timpul iernii. Deci, da, sîntem răi.

Astăzi ne plîngem de condiţiile grele de prin spitale şi căutăm locuri la privat pe bani grei, pe cînd Mîntuitorul a avut parte de minimul de confort la primul contact cu lumea noastră tristă. Dar, deşi ştia ce-L aşteaptă, a acceptat să Se nască şi să crească, să ne mîntuiască...

Cutremurator de adevarat! Cred ca sentimentul care il defineste pe credinciosul constient de starea sa de pacat este nu atat o frica animalica, primitiva, de "ce ii poate face Domnul daca Se manie", ci un sentiment coplesitor de rusine vinovata, ceva gen "cate a facut El pentru mine, si uite cum pacatuiesc eu".

Nu numai ca pacatuiesti ci mai ales ca iti place sa o faci si asta este cel mai greu de acceptat cateodata.Iti place si o faci de multe ori nu doar constient ci si premeditat.Nu este o stare temporara ci o boala foarte adanca.M-am intrebat daca nu cumva acel ,,salt al disperarii"in credinta a lui Kierkegaard nu este unul dintre cele mai evidente simptome ale unei boli atat de coplesitoare precum pacatul.Eram imbolnaviti de moarte de asa ceva fara Hristos si cu toate acestea,des,alegem moartea.M-am intrebat cateodata cata durere o fi in Dumnezeu in clipa cand alegem moartea si nu Viata.

De fapt, din cate am inteles, a fost un ajutor ca gazda i-a gazduit in iesle. Fiindca venise multa lume toate locurile erau ocupate, nu a fost ceva facut din rautate.

Suntem rai caci data nasterii se stie: 25 decembrie; e imposibil sa fi fost altcandva.
Cu toate astea El S-a nascut in special pentru cei care uita.

46. Ca daca-i iubiti pe cei ce va iubesc, ce rasplata veti avea? Oare vamesii nu fac si ei la fel?
47. Si daca-i imbratisati doar pe fratii vostri, ce faceti mai mult? Oare paganii nu fac si ei tot asa?
48. Drept aceea, fiti voi desavarsiti, precum Tatal vostru Cel ceresc desavarsit este!(Mt5,46-48)

Nu stiu daca chiar asa au stat lucurile atunci si stau in prezent. Induiosarea si durerea in acelasi timp este ca Maria avea in jur de 17-18 ani. Intr-un fel... habar nu avea ce se petrece, dar cu siguranta simtea harul lui Dumnezeu in permanenta in sufletul ei si stia ca are El grija de toate! Daca s-a intamplat sa fie gazduita intr-un loc rezervat animalelor, nici nu cred ca s-a sinchisit de asta. Inima ei era la gat fiindca simtea ca se apropie ceasul si nu voia ca nasterea sa se intample in vazul lumii. Daca nu a gasit gazduire, oare ce ar trebui sa ne inchipuim? Case cu zeci de camere ca pe la noi? Cred ca toata lumea isi poate face o imagine cam ce mod de vietuire era in fiecare casa: familii mari inghesuite care si cum. Cat de "firesc" ar fi fost sa trebuiasca sa nasca intr-o incapere in care mai vietuiau inca vreo 7-8 membri de familie. Si cam cat ar fi putut dura "gazduirea"? Unde sa fi venit pastorii trimisi de inger. Eu consider ca daca Dumnezeu a oranduit asa, nu a facut-o din greseala.
Acum sa privim situatia la timpul prezent. Mi-o amintesc pe mama (Dumnezeu s-o odihneasca). Daca ar fi fost vreodata ca o tanara mamica sa aiba nevoie de gazduire urgenta, ar fi preferat sa doarma ea oriunde in alta parte, numai sa fie de folos strainului, de oriunde ar veni el. Si sunt convins ca daca nu chiar in toata tara, macar in toata Moldova cam la fel gandesc oamenii, indiferent daca au ce pune pe masa sau nu. Nu stiu, dar inclin sa cred ca nu neaparat fiindca sunt crestini, ci probabil dragostea pentru aproape vine din strafundul sufletelor, farta o explicatie anume. E adevarat ca in ultimii ani ne-am mai inrait, mai ales cand auzim tot felul de "pozne", de batrane violate, de "falsi cersetori", de hoti, drogati, fugari etc, etc... Astfel omul chiar daca ar dori sa faca un bine, incepe sa se teama de ceea ce cu o vreme in urma nu avea motive nici macar sa incuie vreodata usa de la casa!... NU. In sangele care inca ne curge in vene, romanii nu sunt rai, cand e vorba de a sari in ajutorul cuiva. Chiar dimpotriva. Doar ca am devenit mai prudenti, nu fiindca n-am mai avea mila!

