Eu si ea, casatorie acum sau mai tarziu
 

Se da urmatoarea problema: Eu si o ea . Varsta 24 de ani. Suntem impreuna de 7 luni de zile.
Timp in care am petrecut multe momente frumoase, dar si multe momente tensionante ( in care eram decisi sa punem punct relatiei ).
Ea isi doreste cat mai rapid cu putinta sa se casatoreasca ( "sa nu mai traiasca in pacat" ) insa eu nu doresc sa fac atat de repede acest pas din urmatoarele motive:
1. Avand in vedere ca au fost certuri destul de dese in care eram la un pas sa ne despartim, doresc sa mai las un timp de cunoastere ( chiar si un preot ma sfatuia sa fac asta ).
2. Mai intai de toate, as dori sa ne mutam impreuna ( deocamdata locuim separat ) pentru a ne cunoaste si mai bine si a trece impreuna prin unele etape ale vietii...sa vedem cum reactionam in unele momente, daca ne putem tolera unele tabieturi etc.
3. Nu avem o situatie financiara foarte buna incat sa se gandeasca la casatorie.

Avand in vedere "problema" de mai sus, cum ar trebui sa procedez?
Ea sustine sus si tare, ca nu mai are "timp de pierdut" , si daca nu ma hotarasc, ea ar vrea sa ne despartim. ( Nu stiu ce sa cred, daca ar fi in stare sa faca acest lucru, insa in alta ordine de idei, mi-as dori sa fac acest pas cand simt si eu, nu doar fortat de imprejurari ).

Astept cu interes, sfaturile voastre.

Multumesc.

Draga Marian,cred ca esti singurul in masura sa stie cum sa procedeze,iar citind ceea ce ai scris mai sus,raspunsul ti l-ai dat singur si anume ca nu simti sa faci acest pas acum si mai ales fiind fortat de imprejurari sau de presiunile partenerei tale.
Cine stie,poate astepti confirmarile noastre,insa,dincolo de ce ti-ar spune oricine,inclusiv prietena ta,cred ca cel mai important lucru in decizia pe care o vei lua este sa te simti impacat cu tine insuti.

Multumesc de raspuns.
Mai mult de atat, as vrea sa stiu cum o pot convinge sa mai amanam putin "marele moment". Nu sunt dispus sa o pierd, si o vad ca fiind viitoarea mea sotie, dar nu este acum momentul, si ea nu vrea sa inteleaga acest lucru.
Cand imi spune sa grabim lucrul acesta sa se intample, doreste din urmatoarele motive:
Ca traim in pacat ( nefiind casatoriti ) , ca avem relatii intime si ca dupa casatorie o sa fie altfel, o sa primim ajutor de la Dumnezeu pentru rezolvarea problemelor etc.

Spun asta deoarece a avut momente in care mi-a spus ca e dispusa sa faca acest "compromis" sa ne mutam impreuna inainte de casatorie. ( Poate atunci o sa decopar sau o sa descopere ca nu poate sa tolereze anumite lucruri, pe care nu le-ar putea afla, daca nu am face acest pas). Dincolo de principiul cu concubinajul vad un lucru util in asta.
Nu vreau sa o presez cu chestia asta, vreau sa o fac sa inteleaga ca e bine si pentru ea daca amanam momentul.

Este o hotarare grea, iar tu esti singurul care poate lua o decizie. Faptul ca ai deschis subiectul pe forum este un lucru bun, vei vedea ca sunt multi useri cu experienta, cu o viziune matura asupra lucrurilor. Personal cred ca pentru a face pasul acesta (la casatorie ma refer) iti trebuie si putina "nebunie" in sensul bun al cuvantului, un fel de curaj, dar asta doar daca esti convins ca cea de langa tine este sotia potrivita.

Nelinistea ta porneste de la faptul ca nu esti sigur ca ea este aleasa, sau din motive financiare?

Daca ati avea un duhovnic comun, v-ar ajuta mult. Chiar daca suna ca o replica standard, eu cred cu toata taria, ca o rugaciune facuta impreuna catre un Sfant, va poate ajuta sa luati hotararea corecta.

Mi-am adus aminte de parintii mei. Tata a fost hotarat de la inceput, de la a doua intalnire a fost convins ca ea este EA, mama nu vroia, bineinteles, ca e prea repede etc. etc. La un moment dat (dupa cateva luni) vine si-i spune "sa stii ca mi-am facut analizele ... dar vezi ca n-am sa le mai repet" :10:

Sfatul meu Marian e ca ambii trebuie sa va doriti asta si chiar daca unul pare ca forteaza, ca-si doreste mai mult, celalalt nu trebuie sa intre in casnicie cu inima indoita.

