Sfanta traditie - sfanta predanie
 

Doamne ajută! Începem cu rugăciune.

Vă iubesc în Domnul, vă îmbrăţişez cu sărutare sfântă, iubiţii Domnului.
Fraţi ai mei sunteţi, cu toţi oamenii pământului, pentru care Hristos Iisus a murit pe Cruce, sfinţind-o cu sângele Său şi a înviat. Pe toţi vă iubeşte şi vă aşteaptă acasă, măcar în al 11-lea ceas, şi veţi avea plata cu cel din primul ceas (secol creştin). Vă iubeşte Domnul, iubiţii mei!

Voi nu ştiţi ce este Sfânta Tradiţie. Vă explic simplu:

Ştim că Sfânta Tradiţie sau Sfânta Predanie este învăţătura dată (lăsată şi transmisă) de Dumnezeu prin viu grai Bisericii Sale, adică ceea ce s-a vorbit (Hristos-Apostoli, Apostoli-ucenicii lor, ucenicii-episcopii, preoţii şi diaconii în fiecare comunitate creştină nou înfiinţată sau nu numai) înainte de orice scriere, din care o parte s-a fixat în scris, mai târziu.
Ca şi Sfânta Scriptură, Sfânta Tradiţie cuprinde descoperirea dumnezeiască trebuitoare mântuirii noastre. Aflăm mai jos cum. Ea e viaţa Bisericii în Duhul Sfânt ("viaţa Duhului Sfânt în Biserică" - spune Vladimir Lossky). Fluviul viu al Bisericii: "Fraţilor, vă poruncim în numele Domnului nostru Iisus Hristos, să vă feriţi de orice frate care umblă fără rânduială şi nu după predania pe care aţi primit-o de la noi."II Tesaloniceni 3, 6.

Deci, iubiţilor, Sfânta Tradiţie -învăţătura dată de apostoli primilor episcopi, iar aceştia celor de după ei până astăzi. Ea e vorbirea din definiţiile sinoadelor ecumenice, din scrierile Sfinţilor Părinţi şi din cărţile de slujbă ale Bisericii.
De ce? Nu se ştia nimic despre creştinism, când Pavel de exemplu, înfiinţa o nouă comunitate de creştini, ei nu ştiau nimic, şi le era vorbită învăţătura creştină, şi ei o vorbeau între ei, şi apoi la alţii. Preoţii şi diaconii aveau primul cuvânt, conduşi de episcopul lăsat de Pavel. La care i-a spus Pavel să ungă alţii după el acolo şi în comunităţile vecine. Sfânta Tradiţie devine o extensie a Bibliei. E acelaşi lucru. E Biblia vorbită. Învăţătura creştină vorbită.
Şi mai mult decât atât. Mai târziu tâlcuirea Bibliei de către Sfinţii Părinţi, explicarea ei, se numeşte de asemenea Sfântă Tradiţie. De ce?"Şi alergând Filip l-a auzit citind pe proorocul Isaia, şi i-a zis: Înţelegi, oare, ce citeşti? Iar el a zis: Cum aş putea să înţeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva? Şi a rugat pe Filip să se urce şi să şadă cu el. Fap. Ap. 8, 30-31.

Noi nu avem voie! cădem în erezie. De ce? Uite de ce: "Cum vorbeşte despre acestea, în toate epistolele sale, în care sunt unele lucruri cu anevoie de înţeles, pe care cei neştiutori şi neîntăriţi le răstălmăcesc, ca şi pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare." II Petru 3, 16 Avem nevoie de cineva care să ne tâlcuiască Scripturile. De ce? "Oare toţi sunt apostoli? Oare toţi sunt prooroci? Oare toţi învăţători? Oare toţi au putere să săvârşească minuni?" I Corinteni 12, 29 Nu toţi au voie, doar unii.
Şi dacă Apostolii nu mai sunt, unde căutăm? La Sfinţii Părinţi. Ei sunt învăţătorii. Şi el a dat pe unii apostoli, pe alţii prooroci, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători. Efeseni 4, 11 De ce ei sunt? Ei au Duhul Sfânt, spre a ne tâlcui. Pentru că aşa a zis Domnul.

Învăţătura creştină autentică (ortodoxă) face diferenţa între Sfânta Tradiţie (Tradiţia) şi diferitele tradiţii bisericeşti care ar putea exista în istoria creştinismului, care nu fac parte din Sfânta Tradiţie, sau Sfânta Predanie (Predania). Zice minunat:"Deci, dar, fraţilor, staţi neclintiţi şi ţineţi predaniile pe care le-aţi învăţat, fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră." II Tesaloniceni 2, 15.
Primul nivel al distincţiei dintre Tradiţie şi tradiţii este dat de sfântul Vincenţiu de Lerins, în mica sa scriere Commonitorium, unde afirmă: "Quod ubique, quod semper, quod ab omnibus traditur est" - "Trebuie să primim ceea ce este crezut pretutindeni, dintotdeauna şi de către toţi".

Această "definire" a Tradiţiei, iubiţilor, unanim apreciată de teologii Bisericii creştine, din primele veacuri creştine şi până azi, NICI UN SECTAR, VREODATĂ nu o va zdruncina cu neştiinţa lor, căci aici e Adevărul.

Iată vă dau şi vă arăt Adevărul. HRISTOS! În Ortodoxie! Se vrea totuşi să se dea ei defectul că prin prisma Sfintei Tradiţii ar putea fi interpretată ca ceva static, ca un tezaur care s-a dat o dată pentru totdeauna. Ori, lucrarea Duhului Sfânt în istorie şi în Biserică nu s-a oprit vreodată, după făgăduinţa Mântuitorului: "Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe Care-L va trimite Tatăl, în numele Meu, Acela vă va învăţa toate şi vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu" (Ioan 14, 26). Ne va învăţa toate, iată. Prin cine? Prin Sfinţii Părinţi, peste care se pogoară: Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Maxim Mărturisitorul, Sfântul Fotie cel Mare, Sfântul Chiril al Alexandriei şi toţi sfinţii.
"Fraţilor, vă laud că în toate vă aduceţi aminte de mine şi ţineţi predaniile cum vi le-am dat." I Corinteni 11, 2

Lucrarea Duhului Sfânt în Biserică, în cazul explicării, interpretării şi dezvoltării învăţăturii creştine a Sfintei Scripturi, s-a făcut în istoria Bisericii prin Sfinţii Părinţi şi prin Sinoadele ecumenice. Această explicare, interpretare, tâlcuire şi dezvoltare organică se face în spiritul predicii Mântuitorului, a Apostolilor şi a urmaşilor lor; iar pe de altă parte, aceste dezvoltări organice, trebuie să primească acceptul Bisericii universale, să fie receptate de conştiinţa Bisericii. Aşa s-a organizat Biserica lui Hristos, Biserica Creştină mereu. "Deci, dar, fraţilor, staţi neclintiţi şi ţineţi predaniile pe care le-aţi învăţat, fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră." II Tesaloniceni 2, 15.
Cât timp această validare a conştiinţei Bisericii nu are loc, aceste învăţături, explicări, interpretări sau dezvoltări organice rămân tradiţii bisericeşti, nemântuitoare. Sfânta Tradiţie la fel ca Sfânta Scriptură, sunt mântuitoare. Ele sunt adevăruri validate de Sfântul Sinod, unde episcopii s-au adunat "Că unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor." Matei 18, 20 la fel ca primul sinod ţinut de Apostoli la Ierusalim, cum aflăm din Faptele Apostolilor.