Nespus de multa, cred, cata vreme durerea din noi insine, oameni pacatosi si adinc raniti, este atat de mare cand vedem pe cel drag ca alege calea rea. Doar pe noi nu ne vedem cu claritate in ratacire, din pricina orbirii sufletesti, adica a ochelarilor fumurii ai trufiei.
Asadar, daca pe mine, tata si om necajit in saracia mea sufleteasca, ma doare nespus cand vad pe fiul meu cum greseste, atunci cum oare simte si resimte Domnul Insusi pierzania noastra, a fiecaruia dintre copiii Lui?

Cu cat mai multa durere, cu atat mai mare mila si jertfa.
Sau poate ca e invers drumul, de la dragoste nesfarsita la suferinta/compasiune continua...:)
Si la actiune continua. Domnul iubeste si face. Neostoit, mereu!
Mereu, totdeauna, in veci: aceeasi doctorie fara egal revarsata peste intreaga lume.

Slava lui Dumnezeu!

Ce mesaj emoţionant... şi profund!!!

Doamne ajută!
An nou cu bucurii!

<<Mantuitorul Iisus Hristos s-a jertfit pe Cruce pentru toti oamenii de pe pamant de la Adam si pana la ultimul om care se va naste din femeie.>>
Asa ne invata pe noi la Biserica parintele nostru. Si eu cred ce spune parintele meu duhovnic.

<<Rugaciunea cea din Ghetsimani a lui Hristos este, fara indoiala, cea mai inalta dintre toate rugaciunile, dupa vrednicia sa launtrica si dupa puterea sa rascumparatoare a lumii.
Prezenta puterii ei o simtim in ceasurile rugaciunii pentru lumea intreaga si cu precadere in vremea savarsirii Liturghiei. Sfintenia ei si maretia ei atrag inima celor ce au pazit in sine chipul Dumnezeului celui Viu.
In aceasta rugaciune Domnul a cuprins tot ce s-a petrecut din clipa ivirii in viata a Intaiului Adam si pana la ultimul om ce va din femeie sa se nasca. Astfel suntem invatati a gandi in Biserica noastra (cf. Io. 1:29; 1 Io. 2:2)>>
(Parintele Sofronie Saharov: Rugaciunea din Ghetsimani).
http://www.razbointrucuvant.ro/2011/...duhovniceasca/

Sa va ajute Dumnezeu doamna pentru acest gand. Si va multumesc. Incepusem sa ma tem ca doar eu am auzit la Biserica aceste cuvainte.
Dumnezeu sa va lumineze in tot ceea ce faceti.

Si va rog frumos sa ma iertati pentru orice suparare pe care v-am pricinuit-o.

Am raspuns acum 2-3 zile si pe celalalt topic si Laura spune in mesajul sau ceea ce spune si invatatura ortodoxa. Dar protestantii spun ceva cu inteles diferit desi e acelasi citat. Cum spune bine si Laura, invatatura ortodoxa (adica adevarata) spune ca Iisus S-a jertfit pentru toti oamenii, ca toti oamenii sa se poata mantui si sa ajunga sa Il cunoasca si sa fie in comuniune cu Biserica Sa. Doar asa pot beneficia de lucrarea Mantuitorului.
Invatatura protestanta (ajunsa si in ecumensim, probabil cea liberala) spune ca jertfa Mantuitorului s-a rasfrant asupra tuturor oamenilor, indiferent daca il urmeaza sau nu, are efect de la nastere. Aceasta e probabil din cauza neintelegerii exacte in protestantism a pacatului originar, harului, etc.

<<La 40 de zile de la nasterea lui Hristos, se implineste fagaduinta facuta de Dumnezeu, caci Sfantul si Dreptul Simeon, indemnat de Duhul Sfant, va lua in brate pe Cel nascut din Fecioara si va spune: "Acum slobozeste pe robul Tau, Stapane, dupa cuvantul Tau, in pace, ca vazura ochii mei mantuirea Ta". "Acum slobozeste" inseamna acum am inteles ca s-a implinit ceea ce s-a fagaduit. Aceasta rugaciune "Acum slobozeste", este rostita de noi, la fiecare slujba a Vecerniei, adica la inceputul unei zile liturgice.

Dreptul si Sfantul Simeon a vestit si rastignirea lui Hristos, in momentul in care ii spune Fecioarei Maria ca prin sufletul ei va trece sabie.>>
http://www.crestinortodox.ro/calenda...ana-99047.html


<<el L-a primit în braţele sale şi a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis:
„Acum slobozeşte în pace pe robul Tău, Stăpâne,
după cuvântul Tău,
că văzură ochii mei mântuirea Ta
pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor,
Lumină spre descoperire neamurilor
şi slavă poporului Tău Israel“.
(Sfânta Scriptură: Versiunea Anania http://www.dervent.ro/biblia.php)

Mulţumesc!
 

Vă mulţumesc din toată inima pentru aceste cuvinte atât de frumoase pe care mi le-aţi adresat!
Mulţumesc mult şi pentru postarea textului despre rugăciunea din Ghetsimani; este un minunat fragment din lucrarea părintelui Sofronie Saharov, "Vom vedea pe Dumnezeu precum este" - o carte de o deosebită profunzime şi frumuseţe, pe care Dumnezeu m-a învrednicit s-o citesc recent.
Dumnezeu să vă lumineze şi pe dumneavoastră în tot ceea ce faceţi!

