EREZIILE romano-catolice
 

Doamne ajută tuturor.

Scriu acest articol cu multă durere în suflet, pentru cei ce sunt şi cei ce vor veni pe acest forum creştin (ortodox) românesc, să vadă şi să înţeleagă Adevărul care nu poate fi ascuns, nu poate fi redus la tăcere, ci trebuie mărturisit chiar şi cu însăşi viaţa noastră în apărarea Lui, aşa cum şi Adevărul (Persoană vie) a murit pe Cruce pentru noi toţi, iar cine Îl va mărturisi drept, scripturistic, în creştinismul autentic şi original, precum în primele veacuri creştine, cel numit astăzi Ortodox, o numire mai mult politică, ca să se deosebească de eresul romano-catolic, nu vor muri ci vor avea viaţă veşnică. Amin.

1. FILIOQUE (filiocve - pronunţie)

Eresul romano-catolic care spune că Sfântul Duh Dumnezeu, purcede (provine) de la Tatăl -ŞI- Fiul, şi nu doar de la Tatăl, contrazicând ce spune chiar Sfânta Treime Însăşi în Sfânta Scriptură: "Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine." (Ioan 15, 26). Contrazicând ceea ce au semnat şi ei, pe când erau în Adevăr, în Biserica Creştină, la crezul niceo-constantinopolitan: "Şi întru Duhul Sfânt, care de la Tatăl purcede". E cea mai mare greşeală dogmatică creştină despre Sfânta Treime. Apoi când au ieşit din Adevăr, în erezie şi întuneric, au adaugat ersul şi de la FIUL. De ce? Ştie vrăjmaşul diavol care i-a îndrumat să facă asta. ANATEMA ereziei ăsteia.

2. PURGATORIUL

Eresul romano-catolic care spune că între Rai şi Iad, există un loc cu un foc purificator, numit purgatoriu, unde sufletele păcătoşilor merg să-şi plătească păcatele pentru care nu au plătit pe pământ. Ei vor sta acolo o perioadă de timp, depinzând de gravitatea păcatelor, apoi merg în Rai.
Întâi de toate, nu există aşa ceva în Sfânta Scriptură, nici la nici una din tâlcuirile Sfinţilor Părinţi. Sfânta Tradiţie, de asemenea nu are nici o scriere despre aceasta. Apoi... pentru ce a mai venit Hristos? Să ne răscumpere? Mântuitorul! Iisuse... Eresul deduce că El putea să nu mai vină, că noi nu avem nevoie de El, că purgatoriul ne purifică prin acel foc, ce rost mai are jertfa pe Cruce, nu? Câtă hulă şi nebunie trebuie să încapă în mintea unui om să gândească aşa ceva? Doamne... Iisuse... Şi apoi pentru ce a mai creat Dumnezeu Iad? Nu-şi are rostul nici iadul. Păi cum? Oricum Iadul o să fie gol, că noi trecem cu toţii prin purgatoriu, apoi direcţia Rai. Doamne, iartă-mi ironia, că nu-i de râs. Nenorocirile astea au torturat şi ucis mii de oameni. "Dar au fost în popor şi prooroci mincinoşi, după cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura eresuri pierzătoare şi, tăgăduind chiar pe Stăpânul Care i-a răscumpărat, îşi vor aduce lor grabnică pieire;" (II Petru 2, 1) ANATEMA ereziei ăsteia.

3. SUPREMAŢIA PAPALĂ

Eresul romano-catolic care spune că papa (episcopul apostat al Romei) este liderul suprem al Bisericii Creştine, mai mare decât toţi patriarhii şi episcopii lumii. Episcopul Romei se numeşte pe sine vicarul lui Hristos şi succesorul Sfântului Petru.
Un fel de-a spune: episcopul Romei e locţiitorul lui Hristos pe pământ. Păi şi Duhul Sfânt ce mai e? Zice: "vă voi trimite vouă pe Mângâietorul". E hulă împotriva Duhului Sfânt. S-a ajuns până la a zice că e Însuşi Dumnezeu pe pământ, blestematul papă, apostatul episcop al Romei. Aduce întuneric în minţile inocente şi curate ale oamenilor.
„Acum mă bucur de suferinţele mele pentru voi şi împlinesc, în trupul meu, lipsurile necazurilor lui Hristos, pentru trupul Lui, adică Biserica” (Coloseni 1, 24)
Şi să fim clari: PIATRA pe care se va zidi Biserica, nu este Sfântul Apostol Petru, ESTE Hristos! "Căci nimeni nu poate pune altă temelie, decât cea pusă, care este Iisus Hristos." (I Corinteni 3, 11). "Zidiţi fiind pe temelia apostolilor şi a proorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind însuşi Iisus Hristos." (Efeseni 2:20). "Apropiaţi-vă de El, piatra cea vie, de oameni într-adevăr neluată în seamă, dar la Dumnezeu aleasă şi de preţ (...)" (1 Petru 2:4-8). "Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului. (Matei 21, 42). "Piatra pe care n-au luat-o în seamă ziditorii, aceasta a ajuns în capul unghiului? (...)" (Luca 20, 17-18)
Nici măcar învăţători să nu ne numim, dar mai ales locţiitorul lui Hristos pe pământ. Doamne, nu-i lăsa! "Nici învăţători să nu vă numiţi, că Învăţătorul vostru este unul: Hristos. Şi care este mai mare între voi să fie slujitorul vostru." (Matei 23, 11) Poftim: "Dar între voi nu trebuie să fie aşa, ci care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitor al vostru. Şi care va vrea să fie întâi între voi, să fie tuturor slugă." (Marcu 10, 43-44). "Dar eu socotesc că nu sunt cu nimic mai prejos decât cei mai de frunte dintre apostoli." (II Corinteni 11, 5) Toţi apostolii sunt egali. Toţi episcopii sunt egali. Mitropoliţii şi Patriarhii sunt tot episcopi, cu funcţii administrative în plus. Dar deciziile sunt luate împreună, de aceea a rânduit Biserica Creştină, un Sfânt Sinod, "Că unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor." (Matei 18, 20) ANATEMA ereziei acesteia.

4. INFAILIBILITATEA PAPALĂ (infailibil - fără greşeală)

Eresul romano-catolic ce spune că papa (episcopul Romei, apostat) nu poate greşi în ce spune. Un fel de dumnezeu, un fel de hristos pe pământ, spurcatul lumii şi-al pământului. Iertaţi-mi cuvintele aspre, fraţi creştini (ortodocşi desigur, singurii creştini rămaşi pe pământ) dar trebuie mustraţi grozav, trebuie anatematizaţi toţi ereticii, ca turma lui Hristos să ştie de cine să se ferească. Grozavia pământului, sursa întregii necredinţe creştine este adunarea eretică romano-catolică.
Chiar şi teologi catolici precum Friedrich, Dollinger, Hefei şi alţii, chiar şi membrii din consiliul din regiunea Vatican din anul 1870, au spus răspicat că este o gravă eroare dogmatică, dar au fost expulzaţi, excomunicaţi din "biserica" romano-catolică. Normal, îi gâdila plăcerile episcopului Romei, idea asta de fără de greşeală, îi dădea putere, cum să renunţe la ea?
"Nu este om care să fie viu şi să nu greşească". ANATEMA ereziei acesteia.

5. AZIMA (aluat nedospit copt)

Eresul romano-catolic ce practică Taina Euharistiei cu azimă. Adică trupul Domnului cu azimă. "Iar pe când mâncau ei, Iisus, luând pâine şi binecuvântând, a frânt şi, dând ucenicilor, a zis: Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu." (Matei 26, 26) Zice acolo pâine! Nu azimă. Pâinea e dospită. Nebunie până la ce proporţii te ridici împotriva Mielului? ANATEMA ereziei acesteia.

6. IMACULATA CONCEPŢIE

Eresul catolic care spune că Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, s-a născut (ea) din Sfântul Duh, fără păcatul strămoşesc de la Adam şi Eva al tuturor oamenilor. Doamne fereşte! Întâi de toate, unde-i asta în Sfânta Scriptură? La Sfinţii Părinţi? În ce scriere din Sfânta Tradiţie? Apoi spunând asta, nu doar că ne ridicăm cu inovaţii împotriva Cuvântului Bibliei, dar o egalăm cu Cel fără de egal. Din prea multă râvnă ajungi batjocura dracilor. ANATEMA ereziei acesteia.

7. TRANSUBSTANŢIALITATEA

Eres romano-catolic, care l-a transformarea Sfintelor Daruri în Trupul şi Sângele Domnului, nu îngăduie rugăciunea de Epicleză, anume de invocare a Duhului Sfânt, să vină să transforme Sfintele Daruri în Trupul şi Sângele Domnului. Eresul spune că Sfintele Daruri... se transformă singure. E de ajuns să spună preotul "Luaţi, mâncaţi..." şi gata! Eresul a aliminat definitiv rugaciunea de invocare a Duhului Sfânt, Epicleza. No comment...
De aceea, "TAINELE" EREZIEI ROMANO-CATOLICE NU SUNT MÂNTUITOARE. Nu sunt valide. Cele doua Biserici, Ortodoxă şi romano-catolică NU sunt surori. Nu au fost şi nu vor fi, decât dacă vor lepăda ereziile ce îi duc la iad şi se vor întoarce acasă, în creştinism, de unde au plecat. ANATEMA ereziei acesteia.

