|
O poveste care sa ne dea de gandit!
buna seara tuturor! ma numesc Camy si m-am inregistrat de foarte putin timp pe site-ul vostru.
ca probabil foarte multi altii, am venit sa impartasesc cu voi ce s-a intamplat cu sufletul meu in ultimile zile, si sa va cer sa imi dati un sfat si sa-mi fiti alaturi. in urma cu doi ani l-am intalnit pe prietenul meu, Alexandru, cu care am continuat sa fiu pana acum cateva zile, cand am decis ca cel mai intelept ar fi sa luam o pauza. initial am vrut sa asteptam pana la casatorie cu absolut totl, am vrut sa fie totul frumos si curat... noi am rezistat temptatiei un an, dar din pacate am cedat. am continuat sa facem acest lucruri timp de inca un an, ce e drept, pe furis, pentru ca stiam ca ai mei nu vor fi de acord cu asa ceva. ei, de vreo 3-4 zile, mi-am luat inima in dinti si le-am spus alor mei. a iesit un scandal foarte urat si mama e inca foarte ranita. plange mereu, nu poate dormi... iar mie mi se sfasaie inima. regretam amandoi nespus de mult ce s-a intamplat, si ne-am cait si inca o facem si ne rugam sa trecem peste. am dori, daca s-ar putea, sa o luam de la inceput, frumos, curat si sa incercam sa ne caim impreuna si sa ne cerem iertare fata de cel din ceruri... am inceput prin a lua pauza de la relatia cu el, am decis ca asa e cel mai bine pentru toti... acum are fiecare putin de timp sa mediteze, sa se caiasca si sa se roage... am facut baie, m-am rugat pentru iertare de la El si continui sa fac asta si sa ii multumesc pentru tot ce mi-a dat. eu cu mama am inceput sa vorbim din nou, dar stiu ca in adancul sufletului e suparata si dezamagita. mama nu e neaparat o fiinta religioasa, dar e foarte morala si parerea ei e ca: o fata care se respecta asteapta pana cand va fi sotie, asa e frumos, curat si moral! si noi eram de acord cu asta, dar deh, tineri, hormoni, nu ne-am gandit de doua ori inainte sa se intample... l-am uitat pe cel de sus si ma caiesc dar... stiu ca el nu m-a uitat pe mine. in ziua in care erau numai tipete in casa, in care nimeni nu putea dormi, manca, toti plangeau si si-ar fi dorit sa nu se mai trezeasca din somn... am... am gasit o iconita cu Fecioara Maria si Iisus. nu mi-a venit sa cred. initial am crezut ca a scapat-o mama, bunica, fratele sau tata dar, spre surprinderea noastra, nu e a nimanui. am gasit-o chiar in casa noastra, aproape de camera mea. in momentul acela, am pus-o in buzunar si cateva ore mai tarziu am luat o ata de cusut care imi era aproape si am legat-o numaidecat la gat. eu stiu ca a fost un semn, si asa crede si mama. cand i-am povestit s-a ridicat parul pe ea. relatia dintre noi si-a mai revenit, dar stiu ca e inca devastata. faptul ca a vazut ca iconita a venit asa, cand ne era mai greu, a facut-o sa zambeasca si sa spuna ca am un ingeras pazitor, si ca nu exista bucurie mai mare pentru ea. nu-mi vine sa cred, spun cu mana pe inima, ca Fecioara Maria a venit la mine cand simteam ca mi se sfasie sufletul... o port mereu la gat si ma rog la ea, sa ma lumineze si sa ne aiba in paza ei... faptul acesta m-a facut sa plang si sa imi spun ca uite, am uitat de El, dar El nu a uitat de mine... chiar daca am gresit! as dori, de la cei mai in varsta, un sfat, orice, chiar si critica, vreau doar sa o ajut pe mama sa isi revina, sa o vad zambind din nou, sa fie fericita. inseamna totul pentru mine si mi-as da si viata pentru ea. noi nu vom mai repeta aceasta greseala si daca se va mai intampla ceva intre mine si el, va fi doar cand timpul e prielnic si ne-am zis DA in fata Lui! ma caiesc asa de mult... tin iconita in pumn si strang de ea si ma rog sa avem putere cu totii... aveti ceva sa imi spuneti, sa ma ajutati, sa ma sfatuiti? orice vorba e bine primita... Doamne ajuta! Camy (merg pe 20 de ani) |
O poveste care sa ne dea de gandit
Fara a pretinde ca sunt "specialist", zic doar niste lucruri care mi se par logice si normale:
-in primul rand, e bine a te ruga la Dumnezeu ca sa-ti arate o cale buna de urmat! Aici un preot sau duhovnic te-ar putea lamuri mai bine ce rugaciuni trebuie sa faci! -apoi, dupa ce te "racoresti" un timp, e bine de analizat la rece situatia, cu calm si luciditate! Numai voi doi puteti cunoaste daca va iubiti cu adevarat sau nu! Daca constatati ca va iubiti cu adevarat, trebuie explicat acest lucru cu calm parintilor, si apoi facut tot ce omeneste posibil pentru a ramane impreuna! -probabil, la varsta asta, va ganditi si la o anumita meserie pe care a-ti dori sa o practicati- trebuie gandit si in perspectiva intemeierii unei familii; -e bine ca toate neintelegerile sa le rezolvati prin discutii reciproce, fara a fi influientati prea mult (nu zic ca un sfat bun nu trebuie acceptat!) de multi "binevoitori" |
mersi din suflet de raspuns! ce as putea sa fac sa repar relatia dintre mine si mama? si cand faceam acel lucru cu prietenul meu, mama tot inseamna enorm pentru mine. o ajutam in casa, nu ieseam noaptea dupa 12 cu nimeni, nu beau, nu fumez, nu consum droguri, sunt chibzuita cu banii si am rezultate foarte bune la scoala. nu ma imbrac sumar si am grija de cum arat si ce spun. imi place sa am grija de familia mea si sa ii vad fericiti. imi place ca uneori ca le fac cadouri, sa le aduc aminte cat de mult inseamna pentru mine. cand banii sunt putini, mereu am facut to posibilul sa le fac cheltuieli cat mai mici si niciodata n-am cerut nimic cand stiu ca nu s-a putut, chiar daca mi-l doream! (deh, ca orice copil)
dar de cand stie de aceasta chestie, sufera mult si spune ca si-a pierdut copilul... cand de fapt, sunt tot eu, aceeasi, care o iubeste... |
mesaj editat
|
"Ai pacatuit? Nu-ti cer nimic altceva decat aceasta: intra in biserica si spune-I cu pocainta lui Dumnezeu: "Am pacatuit"." Sfantul Ioan Gura de Aur
Vorbeste cu preotul duhovnic iar daca nu ai cautati unul iar apoi marturiseste-ti pacatul si pune inceput bun vietii tale. Doamne ajuta! |
Buna Camy si bine ai venit pe forum! Sper sa iti foloseasca acest portal virtual.
Legat de ce ai povestit aici. Mama ta probabil ca este dezamagita si o doare ca nu ai reusit sa ti mai tare la fecioria ta. De iubit te iubeste in continuare, nu-ti fa griji. Dar asa sunt mamele, se intristeaza cand gresim si se bucura cand facem ceva frumos. E normal. Relatia dintre voi doua se va repara in timp, mai ales ca spui ca tinea f.mult la acest aspect. Roaga-te ptr. ea, demonstreaza-i ca iti pare rau de ce ai facut si nu vei mai face si o sa fie bine. Sa stii ca pacatele nu se iarta prin simplu fapt ca te rogi ptr. ele. Nu ai spus ce religie esti, dar banuiesc ca esti ortodoxa. Pacatele se iarta prin Sf.Spovedanie si prin canonul primit de duhovnic. Ai putea sa faci si canonul pentru desfranati, ajuta si acesta, dar mai bine este sa ai binecuvantare sa faci acest canon, una este cand suntem sub ascultarea duhovnicului, alta este cand facem de capul nostru. Hormonii. Sa nu dam vina pe hormoni si ptr. faptul ca suntem tineri. Vina este a noastra in totalitate, sa nu cautam scuze. Dar cu cainta, ruga, post, mers la Biserica se poate recupera fecioria sufleteasca. Eu daca as fi in locul tau nu m-asm ai impaca cu baiatul acela. Din cate ai spus tu nu se vede dragostea dintre voi si credinta lui. Mai ales daca doresti sa te caiesti, mai bine stai singura si canalizeaza-ti eforturile pe scoala, pe relatia cu mama, pe Biserica. Parintele Argatu spunea sa nu despartim pe cei care au cazut in desfranare, ci sa ii casatorim, caci daca au hotarat sa fie adulti si nu copii, sa isi asume responsabilitatea pana la capat. Evident nu este o chestiune ptr. toata lumea. Ai rabadre si vei gasi si un baiat credincios care sa te respecte si caruia sa ii pese de tine si care nu va dori sa te supuna la riscurile care vin cu sexul in afara casatoriei.(BTS,sarcina,inima ranita,stima de sine etc.) Vorbeste cu duhovnicul tau. Este cel mai in masura sa te indrume in momentul de fata. Alearga la Dumnezeu si El te va indruma prin iconomul lui Hristos, duhovnicul. |
Citat:
|
Eu m-am gindit sa nu comentez fapta ta si a prietenului tau .