Sfantului Simeon i se fagaduise ca nu va muri pana nu va vedea implinita profetia din Isaia: "Iata Fecioara va lua in pantece si va naste Fiu". Traditia ne spune ca Sf. Simeon traducea Vechiul Testament pentru faraon, iar la acel pasaj a crezut ca e o greseala, ca nu poate o fecioara sa nasca si a vrut sa stearga, dar un inger i-a facut acea fagaduinta: http://www.crestinortodox.ro/sfinti/...eon-73002.html
Aici e exact ce am spus in mesajul anterior, toate popoarele sunt chemate la mantuire, nu doar poporul israel. Cel ce crede in Iisus si se boteaza si vine in Biserica Sa are parte de mantuire, indiferent ca e iudeu, pagan, roman, egiptean, etc. Nu exista o alta interpretare in ortodoxie.

Preotul Stanciu: „Iisus Hristos s-a jertfit pentru întreaga umanitate”

<<Moartea şi Învierea, Viaţa şi Mântuirea şi Iubirea, iată câteva teme care în fiecare an revin odată cu Sărbătorile de Paşti. Lumea creştin-ortodoxă celebrează astfel sacrificiul Mântuitorului, care a luat cu sine păcatele lumii pentru a o purifica, dar şi Învierea, prin care Iisus Hristos „omoară moartea în sine”. Parohul Bisericii „Sfinţii Apostoli Mihail şi Gavriil” – Ghencea, preotul Ştefan Stanciu, evocă istoria faptelor de acum peste 2.000 de ani, după consumarea cărora cursul lumii avea să fie schimbat definitiv.>>

<<Prin răstignire, Mântuitorul nu numai că a împlinit profeţia lui Isaia, ci a făcut posibilă eliberarea din iad a celor buni şi drepţi, pentru aducerea lor în rai alături de Dumnezeu. „Raiul nu a mai fost accesibil pentru nimeni de la izgonirea lui Adam şi Eva, nici pentru cei vrednici. Toţi au moştenit iadul. Când Dumnezeu i-a alungat pe oameni din rai, porţile acestuia au fost închise. Au fost redeschise abia odată cu Mântuitorul Iisus Hristos cel fără de păcat, pentru că a fost om şi Dumnezeu în acelaşi timp. În Sâmbăta Mare, Hristos coboară în iad, dezleagă porţile cele ferecate ale lui şi eliberează de acolo sufletele celor drepţi, pentru că Hristos s-a jertfit nu numai pentru contemporanii săi şi pentru cei care au venit după el, ci şi pentru întreaga umanitate dinainte de el. Prin pironirea sa pe cruce, el a pironit păcatele umanităţii trecute, prezente şi viitoare”, a continuat prelatul.>>

http://www.ziarulring.ro/stiri/40846...eaga-umanitate



<<14. Invata-voi pe cei fara de lege caile Tale, si cei necredinciosi la Tine se vor intoarce.>>
(Psalmul 50)



<<Condacul 10 :
<<Vrând să mântuiești lumea, Răsăritule al răsăriturilor, venind către apus, la firea noastră cea întunecată, Te-ai smerit până la moarte; drept aceea s-a preaînălțat numele Tău mai mult decât tot numele și de la toate făpturile cerești și pămantești auzi : Aliluia !>>
(Acatistul Domnului Nostru Iisus Hristos, Acatistier, Tiparit cu binecuvântarea Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Editura Sfintei Patrirhii a Bucureștilor, București 1994)


<<Condacul 2

Vazand, Doamne, oamenii cazuti, Te-ai intrupat si ai inviat pe toti, daruindu-le celor inviati toate spre mantuire. Inviaza-ne si pe noi cei omoriti din pricina pacatelor, ca sa-Ti cantam Tie: Aliluia!


Icosul 6

Stralucind la toata lumea cu Invierea Sa Domnul Iisus Hristos, acum toate le-a umplut de lumina: si cerul si pamintul si cele de dedesubt; ca sa praznuiasca toata zidirea Invierea lui Hristos, intru care intariti fiind vom canta unele ca acestea:


Condacul 10

Voind a mantui neamul omenesc, Iisuse, Te-ai pogorit pe pamant si Insuti Dumnezeu fiind, ai primit neputintele noastre, ca si in ele sa se arate puterea Ta, care ne indeamna a canta: Aliluia!>>

(Acatistul Invierii Domnului http://www.crestinortodox.ro/sfinti/)

<<Condacul al 2-lea
In chipul limbilor de foc, intru lumina si suflare de vant de bucurie-facatoare, pogorandu-Se Duhul cel Sfant peste Apostoli si de vapaia lui fiind cuprinsi, chemat-au pescarii intreaga lume la Biserica lui Hristos; necazuri si nevoi rabdand cu bucurie pe pamant si pe ape, de mortile cele cumplite nu se spaimantau, in tot pamantul iesind vestirea cantarii lor, celei de Dumnezeu insuflate: Aliluia!