Daca ea isi doreste o familie si tu nu, mai bine e sa va continuati drumurile voastre separat.

cu un preot ortodox ati discutat cu privire la ceea ce tu numesti acest "compromis"?

vezi ca Dumnezeu numeste altfel acest pacat de moarte...

Nelinistea porneste putin din ambele motive numite de tine. Dar mai mult din motivele financiare. ( Plus ca nici ai mei nu prea sunt de acord, sa fac de acum pasul, dar asta nu inseamna ca nu sunt de acord cu ea ).

Sigur, asta si incerc sa fac.

Te grabesti cu acest sfat, nu am spus ca nu-mi doresc o familie cu ea! Am spus ca nu vreau sa fac pasul in acest moment. Este o diferenta.

Mi-a spus sa nu ma grabesc, sa mai las timpul sa curga sa ne cunoastem ( nu era parintele duhovnic, ci un preot de la o biserica apropiata de mine ).

Si la ce se asteapta de la acest forum? Sa incurajam concubinajul? Nici nu si- a scris apartenenta religioasa la profil.

Niciunul din cei care au raspuns, n-a incurajat concubinajul, ci fiecare s-a oprit asupra unui aspect.

In principiu, ea are dreptate. Legaturile trupesti inainte de casatorie inseamna pacat si sunt materie grava.

Daca cedati tentatiei gandirii de tip "acum nu e momentul", atunci niciodata nu va fi momentul nici sa va casatoriti, nici sa aveti copii, nici sa faceti alti pasi importanti in viata.

Ideea dv de a va cunoaste mai bine e OK, desi trebuie observat ca 7 luni reprezinta, de regula, un interval suficient pentru a va da seama daca o femeie ar fi o sotie buna sau nu. Daca, totusi, nu vi se pare suficient ori aveti indoieli, bine faceti daca va luati tot timpul necesar. In acest caz, insa, renuntati la concubinaj si traiul in pacat.

Deci, nu aveti motive sa va despartiti. Fie va casatoriti acum, fie mai amanati traind ca doi indragostiti in castitate.

Compromisul compromite.
Nu va va aduce foloase.

Mai spui ca tu nu vrei acuma; ce sperante sunt ca vei vrea candva? Deci, de ce sa va mutati impreuna, mai ales ca nu va va fi de "folos"?
Nici tu nu ti-ai fixat o data macar orientativ, care sa te angajeze si pe care s-o respecti; rezulta ca tu de fapt nu esti pregatit sa te insori.
Nu te ascunde dupa deget!

Sa ne cunoastem mai bine, in momentele in care locuim impreuna.
Sa vad ce reactii va avea cand vom avea banii la un loc in casa, cand o sa ne confruntam cu unele probleme financiare s.a.m.d.


Imi place cum ai pus problema, mai ales in ceea ce priveste finalul acestui mail.
Imi place ca ma doreste de sot, asa cum sunt eu, fara averi sau mai stiu eu ce.
De aceea ma face sa cred, ca trebuie sa fac pasul, sa ne casatorim.


Avem acelasi parinte duhovnic, iar data viitoare cand vom merge la spovedanie mi-am propus sa ii cer sfatul privind aceasta situatie.

Repet: te ascunde dupa deget!
Niciodata banii nu sunt de ajuns, ba mai mult, ei sunt sursa de cearta; nu trebuie sa stati impreuna ca sa va certati.



O ocazie mai buna nu va fi mai tarziu.

Oricum daca se hotarasc sa se casatoreasca, nu o vor face acum, ci peste un an , deci vor avea timp sa se cunoasca.
Daca te-ai logodi, ea ar fi linistita ca intr-adevar doresti sa te casatoresti, sa-ti intemeiezi o familie cu ea.

Eu am zis ca cel mai bine e fiecare cu drumul lui, dar separat. Ai intrebat- eu am raspuns! Ca nu- ti iese tie la socoteala asta-i altceva!