Vor fi destui care sa te sfatuiasca si sa te aline si sa te poarte pe brate , ca sa zic asa, lamurindu-te ca nu ati gresit sau ca daca cumva ati gresit, oricum, prima data nu se pune . Dar ca sa iti dai singura seama ce valoare are fapta vostra , care este catalogata ca pacat de moarte in morala si dreptul canonic ortodox, echivaleaz-o cu o alta fapta tot din aceiasi categorie : inchipuieste-ti ca loveai cu masina un om si il omorai sau ca dadeai cuiva sa bea o cafea dupa care facea un infarct fatal .... s.a.m.d. Deci , treaba cu fapta este doar in grija voastra. Eu insa doresc sa te sesizez in legatura cu o afirmatie a ta : "... mi-as da viata pt. ea" Exista parinti si sfinti parinti ai Bisericii ca si temeiuri scripturistice (insasi Mintuitorul spune ca nu este pacat ce bagi in gura ci ce iese , pt. ca iese este din prisosul sufletului) care ne atrag mare atentie asupra a ceea ce scoatem pe gura prin viu grai , asupra a ceea ce vorbim in tot ceasul . Stim ca in obisnuinta omului contemporan este sa vorbeasca vrute si nevrute convins ca nu va da niciodata socoteala pt. aceasta . Numai ca nu este chiar asa . Chiar userul Miha-anca are o "semnatura" , un motou, din parintele Serafim Rose, de asemenea f. graitor . Ca atare , nici o data sa nu mai spui asa ceva cu gura ta deoarece Dumnezeu , cel care le stie , le vede si le aude pe toate , s-ar putea sa si tina cont de rugamintea ta numai ca nu o va implini cind voiesti tu si cum ti-ai imagina , ci exact cind nu te astepti, cind ai uitat ce ai cerut , cind iti este cel mai bine in viata si in cine stie ce conditii dramatice (accidente stupide , dramatice , pornite din intimplari simple si nebanuite ca posibilitate de evolutie) absurde,si cine stie pe unde in lume ! Daca iti este atit de mila de mama ta (erai datoare fata de ea sa faci ceva pina sa ajunga ea aici !!!) si vezi ca ii este greu , cea mai buna judecata este sa il rogi pe Hristos sa ii ia El aceasta greuta si sa o poarte El pina isi va reveni , dar nu sa mori tu ! Nu este deloc bine sa vorbesti fara judecata , caci pt. fiecare cuvint rostit vom da socoteala . Alunga-ti asemnea obiceiuri si idei din minte si suflet si cit mai repede sa marturisesti acest lucru cu cit mai multa claritate si amanunt duhovnicului . Atit ! |
Citat:
Iar scolile ortodoxe cam lipsesc. Nu mai este ca in trecut, este f.greu in prezent sa iti educi copii, mai ales cand nu ai timp sa stai cu ei zilnic. Comunicarea deschisa este f.importanta in prezent. Nu putem arunca toata vina numai pe parinti, suntem vinovati cu totii de felul in care este tineretul in ziua de astazi. Oricum la 18-19 ani esti deja suficient de matur sa iei o decizie corecta sau ar trebui sa fi. Nu sunt de acord ca la 18-19 ani esti copil, din contra, ar trebui sa fi destul de citit si documentat in privinta sexului, credintei etc. |
dragii mei, multumesc din suflet pentru mesajele voastre! atat eu cat si prietenul nostru ne caim si ne pare rau pentru faptele facute, ni s-a atras atentia si ni s-a zis si explicat cum trebuie facut.