Fragment Icosul al 2-lea


<<Vino si risipeste negura necredintei si a rautatii, care se indeseste pe pamant;
Vino si ne calauzeste pe toti pe drumul vietii celei drepte;
Vino si ne povatuieste la tot adevarul;>>


Fragment Condacul al 3-lea

<<Unind Tu trup si suflet intr-o minunata alcatuire, ai zidit neamul omenesc; pentru aceasta, toata suflarea Te lauda si canta: Aliluia!>>

Fragment Icosul al 3-lea
<< Alfa si Omega, Inceputule si Sfarsitule, Tu, Vesnicule Duh, cu necuprinsa putere a purtarii deasupra apelor si cu infricosata Ta imbratisare ai adus pe toti si pe toate la viata. Din suflarea Ta cea de-viata-facatoare a rasarit, din genunea cea fara chip, frumusetea lumii celei intai zidite, pentru care Iti strigam:>>


Fragment Condacul al 4-lea
<<O, Duhule Preabun si Neajuns, din care izvoraste sfintenia! Tu ai invesmantat-o pe Preacurata Fecioara Maria cu stralucirea orbitoare si neapropiata a sfinteniei Tale, facand-o Maica a lui Dumnezeu-Cuvantul, Imparateasa a Ingerilor, spre mantuirea oamenilor. >>

Condacul al 7-lea
"Celui care huleste impotriva Duhului Sfant nu i se va ierta nici in veacul acesta, nici in cel viitor", a spus Domnul. Ascultand acest cuvant strain ne cutremuram, ca nu cumva sa fim judecati cu cei neascultatori si cu cei ce lupta impotriva lui Dumnezeu. Nu lasa, Duhule Sfinte, inima noastra sa se plece spre cuvinte de viclesug. Intoarce din schisme, eresuri si necredinta pe toti cei rataciti, iar pe intai-nascutii Bisericii Tale invredniceste-i sa cante in vecii vecilor: Aliluia!

Condacul al 9-lea
Atat a iubit Dumnezeu lumea ca si pe Fiul Sau cel Unul Nascut, Care S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Maria Fecioara si Si-a intins pe Cruce mainile Sale de Ziditor al lumii, L-a trimis de a rascumparat din pacat si moarte intreaga lume cu sangele Sau! Pentru aceasta, toata zidirea, asteptand libertatea maririi fiilor lui Dumnezeu, canta Tatalui care a iubit, Fiului care a rascumparat si Duhului care sfinteste: Aliluia!

Fragment Condacul al 10-lea

Duhul Sfant il naste a doua oara pe om spre viata vesnica, Duhul Sfant ii insufleteste pe mucenici, sfinteste preotii, incununeaza pe cei drepti, face din paine si vin Insusi Dumnezeiescul Trup si Sange al Mantuitorului.


Condacul al 12-lea

Rau nesecat al harului, Cela ce ierti pacatele, Duhule Sfinte! Primeste rugaciunea noastra pentru intreaga lume, pentru cei credinciosi si pentru cei necredinciosi si pentru fiii neascultarii: si pe toti aduna-i in Imparatia Sfintei Treimi, ca sa se rusineze de Tine si cel din urma vrajmas-moartea, iar lumea, renascuta prin focul curatitor, sa cante cantarea cea noua a nemuririi: Aliluia!>>
(Acatistul Sfantului Duh, http://www.crestinortodox.ro/acatist...duh-67151.html)

La inceputul fiecarei Sf Liturghii in rit bizantin, preotul spune in taina psalmul "Doamne, buzele mele vei deschide". La sfarsitul ei, dupa ce pleaca credinciosii si preotul consuma rezerva euharistica ("pritoceste Sfintele") rosteste, in taina, inainte de a dezbraca vesmintele imparatesti: "Acum slobozeste pe robul Tau, Stapane".

<<Crestinii, necrestinii, dar si unii dintre adversarii crestinismului recunosc in Iisus Hristos o personalitate unica, fara egal in istoria omenirii. Pentru crestini insa, Iisus Hristos este Mantuitorul lumii, o persoana divino-umana, Fiul lui Dumnezeu, a doua Persoana a Sfintei Treimi, intrupat in istorie din Fecioara Maria.>>

<<Intruparea este actul prin care Fiul lui Dumnezeu ia trup omenesc din Fecioara Maria, prin lucrarea Duhului Sfant, in vederea eliberarii firii omenesti din robia pacatului, a stricaciunii si a mortii.>>

<<Pregatirea omenirii pentru venirea Mantuitorului a fost facuta de Dumnezeu in mod treptat, progresiv, de-a lungul secolelor, in special prin profeti care au vestit neincetat venirea lui Mesia care va impaca pe oameni cu Dumnezeu si ii va ridica pe toti din robia intunericului.>>