De la moartea Mântuitorului Iisus Hristos şi până la compunerea primelor scrieri inspirate de către Sfinţii Apostoli, învăţătura creştină s-a transmis prin viu grai. Din această transmisie orală s-au născut diferite scrieri, au constituit în timp ceea ce numim azi Noul Testament. Evanghelistul Luca zice în prologul evangheliei sale ca a studiat toate documentele despre Iisus pe care le-a putut găsi (Luca 1, 1-3).
Aşadar, Noul Testament s-a născut din această Sfântă Tradiţie, a ceea ce s-a transmis prin viu grai, din unii în alţii, în mare parte, în cadrul Bisericii (alte compoziţii care pretindeau a fi inspirate au circulat şi înainte şi după, în comunităţi creştine ne-ortodoxe). Noul Testament face deci parte din Sfânta Tradiţie, din unul şi acelaşi fluviu al vieţii Duhului Sfânt în istorie.

De aceea, în Biserica Creştină (Ortodoxă desigur) nu există propriu-zis diferenţă de "autoritate" între Sfânta Tradiţie şi Sfânta Scriptură. S-au întemeiat una pe temelia celeilalte. Sunt surori gemene. E Duhul Sfânt în amândouă.

Diavol este hristosul iehoviştilor, diavolul hristos al penticostalismului, baptismului, adventismului sau diavolul hristos din romano-catolicism. Ce facem când vedem că un om stăruie în erezie?
UITE ASTA TREBUIE SA FACEM:

"Iar de întrebările nebuneşti şi de înşirări de neamuri şi de certuri şi de sfădirile pentru lege, fereşte-te, căci sunt nefolositoare şi deşarte. De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te, ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit." Tit 3, 9-11

Zice la I Timotei 6, 3-5: "Iar de învaţă cineva altă învăţătură şi nu se ţine de cuvintele cele sănătoase ale Domnului nostru Iisus Hristos şi de învăţătura cea după dreapta credinţă, acela e un îngâmfat, care nu ştie nimic, suferind de boala discuţiilor şi a certurilor de cuvinte, din care pornesc: ceartă, pizmă, defăimări, bănuieli viclene. Gâlcevi necurmate ale oamenilor stricaţi la minte şi lipsiţi de adevăr, care socotesc că evlavia este un mijloc de câştig. Depărtează-te de unii ca aceştia."
În altă parte 2 Petru 2, 1-3: "Dar au fost în popor şi prooroci mincinoşi, după cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura eresuri pierzătoare şi, tăgăduind chiar pe Stăpânul Care i-a răscumpărat, îşi vor aduce lor grabnică pieire. Şi mulţi se vor lua după învăţăturile lor rătăcite şi, din pricina lor, calea adevărului va fi hulită. Şi din poftă de avere şi cu cuvinte amăgitoare, ei vă vor momi pe voi. Dar osânda lor, de mult pregătită, nu zăboveşte şi pierzarea lor nu dormitează."
MINUNAT: "Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o – să fie anatema! Precum v-am spus mai înainte, şi acum vă spun iarăşi: Dacă vă propovăduieşte cineva altceva decât aţi primit – să fie anatema!" Galateni 1, 8-9.

Minunat de simplu, aşa-i? Nu mai staţi în căderea dracilor. Iubiţi Adevărul. Dar să fim atenţi că e taină. Noi, creştinii, aşa procedăm:

"De-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi, mustră-l pe el între tine şi el singur. Şi de te va asculta, ai câştigat pe fratele tău. Iar de nu te va asculta, ia cu tine încă unul sau doi, ca din gura a doi sau trei martori să se statornicească tot cuvântul. Şi de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş" Matei 18, 15-17.

Bucuraţi-vă, Domnul a binevoit vouă.

Hristos a înviat !

Nu mai aveți vreo câteva? :16:





P.S.
Încheiem cu „Tatăl Nostru”
Adunarea este liberă!

nu fi ironic amice

De ce, amice?
Dă-mi trei motive!

Doamne ajută.
De mine da, poţi scăpa, dar de Adevăr, niciodată, niciunde. Fie că Îl accepţi sau nu, El este Cel Ce este.
Şi mai bine este ţie să nu-ţi întăreşti cerbicele ca diavolii împotriva Mielului, ci să slujeşti Lui, cum şi El slujeşte nouă neîncetat şi să ascultăm de El, că dulce e El şi ascultarea de El.
Bucurii.

Slăvit să fie Hristos!

El este Mirele, Prietenul și Stăpânul meu de acum 25 de ani de când i-am deschis inima și El a intrat în ea conform promisiunii lui care întotdeauna este DA și AMIN: „Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine.” Apocalipsa 3:20.


Dar recunosc că de multe ori, de mult prea multe ori de atunci mi-am întărit cerbicele împotriva Sa și nu l-am ascultat, L-am trădat și L-am întristat, păcătuind împotriva Lui și întorcându-mi fața spre cele lumești, colorate și îmbietoare ale celui încornorat.
Vai mie, păcătosul!
Dar Domnul s-a îndurat de fiecare dată când mi-am mărturisit greșul și mi-a dat iertarea lui cea dulce după mare îndurarea Lui.

Și nici de tine, scump frate în Domnul, nu vreu să scap ci, dimpotrivă, să ne îndemnăm unul pe celălalt la fapte bune și la ascultare de Sfântă Voia Sa pentru a ajunge cu bine în Împărăția cea Cerească.

Te iubesc mult, nu pentru că ai merita, ci pentru că demult, Hristos a turnat adânc în inima mea Duhul lui Cel Sfânt și împreună cu Duhul Său, așa cum pe glăsuiește dumnezeiescul Pavel în Romani 5:5 - iubirea lui Dumnezeu s-a vărsat în inimile noastre, prin Duhul Sfânt, Cel dăruit nouă.

Multe bucurii!

Slavă lui Dumnezeu! Şi pe pământ pace, între oameni bună voire.

Ştiam eu că nu eşti un om rău. Mulţumesc pentru gândul bun şi curat.
Şi eu te iubesc cu adevărat. Domnul Dumnezeu ştie că spun adevărul. De s-ar ivi vreun necaz mare şi viaţa mi-aş da-o pentru tine, iubitul meu. Aşa de mult te iubesc.
"Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unul pe altul, precum v-am iubit Eu." Ioan 15, 12.

Dar ce facem, scumpul meu, că uite ce zice Domnul:
"Căci se vor ridica hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor da semne mari şi chiar minuni, ca să amăgească, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi." Matei 24, 24.
E plină lumea astăzi de hristoşi mincinoşi! Aşa-i? Pot fi toate confesiunile creştine adevărate? Oare toţi hristoşii sunt adevăraţi şi mântuiesc? Uite ce zice Domnul
"Un Domn, o credinţă, un botez." Efeseni 4, 4.
Atunci când învaţă altceva decât ce se învăţa până atunci, e altă învăţătură, fără rugăciuni ca să se roage Sfinţii pentru noi, fără Sfintele Icoane, e un alt creştinism, altă Evanghelie. Şi uite ce spune:
"Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o – să fie anatema!" Galateni 1, 8.
"Iar de învaţă cineva altă învăţătură şi nu se ţine de cuvintele cele sănătoase ale Domnului nostru Iisus Hristos şi de învăţătura cea după dreapta credinţă, acela e un îngâmfat, care nu ştie nimic, suferind de boala discuţiilor". I Timotei 6, 3.