mi-as dori din tot sufletul sa pot merge undeva, din pacate sunt mutata in germania, m-am mutat cu familia cand aveam 17 ani. nu am pe nimeni aici, nu e biserica la care m-as putea duce, nu am niciun sfatuitor... mutatul a fost pentru mine un soc... nu stiam limba, nu aveam prieteni, nimic. la scoala am fost si am invatat limba in timp... ceilalti desigur ca isi bateau joc de mine, ca uite, cum de au adus-o asa in tara noastra, ia sa plece inapoi la ea si tot asa. m-am inchis mai mult in mine si mi-a fost tot mai greu dar am tinut speranta in suflet. imi pare rau ca poate mi-am ales cuvintele gresit, dar, desi mi-e frica de necunoscut, mi-as da viata pentru ea, la fel si pt. Domnul... pentru ca inseamna enorm pentru mine. stiu, stiu ca am dezamagit-o. ma simt oribil... imi puteti fi voi alaturi si sa ma sfatuiti? nu am la cine sa ma duc... ce as putea sa fac? |
exista ceva ce pot face? oricat de greu ar fi.. o cantare, ceva sa ma linisteasca... vreau sa II arat Domnului ca imi pare rau, ca ma caiesc sincer. cum poate accepta cainta mea?
pt. cei care au intrebat de religie: mama e ortodoxa, tata e musulman... dar nici unul nu dau dovada ca isi iau religia in serios.... |
Citat:
Nu merge cu cantarile. Pentru pocainta si iertarea pacatelor este Taina Sfintei Spovedanii si Canonul primit de la duhovnic+ Sf.Impartasanie care se primeste numai dupa spovedania sincera si infaptuirea canonului. In Germania sunt Biserici ortodoxe cu siguranta! Cauta una pe internet si mergi acolo si vb. cu preotul, asta daca esti botezata ortodox. |
buna Laura... nu, nu sunt botezata. mi-am luat inima in dinti si i-am spus prietenului meu sa rupem legatura complet... mama il uraste din tot sufletul.. ce sa mai
|
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
Ca să înțeleg mai bine te-aș ruga să ne mai spui câte ceva. Alexandru este român? El le-a spus părinților lui? Unde este cea mai apropiată Biserică Orotdoxă(caută pe internet)? Ce te-a determinat să le mărturisești părinților situația voastră? Minciuna(impostura) din fiecare zi? Vei fi iertată cu siguranță după ce te vei spovedi la un preot ortodox și după împărtășanie cu trupul și sângele lui Hristos. În legătură cu mama ta va trebui să ai răbdare și să-i depășești de-acum așteptările, să-i povoci mulțumiri; nu va fi imposibil deoarece i-ai produs deja o mare amărăciune și oricum vrea să te ierte. Editat ulterior: Am recitit mesajele apărute intre timp și ințeleg că nu ai fost botezată ortodox fiindcă tatăl tău e musulman. Alexandru e ortodox? Se pare că lipsesc informații în continuare. |
multumesc din suflet de mesaje! da, alexandru e ortodox si din pacate parintii lui nu mai sunt.... mama a murit cand el avea 13 ani iar tata a murit cand el avea 24 de ani. a fost un om care a baut mult si nu a avut grija de copilul lui... a trait cu matusa, care a avut grija de el, dar nu cum are o mama.
referitor la tata, el nu e asa de sfasiat, de trist... dar eu stiu ce se petrece in sufletul lui... of... da, alexandru este roman. am vorbit cu mama astazi si i-am spus ca as simti nevoie sa merg la o biserica... si din cauza a ceea ce am facut, mi-a spus exact asa "acum te-ai facut bisericoasa, t***o?" ma doare... ajutati-ma motivul pentru care am marturisit: nu merita sa traim cu minciuna, imi iubesc parintii, vreau sa fiu de acum mereu sincera fata de ei ne pare asa de rau ca a trebui sa invatam pe metoda grea... |
Citat:
Atat timp cat nu ti-a dat o educatie ferma in acest sens, nu ar trebui sa faca atata caz de rezultate. Chiar ar trebui sa vorbesti cu ea in acest sens, sa-i explici ca o intelegi, ca iti pare rau DAR ca tu chiar tii la baiatul asta si vreti sa va casatoriti intr-o buna zi. Asa ar fi frumos si intr-un fel s-ar repara si greseala asta. In plus, daca te iubeste, n-ar trebui sa-l ranesti in felul asta. Tie ti-ar veni chiar asa usor sa-l parasesti? Nu-l iubesti? De fapt asa stau lucrurile? Esti sigura ca te iubeste? Daca da, nu trebuie sa te lasi influentata de modul in care decurg lucrurile pe moment, mai exact de atitudinea mamei tale si sa reluati legatura, poate mai de la distanta asa pentru inceput si sa va puneti problema cum vedeti pe viitor aceasta relatie. In ceea ce priveste relatia cu Dumnezeu, nefiind botezata (ortodox), lucrurile sunt putin mai complicate. Incearca sa faci lumina in aceasta directie. Ai dori lucrul asta? Parintii tai ce parere ar avea? Mai ales tatal care e musulman. Prietenul tau este credincios? Cat de? De asemeni ai putea sa incepi sa te rogi, sunt rugaciunile de dimineata si de seara, un canon de pocainta, ceva acatiste, pari a fi o persoana bine intentionata, sincera, cu certitudine Dumnezeu iti va lumina calea. |
AlinB, multumesc de raspuns. referitor la intrebarea ta cu ce ar crede mama daca as lua-o pe drumul asta, uita-te la ce am editat mai sus...
