Importanta constiintei dogmatice
 

De fapt e vorba despre scrisoarea părintelui Matei Vulcănescu care mi-a părut o reacție autentic ortodoxă cum rar vezi în vremurile noastre de la coada vremii:
http://ortodoxiacatholica.wordpress....ma-monofizita/

citind scrisoarea am început să mă gândesc și la importanța conștiinței dogmatice, chestiune care mă preocupă de mai multă vreme, și mi-am amintit că citisem undeva la părintele Sofronie că viața duhovnicească și conștiința dogmatică nu pot fi tratate separat. Ca orice copil al veacului am dat repede search pe google la „saharov”+„conștiință dogmatică” și iaca ce am găsit:

http://laurentiudumitru.ro/blog/2008...ronie-saharov/

Eu as fi mai retinut in chestii din astea.

Daca ai sa citesti si comentariile, ai sa vezi ca autorul articolului, imbratiseaza oarecum motivele stiliste ale schismei desi formal cel putin se dezice de ei.

Probabil ai vazut ca articolul a atras si dat apa la moara la multi stilisti, crezi cumva ca e o intamplare?

In ceea ce priveste constiinta dogmatica" abordata cu maturitate si echilibru nu este pentru majoritatea, in schimb s-ar gasi suficienti din aceasta majoritate s-ar putea sa o simuleze dand nastere la tot felul de idei si atitudini nu tocmai pozitive in final.

Cu ceva ani in urma am gasit curentul anti-ecumenist pozitiv si interesant, dar pe urma am descoperit cum se coreleaza cu problema stilista si mai ales ce a ajuns sa produca in BOR si nu mi s-a mai parut atat de pozitiv.

Eu unul nu simt deloc duh schismatic in scrierea parintelui. Daca as fi simtit nu as mai fi postat textul respectiv.

Nu am zis ca are duh schismatic.
Ci doar imbratiseaza unele din argumentele schismatice ale stilistilor.

Ca nu trebuia indreptat calendarul de ex. ca a fost facuta ca urmarea unei conspiratii, etc.

Schimbarea asta nu a produs tulburare decat acolo unde erau deja suflete tulburate, dovada ca Biserica reuneste atat pe cei care tin calendarul "pe nou" cat si "pe vechi".

Doar stilistii nu si-au putut gasi locul.

Si repet, faptul ca articolul a atras atentia stilistilor (citeste comentariile) arata ca ceva nu miroase bine.

Adica acolo unde vezi ca se aduna hienele categoric nu vei gasi un om sanatos si cu pusca in mana.

Stilistii imbratiseaza orice critica la adresa clerului ca sa isi sustina ratacirea. Asta nu inseamna ca nu trebuie sa luam pozitie (fiecare potrivit cu locul si masura sa) impotriva abaterilor de la dreapta credinta. Constiinta dogmatica nu este a celor alesi cum pari a sugera in primul tau mesaj..ci fiecare, atat cat ii e dat sa dogmatiseasca (fie ca vorbim de simpla rostire corecta a crezului), trebuie cu orice pret sa caute a crede conform cu predania Bisericii fiindca altfel va cadea duhovniceste (psihologic s-ar putea sa ii mearga bine dar ce va folosi omului daca va castiga lumea intreaga si sufletul sau va pierde?). Experienta ma invata ca esti o persoana cu care eu unul nu pot de nicio culoare discuta asa ca acesta e ultimul mesaj pe care ti-l adresez pe acest forum. Toate cele bune iti doresc!

Si imbratiseaza in egala masura pe cei care o fac, pentru ca asta e mirosul care atrage acest gen de oameni.
Probabil intelegi ce vreau sa zic, cred ca nu mai e cazul sa aduc in discutie paralela cu albina si musca.

Ca si (inca) o dovada in acest sensi mentionez primul comentariu la articolul respectiv:

Iar prin raspuns, desi formal autorul se delimiteaza de BOSV, practic le imbratiseaza o buna parte din argumentele lor schismatice.

Cunosc aceasta melodie, a insotit inca de la inceput propaganda antiecumenista.

Intreb si eu, cine stabileste care si ce sunt abaterile de la dreapta credinta?
Bloguri ca cele de mai sus?

Parerile personale ale fiecarui individ "potrivite cu locul si masura sa"?

Conform definitiei tale (destul de vagi de altfel) si Luther a avut un fel de "constiinta dogmatica".

Si cei care i-au urmat in actiunile sale au avut un fel de "constiinta dogmatica" asa cum zici tu "potrivite cu locul si masura sa".

Dar vai, asa cum ai spus si tu, la ce le-au folosit "constiinta dogmatica" daca sufletul si l-au pierdut?