8. CELIBATUL PREOŢILOR

Eresul romano-catolic ce nu îngăduie "preoţilor" romano-catolici sub nici o formă căsătoria.
Îşi susţin eresul în baza cuvântului care zice: "Eu voiesc ca toţi oamenii să fie cum sunt eu însumi." (I Corinteni 7, 7) Dar uita de cuvântul de deasupra care zice: "Şi aceasta o spun ca un sfat, nu ca o poruncă." (I Corinteni 7, 6) Deci fiecare îşi alege, dacă vrea sau nu să se căsătorească, ori de-ar fi preot sau mirean. Sfânta Scriptură nu dă o regulă strictă ca preoţii să nu se căsătorească. Deci de ce susţine cu aşa mare nebunie episcopul apostat al Romei, învăţătura asta greşită? Asta fără să amintim că Sinoadele Ecumenice au specificat clar despre dezlegarea preoţilor să se căsătorească, să aibe familie. Doar pentru monahi nu este îngăduit. Nu vede că secole de-a rândul, "preoţii" eresului romano-catolic au avut soţii în ascuns, s-au şi căsătorit în ascuns, sau au avut concubine, asta în cel mai fericit caz, fără să amintim că au molestat copii, au devenit pedofili. Hristoase Iisuse! Cât mai îngădui erezia romano-catolică? ANATEMA ereziei acesteia.

9. INDULGENŢELE PAPALE (asta-i preferata mea)

Eresul romano-catolic ce iartă şi absolvă de orice păcat pe orice om, cu bani. Dacă plăteşti, orice păcat se iartă. Dar cu cât un păcat e mai grav, cu atât plata e mai mare. Episcopul apostat al Romei este cel care hotărăşte suma, după aflarea păcatului, apoi după plată, va da păcătosului o foaie, o hărtie, "indulgenţa", foarte frumos ornată şi scrisă, prin care păcătosul, nu mai e păcătos. E sfânt probabil. Deci el face şi sfinţi! În fine, argumentul este că el spune că Sfinţii din ceruri (nu ăia care-i face el) au prea multe fapte bune şi nu au ce să facă cu ele şi le dă Episcopului Romei. El le vinde acestea oamenilor, care nu au suficiente fapte bune, izbăvindu-i de păcat. Dar cum mai rămâne atunci cu purgatoriul? În fine, există şi gradaţii speciale, catalog de păcate, cu sume exacte pentru fiecare păcat şi păcăţel. Exemplu, dacă ai ucis un episcop, plăteşti 36 tournois (anume livra tournois, monedă franceză, o livră tournois era 8 grame din cel mai fin aur, mai exact 8,271 grame adică socotim 36x8,271gr. egal 297,75 grame de aur, valora pentru episcopul Romei, viaţa unui alt episcop. Pentru anul 1262 când a apărut nebunia asta, era o avere colosală, imensă. Dacă nu plăteai te aştepta "sfânta" Inchiziţie, adică moartea, să te elibereze de păcat în purgatoriu), daca-i ucis un stareţ, 24 tournois, daca-i ucis un preot 18 tournois şi daca-i ucis un laic, un om obişnuit, 2 tournois, scăpai ieftin. Dacă un soţ şi-a ucis soţia pentru a se recăsători, 8 tournois. Daca-i ucis un infant (bebelaş) sau daca-i avortat, se rezolvă: 4 tournois. Pentru incest tot 4 tournois. Dacă te-ai împreunat cu cadavre, scapi uşor, tot 4 tournois. Sau dacă erai un criminal bătrân şi vroiai să fi iertat de toate crimele ce le-ai săvârşit în toată viaţa ta, vorbeai cu papică şi rezolva el treaba pentru 80 de tournois. Mi-e silă şi greaţă, mi-e scârbă, îmi vine să vomit de fiecare dată când îmi amintesc. Indulgenţele sunt valabile şi în ziua de astăzi, doar că la un alt preţ. Confidenţial. Desigur. De ce să mai facă odată greşeala să spună? Orice alte cuvinte nu-şi au rostul. ANATEMA ereziei acesteia.

10. FĂRĂ EUHARISTIE ŞI MIRUNGERE INFANŢILOR

Eresul romano-catolic care nu acceptă ca pentru copii mici proaspăt botezaţi, să aibe loc imediat "taina" mirungerii. Ci doar când aceştia au 7 ani. Şi asta face doar episcopul. ANATEMA ereziei acesteia. Plus că infanţii, bebelaşii adică, nu au voie să primească Euharistia, Sfintele Trupul şi Sângele Domnului, decât când au de la 3 ani în sus. Auziţi motiv: dar dacă le scuipă jos? În loc să se întrebe: dar dacă copilul moare până la 3 ani? ANATEMA ereziei acesteia.

11. EUHARISTIA FĂRĂ SPOVEDANIE

Eresul romano-catolic care permite Taina Euharistiei, Sfintele Trup şi Sânge al Domnului Iisus Hristos (care oricum nu sunt valide în erezie), a fi luate fără nici un fel de spovedanie, de mărturisire a păcatelor. Orice cuvinte sunt de prisos. ANATEMA ereziei acesteia.

12. LAICATUL NU PRIMEŞTE SÂNGELE, DOAR TRUPUL (!)

Eresul romano-catolic care nu permite, nu îngăduie laicatului să primească Sângele Domnului, atunci când se Împărtăşesc, doar Trupul (azima în gură). Sângele e "un drept" rezervat doar clericilor. ÎNGROZITOR! Uite ce zice Domnul: " Şi le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi. Trupul este adevărată mâncare şi sângele Meu, adevărată băutură. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el." Aceste fiinţe... din erezia romano-catolică... duc oamenii la iad. Nici prin 300 de purgatorii dacă mai treci, dacă nu iei şi Sfântul Sânge al Mântuitorului la Taina Euharistiei, nu mergi în Rai. Nu spun eu, ci Domnul Însuşi a spus-o. Iisuse... Vino, Doamne Iisuse... ANATEMA ereziei acesteia.

13. BOTEZUL FĂRĂ CUFUNDARE

Erezia romano-catolică ce nu permite săvârşirea Tainei Botezului prin cufundare, (păi dar dacă se îneacă copilul? se întreabă ei -se îneacă doar dacă-l ţii în apă sute de secunde, sau nu ştii deloc cum să-l ţii-) botezul... la ei... e doar prin stropire, sau turnare... Nu mai e nimic de adăugat. De aceea dragilor, dacă provin vreun om se trezeşte din înşelarea romano-catolică şi vine acasă, în singurul creştinism autentic şi Adevărat rămas pe pământ, numit ortodox, precum fiul risipitor va fi primit de Tatăl înapoi cu multă bucurie. Trebuie săvârşită nu din nou taina Sfântului Botez, ci trebuie săvârşită, căci ea nu a fost deloc săvârşită. Nu doar că nu trebuie să o recunoaştem, dar nu ai ce să recunoşti, ea nu este validă în erezie. ANATEMA ereziei acesteia.

14. INOVAŢIA POSTULUI

Eresul romano-catolic care îngăduie postul să fie ţinut cu brânză, ouă şi lapte. Interzice doar carnea. Şi în Postul Mare, şi oricând se vrea, postul e ţinut doar fără carne. Nu-i problemă. Şi mai ales nu există post în zilele obişnuite de peste an, de miercuri şi vineri. Doar cele 4 mari posturi de peste an. Şi în primele zile din posul mare, dacă nu poţi ţine post, până te obişnuieşti, poţi să nu ţii post, anume poţi să mănânci carne. Pot exista şi uniri trupeşti în timpul postului. Nu-i bai. Ca să nu se ajungă la desfrânare, se îngrijorează ei. Of... suflete dragi... Să mai amintim de Canoanele Sfinţilor Părinţi şi de învăţătura precisă pentru cum să fie săvârşit postul? Oare va schimba cu asta ceva? Îi va îndrepta asta cu ceva? Cu siguranţă că nu. Un articol pe-un forum ortodox, cine să-l bage-n seamă? Dumnezeu să-i ierte. ANATEMA ereziei acesteia.

15. CĂSĂTORIA ÎNTRE RUDE

Eresul romano-catolic care opreşte doar rudele din primele grade să se căsătorească. Nu respectă învăţăturile Sfintei Tradiţii cu privire la căsătoriile între rude, anume rudelor de gradul 3, cu dispensă de la episcop, eu voie să se căsătorească. Să ne mai mirăm? La ce am citit până acum, asta-i chiar uşoară. ANATEMA ereziei acesteia.

16. REPETAREA SFINTEI LITURGHII PE ACELAŞI ALTAR DE n ORI PE ZI

Erezia romano-catolică care îngăduie ca Taina Sfintei Liturghii să fie săvârşită pe acelaşi Sfânt Altar, de oricâte ori se doreşte. Oricum ei nu prea înţeleg cum e cu Sfânta Liturghie o singură dată pe zi, pe acelaşi Sfânt Altar. Nici nu se sinchisesc să înţeleagă. Au mintea atât de învârtoşată, încât nici dacă ar înţelege, nu le-ar păsa, ei tot aşa cum vor ei fac. ANATEMA ereziei acesteia.