eu il iubesc enorm, si el pe mine, dar mama inseamna enorm pentru mine si daca pe ea acest lucru ar face-o fericita, ma sacrific, chiar daca relatia noastra e veche de 2 ani si ne-am iubit si sprijinit ati putea sa ma ajutati? de unde sa incep? unde gasesc aceste rugaciuni, cum se procedeaza cu canonul, acatistele? mentionez ca nu am duhovnic, incerc sa trec prin aceasta situatie tinand de singurul lucru care imi da putere, iconita Fecioarei Maria si Iisus care o strang in mana cand imi dau lacrimile |
Draga Camy
Problema ta pleaca de la faptul ca in familia ta este mare dezordine in legatura cu credinta. Spui ca tata e musulman si mama ortodoxa si ca fiecare in parte nu isi prea ia in serios credinta. Din ce vad eu nici tu nu ai fost crescuta in credinta ortodoxa mai ales ca tu nu esti botezata , spui. Deci unde este dezordine nu poate fi pacea lui Hristos. Grea cruce si-a ales mama ta cand s-a casatorit cu un musulman si se pare ca a fost prea grea pentru ea daca nu a reusit sa traiasca crestineste si nici pe tine nu te-a botezat si crescut in credinta cea dreapta ortodoxa. Trebuie sa mergi neaparat la biserica, sa inveti ce este ortodoxia si cum trebuie sa traiesti crestineste si bineplacut lui Dumnezeu. Dupa o perioada de traire ca si catehumen va trebui sa te botezi si sa pui randuiala in viata ta, in sufletul tau. Indreptandu-te si traind dupa voia lui Dumnezeu vei aduce pacea si lumina in casa si familia ta! In legatura cu prietenul tau! Nu te grabi in decizii, daca te va iubi va veti casatori asa cum trebuie in fata lui Dumnezeu. Nu poate fi liniste si pace daca in relatia de cuplu nu exista a treia persoana Hristos. Doi oameni daca nu primesc pe Hristos intre ei, raman, doi, o relatie deschisa si vulnerabila pacatelor si greselilor de tot felul. Deci pune rabdare, lasa un pic de timp sa treaca, si fa totul cum se cuvine pas cu pas. Biserica, catehizare, duhovnic, spovedanie, botezare, traire crestina cu frica de Dumnezeu si respectarea poruncilor Domnului si daca dupa toate acestea prietenul tau este alaturi de tine atunci va casatoriti in fata lui Dumnezeu. Avand pe Dumnezeu cu voi , El va va fi sprijin ca sa aduca pacea si in sanul familiei tale, intre tine si mama ta. Deci rabdare si pune inceput bun unei adevarate vieti crestinesti. Si ceva foarte important. Daca tatal tau se va opune acestora toate incearca sa fii ferma si sa iti impui simtirea credintei tale. Incearca sa ii spui frumos, dar ferm ca asa cum a acceptat sa se casatoreasca cu o femeie ortodoxa, mama ta, la fel va trebui sa accepte si chemarea fiicei sale la ortodoxie. |
Gandeste-te ca nu e vorba doar de tine aici, este vorba si de el, intr-un fel ti-ai luat niste anajamente si ai facut niste promisiuni fata de el, chiar daca poate indirect.