Nu vreau să cred că eşti un îngâmfat, căci îmi dovedeşti că iubeşti pe Dumnezeu. Dar ştii unde greşeşti. Tu vrei să iubeşti pe Dumnezeu, dar nu iubeşti pe Dumnezeu Adevărat, Savaot, Treime, Iubire. Ci pe dumnezeul penticostal, pe hristosul diavol al penticostalismului. Care, acel hristos diavol, a căutat să fure oamenii de pe calea cea dreaptă ca ei să nu mai ţină predania dată nouă de Sfinţii Apostoli.
Da, iubeşti pe Domnul, uite ce zice Domnul:
"Cel ce păzeşte poruncile Lui rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu în el; şi prin aceasta cunoaştem că El rămâne în noi, din Duhul pe care ni L-a dat." I Ioan 3, 24.
Noi, creştinii (ortodocşi, singurii) am păzit poruncile Lui, cu stricteţe, iubire şi devotament, până azi. Am păzit că uite ce zice:
"Deci, dar, fraţilor, staţi neclintiţi şi ţineţi predaniile pe care le-aţi învăţat, fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră." II Tesaloniceni 2, 15.
Uite ce zice:
"Fraţilor, vă poruncim în numele Domnului nostru Iisus Hristos, să vă feriţi de orice frate care umblă fără rânduială şi nu după predania pe care aţi primit-o de la noi."
II Tesaloniceni 3, 6.

Ai citit, scumpul meu despre Sfânta Tradiţie, sau Sfânta Predanie? Care e opinia ta? Ce părere ai cu ce este scris acolo? Ce părere ai despre hristoşii mincinoşi? Ce consideri tu că este cu acei hristoşi mincinoşi?

Bucurii de la Maica Luminii şi a tuturor scârbiţilor şi necăziţilor.

Știam că pot conta pe tine la necaz, frate!
De aceea ți-am și scris în mijlocul furtunilor și necazurilor acestui veac

Încă nu-s așa mulți frate. Abia au ridicat câțiva capul. Dar mulți vor veni pentru că trăim ceasul cel de pe urmă.

Nicidecum!

Frate, să nu crezi altceva, UNUL singur este Hristos: Fiul lui Dumnezeu,
Unul-Nascut, Carele din Tatal S-a nascut mai inainte de toti vecii.
Lumina din Lumina,
Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut, iara nu facut;
Cel de o fiinta cu Tatal, prin Carele toate s-au facut;
Carele pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire
S-a pogorat din ceruri si S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Maria Fecioara,
Si S-a facut om;
Si S-a rastignit pentru noi in zilele lui Pontiu Pilat si a patimit si S-a ingropat;
Si a inviat a treia zi, dupa Scripturi;
Si S-a inaltat la ceruri si sade de-a dreapta Tatalui;
Si iarasi va sa vina cu slava, sa judece viii si mortii,
A caruia imparatie nu va avea sfarsit.


O spune Cuvântul lui Dumnezeu, frate scump, eu nici nu am curajul să rostesc.

Să ne ferească Dumnezeu, frate!
El să ne ajute să-L iubim doar pe Dumnezeul Adevărat, Savaot, Treime, Iubire!

Aceasta ar fi cea mai mare cursă în care am putea cădea, frate!
Doar Dumnezeu, în mare mila Sa ne poate păzi și ajuta să nu adorăm pe vreun dumnezeu ortodox sau penticostal sau sectar pentru că cela, diavolul este.

Noi să rămânem strâns alipiți doar de Mântuitorul Hristos, Fiul Dumnezeului cel Adevărat!


Am citit frate, dar mult prea puțin. Aș dori să citesc mult mai mult (ajută-mă Doamne) dar am căutat peste tot internetul să găsesc Sfânta Predanie a Sfinților Apostoli și n-am găsit-o.

N-am reușit să citesc decât scrieri ale câtorva Părinți Bisericești însă nu știu dacă aceea este Sfânta Predanie.

Am citit Biblia, am citit și din Părinții Bisericești dar nu știu care dintre ei pot fi considerați Sfanta Tradiție și carele nu.

Ai putea, te rog din suflet să-mi recomanzi o carte sau un site pe care să găsesc Sfânta Predanie Apostolică?

Hristoșii mincinoși zic despre ei că sunt hristoși dar sunt mincinoși.
A venit, acum câțiva ani, unul la noi în Constanța, la Casa de Cultură, și zicea că el este Hristos.
Eu eram să-i strig: „Huo, bă, tu nu ești decât un hristos mincinos!”

Doamne ajută.

DA, iubitul meu, cu toată dragostea ce ţi-o port, în Hristos Iisus, Domnul. DA! Astăzi şi acum, te vei bucura de Sfânta Predanie Apostolică.

Tu numai să ai răbdarea şi înţelepciunea să citeşti cu trezvia minţii şi cu luare aminte, spre ruşinarea vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi.

Iată Sfânta Predanie Apostolică îţi este dăruită ţie astăzi, spre bucurie şi spre dobândirea Împărăţiei Cerurilor. Să dai şi altora iubitul meu, să nu ţii numai pentru tine.

Un site: http://archive.org/details/Psb-Colec...oriBisericesti

Altul: http://arhiva-ortodoxa.info/ - acolo mergi la -4.document-, apoi la -Seria PSB- ţi se vor deschide în format .pdf trebuie să ai adobe. Cel mai bine, le vei citi dacă le scoţi la imprimantă.

Dacă vrei un cuprins cu ce conţine fiecare, ai aici: http://www.voscreasna.com/parinti-si...i-bisericesti/ Astfel, vei alege ce doreşti să citeşti.

Ai acolo şi Actele Martirice, pe care eu le iubesc atât de mult. Sunt acte oficiale ale Imperiului roman din primele 3 secole creştine, care atestau cum erau ucişi creştinii în arenele coloseumului din roma sau din alte puncte din imperiul roman, cum erau daţi hrană leilor. Am plâns citind.

Ai acolo şi Apologeţi de limbă greacă şi latină. Apologeţii sunt apărători şi mărturisitori al creştinismului, care au scris în limba greacă sau latină mărturia lor, limbile vorbite de creştini foarte mult timp.

Şi îi mai ai acolo pe Sfinţii Vasile cel Mare (a trăit între 329-379), episcopul Cezareei-Capadociei, o regiune mare creştină şi Sfântul Ioan Gură de Aur (a trăit între 347-407), Patriarhul-episcopul Constantinopolului. Ei, scumpul au scris cel mai frumos şi cel mai limpede. Ţi recomand cu toată sinceritatea inimii, ca unii dintre cei mai dragi ce-mi sunt.

Pe arhiva-ortodoxa mai sunt şi altele, precum Filocalia, o culegere, esenţă, din PSB, în 12 volume. Nu sunt toate acolo, dar găseşti în librariile creştine Filocalia. Dar şi alte cărţi de suflet ziditoare.

Colecţia PSB, sau Părinţi şi Scriitori Bisericeşti, face parte din CODUL MIGNE, "e" francez, cu accent pasiv. Codul Migne este tot ce s-a adunat în toate secolele creştine, scrieri în limba greacă, latină, şi alte scrieri, cuprinzând peste 500.000 de pagini. Din acele pagini, preotul Dumitru Stăniloaie, a făcut un cuprins de vreo 50.000 de pagini, deci o zecime, în 90 de volume ale PSB pe care vroia să le traducă. Din cele 90 de volume nu a reuşit să traducă decât 32 de volume, pe care le avem în limba română şi azi. Ele sunt P.S.B., de care tu şi alţii ca tine care vor mai citi aceste rânduri se vor învrednici să le citească.

Bucurii. Hristos a înviat!

Ești o comoară frate. Mulțumesc mult. De mâine nu voi mai intra pe net pentru o vreme fiindcă am făcut o juruință însă în această seară îmi voi descărca în laptop și voi citi.