17. SFÂNTA EUHARISTIE ÎN BUZUNAR

Eresul romano-catolic ce permite ca Sfânta Euharistie, anume Sfintele Trup şi Sânge ale Mântuitorului, să fie duse acasă, la cei ce nu putut veni la Liturghie, de către orice membru al familie, în buzunar, nu-i problemă. De aceea "tainele" lor nu sunt valide, căci sunt în erezie, în primul rând nu mai sunt taine. Să mai zic ceva? Nu mai am ce... ANATEMA şi ereziei acesteia.

18. REDEFINIREA MONAHISMULUI

Eresul romano-catolic ce a divizat monahismul întro serie de ordine şi congregaţii, care răspund direct papei (episcopul apostat al Romei, -trebuie menţionat de fiecare dată, sau înlocuit cuvântul papă, inovaţie şi minciună fiind, cu Adevărul! : episcopul apostat al Romei). Episcopul apostat al Romei poate înfiinţa şi desfiinţa un ordin şi o congregaţie după bunul plac. Asta fără să menţionăm că uneori scopul cu care sunt ele menţionate sunt dintre cele mai obscure şi lugubre, de la magie şi ocultism până la crime şi ucideri ale altora în războaie declarate oficial sau asasinate. Nu vreau să mai adaog nimic aici, decât să amintesc că monahismul a fost înfiinţat de Dreptul Ilie Tesviteanul (dreptul nu sfântul, în Vechiul Testament nu există sfinţenie, decât începând de la Hristos) şi de Sfântul Ioan Botezătorul şi a fost confirmat de Însuşi Mântuitorul prin cele două mari adevăruri ale Sale: "Atunci Iisus a zis ucenicilor Săi: Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie." (Matei 16, 24) şi "Căci cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul Său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va scăpa." (Marcu 8, 35) Nicidecum cum fac ereticii din romano-catolicism. ANATEMA ereziei acesteia.

19. CRIMELE ÎMPOTRIVA UMANITĂŢII (am lăsat-o ultima, poate e cea mai gravă)

Erezia romano-catolică a promovat şi susţinut, nu doar câţiva ani ca şi comuniştii, ci sute de ani, mai precis peste 500 de ani, crimele împotriva umanităţii prin blestemata INCHIZIŢIE şi blestematele CRUCIADE, unde au ucis sute de milioane de oameni în total de-a lungul anilor. Putem vorbi de HOLOCAUSTUL ROMANO-CATOLIC. Au ucis în numele lui Hristos. Hai că comuniştii nu au avut nimic cu Hristos, dar mă întreb, cât de întuncat la minte să fi ca să ucizi un om în numele lui Hristos? Când Hristos ne îndeamnă să ne iubim până şi duşmanii, să întoarcem şi celalt obraz, să dăm cu pâine în cine dă cu pietre... Cele mai multe crime din din istoria omenirii, au fost săvârşite de romano-catolicism. Cum să ţii aşa ceva sub tăcere? Trebuie spus în gura mare, tuturor! De pe acoperişul casei. Trebuie evitat să facem parte din aşa ceva, trebuie spus pe faţă. OH !... Cuvintele sunt de prisos. Îmi vine să plâng... de milă, de ciudă că nu îşi revin din nebunia în care se află, si să plâng pentru cei ucişi, să plâng ore în şir... ANATEMA şi ereziei acesteia...

Alte erezii sau inovaţii le putem numi pe acestea, căci nu ştiu sigur dacă afectează mântuirea oamenilor, mai sunt: lepădarea sau refuzul săvârşirii Proscomidiei înainte de Taina Sfintei Liturghi, statuile din "Biserici" sau din afara acestora, lepădarea sau refuzul Sfintelor Icoane, care sunt reprezentările ale persoanelor vii cu adevărat şi sunt Biblia neştiutorilor de carte, instrumentele muzicale din "Biserici", precum orga, adorarea inimii lui Iisus Hristos sau limba latină din cadrul slujbelor. Nu e nevoie să se simtă cineva ofensat, acesta este Adevărul. Chiar aşa se întâmplă în mijlocul celei ce se numeşte "Biserică Creştină", dar a distrus întreg creştinismul, sistematic, în fiecare sută de ani. Spre exemplu, cea mai nouă inovaţie a Episcopului apostat al Romei, Benedict al XVI-lea: "extratereştrii sunt prietenii noştrii". Nu mă mai pot mira de nimic ce vine dinspre direcţia lor.

Iertaţi. Bucurii.

Si cu asta am rezolvat mantuirea noastra, nu?
Eu nu m-am ferit sa intru in polemici atunci cand era vorba de pareri sau invataturi care contraveneau celor ale Bisericii. Dar una este sa iti aperi credinta cand se sutine altceva si cu totul altceva este sa ataci credinta altora. De ce catolicii si nu stilistii, sau adventistii, sau baptistii, sau penticostalii? Asa. Doar asa. Nu-i o problema ca sunt altii care au o problema cu penticostalii. Or fi si altii care au o problema cu alte confesiuni.
Problema e ca genul asta de topicuri nu fac decat sa initieze polemici si nu dezbateri. Daca cineva ar fi fost bine intentionat ar fi initiat un topic in care se marturiseau adevarurile de credinta ortodoxe, nu i-ar fi atacat pe altii.

Ce a adus bun acest topic? E retorica intrebarea.

Autorul explica destul de clar motivatia lui aici:

Astfel, inteleg ca el este miscat pana in adancul sufletului de ratacirile catolicilor si plange cu amar, seara si dimineata, gandindu-se ca in rai se va vorbi numai romaneste si greceste, desi limba de comunicare va fi rusa. Atatia oameni vor ajunge in iad, numai si numai fiindca refuza cu groaza sa intre sub omoforul lui IPSPF Daniel, ori al lui Kir Alexei (sau cum il mai cheama pe actualul patriarh al Kremlinului). Cum sa nu scrie noptile articole despre ratacirile catolice, cum sa priveasca prabusirea noastra, a ratacitilor, in iad stand cu mainile in san ?

A adus un bine imens daca un singur suflet, unul singur, citind ca Domnul a spus "Luati, mancati" tinand in mainile Sale paine dospita, se va scutura de practica diaboliceasca a unor catolici de a pregati Jertfa cu paine azima.

Va aduce un bine imens daca unul singur dintre ratacitii catolici va realiza ca, daca cineva nu este botezat prin completa scufundare, asa cum desigur ca a fost scufundat Isus in Paraul Iordanului, acela este, de fapt, nebotezat si va alerga repede la vreun Popa Varzarufie sa il boteze in piscina parohiala.

Va aduce un bine imens daca un singur apostat papist va intelege cat de mare este crima unor asa zisi "preoti" catolici din cei fara barba pana la piept de a savarsi mai multe asa zise "Liturghii" intr-o singura zi. Acela se va salva alergand la Taica Pafnapustie, care savarseste o data si bine, numai Duminica, fiind ocupat in restul timpului cu cercetarea operei Sfintilor Parinti precum Cleopa si Argatu.

Fericit este cel care a smuls chiar si o singura oaie ratacita in haita cea neagra a lupilor in blani de oaie condusi de diabolicul hitlerist de Papa, apostatul episcop al Romei.

Sminteala , multa sminteala si pierdere de timp !
Vrajmasului nu-i pasa , chiar daca-i faci morala la el acasa , ci dinpotriva , urla mai tare si cauta prin orice mijloace sa aduca ura , dezbinare si multa sminteala !
Sa-l lasam pe M.D. pe singurul sau thread sa faca propaganda b.c. !

Eu inteleg ca domnul M.D. a fost provocat indirect si nu a dorit deloc sa ramana dator, dar totusi nu e frumos sa raspundem la o acuzatie cu o alta acuzatie si cu zeflemeli in directia opusa, caci altfel nu facem decat sa repetam la nesfarsit schisma. Daca ne-a improscat cineva cu noroi, trebuie sa ne stergem de toti cei din jur, ca nu cumva sa ne ia cineva de fraieri?! Nu e deloc politicos sa facem glume pe seama celor sfinte, iar daca domnul M.D., catolic fiind, s-a declarat ofensat de primul mesaj, asa si oricare ortodox, trecand usor peste calitatile retorice ale textului, s-ar putea simti jignit de raspunsul pe care l-a dat. Sa avem grija sa nu adancim mai tare dezbinarea!

Daniel nu a jicnit , precum M.D. o face , si reproduc din textul lui M.D.:


"Va aduce un bine imens daca unul singur dintre ratacitii catolici va realiza ca, daca cineva nu este botezat prin completa scufundare, asa cum desigur ca a fost scufundat Isus in Paraul Iordanului, acela este, de fapt, nebotezat si va alerga repede la vreun Popa Varzarufie sa il boteze in piscina parohiala.

Va aduce un bine imens daca un singur apostat papist va intelege cat de mare este crima unor asa zisi "preoti" catolici din cei fara barba pana la piept de a savarsi mai multe asa zise "Liturghii" intr-o singura zi. Acela se va salva alergand la Taica Pafnapustie, care savarseste o data si bine, numai Duminica, fiind ocupat in restul timpului cu cercetarea operei Sfintilor Parinti precum Cleopa si Argatu."
Tot M.D. , pe un thread 100% ortodox isi permite sa formuleze urmatoarea idee :"Prin circumstantele Nasterii Mantuitorului, Dumnezeu a facut misto de materialismul nostru."
.
Initiatorul acestui thread , Daniel , nu a fost josnic , chiar daca nu se impunea deschiderea acestui thread aici !
"Argumentele" aduse de M.D. nu fac cinste unui intelectual si mai ales unui crestin !