In ceea ce o priveste pe mama ta, supararea ei nu este legata de vreo promisiune care sa-i fi facut, ea a presupus proabil ca lucrurile vor merge intr-un fel dar prea putin a vegheat (la modul corect) la lucrul asta. Un lucru moral nu se justifica doar cu faptul ca "asa este bine si frumos" sau "ce o sa zica lumea daca". Ea probabil a avut o educatie crestina dar din pacate nu a reusit sa ti-o transfere si tie asa cum se cade iar asta este vina ei, nu a ta. Poate nu realizezi dar de fapt este asa suparata pentru ca ea crede ca este un fel de aventura, eventual ai fost pacalita si el este un neserios. Daca i-ai explica ca nu este asa, ca va iubiti, ca vreti sa va casatoriti, altfel ar privi lucrurile si intr-o buna zi chiar i-ai putea prezenta pe iubitul tau (si sa speram, viitorul sot). Daca v-ati desparti de tot, n-ai face decat sa-i confirmi ca a fost o relatie trecatoare, o aventura la care tu ai consimtit din superficialitate si cu atat mai rau o sa se simta. Ai aici rugaciunile de dimineata si de seara: http://www.biserica.org/Publicatii/R...lov/index.html Canon de pocainta catre Domnul nostru Iisus Hristos http://www.resurse-ortodoxe.ro/canon...s_l366_p0.html Canon de pocainta pentru cel cazut in desfranare http://www.crestinortodox.ro/rugaciu...are-96633.html CANONUL DE RUGACIUNE CATRE PREASFANTA NASCATOARE DE DUMNEZEU http://www.biserica.org/Publicatii/R...lMD/index.html Pentru inceput, este suficient, important este sa pastrezi avantul cel bun. :8: |
Citat:
Iata cum deja ti-a aparut in cale inceputul cel bun. Rabdarea cu mama ta in orice clipa chiar si cand primesti cearta sau cuvinte mai dureroase. In definitiv, voi ati desfranat, ati curvit, ca asa se numeste ce ati facut voi toti acesti ani. Ati mintit, si v-ati dedat palcerilor trupesti. Sunt pacate care iti apasa sufletul iar intamplarea cu iconita este de la Dumnezeu , sa va treziti si sa va indreptati. Pune inceput bun, cauta o biserica ortodoxa, ia legatura cu un preot si te va invata tot ce ai de facut. Degeaba citesti acasa. daca nu pui si inceputul bun. Fi rabdatoare cu parintii tai, caieste-te pentru ce ai facut, schimba-ti viata. In tot acest timp roaga-te la Dumnezeu sa te ierte. Doamne iarta-ma, sa zici, Doamne iarta-ma. Nu citi acatiste si rugaciuni ca si papagalul ca nu iti faci nici un bine. Cere-ti iertare in rugaciuni scurte dar cu inima si sufletul la Dumnezeu si cauta preot cat mai repede. |
dragii mei, va multumesc din suflet ca imi acordati putin de timp si imi cititi mesajele. sunt in lacrimi acum, mama nu ma scoate din cuvinte urate, imi spune ca sunt asa si asa, ca am distrus-o, ca ce rost mai are sa traiasca, ca sunt o nenorocita si o egoista... incerc sa fiu tare. desi sunt posturi, tot ce mi-ati scris imi da putere, speranta. ea in acest moment ma uraste complet, sau cel putin asa lasa impresia. imi zice ca sunt o boa*fa, o egoista, o nenorocita iar de prietenul meu spune ca doreste sa dea cancerul in el.
am facut o greseala enorma si regretam, cerem doar iertare si primim numai cuvinte grele si vorbe urate in schimb ati fost mai mult alaturi de mine decat oricine altcineva. presupun ca nu mai are rost sa mentionez ca prietenul meu e sfasiat, pe furis imi lasa trandafiri la usa cu "zambeste, cel de sus te iubeste", doar ca sa imi fie alaturi, de departe... e greu, dragii mei, am ochii inlacrimati... |
Ca o completare, cand ti-am spus sa nu citesti rugaciuni si acatiste ca nu iti fac nici un bine, ma refer ca rugaciunea fara simtire si intelegere este desarta.
Tu nefiind ortodoxa, si neprimind nici macar abecedarul credintei, nu vei intelege nimic din rugaciunile citite si marii rugatori ne invata ca din rugaciunea facuta de pacatos prea putin ajunge la Dumnezeu daca pacatosul are si mintea imprastiata si nici nu intelege nimic. Rugaciunile nu sunt mantre si nici formule de salvare. Canonul nu ni-l dam singuri , ci ni-l da duhovnicul. |
Citat:
Ai incercat sa-i spui ca nu este de fapt o aventura si ca ati decis sa terminati cu partea care o deranjeaza, ca ar trebui sa aprecieze faptul ca i-ai spus in loc sa afle altfel, ca asta arata bunele tale intentii ? Daca simti ca totusi nu este inca momentul pentru o astfel de discutie, ignor-o deocamdata si vezi de viata ta, mai ales aspectele spirituale, roaga-l pe Dumnezeu sa-i aduca linistea. Nu te lasa manipulata de aceasta atitudine extrema, rezista si lucrurile se vor schimba. |
draga AlinB, noi asta si aveam si avem de gand, ca intr-o zi sa fiu mireasa lui in fata lui Dumnezeu. mama il stia, si tinea la el, si era fericita pentru noi. acum il face monstru, nenorocit, spera sa il loveasca cancerul si ar scuipa pe mormantul lui. noi mereu am avut intentii serioase, numai ca am cazut in pacat! si ce ne-a costat....