<<Prin Invierea Sa din morti, Iisus Hristos a inviat pentru toti oamenii. Hristos a inviat si a biruit, pentru El si pentru noi. In perspectiva noua a vietii crestine, credem si biruim prin Moartea si Invierea lui Hristos, murim pentru a invia si inviem pentru a trai in veci cu Hristos.>>

<<Prin jertfa, moartea şi învierea Mântuitorului Iisus Hristos, ceva radical s-a produs în starea şi istoria umanităţii : a apărut puterea învierii şi vieţii, de care nu sunt capabile puterile morţii…. Umanitatea a fost eliberată, fiind scoasă din starea de victimă în care era ţinută de păcat. “ Mantuitorul a ales Crucea, fiindca astfel se moare cu mainile intinse. El S-a sfarsit imbratisandu-ne”, spune Sfantul Atanasie cel Mare.>>

(Parintele Gabriel Militaru, Iisus Hristos – Dumnezeu adevarat si Om adevarat)
http://prgabriel.wordpress.com/2008/...i-om-adevarat/

Nastya, in toate mesajele scrie ce am spus si eu. Exista o manturie obiectiva si una subiectiva. Mantuirea obiectiva e data de Iisus, care prin jertfa si Lucrarea Sa a dat posibilitatea omului cazut de la Adam sa se poata mantui. Iar cea subiectiva este ce face omul pentru ca s-o obtina, pentru ca nu se mantuieste doar prin faptul ca se naste.
Parintele Cleopa ne explica mai pe larg: http://www.crestinortodox.ro/carti-o...ive-79913.html
Citez: "Deci, in general, sunt unii crestini, protestanti, care cred ca mantuirea vine numai prin credinta (sola fide) si ca omul nu are propriu-zis nici o contributie personala in mantuirea sa.
Biserica noastra insa invata ca mantuirea subiectiva - individuala - nu este un dar si nici un simplu act, ci este un proces si o lucrare care se dezvolta treptat si se infaptuieste prin impreuna-lucrarea a doi factori: Dumnezeu si omul insusi. Din partea lui Dumnezeu ni se daruieste harul divin, iar din partea omului sunt necesare credinta si faptele bune. Deci, conditiile mantuirii subiective sunt acestea: harul divin de la Dumnezeu si credinta si faptele bune ale omului."

" Mantuirea obiectiva s-a realizat numai prin jertfa lui Iisus Hristos, iar mantuirea subiectiva - numita in limbajul Noului Testament si "indreptare", "sfintire" sau "mantuire" in sens mai restrans - se infaptuieste ca o urmare a celei obiective, prin actiunea noastra de a ne apropia sau de a ne insusi mantuirea obiectiva prin eforturile noastre personale, in colaborare cu harul divin.
Din partea lui Dumnezeu, harul divin este absolut necesar, fiindca toti am pacatuit si suntem lipsiti de slava lui Dumnezeu; si suntem indreptati in dar, cu harul Lui, "prin rascumpararea cea in Hristos Iisus"
"Caci in har sunteti mantuiti, prin credinta, si aceasta nu este de la voi; este darul lui Dumnezeu; nu din fapte, ca sa nu se laude nimeni." (Efes., 2, 8).

In concluzie, inceputul mantuirii este harul primit la Botezul in Sfanta Biserica (impreuna cu Mirungerea). Pentru ca si catehismul ortodox spune ca harul nu se poate obtine prin fapte. Impreuna cu harul credinciosul contribuie cu credinta sa bazata pe dreapta credinta (si nu o credinta pagana sau erezie) si faptele bune ale credintei.

<<Cauzele venirii lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, în lume sunt acestea:


1. Dragostea Lui faţă de neamul omenesc: „Căci aşa de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât şi pe Fiul Său Cel Unul Născut L-a dat ” (Ioan 3, 16).


2. Aducerea din nou a omului căzut la vrednicia chipului şi asemănării cu Dumnezeu, cum cântă şi Sfânta Biserică: „Pe cel căzut pentru neascultare, care era după chipul lui Dumnezeu şi care s- a făcut cu totul întru stricăciune, căzând din cea mai bună viaţă dumnezeiască, iarăşi îl înnoieşte înţeleptul Ziditor” (Canonul I, pesna I, la Naşterea Domnului).


3. Mântuirea sufletelor omeneşti: „N-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să mântuiască lumea prin El” (Ioan 3, 17).
Și astfel, noi, urmând şi ţinând seama de scopurile Răscumpărătorului nostru Iisus Hristos, trebuie să îndreptăm cursul vieţii noastre după dumnezeiasca Lui învăţătură, ca prin aceasta să dobândim toate acele bunuri pentru care El a venit, dimpreună cu mântuirea sufletelor noastre.>>

(Sfântul Serafim de Sarov, Scopul vieții creștine, Tiparită cu binecuvântarea Prea Sfințitului Calinic, Episcopul Argeșului, Consilier editorial: preot Nicolae Tănase, Ediție îngrijită de: Preot Simeon Adrian, Editura „Pelerinul Iași”, 1997, pag. 75-76)

<<Rugăciune către Mântuitorul Nostru Iisus Hristos

Hristoase, Lumina cea adevărată,care luminezi şi sfinţeşti pe tot omul ce vine în lume, să se însemneze peste noi lumina feţei Tale ca într-însa să vedem lumina cea neapropiată.