Razbunarea este arma unei singure categorii de oameni, ori un "intelectual " nu se manifesta atat de josnic , nici in gandire si nici in vorbire , indiferent de "dragostea" care te stapaneste la un momentdat !
Doamne ajuta !

IERTAŢI-MĂ fraţilor.

Nu am scris articolul cu ură, nu vreau să batjocoresc pe nimeni, noi creştinii trebuie să respectăm (dacă nu putem iubi) toţi oamenii de pe pământ, întâi de toate că aşa este porunca de la Hristos, să iubim, dar măcar să-i respectăm pentru calitatea lor de oameni, pe toţi. Chipul de om, chipul lui Dumnezeu.

Prin articolul scris, deşi cu tentă retorică, (ca să fie mai uşor de citit) vreau să mărturisesc. Şi să ajut. Întâi de toate pe fraţii creştini (ortodocşi- de fiecare dată când spun creştini mă refer doar la ortodocşi, pentru că din nou cu multă durere în suflet, dar ăsta e adevărul, cei numiţi ortodocşi sunt singurii creştini cu adevărat de pe pământ).
Apoi vreau să ajut pe cei aflaţi în erezie, romano-catolicii. Cum? Ca să vadă unde se află. Ca să vadă în cine cred. Cui se închină. Unui om. În loc să se închine lui Dumnezeu, ei se închină ereticului papă. Da. Ca să vadă unde se află în nebunia lor şi unde duce nebunia lor. Bisericile lor sunt goale. În Italia, Franţa sau Germania, Bisericile lor sunt goale. Uite ce-au făcut, fraţii noştri rătăciţi în erezie. Da, plâng de durere în sufletul meu, mereu, mereu. Mi-e dor de ei. Îi vreau acasă. Domnul îi va primi, cu înmiită bucurie decât pe fiul risipitor şi va şterge toată rătăcirea lor şi toată greşeala. Amin!
Franţa, al doilea puternic focar de răspândire a catolicismului după Italia, timp de sute de ani, acum a devenit cea mai atee ţară din lume, cu un procent de 64,7% (!) al populaţiei franceze declarată atee. De asemenea revoluţia franceză avea ca scopuri principale desfiinţarea creştinismului şi a monarhismului, a regilor, nu mai suportau să fie subjugaţi, când de regalitate, caând de papalitate. Alergau după putere şi unii şi alţii. Doi se bat, al treilea câştigă. Necredinţa. Unde duceţi lumea, minunaţilor? Încotro? Uite, noi ortodocşii, am rămas, tăcuţi, cuminţi, aşa în duh creştinesc, nu am căutat slavă deşartă, şi mărire lumească, nu am vrut putere politică asupra a continente întregi, nu am obligat pe nimeni să creadă prin inchiziţie, sau altele greşite, că nu vreau să mai amintesc nimic, că v-am supărat destul. Aşa trebuie să fi-ţi, minunaţilor.
Nu am dobândit Duhul Sfânt (scopul omului pe pământ) ca să aduc oamenii la credinţa cea adevărată. Nu protestanţii şi neo-protestanţii. Nu ei. Ei sunt efectul. Cauza şi rădăcina e la catolici. Pentru ce atâtea inovaţii, dragilor? Pentru ce? Nu urăsc pe nimeni, nu vreau să aduc ofensă nimănui, vreau să iubesc pe toţi. Şi din iubire, am scris ce am scris. Şi nu e paradox.
Trebuie să vă mustrăm, dragilor, fraţilor, să înţelegeţi cât de mare e nebunia în cele 19 erezii care vă vor despărţi veşnic de Hristos de nu veţi renunţa la ele. E suficient una să fie, o nebunie, ca şi adorarea unui om, episcopul Romei cel căzut, sau purgatoriul, sau indulgenţele episcopului romei, sau doar Sfântul Trup fără Sfântul Sânge al Domnului, şi nu puteţi intra în Împărăţia Cerurilor. Sunteţi conştienţi de asta?
Nu e doar Varsanufie, poate fi şi Clement, sau Augustin, sau Rareş sau Bogdan sau Charlie sau Uganduro, atâta vreme cât credinţa lor e aşa cum au rânduit-o Sfinţii Apostoli şi cum se păstrează curată şi pură, autentică, Scripturistică, originală, a creştinismului primar, precum în Ortodoxie, e doar de bine. Numele nu are importanţă. Oricum numele mai mare decât orice nume e Hristos Iisus.
Să nu căutăm ură. Să căutăm iubire. Scumpilor fraţi căzuţi, Hristos vă iubeşte! Vă iubeşte, înţelegeţi? Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu, spune Scriptura. Întoarceţi-vă. Nu fiţi mândrii şi aroganţi şi plini de sine. Nu-i voie! Când greşiţi, şi cineva vă arată greşeala, cugetaţi şi voi puţin la ce spune cel de lângă voi că nu aţi făcut bine. Poate are dreptate. Cine nu suportă mustrarea, spune Scriptura, e nebun. Iar dacă are dreptate, să vă fie spre smerenie şi veselie, că a trimis Domnul, să fiţi izbăviţi. Domnul care lucrează prin oameni. Nu vreau să cred că sunteţi în nebunie. Refuz să cred asta. Sunteţi oameni integri, de o calitate rară. Potenţial şi voinţă frumoasă. Caracter şi inteligenţă. Cu adevărat aşa e.
Nu vreau erezie. Nu avem nevoie de aşa ceva. Viaţa dată nouă de Hristos e prea frumoasă, ca să nu o punem la picioarele Mântuitorului, chiar şi fără monahism. Prin dimineţile reci de zi cu zi, când mergem la servici. Să fim lumini între oameni. Să fim sarea pământului, ne spune Domnul. Nu vreau să arăt greşeli. Noi greşim mai mult ca voi. Suntem păcătoşi mai mari avem patimi grozave cu care ne luptăm zi lumină. Iar prin asta nu suntem cu nimic superiori vouă, catolicilor şi nimănui. Nici un om nu e superior altuia, oricât de mult ar crede el asta. Vreau să arăt doar acele idei şi credinţe care nu vă vor lăsa să moşteniţi cerurile. Doar atât. Vreau să vă ajut. Dacă aş ştii că doar unul singur se va îndrepta şi va renunţa la ceea ce îl ţine departe de Rai, îmi dau şi viaţa pentru acel om. Amin. Vă iubesc! Cu adevărat vă iubesc. Nu sunt ironic sau batjocoritor, nu sunt făţarnic sau prefăcut. Trebuie să vă mustru, după cunoştiinţa ce mi-a fost dată, ca să vă ajut, să vă îndrept unde este nevoie. Cu smerenie. Şi blândeţe. Şi multă iubire. Hristos Dumnezeu să vă îndrepte. El e Cel care vă iubeşte mai presus de orice cuvânt. Greşelile şi eresul aduc necredinţă în sufletele oamenilor, îndoială, nesiguranţă, împlinesc pe vrăjmaşul creaţiei şi grăbesc sfârşitul lumii. Căci singura cauză a sfârşitului lumii va fi necredinţa. Şi iubirea pervertită. A vreunui antihrist care va vrea să conducă pământul. Să nu fie.
De aceea Dumnezeu nu a pus nici o dată pentru Apocalipsă când va fi. Data o punem noi. Necredinţa noastră aduce sfârşitul. Îl grăbeşte sau îl întârzie. Măcar gândiţi puţin la ce am scris aici. Căci am scris cu sufletul.
Preaiubiţii noştri fraţi căzuţi, iertaţi-ne dacă vă mustrăm şi nu vă place, dar trebuie să o facem. Nu să ne facem datoria, ci să vă iubim. Căci prin mustrare se arată mereu doar iubire. Zice Cuvântul: Domnul, pe cine iubeşte, încearcă. Mustră. Că iubeşte. La fel cum şi noi facem cu Radu sau Elena, copii noştrii (un exemplu). Iubire, şi Adevăr. Singurele două pentru care merită şi trebuie să ne dăm şi viaţa. Of...

Iertaţi. Nu vreau să fac nici un rău nimănui, dar trebuie şi mustrare. Mare dacă e nevoie. Spre îndreptare. Şi spre dobândire. Cu iubire. Căci greşeala şi erezia nu duce la mântuire, ci la osândă, mai ales dacă e spusă "acelora mai mici decât noi", smintindu-i. Veniţi, iubiţilor acasă. Veniţi. Cu grabă. Vă aşteaptă Iubirea Sfintei Treimi, şi fratele nostru cel mare, Hristos, vă aşteaptă Tatăl nostru care ne e în ceruri, şi Sfântul Duh Dumnezeu aşteaptă ca nimeni să nu piară, ci la cunoştiinţa Adevărului să vină. Amin.

Ajunge zilei necazul ei. Iertaţi pe cel mai rău dintre oameni. Bucurii de la Maica tuturor scârbiţilor şi necăjiţilor. HRISTOS A ÎNVIAT !

Simnteala pentru cine?