Tot ce mi-ai dat este vrednic de crezare?
Sau trebuie să filtrez cumva învățătura? Sunt și greșeili în acele scrieri sau sunt pe de-a-ntregul inspirate?

Te întreb acestea pentru că eu sunt obișnuit cu citirea Sfintei Scripturi. Când citesc Sfânta Scriptură știu că ea este infailibilă, că e Cuvântul lui Dumnezeu.

Tot la fel trebuie să citesc și ceea ce mi-ai dăruit tu?

P.S. Peste zece zile voi veni cu întrebări dacă-mi vei permite.

Poantecostalule, te rog frumos să te duci să-ți bați joc de altceva.

Dar cu ce isi bate joc? Mi se pare ca ia foarte in serios studiul credintei. D-l Daniel_Ortodox i-a facut o recomandare, iar fratele penticostalul este un om serios: se va tine de munca de lamurire de sine si de adincire/intelegere a spiritualitatii ortodoxe/est-europene.

Doamne ajută.

Tu eşti o comoară mai mare decât sunt eu, iubitul meu. Mult mai dorită.

Tot ce ţi-am dat este vrednic de crezare. Toate PSB-urile care sunt scrise de sfinţii lui Dumnezeu Hristos sunt vrednice de crezare, că ele au fost scrise de oamenii care au slujit cu fiecare respiraţie lui Dumnezeu Iubire şi peste care s-a sălăşluit Duhul Sfânt Dumnezeu.

Orice învăţătură vei primi de la oameni, să o filtrezi prin Hristos Iisus Mântuitorul. Dar aşa cum prin Sfântul Apostol Pavel nu mai avem nevoie de filtrul Hristos, căci Hristos Însuşi vorbeşte prin Sfântul Apostol Pavel, la fel, vei înţelege de vei avea inimă curată, că şi prin Sfântul Episcop Vasile al Cezareei Capadociei şi prin Sfântul Episcop Ioan al Constantinopolului, (mai numit şi Hristostom - purtător de Hristos), vorbeşte Însuşi Hristos şi Duhul Sfânt şii Tatăl, cu Iubire, pentru noi, toţi oamenii.

Greşeli vor fi doar în scrierile celor care nu sunt Sfinţi ai lui Hristos. Şi nu apare nici pe carte că sunt sfinţi. Ei totuşi au fost traduşi de preotul Dumitru Stăniloaie, ca să vedem şi înţelegem, ei, în comparaţie cu Sfinţii lui Dumnezeu, ce diferenţă este să vorbească un om, sau să vorbească Hristos prin acel om.

Foarte bine dacă eşti obişnuit cu citirea Sfintelor Scripturi. Bun obicei ai. Dar să nu uităm scumpul meu, că Sfintele Scripturi trebuiesc tâlcuite, şi noi nu putem să tâlcuim, nu avem întărire, înţelepiune, credinţă. Nu avem în fiecare respiraţie pe Hristos Iisus, ca ei, cei ce au tâlcuito înaintea noastră. După cum ţi-am arătat în multe cuvinte din Sfânta Scriptură, mai sus. Având nevoie de ei, de acei oameni minunaţi peste care a fost este şi va fi Duhul Sfânt Dumnezeu, iată, te invredniceşti să citeşti ce ne învaţă Duhul Sfânt prin ei.

Da, iubitul meu, la fel când citeşti Scrierile Sfinţilor Părinţi, Sfinţii lui Dumnezeu, ele sunt infailibile şi fără de greşeală, căci nu sunt ale lor întâi de toate, sunt ale lui Dumnezeu Treime, care le-a dat lor să scrie ce au scris, pogorându-se peste ei cu harul Său cel Sfânt, pentru viaţa lor sfântă care au avut-o.
Singura greşeală ce o poţi face este să te smintească scrierile lor, cum sunt oameni care se smintesc şi de Hristos: "Dar n-au rădăcină în ei, ci ţin până la un timp; apoi când se întâmplă strâmtorare sau prigoană pentru cuvânt, îndată se smintesc." Marcu 4, 17. "Precum este scris: "Iată pun în Sion piatră de poticnire şi piatră de sminteală; şi tot cel ce crede în El nu se va ruşina". Romani 9, 33. Deci ia aminte să nu te sminteşti de Hristos.

Revino când vrei. Citeşte cât poţi. Bucurii.

"Cine iubeşte pe fratele său rămâne în lumină şi sminteală nu este în el." I Ioan 2, 10.
Bucurii alese.

Intr-adevăr sunt interesat să știu ce este aceea „Sfânta Tradiție”.
Recunosc că știu ce este Biblia dar nu știu ce este Sfânta Tradiție.

Am căutat o definiție a Sfintei Tradiții, am căutat o carte „Sfânta Tradiție”. Nu am găsit.
În modul cel mai serios: nu știu ce este Sfânta Tradiție. Vreau să știu și vreau să o citesc.

Prietenul Daniel-ortodox mi-a dat câteva linkuri valoroase. M-am uitat puțin pe ele. Vreau să le descarc în PC.
Însă am deja întrebări. De exemplu în linkul dat apare și Origen cu câteva lucrări. Origen este cam controversat, nu?
Știam că Sfânta Tradiție are aceeași valoare cu Biblia.
Scrierile lui Origen au aceeași valoare cu cartea Romani a Apostolului Pavel?

De ce mă Dragoșe, tu ți-ai marcat teritoriul pe aici, ai monopol de spus poante pe forum creștinortodox.ro?

Nu bagati in seama chestia cu Origen: faptul ca ex-animatoarea Teodora, aka byzantine empress, nevasta lui "justul" de justinian, a influentat un Sinod zis ecumenic, la care a fost amenintat si umilit un Papa, si insultata memoria unor morti, si anatemizata chiar persoana lor (ma refer la sinodul al cincilea ecumenic) nu este relevant. Anatema aceea e doar un bisericism gratuit si politizat. Toti cei care au scris adinc si inspirat, toti scriitorii bisericesti, chiar si cei "condamanti" de confuza justitie bisericeasca din acele timpuri, pot fi pusi daca nu alturi, aproape de Apostoli. Va recomand sa ii cititi pe Origen, Theodor de Mopsuestia si Theodoret de Cyr (si daca se poate, si pe Nestorie). Veti avea o adevarata desfatare. De asemenea, Sever de Antiohia si Philoxenus din Hierapolis.

Doamne ajută.
Hristos în mijlocul nostru, iubitul meu frate.

Citeşte ce este Sfânta Tradiţie, în primul post al acestui topic. Ea este în general învăţătura creştină vorbită, care apoi s-a fixat şi în scris, în mare parte. Nu există o carte numită Sfânta Tradiţie, căci sunt zeci de cărţi ale Sfinţilor lui Dumnezeu, numită Sfânta Tradiţie. Nu ar fi existat Sfânta Scriptură fără Sfânta Tradiţie. Ea, Scriptura, s-a scris prin şi cu Tradiţia Creştină vorbită. Înţelegi, iubitul meu? E minunat de simplu, întreg creştinismul. Citeşte primul post din acest topic cu atenţie mărită şi ai să înţelegi. Acolo am concentrat, pentru tine, şi pentru toţi, ceea ce se predă în facultăţile de teologie, zile în şir. Spre bucurie.