Îndreptează paşii noştri spre lucrarea poruncilor Tale, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale şi ale tuturor Sfinţilor Tăi. Amin.
Doamne miluieste (de 40 de ori)


Cel ce în toată vremea și în tot ceasul, în cer și pe pământ, ești închinat și slăvit, Hristoase Dumnezeule, îndelung răbdătorule, mult milostive și mult îndurate;
Care pe cei drepți iubești și pe cei păcătoși miluiești;
Care pe toți chemi la mântuire pentru făgăduința bunătăților ce au sa fie;
Însuți, Doamne, primește și rugăciunile noastre în ceasul acesta și îndreptează viața noastră spre poruncile Tale;
sufletele noastre le sfințește, trupurile curățește, cugetele îndreptează, gândurile curățește și ne izbăvește pe noi de tot necazul celor rele și al durerii.

Înconjoară-ne pe noi cu sfinții Tăi îngeri, ca prin mijlocirea lor fiind păziți și povățuiți, să ajungem la unirea credinței și la cunoștința slavei Tale celei neapropiate, că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin.>>

(Carte ortodoxă de rugăciuni, Pentru trebuințele și folosul creștinului ortodox, Tipărită cu binecuvântarea Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Donația Fundației Ortodoxe „Apostolos Barnabas, Atena, Grecia, Către Frații Noștri Creștini Ortodocși din Romania, 1992)



Fara diacritice pe: http://www.crestinortodox.ro/carti-o...ele-79781.html

Mantuitorul Iisus Hristos s-a jertfit pe Cruce pentru toti oamenii de pe pamant de la Adam si Eva pana la ultimul om care se va naste din femeie.
A nega aceasta afirmatie inseamna a limita Jertfa Mantuitorului Iisus Hristos, deci a rastalmaci adevarul, sau, mai direct, a nu spune adevarul.

M-am bucurat ca am gasit acest topic initiat de doamna Laura pentru ca:

1. E o idee de folos mintilor noastre in cautarea adevarului si este foarte potrivita mai ales acum, in perioada Postului Mare care ne duce spre Marea sarbatoare a Invierii Domnului Nostru Iisus Hristos; si cred ca e bine sa continuam exprimarea gandurilor noastre pe aceasta tema, fara suparari, fara mandrie, fara dorinta (poate fireasca) de a avea dreptate (dar nu cu orice pret).

2. In general, in ceea ce scriu pe forum fac trimiteri (citez) din Sfanta Scriptura sau din Scrierile Sfintilor Parinti (mi s-a si imputat asta) pentru ca:

a) << Tine tare de credinta Ortodoxa si obiceiurile bune, dar sa nu fii incapatanat in parerile tale. Nu te increde prea mult in parerile tale, ci tine seama si de parerile altora, caci parerile noastre adesea ne amagesc.
Nu crede, cand ti se pare, ca esti mai bun decat altii, pentru ca daca tu ai fi mai bun decat altii ai fi mai smerit si ai crede ca mai sunt si altii mai buni decat tine.>>
(Patriarhul Nicodim Munteanu, Ce sa crezi si Cum sa traiesti, Tiparita cu binecuvantarea Preasfintitului Calinic, Episcopul Argesului, Consilier editorial Preot Nicolae Tanase, Apare sub ingrijirea Manastirii Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil, dupa editia scrisa la Manastirea Cernica, 1925, Copyright Editura „Pelerinul”Iasi, 1997, pag. 13-14).

b) <<Nu alerga dupa marire si stapanire peste altii. Foarte multe se cer pentru a fi un bun povatuitor; pe cand pentru a fi un bun supus, nu se cere decat smerenie in Domnul.

Nu numai sa nu faci nimic pentru a vatama sanatatea sufleteasca si viata aproapelui, dar inca trebuie sa te silesti cat poti sa-l ajuti si sa-l înlesnești.

Priveste la talentele si puterile tale, ca la niste mijloace pe care ti le-a daruit Bunul Dumnezeu pentru ca sa reversi fericire si mangaiere printre oameni.>>
(Patriarhul Nicodim Munteanu, Ce sa crezi si Cum sa traiesti, pag. 19).

c) <<Sileste-te a-ti stapani limba si te roaga cu caldura Domnului, zicand: Pune Doamne, paza gurii mele. Caci cu nimic nu pricinuim mai mult rau aproapelui si noua insine, cum pricinuim cu limba noastra.>>
(Patriarhul Nicodim Munteanu, Ce sa crezi si Cum sa traiesti, pag. 23).