ne logodisem modest acum ceva timp si in vara aveam de gand sa ne logodim oficial in fata tuturor... in aceasta relatie amandoi am pormit stiind ca va fi ceva serios.... imi cer scuze pentru dublu post. omul acesta ar face orice sa ne fie bine. relatia a inceput initial la distanta, el mutandu-se in Germania doar pentru mine, nu are pe nimeni aici, a schimbat facultatile, prietenii s-au dus, rude nu are... a venit sa fie aproape de mine mama stia de la bun inceput ce planuaim noi (sa ajungem casatoriti). dar nu schimba cu nimic situatia... stie ca ne iubim enorm si ne dorim sa mergem la altar intr-o buna zi, nu a facut nicio diferenta in ochii ei |
Citat:
"Inima infranta si smerita, Dumnezeu nu o va urgisi" Psalmul 50. |
Citat:
Din cum o descrii tu nu pare a fi atat de absurda, o sa treaca peste momentul asta, da-i putin timp, nu-ti rata viata pentru un capriciu de moment, fie chiar si al mamei tale. |
Bucura-te ca primesti cearta, bucura-te ca te ajuta sa iti simti greselile si ca iti trezeste in tine simtamantul indreptarii si pocaintei in fata lui Dumnezeu.
Bucura-te si roaga pe Dumnezeu sa te ierte, roaga pe Dumnezeu sa aduca linistire si pace in sufletul mamei tale. Numai Dumnezeu poate face aceasta. Nu stiu daca stii, dar noi fara Dumnezeu nu putem face nimic. Primeste ocara cu sufletul pocait, plangi si roaga-te la Dumnezeu. Cand vei vedea ca mama ta s-a linistit incearca sa iti ceri iertare si spune-i ca doresti sa te indrepti si sa te schimbi. Roag-o sa mergeti amandoua la biserica, sa cautati preotul, ea e ortodoxa, mergeti sa vorbiti cu el. Spune-i mamei tale ca are dreptate , ca primesti tot ce zice, ca iti recunosti greseala si ca vrei sa indrepti tot raul facut. Spune-i ca asta simti sa faci, ca nu ai liniste oana nu o vezi si pe ea linistita si ca doresti sa mergi la biserica. Nu uita ca Dumnezeu iubeste mult pacatosii care se indreapta si ca in biserica merg si pacatosii nu doar dreptii. Hristos e pentru toti cei ce-L primesc! |
Citat:
Cat de infranta este inima ce cere plangand iertare la Dumnezeu cu pocainta. |
dobrin, ma bucur ca primesc cearta, ma bucur ca mi-am deschis ochii si mai tare. dar mi se rupe sufletul cand ii zic ca as vrea sa merg la biserica si imi spune "a, te-ai facut bisericoasa, boa*fo?". ma doare ca ma injura, ca zice de prietenul meu ca i-ar scuipa pe mormant si mie imi spune toate sinonimele cuvantului de mai sus. mentioneaza ca am distrus familia, ca sunt asa si asa, ca va lua pastile intr-o buna zi si voi fi fericita, cand ea nu va mai fi.
stiu ca am ranit-o, dar se inseala asa de tare... nu stie ca o iubesc, prefera sa ma alunge, chiar daca am gresit si am nevoie de ea... |
De unde esti din Germania? Cunosc o familie extraordinara de crestini ortodocsi ce traiesc in Germania si te vor putea ajuta.
El e neamt, candva a fost luteran astazi este ortodox botezat Neculai. oameni inimosi, credinciosi si buni. Loxuiesc in Hamburg. |
locuiesc in Koln, daca nu ma insel sunt departe de tot... of :(
|
Citat:
|
Citat:
Ai luat o decizie buna in sensul sa apucati pe drumul cel bun, nu te abate de la el, o sa-i treaca. |
Citat:
|
Roaga-te in tacere, plangi daca asa simti, nu te certa cu nici un chip, ca nu e bine, fii rabdatoare. Ai sa vezi ca va fi bine. Pune nadejde la Dumnezeu.