Origen, scumpul meu, are 2, două foarte mari erezii (apocatastaza şi predestinaţia - despre care, dacă voieşti, putem vorbi), de aceea nu a fost canonizat sfânt de către Biserica Creştină, ci chiar a fost numit eretic în sinodul V ecumenic a toată creştinătatea din anul 553. Dar a fost ridicată anatema de la el şi nu a mai fost declarat eretic, pentru că e recunoscut că a greşit. Cu toate astea, nu, iubitul meu, scrierile învăţatului Origen, nu au aceaşi valoare ca şi Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel. Şi nici o scriere dacă o vezi că nu e scrisă de un sfânt, nu are valoarea cu scrierile unui Sfânt. Doar scrierile Sfântului Episcop Vasile şi Sfântului Episcop Ioan Hristostomul, au aceaşi valoare ca şi Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel, căci au aceaşi origine, Sfânta Treime.
Dar Origen, este singurul scriitor bisericesc care a scris cel mai mult dintre toţi. Are scrieri frumoase, de aceea a fost tradus. Te sfătuiesc, iubitul meu, să începi cu ce ţi-ai dorit, cu Scrierile Părinţilor Apostolici, sau Predaniile Părinţilor Apostolici, apoi să citeşti din Sfântul Ioan Hristostom, episcopul-Patriarhul Constantinopolului şi din Sfântul Vasile cel Mare şi din Sfântul Grigorie de Nazians. Mult folos vei dobândi. Scrierile lor, au aceaşi valoare ca şi Sfânta Scriptură, căci vorbesc numai din Sfânta Scriptură şi au acelaşi izvor: Duhul Sfânt.

Cu rugăciunile Sfinţilor Grigorie de Nazians, Vasile cel Mare şi Ioan Gură de Aur, suflete, care eşti utilizatorul "penticostalul", să se învrednicească şi sufletul tău de Adevăratul Hristos. Amin.

"având fiecare alăută şi cupe de aur pline cu tămâie care sunt rugăciunile sfinţilor." Apocalipsa 5, 8.

Deci daca cineva e interesat sa citeasca din Sf Traditie e banat? Asta nu se putea face decat daca unuia dintre dvs nu i-a convenit si a apasat butonul "Report". Iar adminul, ascultator, a mai banat o data un sectar banat si asa de n ori, de dragul unui ortodox glumet. In timp ce ortodocsi cu ravna varsa cate mizerii pot pe topicul deschis tot de ei despre penticostali. Noi nu le vom da report, desigur... daca le place sa se scalde in mizerie, cine sunt eu sa ii opresc? Dar fiecare trebuie sa stie ca prin cea ce face seamana seminte din rodul carora vor culege in viitor. Si impreuna cu ei si cei care i-au tolerat. Caci atunci cand lasi raul sa creasca in gradina ta si nu iei atitudine, te faci partas cu el si vei culege impreuna cu el. Poate multi dintre voi nu sunt de acord cu cei in cauza, insa a vedea raul si a tacea inseamna lipsa de coloana vertebrala, adica frica. Si asta am remarcat-o de cand am intrat pe acest forum.

Multumesc celor care au incercat sa fie drepti, cum ar fi Ioanna sau userii catolici.
Penticostalul chiar citeste multe carti, si nu toate sunt penticostale...d´oh...

învăţătura de credinţă creştină ortodoxă (catehism)
 

Nu stiu din ce cauza a fost banat Penticostalul, insa un om sincer interesat de Traditie s-ar fi putut, totusi, abtine de la note zeflemitor-ironice. El n-a facut-o, insa admir rabdarea lui Daniel.

învăţătura de credinţă creştină ortodoxă (catehism)
 

53. Ce legatura este intre Sf. Scriptura si Sf. Traditie?

Sf. Scriptura e rodul lucrarii Sfantului Duh, crescut in pomul Traditiei. Sf. Scriptura e punerea in scris numai a unei parti din toata invatatura data de Mantuitorul prin viu grai, adica din Traditie. Astfel, intre ele e o legatura atat de stransa, incat cu greu s-ar putea face o deosebire intre cuprinsul uneia si al celeilalte. Marturiile lor se sprijina unele pe altele si amandoua alcatuiesc comoara unuia si aceluiasi asezamant dumnezeiesc si omenesc: Biserica. Sf. Traditie intregeste Sf. Scriptura prin talcuirea adevarata. Numai talcuirea data de Sf. Traditie este adevarata, adica profetica si apostolica si primita de Biserica, pentru textul Sf. Scripturi. In al doilea rand, trebuie sa ne servim de Traditie, pentru ca nu toate pot fi luate din Dumnezeiasca Scriptura. Sf. Apostoli ne-au transmis invatatura Mantuitorului atat pe calea Sfintei Scripturi, cat si pe calea Traditiei Apostolice (Sf. Epifaniu, Panarion, Contra Evreilor, 61, 6, Migne, P. G., XLI, col. 1047). Sf. Ioan Gura de Aur, Omilia la Scrisoarea II-a catre Tesaloniceni, 4, n.2, Migne, P. G., LXII, col. 488). Cuvintele Sf. Apostol Pavel: „Asadar, fratilor, stati neclintiti si tineti predaniile pe care le-ati invatat fie prin cuvant, fie prin epistola noastra” (II Tes. 2, 15), Sf. Ioan Gura de Aur le talcuieste astfel: «De aci e limpede ca (Apostolul) nu le-a dat toate in scris, ci multe pe cale nescrisa. Si cele scrise si cele nescrise sunt deopotriva vrednice de credinta, incat socotim Traditia Bisericii vrednica de crezare. E traditia, nu cerceta mai mult».

54. Sf. Traditie apartine credinciosului in parte, sau Bisericii intregi?

Ca viata in Duhul Sfant, Sf. Traditie apartine intregii Biserici. Credinciosul si-o insuseste in masura in care vietuieste in Biserica si participa la viata Bisericii prin lucrarea Duhului Sfant. Asa ne-o spune Sf. Scriptura, asa ne-o spun si Sf. Parinti. Sf. Apostol Pavel declara: „Au nu stiti ca sunteti templu al lui Dumnezeu si ca Duhul lui Dumnezeu locuieste in voi? Daca va strica cineva templul lui Dumnezeu, pe acela il va strica Dumnezeu, pentru ca Sfant este templul lui Dumnezeu, care sunteti voi” (I Cor. 3, 16-17). Cine strica templul, adica Biserica lui Dumnezeu, acela nu se afla in Sf. Traditie. Sf. Irineu, la randu-i, ne invata: «Duhul este chezasia nestricaciunii, intarirea credintei noastre, scara de inaltare la Dumnezeu. Unde este Biserica, acolo e si Duhul lui Dumnezeu. Unde e Duhul lui Dumnezeu, acolo e si Biserica si plinatatea harului. Iar Duhul este adevarul» (Sf. Irineu, Contra ereziilor, 3, 24, 1, Migne, P. G., VII, col.). Ereticii nefiind in Traditie nu sunt nici in Biserica, si, dimpotriva, nefiind in Biserica, nu sunt nici in Traditie; ei nu traiesc in comuniunea de viata a Duhului lui Dumnezeu si nu sunt in Hristos.

55. Ce legatura este intre Biserica si Sf. Traditie?

Biserica pastreaza Traditia, iar Traditia uneste si intareste Biserica. Dupa moartea ultimului Apostol, viata in Duhul nu s-a imputinat, caci Mantuitorul fagaduieste Apostolilor si urmasilor acestora ca va fi cu ei pana la sfarsitul veacurilor si Duhul Sfant ii va ajuta sa inteleaga tot adevarul si sa-1 apere nestirbit (Ioan 16, 13). De aceea Sf. Traditie s-a numit si tinerea de minte vie a Bisericii. Traditia fiind viata Bisericii, Biserica e spatiul Traditiei.