Ca si catolic pot spune un lucru simplu, fara sa fie nevoie sa citesc lunga postare a initiatorului. Atata vreme cat scrie acolo ca Neprihanita Zamislire inseamna ca sfanta Fecioara s-a intrupat de la Duhul Sfant, lucru care este fals, nici nu ma obosesc sa citesc restul. Un indrumator spiritual catolic spunea ca un lucru, daca vine de la Dumnezeu, nu are in el nici cea mai mica urma de rau. In acea postare am descoperit o minciuna, deci pentru mine e clar ce se ascunde in spatele "adevarului care trebuie aparat cu pretul vietii".

Doamne ajută.

Singurul care a fost de la Dumnezeu, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, Lumină din Lumină, născut, iar nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin care toate s-au făcut, a fost este şi va fi Hristos Iisus, Mesia, Mântuitorul omenirii. Amin. Şi-atât.

Preasfânta Născătoare nu a fost de la Dumnezeu (anume în mod direct, ca Hristos), Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat. A fost doar o naştere normală, prin dăruirea lui Dumnezeu către Sfinţii Ioachim şi Ana de a zămisli un copil, la fel ca şi dăruirea pentru preotul Zaharia, a copilului Ioan, la fel ca şi dăruirea ce a dat-o lui Avraam şi lui Sara, dar şi Isaac cu Rebeca, care-au avut gemeni; toate au venit de la Dumnezeu, şi asta înseamnă cu au nici o urmă de rău? Greşit. Toţi suntem din păcat prin unirea firească lumii acesteia dintre bărbat şi femeie, toţi avem păcatul strămoşesc, anume a fi supuşi păcatului, a cărui plată este moartea şi a lupta cu cea mai puternică înverşunare împotriva lui (păcatului) şi ispitelor. Şi prin credinţă şi iubire, deci nu noi reuşim, ci împreună cu Cel ce este însăşi izvorul reuşirilor, vom reuşi. Prin asta ne dobândim sfinţenia şi vom fi încununaţi pentru luptele noastre. Înţelegi?

Preasfânta Născătoare a fost dată templului de micuţă, avea mereu trupul acoperit, nu ieşea după nimic. Aşa era portul tuturor fecioarelor. Ea nu era cu nimic mai deosebită de alte fecioare. Zice la Matei 1, 23: "Iată, Fecioara va avea în pântece şi va naşte Fiu şi vor chema numele Lui Emanuel, care se tâlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu". Zice Fecioara. Nu Fecioara fără de păcat. Faptul că ea a ajuns să fie aleasă de Domnul pentru a lua trup omenesc prin ea, e meritul ei personal, e sfinţenia care a făcut-o aleasă. Şi în plus lucru foarte important: a trebuit şi ea să aleagă. Să vrea să facă parte din acest plan. Că zice Scriptura: "Fie mie după cuvântul Tău". Dacă ea nu ar fi vrut şi nu ar fi ales asta, crezi că Dumnezeu nu ar mai fi ales pe altcineva? Cu siguranţă că ar fi ales pe altcineva, o altă fecioară. E simplu şi minunat. Voinţa noastră în conlucrare cu Dumnezeu, nu doar aici, ci cu noi toţi, în fiecare zi.

Acel îndrumător spiritual catolic nu a spus bine. Pănâ la urmă toţi oamenii sunt de la Dumnezeu. Zămislirea se întâmplă de la Dumnezeu. Toate naşterile sunt cu pronia lui Dumnezeu (purtarea Lui de grijă), îngăduinţa lui Dumnezeu. Poate fi o naştere de la diavol? Nu. Vrăjmaşul nu va avea niciodată putere să creeze. Nimic. Doar nemulţumit să fie mereu, de toate. Dacă te gândeşti la antihrist, acela va ieşi din desfânata pământului (democraţia) care atunci când va curvi cu toate neamurile (prin globalizare), va veni antihristul, care la fel cum şi Preasfânta Născătoare a dobândit meritele ei, şi a ajuns la neprihănire şi a fost aleasă (nu înainte de a fi şi ea de acord), aşa şi antihristul va avea meritele lui, de a dobândi cea mai josnică stare umană, la care poate ajunge un om (şi va fi cea din urmă şi cea mai mare persecuţie a creştinilor), atunci va veni şi Ilie şi Enoh, şi toate celelalte înfiorătoare lucruri.

Să revenim. Am reuşit să îţi arăt ceva? M-am străduit, să ştii. Să răspund simplu, să poţi înţelege în câteva rânduri ce se explică în zeci de pagini de dogmatică. Să ne fie la amândoi spre smerenie. La toţi. Nu pentru că nu şi-ar avea rostul acele pagini de dogmatică, dar pentru că eşti ispitit să devii arogant şi să nu le citeşti, căci sunt scrise cu multă iubire pentru toţi oamenii, iată vreau să-ţi vin în ajutor, să biruim împreună cu Hristos ispitele şi să te ajut, să vezi Adevărul (după măsura cunoştiinţelor mele, pe care sunt dator să le împărtăşesc cu toţi), mai departe dacă Îl vei accepta sau nu, e libertatea ta, dăruită ţie de Hristos. Iar unde greşim, să ne recunoaştem şi acceptăm greşeala şi să ne ajutăm reciproc. Am refuzat să vorbesc şi cu cea mai dragă persoană mie de pe pământ la telefon (fata cu care vreau să mă căsătoresc) şi altele mai mari aş face, căci prioritatea este Hristos, doar ca să îţi arăt şi mărturisesc Adevărul! Să-ţi vin în ajutor. Adevăr pentru care, da, e bine să îţi dai pănâ şi viaţa (dacă vrei şi dacă poţi -prin credinţă, mărturisire-). Unde nu înţelegi, te rog spune-mi, am să-ţi răspund cu tot dragul, promit.

Doar să nu fi obraznic, că atunci am să mă întristez şi dacă mă tulbur, nu o să mai ştiu să îţi răspund bine.

Bucurii tuturor.

Acel indrumator spiritual vorbea de lucruri si lucrari, nu de oameni.
Iar postarea dumneavoastra (care e o lucrare) contine in ea (cel putin) un neadevar.

Doamne ajută.

Da, şi eu mă refer la lucruri şi lucrări. Postarea duhovnicească este o lucrare, ai dreptate, la fel cum şi zămislirea unui om, este o lucrare Dumnezeiească. Dumnezeu lucrează prin oameni, spune Sfânta Scriptură. Să ştii că El, poate lucra şi printr-o postare duhovnicească. A mea, sau a altuia. Lucrează şi prin oamenii răi, îngăduindu-le să fie răi (toate ne sunt îngaduite, dar nu toate ne sunt de folos, spune Sfântul Apostol Pavel, iar prin El, Dumnezeu), ca prin răutatea lor, să ne călim noi, să devenim mai buni noi, răbdându-i (noi cei tari, datori suntem să purtăm slăbiciunile celor neputincioşi, aşa ceva parcă scrie la Romani 8), ajutându-i, sfătunindu-i. Toate sunt lucrările lui Dumnezeu, nu-i aşa? Prin voia noastră. Căci nu se bagă cu forţa în viaţa noastră, cum nu ne bagă cu forţa în Rai sau in iad, noi ne băgăm singuri, în unul din aceste două locuri. El doar ne va arăta ce am ales noi, la Judecată.
Lucrările lui Dumnezeu şi lucrurile lui Dumnezeu, prin natură spre exemplu, ca o oglindire a celor viitoare sunt toate spre folosul nostru. Iar în posturile mele, să-mi fie spre smerenie, cu umilinţă îţi spun, iubitul meu frate, că nu am spus nici un neadevăr, şi tu te afli pe o cale pe care nu trebuie să fi, căci sfârşitul drumului căii tale şi toţi alţii ca tine care merg pe ea, este iadul. Direct, fără purgatoriu. O spun cu durere în suflet, nu pentru că noi suntem superiori. Cu nimic. Ci o spun ca să-ţi fiu de sprijin şi folos. Înţelegi ce vrei şi ce poţi.

Bucurii.

Asta n-am priceput-o.

Faptul ca si cineva relativ istet ca dvs. nu poate pricepe (sau nu vrea? se preface?) ca problema e mai mult decat de jurisdictie, arata ca astfel de catehizari mai sunt necesare din cand in cand.

Observ ca ati comentat in general diferentele relativ minore, pentru problemele teologice inca mai meditati la ironii "fine" lipsindu-va momentan inspiratia sau sa intelegem ca totusi ati sesizat gravitatea acelor aspecte si preferati sa ocoliti bataia de cap, innotand doar la suprafata?

Am citit cu atentie si in lista de mai sus partea cu "hitleristul" nu era.
Credeti ca e necesar sa fie adaugata? Orice sugestii sunt binevenite.

Mai este o eroare dogmatica, care se spune ca sta la baza erorilor dogmatice catolice, anume energiile create. Harul e o energie creata in catolicism.

Doamne ajută.
Da, aşa e, mai sunt câteva inovaţii puternice, care ţin şi de dogmă, nu doar idei teologice. Dar devine cu atât mai grav, că de la teleogumenă ei ajung foarte uşor la dogmă şi la erezie. Harul ca şi energie creată, când harul e necreat. Lipsa isihasmului sau lipsa rugăciunii inimii, lipsa ascetisului (la ei nu există pustnici, cea mai înaltă treaptă de spiritualitate, considerată, e aderarea la un ordin monahal sau congregaţie monahală), sau prescurtarea Sfintei Liturghii la 45-50 de minute. Astea le-am omis, le-am uitat. Dar mai sunt. Dacă suntem împreună aici, în ajutor pentru fraţii noştri rătăciţi, îi putem ajuta, fiecare după cunoştiinţele nostre, spre smerenie să ne fie la cei ce dau şi cei ce primesc, spre slava lui Dumnezeu.
Mulţumim Domnului. Bucurii.