|
dragii mei, mi-ati fost de asa de mare ajutor... nici macar nu ma cunoasateti, si iata cata bunatate e in sufletele voastre! dumnezeu sa va binecuvanteze si sa va aiba in paza! multumesc ca nu m-ati alungat la nevoie...
dobrin, multumesc nu ar fi de ajuns AlinB, la fel, iti multumesc din adancul sufletului de sfaturi |
Citat:
Prin urmare, eu cred că ea are nevoie de tine, nu tu de ea; tu vei avea nevoie de Alexandru și el de tine deoarece el(care nu mai are pe nimeni) și-a schimbat viața ca să fie alături de tine. Încep să observ că părinții tăi nu au(exact cum spui tu) o strânsă legătură cu credința lor, din faptul că mama ta te ocărește non-stop nefiind în stare să te ierte pentru că nici ea nu a apelat la Hristos pentru iertare prin spovadă la preot; de aceea ea crede că, așa cum ea se supune bărbatului ei, și tu trebuia să te supui ei și ”educației” pe care ți-a dat-o. Deci, în situația actuală nu mai are cum să te ierte pentru că nu înțelege iertarea. Din acest aspect eu deduc că și tu ai primit o ”educație” asemănătoare și că tu ești foarte afectată de ”părerea” mamei tale, mai puțin de păcatul tău; de aici rezultă că tu nu-l iubești pe Alexandru, ci doar ai fost atrasă de el și ești în stare să-l lași numai ca să te împaci cu mama ta. Se pare că tu nu vei fi pregătită să-ți lași părinții pentru a deveni soția lui Alexandru pentru că n-ai fost crescută în iubirea lui Hristos. Oare crezi că dacă ai făcut baie te-ai curățit? Astea mă fac să cred că tu ai intrat pe acest forum doar de supărarea mamei și iertarea ei, nu din mustrări de conștiință pentru păcatul făcut și pentru iertarea lui Dumnezeu. Pe tine nu te interesează că ai păcătuit, ci că mama ta e supărată pe tine. Ce să mai vorbesc de Alexandru? El nici nu mai contează pentru că oricum l-ai distrus. Sincer, mă îngrozesc. Cine știe(?), poate că toată această poveste a lăsat-o Dumnezeu ca să te boteze în Hristos(pa Care nu-L cunoști încă), că fără El nu văd... Am totuși speranțe în semnul icoanei Sfintei Fecioare. |
draga Demetrius, eu am intrat aici din ambele motive!
ma caiesc sincer. ii iubesc pe amandoi enorm si nu vreau sa fiu pusa in situatia in care sa aleg. am mustrari de constiinta, simt ca viata mi-a dat o palma sa ma trezesc la realitate... ca parca chiar eram asa ca un fluturas. le Alexandru il iubesc din toata inima si imi curg lacrimi din ochi cand vad cum e situatia... dar cand mama spune ca va lua pastile si mai bine va muri, nu pot sa fac altceva decat sa ii fiu alaturi si sa fac ceea ce o linisteste si ii da pace sufleteasca! m-am rugat si am sperat, si dumnezeu nu ne-a uitat... dupa o discutie care a durat de pe la 1 jumate pana acum, la ora 5... am reusit amandoua sa ne calmam. i-am spus ce cred si ce am pe suflet si a fost alaturi de mine. a zis ca o sa incerce sa uite si sa mergem mai departe. vreau sa ii fiu alaturi. chiar daca ma alunga si imi spune ca ma uraste si ca sunt asa si asa, voi fi langa ea, sa ii arat ca o iubesc. va multumesc tuturor de sfaturi si imi pare rau daca pe unii v-am suparat fiind asa necunoscatoare! va rog frumos sa aveti rabdare si sa nu ma judecati pentru ca sunt la inceput, vreau doar sa am o relatie mai stransa cu Dumnezeu. am hotarat cu mama ca maine sa mergem amandoua la o biserica pe care am gasit-o. m-am asezat cu mama si i-am spus "mami, familia noastra duce lipsa Lui. mai devreme sau mai tarziu, lipsa Lui isi va spune cuvantul." si a fost de acord. a spus ca stie ca ii dam prea putina importanta si acum vrea sa mergem impreuna de fiecare data cand putem. voi, dragii mei, sunteti ingerasii trimisi de El care mi-au aratat luminita de la capatul tunelului si mi-ati fost alaturi. nu pot decat sa va multumesc din adancul inimii pentru bunatatea voastra si sa ma rog pentru voi sa fie bine. va multumesc ca nu m-ati luat la batjocuri si nu m-ati judecat si alungat, inseamna mult pentru mine! |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 07:03:27. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.