56. Care e rolul Bisericii fata de Descoperirea dumnezeiasca si deci si fata de Sf. Traditie?

Biserica e pazitoarea, talcuitoarea si propovaduitoarea fara gres a Descoperirii dumnezeiesti si, prin aceasta, si a Traditiei. Ea pastreaza si sustine unitatea si identitatea credintei. Sf. Irineu ne da amanunte pretioase in aceasta privinta: «Biserica, zice el, dupa ce a primit, cum am spus, aceasta propovaduire si aceasta credinta, macar ca e raspandita in toata lumea, le pastreaza cu grija, ca si cum ar locui intr-o singura casa. De asemenea ea crede Apostolilor si Ucenicilor acestora, ca si cum ar avea un singur suflet si aceeasi inima. Ea predica acestea in armonie cu Apostolii, invata si transmite ca si cum ar avea o singura gura. Desi in lume limbile sunt deosebite, puterea Traditiei e una si aceeasi. Dupa cum soarele, zidirea lui Dumnezeu, e unul si acelasi in toata lumea, tot asa si propovaduirea adevarului se arata pretutindeni si lumineaza pe toti oamenii care vor sa vina la cunostinta adevarului. Nici cel tare in cuvant dintre intaistatatorii Bisericilor nu va spune altceva, decat aceste invataturi, caci nimeni nu este mai presus de invatatorul sau (Matei 10, 24; Luca 6, 40), nici cel slab in cuvant nu va imputina Traditia. Credinta fiind una si aceeasi, nici cel care e in stare sa vorbeasca mult despre ea nu o sporeste, nici cel ce vorbeste mai putin nu o imputineaza» (Sf. Irineu, op. cit., 1, 10, 2, Migne, P. G.”VII, col. 552 3 - Invatatura de credinta crestina ortodoxa). Biserica sta pe Traditia Apostolilor si o marturiseste ca aflandu-se pretutindeni, in viata ,si lucrarea ei. Prin episcopii asezati de catre Apostoli si urmasii acestora, Traditia se infatiseaza ca universala si neintrerupta (Idem, op. cat., 3, 1, Migne, P. G., VII, col. 848). Clement Romanul, care a cunoscut personal pe Sf. Apostoli Petru si Pavel, „avea Traditia in fata ochilor” (Idem, op. cit., 3, 3, 3, Migne, P. G., VII, col. 849). Cu ocazia neintelegerilor din Biserica de la Corint, el a innoit credinta si Traditia pe care le primise de curand de la Apostoli (Idem, op. cit; loc. cit.). Sf. Policarp e un exemplu viu al Traditiei pe care a primit-o de la Apostoli, care 1-au facut episcop in Smirna, si care a avut legaturi cu multi dintre cei care au vazut pe Hristos. El a propovaduit totdeauna lucrurile pe care le-a invatat de la Apostoli (Idem, op. cit, 3, 3, 4. Migne, P. G., VII, col. 851). Biserica are un tezaur bogat. In care Apostolii au adunat toate cele ale adevarului si din care oricine poate sa-si ia bautura vietii.

Penticostalul e la a treia sau a patra banare nu mai de cand sunt eu activ pe forum. Si tu esti in acelasi cult si esti pe forum de mult timp. De cate ori ai fost banata? Presupun ca niciodata. Acum ai si raspunsul. Penticostalul si userul catolic sunt persoane agresive si mesajele lor sunt deseori ironic-batjocoritoare. Si in trecut m-au atacat si pe mine si eu nu intelge de ce e tolerata atitudinea lor pe forum, sunt cei mai agresivi useri si si jignesc. Din pacate probabil va reveni cu alt nick in cel mai scurt timp, osuta are deja banari si nick-uri fara numar. In legatrua cu Sfanta Traditie, userul catolic spunea ca penticostalul dorea doar sa isi bata joc de Daniel, nu stiu, el il cunoste mai bine fiind apropiati in conceptii. Dar si daca avea intentii bune din cauza ca majoritatea mesajelor sunt ironice si rautacioase nu mai stii cand e ceva bun. Doar din ultimele mesaje: http://www.crestinortodox.ro/forum/report.php?p=499940

Sunt curios de ce nu aplici acelasi criteriu si la userii ortodocsi, cum ar fi Decebal, care a a fost banat de vreo opt ori, sau Cornel Urs. Halal obiectivitate.

Mie aproape că mi-a dat o lacrimă.

Mie, când am citit că ţie aproape ţi-a dat o lacrimă, aproape că era să înceapă să-mi dea o lacrimă.

eu am fost banat? domnule, dumneata nu ai un pic de bun simt!

Corneluș de ce ții să te dai în stambă?

învăţătura de credinţă creştină ortodoxă (catehism)
 

57. Unde se afla cuprinsa Sf. Traditie?

Desigur, ca forma de transmitere a Revelatiei dumnezeiesti supranaturale, Sfanta Traditie, sau Traditia apostolica, are drept continut intreaga invatatura a Apostolilor, primita de ei prin viu grai de la Hristos insusi in timpul celor trei ani si jumatate de activitate publica a Lui. In cuprinsul Traditiei apostolice intra si o serie de structuri harice ale Bisericii intemeiate de Hristos si care vin de la Hristos prin Sfintii Sai Apostoli: Sfintele Taine, toate ierurgiile si ierarhia bisericeasca sacramentala cu cele trei trepte harice care tin de constitutia teandrica a Bisericii, precum si anumite oranduieli privind viata Bisericii si viata membrilor ei. Cartile Noului Testament contin si constituie Traditia apostolica, dar nu o epuizeaza, caci multe altele a savarsit Hristos, care s-au transmis mai departe numai pe cale orala in Biserica (Matei 28, 20; Ioan 20, 30-31; 31, 25), adica prin cei imbracati cu puterea Duhului Sfant spre a fi iconomi ai Tainelor lui Dumnezeu (I Cor. 4, 1). Intr-un rastimp de opt veacuri, continutul Sfintei Traditii, adica al Traditiei apostolice, a fost fixat de Biserica in opt izvoare si anume:

1. Simbolurile de credinta (cel zis „apostolic” sau „roman”, folosit astazi de Biserica Romano-Catolica si de Bisericile Protestante; simbolul niceo-constantinopolitan alcatuit la sinoadele ecumenice I de la Niceea (325) si II de la Constantinopol (381), singurul folosit in Biserica Ortodoxa si, alternativ cu cel „roman”, in Biserica Romano – Catolica, si uneori la protestanti; si cel „atanasian”, folosit in Biserica Anglicana);
2. Cele 85 de canoane apostolice;
3. Definitiile dogmatice si canoanele celor 7 sinoade ecumenice si ale celor 9 sinoade particulare (aprobate de sinodul Trulan);
4. Marturisirile de credinta ale martirilor;
5. Definitiile dogmatice impotriva ereziilor;
6. Scrierile Sfintilor Parinti;
7. Cartile de slujba ale Bisericii si
8. Marturiile istorice si arheologice referitoare la credinta crestina apostolica.

58. Traditia e schimbatoare sau neschimbatoare?

Aluatul imparatiei lui Dumnezeu e amestecat cu framantatura omeneasca si ce e neschimbator sta la un loc cu ce e schimbator si trecator. Pazind ce trebuie, Biserica ramane de-a pururi aceeasi si viata ei in Duhul nu cunoaste adaugire sau micsorare. Traditia, fiind curentul de viata al Bisericii, sta in stransa legatura cu valorile si nazuintele spre desavarsire ale credinciosilor. Credinta si morala crestina sunt neschimbatoare, ca roade ale Descoperirii dumnezeiesti, iar Biserica a lucrat continuu pentru desavarsirea sufleteasca a credinciosilor, asa cum ne-o dovedeste istoria Bisericii inca de la aparitia crestinismului. Prin urmare, „Traditia”, in intelesul crestin, nu inseamna incremenire in forme moarte omenesti, ci numai pastrarea nestricata a adevarului Descoperirii dumnezeiesti, izvor nesecat de desavarsire.