Cand ne-am casatorit eu aveam 23 de ani iar sotul meu 25 de ani. Vestea a fost un soc pentru parintii nostri care nu se asteptau la acest pas. Sotul meu m-a cerut in casatorie dupa sase luni de prietenie. Dupa ce am spus DA din tot sufletul, pentru ca am simtit ca este sotul pe care mi-l doresc, a urmat apoi o perioada in care m-am speriat de ce va urma (realizam importanta faptului). Material nu stateam prea bine, nu avem nici acum casa noastra, dar avem doi copii minunati si sanatosi si avem mare incredere ca intr-o buna zi vom avea si o casa. Sunt de acord cu domnul Dragomir cand spune:

Oricum perioada in care veti locui impreuna poate sa fie inselatoare. Spun asta deoarece acomodarea este in general grea, se spune ca primii doi ani de casnicie sunt critici, altii cred ca cei mai grei sunt primii cinci ani, deoarece sotii sunt ca doua pietre tari ce se slefuiesc in timp.

Salut, Marius, si eu am 24 de ani. Cred ca daca tu nu esti sigur ca vrei sa faci acest pas, pentru ca nu ai suficienta incredere in tine, nici in ea, niic in voi doi ca pereche, atunci chiar nu e cazul sa o mai lungiti aiurea. Pentru ca timpul trece foarte repede, poate ca ea are planuri mai serioase decat tine. Bani suficienti nu vor fi niciodata.
Eu sunt fata si sincer nu as dori deloc sa imi pierd acesti ani ai tineretii mele cu unul care nu are incredere in mine sau care asculta mai mult de parinti decat sa isi asume anumite responsabilitati, parerea mea! Acum, daca tu o iubesti pe ea, ar trebui sa iei o hotarare, nu sa o amagesti si sa te amgesti singur cu niste promisuni pe care nu stii daca le vei putea indeplini vreodata.

Tu cand vrei sa iti iei o masina, cat timp te lasa aia s-o testezi? Cat timp ti-o lasa pe mina si dupa cat timp trebuie sa le-o aduci inapoi la fel de perfecta cum ai luat-o?

Ce, iti da cineva masina acasa s-o testezi cat timp ai tu chef, in speranta ca odata si odata poate ca vei vrea sa o iei de tot?

Iar daca nu ai bani s-o cumperi, crezi ca te lasa s-o testezi cat ai tu chef?

Te lasa cateva minute, un drive-test sau hai doua, apoi gata, fie o iei, fie o lasi.

Tu ai avut la dispozitie mai mult decat un drive-test cu fata asta! Ai avut la dispozitie 7 luni!
Ba mai mult, niciodata nu o poti aduce inapoi la fel cum ai luat-o, macar pentru simplul motiv ca trece timpul si imbatraneste.

Ce te astepti sa o iei acasa si s-o folosesti pina ce (sau daca) vei avea tu vreodata chef s-o iei de tot, sau bani s-o tii?

Nici macar o masina, un obiect nu ti-l da nimeni sa-l folosesti cat vrei pina te hotarasti daca il vrei de tot sau nu, cu atat mai putin un om!

Cred ca daca te iubeste, te poate intelege :)

Cu siguranta ca un eventual divort e mai traumatizant.

Cred ca daca o iubesti, o poti intelege :)

Cu siguranta ca un eventual divort e mai traumatizant

Lasa-ma sa ghicesc: esti fata.

M-am gandit la logodna, pentru ca ea sa fie mai linistita si sa-i arat si intr-un alt mod ca eu chiar imi doresc o familie cu ea, insa parintele duhovnic nu prea este de acord cu logodna.

Ce imi poti spune despre logodna?

Ideea este ca ea ar vrea sa ne casatorim cat mai repede. Anul acesta, nu la anu'.


Stiu ca poate fi putin inselatoare, dar ne mai cunoastem, si poate reusim sa mai lasam unul de la celalalt. ( Aici avem mult de lucrat, amandoi suntem caractere tari...la teorie stim cum sta treaba, si cum ar trebui sa procedam, dar practica ne termina )

Sper sa ma inteleaga. In zilele de azi rata divortului a crescut semnificativ si nu as vrea sa ajut la cresterea ei. De aceeai, aman momentul.

Iar una din cauzele principale este concubinajul.

Uite, poate iti faci timp sa asculti. Parintele Tanase (cel de la Valea Plopului) are o gramada de conferinte si sfaturi ptr. tineri,prietenie,casatorie,soti, familie. Las aici link-ul catre o conferinta exact despre tema asta, poate te vor ajuta sfaturile acestui parinte drag:
Noaptea nuntii

+ De la prietenie la iubire ; Casatoria de proba

Inca ceva, tu doresti sfaturi din punct de vedere ortodox sau umaniste?