3. De ceva vreme, este ca un fel de Curent de opinie, ca un fel de epidemie/pandemie (pe mai toate forumurile care dezbat idei crestine): orice ai spune, orice ai scrie despre iubire, pace, intelegere, Jertfa Mantuitorului pentru toata lumea etc. este catalogat automat ca: gandire ecumenista, gandire protestanto-modernista etc.
Si nu e adevarat.

"Hristos S-a nascut pentru toti oamenii!”

Cred ca putem vorbi (cel putin) despre doua aspecte:

1. Caderea omului prin neascultarea protoparintilor Adam si Eva a adus in lume MOARTEA, care inainte de pacat nu exista.
<<Şi Domnul Dumnezeu i-a dat lui Adam poruncă şi i-a zis: „Din toţi pomii raiului poţi să mănânci, dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, cu moarte vei muri!“ >> (Facerea 2, 16-17).
<<Căci nu Dumnezeu a făcut moartea, nici că Se bucură de nimicirea celor vii.>> (Sol.1,13)

Pacatului primilor oameni s-a rasfrant asupra omenirii intregi (asupra tuturor oamenilor pana la ultimul om care se va naste din femeie inainte de cea de-a doua venire a Mantuitorului Hristos pe pamant) si asupra intregii firi.

Jertfa Mantuitorului Iisus Hristos a fost necesara pentru a-l scapa pe om de moarte, pentru a-l spala pe om de pacatul originar. Asa a gandit Dumnezeu Dreptatea. Pentru ca toti oamenii ar fi suferit de un pacat pe care ei insisi, nu l-au facut. Pentru stergerea pacatului originar Dumnezeu nu ne-a intrebat; in stergerea pacatului originar prin Jertfa Mantuitorului Iisus Hristos noi n-avem nicio contributie. Nu depinde de noi. Dar Iisus Hristos S-a jertfit pe Cruce pentru toata omenirea.

<<Ce coincidenta dureroasa! In ziua a VI-a, Dumnezeu a creat pe om. In ziua a VI-a, omul si-a ucis Creatorul. >>
(Postul Mare, Cateva explicatii pentru credinciosi, alcatuire a preotului Ioan Popescu; Tiparita cu binecuvantarea Inalt Prea Sfintitului Acad. Dr. Nestor Vornicescu, Mitropolitul Olteniei; Biserica Icoanei, Bucuresti, anul 2000, pag. 28)



2. <<Botezul ne dă ceea ce nimic pe pământ nu ne poate da; El unește și aduce Harul Divin în firea noastră>>(Sf. Teofan Zăvorâtu, Viata duhovnicească și cum o putem dobândi, Tiparită cu binecuvântarea P.S. Iustinian, episcopul Maramureșului și Sătmarului, Traducere din engleză, prof. Grația Lungu Constantineanu, Editura BUNAVESTIRE, Bacău 1999, pag. 124)

<<Botezul
Acest har patrunzator al Sfantului Duh toti il primim, adeptii lui Hristos, in Taina Botezului.
Ne este oferit prin Mirungerea facuta cu Sfantul mir la principalele madulare ale corpului aratate de Sfanta Biserica, pastratoare vesnica a acestui har. Se spune”Pecetea harului Duhului Sfant.”
Acest har de la Botez este atat de mare, atat de important, atat de datator de viata pentru om incat, CHIAR DE AR DEVENI ERETIC, NU-I ESTE LUAT PANA LA MOARTE, adica pana la momentul hotarat de Providenta, pentru a-i mai da o sansa de indreptare.>>

(Sfântul Serafim de Sarov, Scopul vieții creștine, Tiparită cu binecuvântarea Prea Sfințitului Calinic, Episcopul Argeșului, Consilier editorial: preot Nicolae Tănase, Ediție îngrijită de: Preot Simeon Adrian, Editura „Pelerinul Iași”, 1997, pag. 34)

Prin Taina Sfantului Botez, devenim crestini; suntem parte (madulare) ale Bisericii (Trupul lui Hristos), al carui Cap este Mantuitorul Iisus Hristos. Fiecare e liber sa aleaga si raspunde pentru optiune. Dumnezeu ne mantuieste, DAR NOI TREBUIE SA VREM ASTA. Dumnezeu nu ne obliga sa ne mantuim, chiar daca Dumnezeu „nu vrea moartea pacatosului ci sa se intoarca si sa fie viu” <<Spune-le: Aşa grăieşte Domnul!: Viu sunt Eu; Eu nu vreau moartea păcătosului, ci să se întoarcă păcătosul din calea lui şi să fie viu. Întoarceţi-vă cu dinadinsul din calea voastră cea rea!; de ce, dar, să muriţi, o, casa lui Israel? >> (Iez. 33,11)

<<Oare voiesc Eu cu tot dinadinsul moartea nelegiuitului – zice Domnul –, sau mai degrabă să se abată de la calea lui cea rea şi să fie viu? (Iz. 18,23); >>
<<Căci Eu nu doresc moartea celui ce moare – zice Domnul –; de aceea întoarceţi-vă şi veţi fi vii.>> (Iz. 18,32)

<<Cel ce voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină.>>(1Tim.2,4)

<<Domnul nu întârzie cu făgăduinţa Sa, după cum socotesc unii că e întârziere, ci îndelung-rabdă pentru voi, nevrând El ca vreunul să piară, ci ca toţi să ajungă la pocăinţă.>> (2Petru, 3,9)

Dumnezeu sa ne lumineze si sa fim cu El in tot ceea ce facem.