59. In ce inteles, anume, se poate vorbi despre progresul Sf. Traditii?

Progresul Sf. Traditii inseamna dezvoltarea si adancirea acesteia. «Progresul pentru fiecare lucru, zice Vincentiu de Lerin, inseamna dezvoltarea acestui lucru din sine insusi. E cazul cu inteligenta, cu stiinta, cu intelepciunea; fiecare din acestea se dezvolta numai in felul propriu. In cazul religiei, dogma se poate dezvolta numai in ea insasi, in acelasi inteles, in aceeasi idee. Religia poate imita felul de dezvoltare al corpurilor, care desi cu inaintarea anilor isi dezvolta functiunile, ele raman, totusi, ceea ce erau... Se poate adauga forma, infatisare, distinctie, totusi firea fiecarui gen ramane aceeasi” (Vincentiu de Lerin, Commonitorium, 23, Migne, P. L., L, col. 667). Prin dezvoltarea si adancirea Traditiei, deci, noi capatam o intelegere din ce in ce mai limpede a invataturilor descoperite de Dumnezeu. Aceste invataturi ajung a fi formulate de Biserica in mod solemn in Sinoadele ecumenice sau prin propovaduire con sfanta a acelorasi adevaruri dumnezeiesti, in „Dogme”, care sunt scurte formule de credinta, propovaduite in Biserica spre mantuirea noastra.

60. Ce conditie se cere pentru ca un adevar de credinta sa fie formulat in Dogma?

Adevarul de credinta trebuie sa fie cuprins in Descoperirea dumnezeiasca, adica in Sf. Scriptura si in Sf. Traditie.

61. Cand Sinoadele ecumenice nu se mai aduna, cum deosebim invatatura adevarata de cea mincinoasa?

De la ultimul Sinod ecumenic (787) pana astazi, oamenii invatati ai Bisericii Ortodoxe au cercetat cu atentie Sf. Scriptura si Sf. Traditie si au scos din ele invataturile trebuitoare si adevarate pe care totdeauna le-au infatisat in opozitie cu cele mincinoase. Aceste invataturi adevarate au fost, apoi, aprobate in cea mai mare parte de Sinoadele Bisericilor Orto-doxe care le-au formulat in „Marturisiri de Credinta”, calauze vrednice de toata increderea. In clipele grele ale vietii Bisericii, Sinoadele a toata Ortodoxia sunt crainicii adevarului dumnezeiesc. Cand imprejurari deosebite impiedica adunarea unor astfel de Sinoade, este de ajuns consimtirea tuturor Bisericilor Ortodoxe la primirea unui adevar de credinta, sau de viata, pe temeiul sigur al Sf. Scripturi si al Sf. Traditii.

Minunata zicere!

Doamne ajută.

Iubiţilor, încetaţi copilăriile. Iubiţi-vă unul pe altul, precum Domnul ne iubeşte, nu e greu, "prin asta va cunoaşte lumea că sunteţi ai Mei, dacă vă iubiţi unul pe altul". Să fim "lumini între oameni", să fim "sarea pământului".

Frate Decebal, mulţumim mult pentru fapta minunată.

Vroiam şi eu să pun ce este scris în catehism, dar am ezitat şi am compus eu personal o scriere unde este mai uşor de înţeles şi de citit ce este Sfânta Tradiţie sau Sfânta Predanie, ca să poată fi special înţeleasă de cei din ereziile neo-protestante.

E foarte bine oricum, să avem ambele variante, pentru oricine caută, iată, a găsit.

Bucurii.

Asta si observam de cateva ori, adminul e grabnic la banarea unor useri chiar ortodocsi pentru lucruri nu foarte grave, in schimb ii iarta de mii de ori pe cei ce ii ataca pe ortodocsi pentru dreapta credinta, sunt extrem de agresivi si jignesc si incearca sa impuna cu forta conceptiile lor ce tin de o combinatie intre ecumenism si dogma cultului lor. Ma refer la cei doi useri mentionati mai sus, singurii care in opinia mea ar trebui banati constant.

Doamne ajută.

Aşteptăm, eu cel puţin, cu mult drag, pe oricine om, din orice confesiune sau sectă creştină, să spună lămurit ce nu înţelege din ceea ce este Sfânta Tradiţie sau numită şi Sfânta Predanie.

Cu rugăciunile Sfântului Ioan Gură de Aur şi Sfântului Maxim Mărturisitorul să avem cuvânt cu putere multă de la Dumnezeu Treime, să vă aducem lumină minţii.
"având fiecare alăută şi cupe de aur pline cu tămâie care sunt rugăciunile sfinţilor." Apocalipsa 5, 8.
Sfinţilor ai lui Dumnezeu, rugaţi-vă pentru noi. Amin.

Bucurii.

Draga frate! Prin randuiala Bunului Dumnezeu, aici ai scos la iveala puroiul din tine, singur cu tastatura ta. Caci iti scapa cel mai esential din Predania Ortodoxa, despre care am afirmat de mai multe ori ca esti partial strain.

Dreapta Predanie, mostenita de la sfintii apostoli si preluata de sfintii parinti din pustia Tebaidei, pana la sfintii contemporani noua, se intemeiaza pe un aspect esential care tie si multor absolventi de inalte scoli teologice v-a scapat din vedere. Acest aspect este ca nu cel sanatos are nevoie de doctor, ci cel bolnav. Pe cel ce a avut ocazia sa IL cunoasca pe Hristos, il pazesti cu batul, pe calea cea buna. Chiar daca azi il doare, maine va saruta batul care l-a ferit de o grava cadere.
In schimb, pe cei ce nu au avut ocazia sa cunoasca Lumina si Adevarul, lor ne facem slugi, ca sa ii invatam sa slujeasca; le rabdam scuiparile ca sa ii invatam rabdarea; nu ne razbunam nedreptatirea si asuprelile ca sa ii invatam iertarea. Si din toate acestea, speram sa ii facem sa intelega candva, ca ii iubim ca pe fratii nostrii si nu vrem sa guvernam peste ei, nici sa le rapim avutiile. Ci vrem sa ne bucuram frateste de toate cele ce sunt sub Soare, zidite de Tatuca.

Asa ca, poate ar trebui sa ii intrebi personal pe admini, daca isi asuma cele spuse de mine mai sus. Iar daca nici ei nu te vor convinge, mergi si intreba un ieromonah mai batraior!

Am sa te intreb ceva, dar pentru ca nu vreau sa te pun intr-o postura dificila, tot ragazul de care vei avea nevoie, eu ti-l voi socoti drept bine intentionat.

Ti se pare ca eu ma opun Predaniei sfintilor Parinti ai Ortodoxiei, sau ma opun unui soi de alunecare, savarsita chiar sub stindardul Legii, insa din ce in ce mai lipsit de Duhul Acesteia?

Doamne ajută.