Soră, aveți impresia, cumva, că discutați cu cineva dispus să asculte, capabil să-și recunoască erorile sau dispus spre aceasta ?!

Postarea tan umai duhovnicească nu este. Nu poate fi duhovnicesc ceea ce este plin de neadevăruri. Doamna Nutucutu ți-a atras atenția că ceea ce scrii despre Imaculata Concepție n-are nici în clin, nici în mânecă cu dogma Bisericii Catolice. Tu te faci că nu vezi și o ții pe a ta.

În ultima postare ai enunțat o nouă enormitate, susținând că în Biserica Romano Catolică lipsește ascetismul. Ia vedeți cam cu ce se ocupă, de exemplu, călugării cartusieni, printre mulți alții.

Ceea ce observ, de o vreme, ca fiind caracteristic tuturor vituperațiilor anti-catolice, este că niciodată nu se mulțumesc să rămână în sfera dezbaterii teologice. În mod inevitabil, în aceste tirade împotriva Bisericii lui Hristos se infiltrează și neadevăruri factuale. Case in point: neînțelegerea, și reprezentarea falsă, voit sau nu, a dogmei Imaculatei Concepții, sau ideea de un fals grosolan că în Biserica Romano Catolică nu există ascetism.

Pe de o parte, mi se pare bizar: un propagandist de calibru se va feri, de obicei, să folosească alegații manifest neadevărate, tocmai pentru că sunt atât de ușor de demontat.

Pe de altă parte, mă gândesc că, fie acest gen de propagandă se adresează aprioric unui gen de public pentru care adevărul factual și logica n-au oricum nicio greutate, fie că este lucrarea Duhului Sfânt care are grijă să introducă în orice asemenea atacuri la adresa Bisericii lui Hristos un semnal de alarmă, pentru cei dispuși să-l observe.

Doamne ajută.
Nu sunt soră, sunt frate. Simt în cuvintele tale că vrei să devii rău cu mine, cu noi, ironic şi zeflemitor. Nu-i voie, iubite frate. Nu-i creştineşte. Nu faci bine. Te rog să nu devii obraznic, că dacă eşti obraznic, mă tulbur şi nu îţi mai pot răspunde bine la nelămuriri.
Iar dacă, cum tu spui, nu eşti dispus să asculţi, să-ţi recunoşti greşelile, atunci, iartă-mă te rog, dar nu te mai pot ajuta cu nimic. Dar ia seamă, nu în faţa mea vei da socoteală, ci în faţa lui Hristos Dumnezeu şi a sfinţilor Lui, care vor judeca lumea. Pentru fiecare cuvânt ce ai avut, intenţie ce ai voit, gând ce-ai gândit, faptă ce-ai înfăptuit.
Te rog să mă ierţi pentru că nu am reuşit să îţi arăt duhovnicia şi bună purtarea cu care am scris, asta intenţionez mereu.
Despre imaculata concepţie, eu m-am referit ca o dogmă a catolicismului, ceea ce este. Iar la ascetism, m-am referit la lipsa pustniciei, am şi scris acolo, căci aşa este, nu există pustnicie, iar ascetism tocmai asta este - pustnicie, monahismul e diferit de isihasm şi de ascetism. Ordinul cartusienilor, are viaţă de obşte, adică împreună, nu pustnicie.
Nu ştiu ce este o vituperaţie. Iar din Biserica lui Hristos a încetat demult să facă parte catolicismul, ci a rămas doar Biserica Creştină, care El a înfiinţat-o, care se mai numeşte Ortodoxă (ca şi deosebire de orice altceva), decând cu ieşirea romano-catolicismului din ea, din Mireasa lui Hristos, ca să se deosebească de eresul catolic.
Nu vreau să montez şi să demontez nimic şi nici să atac pe nimeni. Doar să mărturisesc. Şi să ajut, după putinţă.
Iertaţi. Bucurii.

M-am adresat cu "soră" doamnei Nutucutu, nu ţie.

În al doilea rând, nu ai înţeles nimic din Dogma Imaculatei Concepţii. Dacă vrei să dovedeşti că nu este aşa, expune, te rog, conţinutul acestei dogme.

În al treilea rând, ţi-am mai spus: în Biserica Catolică există ascetism. Ai avut curiozitatea să verifici cum şi în ce fel trăiesc călugării cartusieni, despre care ţi-am spus ?

Doamne ajută.
Îmi cer iertare pentru că nu te-am înţeles, cu soră şi frate. Despre dogma eretică a imaculatei concepţii, am vorbit anterior. Spune unde nu ai înţeles, ce nu ai înţeles şi cu multă bucurie îţi voi mai explica. Dar parcă ai spus că nu eşti dispus să înţelegi şi să-ţi recunoşti greşelile. Totuşi nădăjduiesc. Doar să citeşti cu inimă bună ce am scris acolo. Spre ajutor şi întărire.

Ordinul cartusienilor, oricât de sărac ar trăi, nu sunt doar ei, mai sunt şi ordinul benedictin sau alţii că nu îi mai reţin aşa bine. Ei, totuşi şi de-ar fi în vârful muntelui, cu iarbă uscată, sunt împreună, le este mai uşor, se mai îngrijesc unii pe alţii, nu e ascetism, iubitul Domnului, nu e pustnicie.
Uite plecăm de la baza elementară:

ASCÉT, -Ă, s. m. și f. (Livr.) Pustnic, sihastru; fig. persoană care duce o viață austeră și retrasă. – Din fr. ascčte. Sursa: DEX '98 (1998)
ASCÉT s. v. pustnic. Sursa: Sinonime (2002)
ASCÉT, -Ă i m. rel. 1) Călugăr care s-a retras într-un loc ferit de lume, petrecându-și viața în post și rugăciuni; sihastru; schimnic; pustnic. 2) fig. Persoană care duce o viață austeră și retrasă. /<fr. ascete Sursa: NODEX (2002)
ASCÉT s.m. și f. Sihastru, anahoret, pustnic. ♦ (Fig.) Om care își impune o viață austeră și retrasă. [< fr. ascčte, lat. asceta, cf. gr. asketes – deprins, exercitat]. Sursa: DN (1986)
ASCÉT, -Ă s. m. f. 1. cel care practică ascetismul; pustnic. 2. (fig.) om care își impune o viață austeră și retrasă. (< fr. ascčte) Sursa: MDN (2000)
ASCÉT, -Ă, asceți, -te, s. m. și f. Pustnic, sihastru; fig. persoană care își impune o viață aspră și retrasă. – Fr. ascčte (< gr.). Sursa: DLRM (1958)
ascét - m. (vgr. asketés, exercitat: fr. ascčte). Sihastru, pustnic. Fig. Om retras și cumpătat. – La Dos. aschitŕc, (d. ngr. askitikós, ascetic, saŭ d. ngr. askítis cu sufixu -ac. V. schit). Sursa: Scriban (1939)

Cum să te fac să înţelegi altfel? Scrie şi în dex, pe net, că ascet e pustnic, nu o grămadă de oameni, care vor să imite ascetismul, oricât s-ar chinui, nu sunt asceţi, ci monahi. Romano-Catolici. Să-i mântuie Domnul şi pe ei cumva. Eresul romano-catolic nu are ascetism, nu are asceţi. Adică pustnici. Are doar monahism. Un fel. Adică mai multe soiuri. Adică monahism pervertit faţă de monahismul primar, autentic, pe care spre bucuria tuturor oamenilor, ortodocşii îl au. Înţelegi? E mură-n gură. Iartă-mi îndrăzneala.

Bucurii.

Iubitu Domnului, inca din secolul al V-lea, in Irlanda (inca incomplet crestinata de Sf Patrick la acea data) se practica pustnicia. Urme se mai vad si azi, ca aceasta:

http://www.historyworld.net/images/t...usexabi100.jpg

Referinte despre pustnicii catolici apuseni intalnim si in scrierile lui Ioan Cassian, un Sfant Parinte protoroman, mult venerat in Biserica Catolica.

Deosebirile dintre cenobiti si eremiti sunt teoretizate de Sf Toma din Aquino (Summa, quest 188), care arata in ce situatie este de preferat unul sau altul dintre modurile de viata calugareasca.

Iar daca vrei sa citesti un interviu cu o pustnica catolica din zilele noastre, citeste: http://www.catholicity.com/commentar...iss/08856.html

Asa ca lasa gogoasele in numele iubirii si treci la studiu inainte de a ridica piatra, spunand despre catolici ca nu au calugari retrasi, ca rad si curcile.

Inca ceva: practic toti calugarii rasariteni de care ai citit prin hagiografii erau catolici. De la Sf Antonie cel Mare si pana la Sf Simion Noul Teolog, ei, spre desoebire de tine, au trait in comuniune cu urmasul lui Petru si nu in schisma fata de el. Ia exemplu si intra in genunchi in cea mai apropiata biserica catolica, zicand: "Iarta, Doamne, ratacirii mele si ingaduie sa intru iarasi in turma Ta!". Desigur, daca esti sanatos la trup, poti amana momentul pana cand, cu ajutorul Sf Spirit, te dumiresti. Dar vezi, nu amana prea mult, ca nu stii cand vine ceasul numaratorii si te gaseste afara din Biserica lui Cristos pe care o ponegresti.