Nu cred ca e nevoie de "casatorie de proba" ca sa va cunoasteti.

E suficienta o doza de sinceritate si sa luati la rand toate capitolele casniciei (verbal ...) si sa vedeti ce parere aveti fiecare.
Ex.

Cum va place mancarea? Cine va face mancare, cine stie sa faca mancare?

Banii - cum vedeti gestionarea lor? Care inclina spre economisire, care inclina spre cheltiala, pe ce ar cheltui fiecare banii, ce pasiuni are fiecare (pasiuni care implica si cheltuieli mai serioase), etc.

Timpul liber - cum va ganditi fiecare sa petreceti timpul liber, etc.

Copiii - cati vrei, cat de mult doreste fiecare sa se implice in cresterea lor, etc.

Etc. - ....

Oricum, nu te astepta sa afli toate lucrurile astea din experienta de cateva luni pentru ca e nevoie de ani buni si chiar si asa, chiar daca exista nepotriviri, atat timp cat exista dragoste, diferentele care ar trebui sa genereze conflicte se diminueaza si chiar dispar.

Pentru ca ce nu acopera o astfel de cunoasterea, teoretica - ar trebui sa acopere dragostea.
Daca este.

Dupa cum ai pus tu problema, mai bine rupeti deja relatia si va vedeti deja de drumul vostru fiecare.
Din ce spui tu, se pare ca relatia este deja intr-un impas major.

Ea vrea cat mai repede casatorie "ca sa nu traiti in pacat". Ti-a spus vreodata ca esti barbatul la carea a visat?
Tu vrei mai incolo ca sa va testati unul pe altul. Evident, ti-e teama.

Dragostea unde este in toata ecutia asta?

Teama e un indiciu - arata ca ceva lipseste si nu e vorba in mod necesar de cunoastere, cat de dragoste.

"În iubire nu este frică, ci iubirea desăvârşită alungă frica" (1Ioan4:18)

Casatoria (adevarata) se face din dragoste (care implica incredere si credinta).
Concubinajul - din indoiala care nu e in nici un caz semn de bun augur pentru o relatie.

In orice caz, casatoria are multe ispite, vor fi destule momente in care iti va parea rau pentru alegerea facuta.

In astfel de momente e bine sa-ti aduci aminte DE CE ai facut acea alegere si e bine sa ai un raspuns f. bun, pe care sa nu-l uiti niciodata si mai ales, sa fii sigur ca nu se va schimba niciodata.

Frate cred ca cel mai important (si cel mai greu) e sa "gandesti" cu inima.

Puneti-va sub ocrotirea aceluiasi duhovnic si cautati voia lui Dumnezeu in toate. Daca stiti ca nu e bine sa traiti in pacat, gasiti o cale ca, fiind sinceri unul cu altul, sa renuntati la pacat. Ori va despartiti, ori va casatoriti. Pacatul la pacat trage.

Pune-te putin si in locul ei. Pe ea o tot ,,probezi'' pana cand se ofileste, iar tu ramai liber de orice obligatie. Daca ramane gravida, o indemni probabil sa faca avort. In asemenea conditii, necuratul ara brazda adanca intre voi.

Problema unor tineri este ca nu vor sa-si asume obligatii si sa considere calea casatoriei o cale de mantuire, considerand cu egoism ca se pot folosi de celalalt ca de un obiect pe care-l arunca atunci cand nu mai corespunde exigentelor.

Inchipuie-ti ca prietena ta e fetita ta. Cum ai reactiona in calitate de parinte al ei? Se intampla ca anumite greseli pe care le facem in tinerete sa ne urmareasca atunci cand si noi avem propriii copii.

Verifica-ti sentimentele si da-i fetei un raspuns sincer: da sau nu. Daca nu-ti place suficient tie, poate ca ii place altcuiva...

Din punct de vedere ortodox.
De asemenea, as dori sa stiu daca ea este de acord sa mai stam un timp impreuna ( asa in pacat cum se spune ) ce cale trebuie sa urmam apoi spre mantuire. ( rugaciune, canon s.a.m.d )
Imi place sa cred ca nu este chiar un pacat strigator la cer, si exista o cale prin care sa ne mantuim.