Frate iubite în Hristos, nu pot răspunde la întrebarea ta, nu îţi cunosc viaţa, nu îţi ştiu gândurile, nu îţi văd faptele, doar Dumnezeu cunoaşte inimile şi rărunchii, spune Sfânta Scriptură. Nu ştiu dacă te opui Sfintei Tradiţii şi Sfinţilor Părinţi ai Bisericii Creştine, asta tu ştii cel mai bine, prin ce îţi spune conştiinţa ta. Doar dacă eşti sau devii eretic, voi ataca erezia ta, pentru a apăra şi mărturisi Adevărul, dar pentru faptele tale, nu te judec, că sunt mai rău şi mai păcătos ca tine. Am mai mult puroi decât ai spus că are fratele Cătălin, puroi al patimilor mele, deci nu te pot judeca.
Nu ştiu dacă te opui "unui soi de alunecare săvârşite chiar sub stindardul Legii, însă din ce în ce mai lipsit de Duhul Acesteia." Ce ştiu este că Legea, este Biserica Creştină, iar ea nu va fi niciodată din ce în ce mai lipsită de Duhul Acesteia, anume Duhul Sfânt Dumnezeu. Da, trebuie să te opui soiurilor de alunecări săvârşite chiar sub stindardul Legii, care poate fi erezia, ca să nu ne aflăm în eres, dar opunerea niciodată cu vreo armă materială, ci singura şi cea mai puternică armă, Cuvântul, care atunci când ne opunem unor soiuri de alunecări sub stindardul Legii, şi anume când mustrăm alunecările, să nu fim nici o clipă lipsiţi de Iubire, de pacea lui Hristos. De harul Duhului Sfânt pe care să-l chemăm printro rugăciune de fiecare dată când începem mustrarea sau sfatul.
Iartă-mi, frate, dacă te-am smintit cu ceva, orice, sau dacă ţi-am fost pricină de poticnire, cumva.

Bucurii.

La capitolul asta eu sufar foarte mult. Rogu-te sa-mi amintesti cele spuse aici, ori de cate ori ai ocazia si te roaga pentru mine!

Cum am inteles eu folosul dogmei si felul in care s-a asezat dogma, de catre sfintii parinti, prin calauzirea lui Dumnezeu.

1. Varsta lumii, facerea si anii. "Caci o mie de ani intaintea Ta, sunt ca ziua de ieri care a trecut si ca straja noptii."
Sfanta scriptura nu este letopiset de istorie. Desi se prezinta si unele evenimente, marturii istorice, acestea sunt usor vadite de celelalte. In mare, continutul Sfintei Scripturi este Adevarul revelat, iar scopul este lepadarea cailor intunericului si apropierea de Dumnezeu. Deci a cauta sa folosim Sfanta Scriptura in scopuri de studiere a materiei si a vremelniciei, este a parasi rostul pentru care Duhul Sfant a inspirat profetii si teologii.

2. Randuiala bisericeasca. "Asezarea ta in liniste sa fie cu dreapta socoteala!"
Pentru a pricepe felul in care traiau si se organizau crestinii cei botezati de apostoli si preotii hirotoniti de apostoli, avem neoie in primul rand sa citim Faptele si Epistolele, dar si unele scrieri din vietile sfintilor. Pe vremea cand eram frate incepator, mi-a ramas in minte o istorisire din proloage, despre un sfant care se ducea ca rob la casele paganilor bogati, dar dupa cateva luni, un an, reusea sa ii aduca la cunostinta Adevarului. Nu mai stiu numele, nici data, dar mi s-a lipit de inima felul in care a inteles smerenia. Adica nu era smerit de dragul smereniei sau pentru ca ii poruncise cineva. Ci a reusit sa faca din virtutea aceasta o virtute lucratoare. Sa te faci rob, sclav, doar pentru nadejdea ca intr- buna zi vei izbuti ce ti-ai propus... Mare lucru!!! Fara sa fi inteles taina vietii si a mortii, nimeni nu ar putea sa faca astfel de gest.

Odata ce s-a terminat prigoana si Biserica a inceput "a se aseza", era nevoie de o randuiala comuna. Care va sa zica, la inceput s-a raspandit esenta mesajului, nefiind conditii pentru altare, studii teologice si alte asemnea. Esenta mesajului nu este alta decat, "Mila si nu jerfa voiesc!" Dar orice om care iubeste, nu se supara sa se jerfeasca, caci jertfirea este desavarsirea in iubire. Deci, de acum, trebuia sa se puna o randuiala in felul in care isi manifestau iubirea de aproapele si o randuiala dupa care sa ne ducem viata in Hristos. Astfel au urmat sinoadele ecumenice, care se organizau pe masura ce apareau intrepretari gresite ale poruncilor sau chiar abateri de la Adevar. Dar sunt convins ca sfintii parinti nu au cautat niciodata sa faca din asezamintele lor pricina de galceava sau de dezbinare.

Istoric si faptic Dogma a luat fiinta dupa ce mesajul Iubirii lui Dumnezeu pentru noi a fost suficient de bine raspandit, iar nu inainte. Iubirea nu s-a dobandit prin dogma. Nu dogma a creat iubirea, ci iubirea a creat dogma. Acest fapt, sine qva non, il putem gasi in cele mai simple dintre exemple, pe intelesul tuturor. Daca eu merg in casa la o ruda, iar omul are o randuila a incaltarii si a descaltarii, sau a hainelor in cuier, alta decat a mea, oare ma voi tulbura, sau voi cauta eu sa ii schimb randuiala? Ci dimpotriva, iubindu-l, voi cauta sa imi arat parte din iubire prin supunere si voi primi randuiala lui. Deci, pentru a nu exista pricina de contrariere, de stupoare, mergand cineva dintr-un loc in altul, s-a facut randuiala pe care o mostenim si noi astazi.

3. Despre marea schisma
Dincolo de ceea ce se stie in folclor, "negocierile" dintre parti, inchiate cu tragicul deznodamant, nu au durat doar cateva ceasuri sau cateva zile, ci este vorba despre ani. Ceea ce noi astazi spunem despre catolicism in "doua vorbe" aruncate cu dispret, atunci au avut loc framantari de nedescris in sufletele celor ce au participat la evenimente. Pe de o parte se disputa continuitatea asezamintelor celor 7 sinoade, pe de alta parte era in joc chiar esenta crestina "ca ei sa fie una cum si Noi una suntem". Nu voi spune mai multe, intrucat imi lipsesc multe informatii care sa fie si din surse nealterate, pe care le consider esentiale ca sa pot trage o concluzie. Cert este un singur lucru, doi oameni simpli care il iubesc pe Hrisots, unul din Brazilia si altul de la... Iasi, nu sunt lasati sa fie una. Din acest motiv socotesc ca nu trebuie sa consideram oblonul tras si discutia incheiata.

4. Despre initiativlele ecumeniste
Daca ecumenismul ar insemna ca mai multi cardinali si episcopi s-ar imbratisa si ar plange fiecare, unii pe umerii celorlalti, precum ar face doi frati care au fost despartiti de la nastere si acum s-au intalnit, atunci si eu as cauta sa fiu martor si participant la un astfel de eveniment. Din pacate insa, vazand felul in care este aplicata dogma in Biserica, stiind si istoricul intunecat al Vaticanului, vazand cum rationalismul devine criteriul esential in cantarirea chestiunilor spirtuale, duhovnicesti, imi este greu sa cred ca este vorba despre scenariul pe care l-am enuntat mai sus. Imi pare mai mult ca este vorba despre un tratat de pace impus la fianul unui razboi mondial, in care sferele de influenta isi dau mana pentru poza de protocol, dar in drum spre casa se pizduiesc (sa-mi fie cu iertare, dar n-am gasit alta potrivire). In aceste conditii este clar ca nu vorbim despre vreo impacare, caci impacarea intre frati incepe prin iertare, iar iertare fara de iubire nu exista.