Nu este nici epidemie/pandemie nici curent de opinie ci este rezultatul propriei noastre atitudini. Adica adoptam o iubire subiectiva, o iubire in functie de mai multi factori lumesti, printre acestea numarandu-se inclusiv propria noastra familie si neam, pe care o dorim sa o stim mantuita. Si atunci nu acceptam nimic care sa spuna contrariul. Insa trebuie sa ne asumam totul, absolut tot pana la noi insine, la propria noastra ticalosie si pacatosenie. Greseala vine din neintelegere, crezand ca a accepta greselile neamului nostru inseamna desconsiderare sau renegare insa nu este asa, ca cine nu este pacatos? Poti fi ortodox si cu o multime de pacate.

Pentru ca iubirea noastra ce o simtim este plina de pacatele noastre asa o si aratam. De aceea aproapele reactioneaza iar tu neintelegand te consideri nedreptatita.

Trebuie sa fii constienta ca ortodoxia este adevarata cale spre mantuire, si a ta si a celor din jurul tau. Ai un dar mare trebuie doar sa stii ce sa faci cu el sau sa ceri Domnului sa te invete. Prin tine, cei de langa tine indiferent de confesiune pot descoperi calea spre Domnul si tot prin tine cei care au fost si nu mai sunt printre noi primesc usurare prin rugaciunile tale catre Domnul. oricum in Casa Tatalui meu multe locuri sunt insa gandeste-te ca tu ca ortodoxa poti ajunge in locul mai aproape de Dumnezeu.

Iubirea se rasfange in mai multe sensuri: de la tine spre tine, de la tine spre ceilalti, de la tine spre Dumnezeu, de la ceilalti spre tine, de la Dumnezeu la tine. La asta sa te gandesti cand vorbesti de iubire. Trebuie sa le vezi si sa le simti pe toate. Si de asemenea a vedea cum sunt aceste iubiri. A iubi inseamna a accepta semenii asa cum sunt , dar nu inseamna a le adopta greselile din prea multa iubire. Iar daca nu adopti greselile asta nu inseamna ca renegi pe cineva ci doar arata ca poti fi stanca tare plina de iubire pentru Dumnezeu si semeni.

cred ca poti face un exercitiu mic de imaginatie. Daca te gandesti ca neamul tau a fost pururi ortodox, fara alte amestecuri, poate si cu varfuri sfinte, care ar fi pozitia ta? Asta arata ca suntem subiectivi in legatura cu noi si apropiatii nostri.

Da Hristos a venit pentru toti oamenii insa nu toti oamenii stau cu fata la El , nu toti oamenii deschid usa chiar daca isi inchipuie ca o fac. Uneori chiar daca credem ca un om deschide usa, se prea poate sa nu vedem bine si acesta sa o tina inchisa si noi sa credem ca e deschisa. Dupa cum si invers, un om sa deschida usa si eu sa zic ca nu o deschide. Si asta din pricina propriilor noastre pacate. de aceea cea mai buna atitudine este de iubire fara influienta lumeasca si de ascultare de parintii si duhovnicii nostri.

"“Subiectul de astazi este o intrebare care am socotit-o minunata, din ultima cuvantare pe care am tinut-o aicea. Intrebarea era “Din ce moarte ne-a izbavit Hristos?” Si-am simtit ca nu am raspuns cum se cuvenea. Cum se zice, mai popular asa, “n-am fost pe faza”. În doua cuvinte, pe care as vrea sa le dezvolt astazi, putem spune asa: “din moartea necunoasterii de Dumnezeu, care ne-a survenit tocmai din gustarea pomului cunoasterii”. Par. Rafail Noica

Sursa: Război întru Cuvânt ( http://www.razbointrucuvant.ro/2009/...i-invierea-sa/ )

sa stii ca iubirea dumnezeiasca , cunoasterea de Dumnezeu, nu este o filozofie, o teorie de insusit. Ci este ceva care se traieste la propriu asa cum simtim si traim iubirea de semeni. De abia dupa aceea putem spune ca stim sa iubim cu adevarat pe tot omul.

Exact ce am scris si eu, sper ca acum am ajuns la aceeasi intelegere. Jertfa Mantuitorului il spala pe om de pacatul original, iar aceasta se face prin Sfantul Botez. Aceasta e si invatatura ortodoxa.