Eu zic ca exista dragoste intre noi, astfel nu am mai fi trecut peste toate problemele.
( si au fost destule...)
Stii tu, la teorie zicem multi ca facem, ca dregem...dar aflati in fata problemelor, nu o sa reactionam mereu cum ne-am propus. Stiu ca nu putem fi perfecti, nici nu caut perfectiunea...dar nici nu doresc sa stau cu o persoana cu care sa ma cert/contrazic in fiecare zi.
Ea incepe discutii de la lucruri simple, cand nu zic un lucru mic/simplu , vede negru in fata ochilor, si desparte firul in 4. De asemenea, se intampla sa ii dau un mesaj simplu, si isi face fel de fel de ganduri, de parca i-as scrie metafore si se gandeste la semnificatia cuvintelor.
I-am spus ca vreau sa ne relaxam, sa fim mai calmi pentru ca viata e scurta iar noi stam majoritatea timpului incordati, suparati si nemultumiti.



Am deschis subiectul casatoriei ca doresc sa fac acest pas, dar vreau sa simt si eu cu adevarat, nu doar sa fiu constrans de situatie ( de ea ) sau de religie. ( sa nu traim in pacat). Imi place sa cred ca daca ea ma iubeste cu adevarat, nu se va desparti de mine pentru motivul ca nu ne casatorim cand si-ar dori ea, si ne-am casatori cu 6 luni mai tarziu de exemplu.
Vreau sa inteleaga, ca nu-mi doresc sa avem mare avere, apartament, masina etc inainte de casatorie, dar nu sunt de acord nici sa facem credit ca sa putem face nunta.

Prietena d-voastra are dreptate ,daca vreti sa mai amanati ,puteti mentine o relatie platonica
Nu cred ca ea ar fi impotriva si corect ar fi sa nu ii propuneti sa se mute cu d-voastra

Eu cred ca ar fi mai sanatos sa va puneti problema "cum sa ne abtinem" decat sa cauti oameni care sa-ti spuna "hai ca nu e cine stie ce".

Poate chestia cu pacatul ti se pare nitel cam abstracta, ei bine sexualitatea nu e o chestie pur fizica - in contextul unei relatii marcata de incertituini s-ar putea sa aiba efecte nu tocmai ziditoare pentru relatie.

In plus, atunci cand omul face casa buna cu pacatul, harul ramane pe afara si la fel si virtutile necesare pentru desfasurarea armonioasa a unei relatii (mai ales cand exista probleme) - rabdarea, dragostea.

Depinde cum definesti dragostea.
In adevaratul sens al cuvantului, nu este atasament sentimental nu este un sentiment izvorat din satisfacerea unei utilitati.
Cuvantul cheie este sacrificiu.

Ai si tu dreptate.
Chiar si o relatie "normala" are greutatile ei pe parcurs, de ce sa pornesti cu diferente majore din start?

Uite vezi, deja aveti probleme destul de complicate de rezolvat, si fara sa locuiti impreuna. De ce ar trebui sa complicati si mai mult lucrurile, cu ce ar ajuta asta la viitorul relatiei?

Ea s-ar putea sa aiba niste traume sentimentale pe care tu nu le intelegi, sau poate e vorba doar de o nesiguranta, si e de inteles din perspectiva ei - la unele femei atunci cand sexul se combina cu incertitudinea viitorului unei relatii apare si un sentiment de panica, o micro-paranoia ca sa zic asa.

De suportat va suporta cumva starea asta dar poate sa nu fie de bine - intr-un fel sau altul va refula tensiunea, barbatul o va considera ciudata si se va departa si mai mult, ea va fi si mai panicata si tot asa pana relatia se distruge complet.

S-ar putea ca ea sa-si doreasca cu adevarat casatoria asta dar daca tu nu o ceri si ii propui tot felul de experimente, in loc de dragoste sau/si entuziasm va experimenta mai degraba angoasa.

Si fiind femeie nu-ti va spune niciodata direct "dar nu ma mai ceri o data?" ci mai degraba indirect (pacatul..).

Poate citind cele de mai sus ai sa intelegi ca indoiala ta nu prea o duce pe culmile fericirii, indoiala ta generaza indoiala si in chestiuni de genul asta, femeile nu reactioneaza bine la indoiala (celuilalt).

Cele 6 luni intarziere (maxim) sunt o certitudine? In mod sigur nu.

Pai aici e simplu oarecum: daca aveti suficienti invitati ca sa va acoperiti cheltuielile de nunta (mare) + sa va ramana niste bani, imprumutati de undeva pentru 1-2saptamani (ai ei, ai tai, colegi, prieteni - nu neaparat toata suma dintr-un singur loc).