Doamne ajută.

Iubitul Domnului, hai să fim înţeleşi. Ce ne arăţi tu acolo în poză, s-a petrecut cum bine spui, în primele secole creştine. Când încă eresul romano-catolic nu era ieşit din Biserica Creştină. Atunci era o singură Biserică Creştină. Atunci da, erau pustnici. Când s-a început erezia, s-a dus şi pustnicia catolică pe apa sâmbetei, adică nu a mai existat.
Dacă-mi arăţi un pustnic romano-catolic, trăind doar el singur, afară de orice ordin, în ascetism, pustnicie, îţi sunt recunoscător, merg să vorbesc cu el. Numai arată-mi-l, că nu-i.

Da, pustnicii apuseni, de care vorbeşte Sfântul Ioan Casian, erau ai Bisericii Creştine, când erezia romano-catolică nu ieşise încă, iubitul Domnului, înţelegi? Toma de Aquino, (aflat în eresul romano-catolic, deci nu e sfânt) nu trebuie să se refere la ce "e de preferat". Toma vorbeşte chiar şi de eleganţă. Cine-a mai pomenit aşa ceva? În monahism, nu mai ai voia ta, cu atât mai mult în pustnicie. E ascultare, e sărăcie şi feciorie, nu mergi acolo să trăieşti în puf, ci să-ţi jertfeşti viaţa pentru oameni şi pentru preadulcele Hristos. Nu să ai de unde alege ce să faci, cum să faci, ca în ordinele ersului romano-catolic, nu-i voie aşa ceva. De ce spun asta? Pentru că şi azi, e la fel ca în primele veacuri creştine, în creştinismul original, autentic. Lucru care la erezie, nu mai e.

Călugării hagiografi erau creştini. Şi-atât. Nu se pomenea pe-atunci de catolic şi ortodox, căci încă erezia romano-catolică nu era înfiripată.
Da, iubitul Domnului, toată lumea a trăit în comuniune cu episcopul Romei, până când, întro zi, episcopul Romei nu a mai vrut să trăiască în armonie cu nimeni. Să acum să fiu ironic puţin, şi-a luat jucăriile de supărare, a declarat anateme în dreapta şi-n stânga, s-a numit urmaşul lui Petru şi locţiitorul lui Hristos pe pământ (luând locul Duhului Sfânt prin delcaraţia asta) şi a spus tuturor, că cine nu ascultă de el, îl ia naiba, că Dumnezeu nu îl va mai lua, că vorbeşte el cu Dumnezeu şi rezolvă treaba. Hai să fim serioşi.

Iubitul Domnului, ia seama bine la cuvintele ce îţi scriu acum, fi cu trezvie şi băgare de seamă la ce spun, căci îţi spun Adevărul: Aruncă ereziile şi vino acasă. Leapădă întunericul cu care ai fost învăţat şi vino acasă. Te aşteaptă însăsi Treimea Sfântă. Botează-te creştineşte, Împărtăşeşte-te cu Sfintele şi de viaţă făcătoarele, nemuritoarele lui Hristos Taine, Trupul şi Sângele Lui, şi propovăduieşte şi mărturiseşte pe Adevăratul Hristos până la ultima răsuflare de viaţă şi ultima picătură de sânge. Amin. Căci dacă te vei înverşuna cu tărie împotriva Mielului, şi nu vei dori Adevărul în viaţa ta, îţi va răspunde la Judecată Mielul, împotriva căruia erezia romano-catolică luptă şi îţi va zice: "Legaţi-l de picioare şi de mâini şi aruncaţi-l în întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor." (Matei 22, 13) la viermele neadormit şi la focul care nu se stinge, în iad. Nu în purgatoriu, că nu există aşa ceva. În iad, unde viermii îţi vor mânca la nesfârşit trupul tău, cel înviat întru osândă, şi în puroi viu vei sta pentru veşnicie. Aşa că hai acasă, iubitul meu frate. Nu mai sta în erezie, te rog şi te implor. Te iubesc. Şi infinit mai mult ca mine, Hristos te iubeşte. Dar nu te bagă cu forţa în Rai sau în iad. Hai acasă. Cât încă mai e timp.

Bucurii.

Daca admiti ca nu poti iubi, te contrazic spunandu-ti ca te iubesti pe tine insuti mai mult decat orice si, deci, nu poti respecta pe nimeni, nici pe tine.
Ortodox nu scrie in certificatul de botez, nici pe cladirea bisericii in care intri, ci in inima, unde numai Unul Dumnezeu se poate uita.
Prin urmare, nu spune tu ca esti ortodox, lasa faptele tale s-o dovedeasca, nu sa te contrazica.
Domnul sa fie cu tine!

Stimate coleg, ai idee ce fel de viata a dus roaba Domnului, Sfinta Teresa de Calcutta? Numai in puf nu a trait. Si cu ce s-a ocupat? Numai cu partasii politice cu mai-marii tarii sale, nu. Si nu e nici pe departe singura de acest fel din Biserica Catolica. Oameni de care Duhul Sfant si Isus ar/vor da marturie ca "faptele lor le urmeaza".

Si inca o data mi se confirma ca barbatii sunt psihologi mai buni decat femeile. Cel putin mai buni decat mine. Aveti dreptate.

papa de la Roma e cel mai mare eretic si un impostor sui-generis !

Desigur ca iubitul lui Dumnezu domn ortodox Daniel nu sufera de asemenea insusiri. Totusi, eu cel putin, consider necesar sa raspund nu pentru el, ci pentru altii care, citind ce scrie, ar putea spune "dom-le, dar daca e chiar asa ?" in baza unui rationament de tip "nu iese fum fara foc". De aceea se cuvine sa nu lasam nicio murdarie lansata in directia Sf Biserici fara raspuns. Murdarii de care, din pacate, Internetul e la fel de plin ca si lumea.

Eu insumi, desi ma consideram ca avand cele mai curate intentii, dar traind intr-un mediu ortodox intoxicat de otrava contra Bisericii Catolice, credeam cu toata sinceritatea ca apusenii fac cruce invers decat trebuie, ca purgatoriul e inventie omeneasca, papa un autocrat fara legatura cu vreun minister lasat de Cristos, "Isus" cu un singur "i" inseamna magar si alte aiureli din folclorul schismatic. Asa am crezut timp de ani de zile, pana la douazeci si ceva de ani. Tarziu m-am dumirit, abia in anii studentiei. Si, daca mi s-a intamplat mie sa cad in capcana defaimatorilor, li se poate intampla si altora.

Pe lângă faptul că eşti un modest, mai eşti şi cinstit.
Eşti dovada vie a modului cum lucrează răul.
Să dea Dumnezeu să te întorci la Sfânta Credinţă a bunicului tău!

Mi se pare că vă pierdeți vremea intrând în polemici unii cu alții. Ortodocșii ar trebui să-și vadă de ale lor, la fel și catolicii. Putem trăi foarte ușor în pace (cel puțin atâta timp cât papa și instituțiile sale nu pun presiune pe Biserica Ortodoxă pentru a o face să cadă în erezie).

Alte erezii:

1. Nemurirea sufletului, de unde rezulta chinurile nesfarsite pentru cei nemantuiti.
2. Sfintirea duminicii.
3. Multi intermediari intre om si Dumnezeu: preoti, papi, sfinti, Fecioara Maria.
4. Inchinarea la idoli(statui, icoane).

BC este desfranata din Apocalipsa ! Parasiti-o cat mai repede ca sa scapati de urgii !

Apreciez şarja amicală ce-mi era direct şi [ne]inocent adresată.:78:

Doamne fereşte.
Citind mi-am adus aminte din nou de ereziile adventiştilor, cum că sufletul e muritor. Au rezolvat-o ieftin, (cred ei), de le spune cineva că vor merge în iad, ei zic: ai vrea tu, nu există iad. Sunt zeci de versete Scripturistice care atestă iadul. Acele versete sunt Cuvântul lui Dumnezeu Însuşi, care confirmă. Dar vor nu vor, de o vor ţine tot aşa, vor merge în iadul cel pregătit diavolilor: "Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui." zice la Matei 25, 41. Anatema!

Aici, pe forum, nu doar că nu vreau să fac off-topic, dar voi răspunde, cu mult drag, mărturisind Adevărul, împotriva ereziilor romano-catolice, în acest topic, celor ce doresc să înţeleagă şi să se poată feri de eresul romano-catolic. Nu voi răspunde ereziilor noilor protestanţi. Şi nicidecum cât de mult mă iubesc pe mine sau iubesc pe alţii, sau cât mă respect pe mine şi cât respect pe alţii. Asta e între mine şi Dumnezeu. Sunt aici ca să ajut în măsura putinţei şi credinţei şi să mărturisesc. Atât. Şi nici la cuvinte ironice, zeflemitoare cu caracter de orice fel, numai creştin nu, adresate mie sau vreunui alt om. Sunt aici doar să vă ajut şi să mărturisesc, repet. Atât.