Daca nu, o mica petrecere restransa, de cateva ore, unde invitati doar rudele si apropiatii si atat - rezervarea si un meniu nu prea sofisticat, nu ajunge cine stie ce cat si chiar daca veti primi mai putini bani, s-ar putea chiar sa fiti pe plus.

Eu si ea casatorie acum sau mai tarziu
 

Doar voi doi- cu ajutorul lui Dumnezeu- puteti raspunde la aceasta intrebare! Daca va iubiti cu adevarat, cu siguranta veti depasi toate probleme si neintelegerile si veti ajunge la un consens in orice privinta! Sa comentez mai mult de atat pe marginea acestui subiect nu cred ca are sens

Sunteti inca tineri (nu prea tineri pentru o casatorie, dar aveti timp, casatoria ar trebui sa fie pe viata). Daca cel putin unul dintre voi nu e inca maturizat, nu e pregatit pt un asemena pas care implica responsabilitati,sau vrea sa mai "copilareasca" (asta insemnand sa fii independent, sa nu fii constrans cu banii, cu spatiul in care nu mai esti singur, cu dorinte pe care nu le mai poti realiza dupa casatorie dar la care tii neaparat etc) atunci mai bine mai asteptati pana cand aveti amandoi certitudinea ca sunteti dispusi sa porniti pe drumul asta.

Ce inseamna casatoria? Inseamna unirea a doi oameni pregatiti sau hotarati cu scopul de a intemeia o familie si ea da ocazia la cel putin atatea pacate cate se pot face si fara casatorie.

Nu cred ca lipsa banilor, a unei locuinte sau a cunoasterii celuilalt (inclusiv locuitul ca proba impreuna) e problema; stiu personal cazuri care si-au dorit cu adevarat sa faca pasul asta si nu au mai tinut seama ca traiesc in aceeasi casa cu parintii sau ca sunt intretinuti de ei, desi au si ei un salariu dar nu suficient pentru toate nevoile.

Nu ma gandesc momentan decat la doua motive pentru care o fata ar dori sa grabeasca casatoria: aparitia unui copil care ar trebui sa se nasca intr-o familie sau frica de a nu se razgandi partenerul.

Incearca sa vorbesti cu ea sa afli ce o nelinisteste (daca e vorba de pacat, cum ziceam, si dupa casatorie se pot face pacate, si inainte de casatorie se poate trai virtuos, depinde de voi), nu-i mai impune conditii (asemenea santajului) ca locuitul impreuna.

Daca exista iubirea, important e sa fiti impreuna, si unul va trebui sa faca un sacrificiu pentru ca nu ganditi la fel, depinde cine e mai puternic ca sa si-l asume.

Numai bine!

Eh, usor de zis, cam greu de facut.
Insa si aici e usoara problema.
Nunta crestina cu muzica bisericeasca sau nunta obisnuita. ( cu o formatie care canta )

Intarirea relatiei prin sexualitate este iluzorie.
Calmul adus astfel este temporar si nu rezolva adevaratele probleme.

Ceea ce ii oferi tu astfel i-ar putea oferi la fel de bine (sau mai bine?) milioane de alti barbati.

Asa cum ti-am explicat ar putea chiar complica lucrurile in unele cazuri, pe fondul altor probleme si incertitudini.
Trebuie sa fii un observator f. atent ca sa vezi implicatiile si de multe ori se vad doar intr-un anumit context delicat.

Problemele nu se rezolva "inainte" dar trebuie macar sa vezi daca sunt rezolvabile.

Adica - cum priveste fiecare institutia casatoriei? Daca divortul este vazut ca o optiune ulterioara (sau respins doar datorita dificultatilor legale) atunci nu are sens.

Daca reactioneaza violent la certuri, intreba-te de ce. Tu esti suficient de calm, nu o provoci in nici un fel? O face cumva ca asa a vazut la ea in familie (apropo, sa vezi cum sunt si parintii ei) sau pentru ca ii este teama ca relatia ar putea esua dramatic, sau e doar o chestiune de temperament, etc.?
Stie sa-si recunoasca greselile, sa-si ceara iertare?
etc.

Cununia la Biserica, pe urma o masa la un restaurat cu cei mai apropiat - depinde de tine ce muzica alegi, poate sa fie cea care este in mod curent la restaurant, nici nu e obligatorie la o adica.

Un meniu si rezervare chiar la sfarsit de saptamana (nu scapi cuvantul "nunta") pentru cca. 20-25 persoane nu ajunge mai mult de 1000ron (cu rezervare) chiar intr-un restaurat decent.