Să revenim. Teresa de Calcutta ? Să aibă Domnul milă şi de ea. Dar tu ai idee, cum trăiau aborigenii din Australia? Sau pieile roşii din America precolumbiană? Sau mongolii înainte de dinastia Khanilor? Sau chinezii în dinastia Choi Min? Sau cum încă trăiesc sute de mii de sate africane? Nu ai habar, nici eu nu am, doar am citit câte ceva, despre fiecare. Crezi că ei nu căutau pe Dumnezeu, nu se întrebau, cine este? Unde este? Nu îi căutau manifestările în natură, sau în animale, în ploi şi fulgere? În pământ, în munţii, câmpii şi ape? Cum încă fac hinduşii, de exemplu? Hinduismul de exemplu are peste 33 de milioane de zei, mici şi mari. Acolo luptă. La ei luptă. Sunt în continuă căutare. Fiecare animal e un zeu, fiecare fenomen al naturii. Aşa caută ei pe Dumnezeu. Sfântul Vasile cel Mare în Hexaimeron vorbeşte minunat despre ei. Vom vorbi poate despre asta, în alt topic. Deci, acolo luptă. Iar tu vi să ne spui de Teresa de Calcutta, care spunea oamenilor să se împărtăşească cu azimă, fără sângele Domnului, cu aluat nedospit, ce simbolizează veşnică nepregătire. Şi care îndemna oamenii să se închine omului apostat de la Roma, numindu-l Sfânt? Şi poate mai ai pretenţii să o numeşti şi ascetă. Ruşine. Atunci anatema pentru Teresa de Calcutta, pentru că prin ea, sau pierdut, e de ajuns chiar şi un suflet. Şi Anatema şi tuturor "sfinţilor" romano-catolici de după Schisma de la 1054, căci prin ei a venit tot întunericul necredinţei care este azi în lume ! Pentru că încă caută şi azi să piardă suflete. Şi nu vor să vadă că prin ei, întunericul necredinţei oamenilor în Dumnezeu, se face tot mai mare.
Mai uşor va fi păgânilor şi aborigenilor în ceasurile Judecăţii decât lui Teresa de Calcutta şi celor ca ea. Vai!

TUTUROR "sfinţilor" romano-catolici, eresului romano-catolic şi alţii care se vor mai declara creştini şi sfinţi, din "creştinismul" apusean de după 1054, le va spune Dumnezeu Hristos alături de adevăraţii Sfinţi ai săi:
"Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu în numele Tău am proorocit şi nu în numele Tău am scos demoni şi nu în numele Tău minuni multe am făcut? Şi atunci voi mărturisi lor: Niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Depărtaţi-vă de la Mine cei ce lucraţi fărădelegea." MATEI 7, 21-23.
Iar fărădelegea este erezia sau neadevărul. Anatema pentru toată erezia şi neadevărul, pierzător de suflete şi mântuire.
Una este să cauţi pe Dumnezeu şi alta este să-L găsesti. Apoi când L-ai găsit, să-L urmezi. Cât mai fidel cu putinţă. Cât mai scripturistic, autentic şi originar posibil, ca în primele veacuri creştine, fără inovaţii şi idei străine Adevărului. Teresa şi alţii ca ea, ce se numesc creştini, vor fi judecaţi precum păgânii, sau mai rău, pentru că au cunoscut Adevărul, care era chiar sub ochii lor, în Sfânta Scriptură şi adevăraţii creştini, rămaşi, numiţi politic, ortodocşi; şi i-au văzut, şi i-au ignorat, i-au hulit, i-au alungat şi batjocorit. Dacă pe mine lumea Mă urăşte, şi pe voi vă va urâ, spune Domnul.
Voi toţi, de atunci şi de acum, veţi lua mai mare osândă ca un păgân, căci aţi văzut şi nu aţi crezut, aţi auzit, dar nu aţi împlinit.

Acestea fiind spuse, mai spun doar VAI VOUĂ ERETICILOR ROMANO-CATOLICI ÎN ZIUA JUDECĂŢII VA FI. VAI VOUĂ PROTESTANŢILOR ÎMPOTRIVA ADEVĂRULUI, DE TOATE FELURILE DE PE TOT PĂMÂNTUL. Mai uşor va fi sodomei şi gomorei în ceasurile acelea decât vouă. Vai vouă pentru înverşunarea inimilor voastre de acum şi din ceasul morţii voastre.

Undeva, mai sus, spuneam că fanatismului anti-catolic rareori îi lipseşte un moment de evidentă rupere de realitate.

Acum, mă văd silit să spun că rareori îi lipseşte şi un moment de umor involuntar.

Sigur, la o primă vedere, afirmaţii precum cea citată mai sus tind să ne stârnească dezgustul şi mânia, dar, să stăm şi să judecăm bine, şi vom vedea că imaginea unui oarecare Daniel de pe forumul ortodox, autointitulat profesor în ale credinţei, care aruncă anateme asupra Sfintei Theresa de Calcutta, este amuzantă... Eu sunt sigur că Sfînta zâmbeşte, văzând de sus asemenea conduite. Ea, care şi-a petrecut viaţa în imitaţia lui Cristos, îngrijind pe nefericiţii lumii acesteia, ştie probabil mai bine decât noi în ce măsură problemele sufleteşti se pot transpune în atitudini ciudate, greu de înţeles; dar ştie şi că îndurarea lui Dumnezeu este mai mare decât nebunia lumii.

Că aţi început să împroşcaţi cu tunete, fulgere şi afurisenii pe adventişti nu mă miră, dar fie vorba între noi: e ruşinos că un adventist trebuie să vă tragă de mânecă legat de furioasele anateme asupra maicii Tereza! Nu e frumos domnu' Daniel!:68: Şi uite că v-au pierit şi "Bucurii"-le...


Dar cine v-a indus în eroare domnu' Ortodox? Adventiştii nu neagă existenţa lui (a Iadului), ci atrag atenţia că nu s-au aprins încă focurile lui. Iar dacă vă referiţi la zecile de versete biblice cu termenul "hades", acelea desemnează locuinţa morţilor, mormântul, groapa din cimitir. În rest, e o simplă confuzie între termeni.
Bucurii!

Voi aveţi impresia dragilor, că eu sau alţi ortodocşi am acceptat aşa... hop tronc să fim ortodocşi? Că aşa ni s-a părut nouă, după un vis fain ce l-am avut.

Vă înşelaţi amarnic de credeţi asta.

Cel puţin eu, ticălosul, în timpul cât eram în seminar, am citit o groază de cărţi despre alte religii, despre alte confesiuni creştine şi foarte puţine despre ortodoxie. Îmi era sete ! Foarte sete să aflu ce-i de capu lumii ăsteia? Cei de capu nostru? La fel şi foarte diferiţi în acelaşi timp, la faţă, la gândire, la acţiuni, etc.
Abea în facultate, am început să adâncesc dulcea noastră credinţă, când am simţit întâi că aici e Acasă.

Unde-i Dumnezeu? Unde-i, mă întrebam? Am văzut moschei, în sinagogi, temple hinduse, adunările romano-catolicilor, ale adventiştilor, baptiştilor, penticostalilor, mormonilor, martorilor lui iehova, să-mi fie spre smerenie, am putut să le văd. Şi să-mi ierte Dumnezeu, că am mers să văd cum se închină oamenii direct diavolilor. Şi nu L-am găsit pe Dumnezeu acolo, niciunde.

Iar de fiecare dată când intram într-o Biserică Ortodoxă, mă simţeam Acasă. SFÂNTĂ ORTODOXIE, MIREASA LUI HRISTOS PREAFRUMOASĂ, preadulcea mea Biserică Creştină, curată, nevinovată, simplă şi suavă, gingaşă, precum Sfânta Icoană a Maicii Domnului, aşa e Biserica lui Hristos Creştină, numită Ortodoxă. Aici e Adevărul. Aici e Hristos. Pururi va fi. Amin. De o mie de ori pe zi de-aş putea muri pentru ea, mărturisind Adevărul Unic din ea, aş face-o. Fără nici un regret, fără nici o îndoială. Căci "am văzut lumina cea adevărată", cum se cântă după Sfânta Împărtăşanie. Fără cuvinte.
Departe de mine titlul de profesor sau preot, iubiţii Domnului, eu sunt un paznic întro parcare în londra, poate cel mai păcătos oraş din lume, iar după ce mă voi căsători, cu mila Domnului, atunci, cu pogorământ de la El, voi lua cu veşnică nevrednicie tainele slujirii Lui, în Taina Preoţiei. Până atunci poate mor, adorm. Slavă Domnului pentru toate.

Iertaţi-mă şi pomeniţi pe cel mai mic între oameni.

Vă iertăm pentru că v-aţi trezit, pe nepusă masă, să aruncaţi cu anateme asupra unor oameni. Sunteţi iertat. Dar vă rog eu: să nu mai faceţi, că e urât în ochii lui Dumnezau.

Fără supărare, cam aşa avem impresia, poate nu "hop tronc", dar măcar "Splash!"- vorba londonezului. Afară de cazul -şi în acest caz îmi cer iertăciune- că proveniţi din alt mediu creştin decât cel ortodox.

Adică aduceţi argumentul sentimental îndrituit a-l aduce orice creştin născut în altă confesiune. Frumos, poetic, dar nu suficient când vorbim de Adevăr.

Scrie undeva, preferabil in Biblie, ca aceasta setntinta, folosita des de (unii) ortodocsi contra ne-ortodocsilor, nu va fi data si impotriva unor ortodocsi ?