Experienta ma invata ca esti o persoana cel putin imatura duhovniceste, usor manipulabila si care mai are ceva de mestecat pana sa-si formeze o adevarata "constiinta dogmatica".

P.S. link -ul de pe site -ul lui Laurentiu Dumitru cu Arhim. Sofronie n-are nici o legatura cu subiectul asta.
Acolo notiunea de "constiinta dogmatica" este folosita in cu totul alt sens si context.

http://savatie.wordpress.com/2008/07...-si-dogmatism/
un text apartinand lui Savatie Bastovoi. Nu se axeaza pe importanta constiintei dogmatice ci mai degraba este un raspuns celor care vad dogmele ca pe o constrangere (cum e si cazul lui David Balfour, englezul caruia ii scrie parintele Sofronie in textul de pe blogul lui L.Dumitru). Gasesc ca abordarea aceluiasi subiect de catre doi parinți imbunatatiti ilustreaza, intr-un mod greu de surprins in cuvinte, atat unitatea trairii ortodoxe autentice („viata este una singura”), cat si diversitatea minunata a ipostasurilor. (prin ipostas intelegand ceea ce ce suntem noi indivizii meniti sa devenim). Evident nu e vorba de o ilustrare care sa se apropie de perfectiune caci nimeni nu e fara de pacat/neputinte pe pamant.

Am citit acel comentariu, parintele scrie impotriva stilismului, spunand chiar ca nu au Succesiune Apostolica si preotie.
De fapt imboldul spre schimbarea calendarului a aparut datorita alunecarii Patriarhiei de Constantinopol spre o pozitie ecumenista in acei ani. S-a dorit sa se faca niste pasi pentru apropierea de celelalte culte din vest si apoi unire. La intrunirea pentru discutarea calendarului s-a incercat sa se schimbe mai multe, inclusiv postul, dar numai schimbarea calendarului a fost aprobata, pentru ca nu tinea de dogma sau canoane. Ca dovada ca acesta era motivul avem Enciclica data de Patriarhia de Constantinopol in 1920, cu trei ani inainte de conferinta pentru schimbarea calendarului (punctul 6): http://www.crestinortodox.ro/forum/s...84&postcount=7
Adevarul e ca puteam sa stam linistiti si cu vechiul calendar, ca rusii si sarbii. Eu cred ca ar trebui sa se intalneasca si sa se puna de acord, ori vin ei la noul calendar, ori revenim noi la cel vechi. Desi acum asa s-a obisnuit lumea, s-ar produce iar vreo ruptura.

Catalin te rog cu prietenie ca, indiferent de aserțiunile lui AlinB, să nu deturnezi subiectul initial al topicului care este legat (la un nivel particular) de atitudinea BOR fata de „bisericile” necalcedoniene, si (la un nivel general) de importanta constiintei dogmatice. Astept cu interes opinia ta in chestiunile subliniate.

Ambele articole spun acelasi lucru, la fel cu cel al IPS Antonie Plamadeala despre pietismul neoprotestant din ortodoxie: http://www.crestinortodox.ro/religie...oxa-69434.html
In cazul monofizitiolor (miafizitilor) e evident care e invatatura ortodoxa si abaterea de la ea, e stabilita de Sinodul Calcedon. Iar articolul e corect, si eu am observat acele randuri de pe site-ul Patriarhiei, care ar trebui reanalizate. Pentru ca s-a crezut si sperat ca miafizitii vor accepta invatatura ortodoxa, dar ei nu au de gand sa faca asta. Iar o combinatie intre cele doua invataturi este o aiureala tot neortodoxa.
Iar Parintele Sofronie spune ceva firesc: "Trei lucruri nu înţeleg:
1) o credinţă adogmatică,
2) un creştinism nebisericesc,
3) un creştinism fără nevoinţă.
Şi aceste trei: Biserica, dogma şi ascetica (adică nevoinţa creştină) – sânt pentru mine un singur tot al vieţii."
Orto doxia inseamna dreapta credinta, invatatura, o traire fara dogma e un nonsens, o aiureala pietista neoprotestanta, conceptie venita bineinteles cu ecumenismul.

Era in al doilea mesaj, dar eu cred ca au legatura si aceste lucruri, pentru ca daca adogmatismul si ecumensimul tin de alunecarea de stanga, cei ce le combat cad cateodata in alunecarea de dreapta, ca stilistii. Sau cum spunea Cuv. Paisie Aghioratul (cred), ca sunt doua fete ale aceleiasi monede.

Nu apucasem sa vad mesajul ala. Pare interesant articolul pr. Andreicut, o sa il citesc imediat ce o sa am mintea ceva mai putin obosita.

In ceea ce priveste stilismul si ecumenismul ca aspecte diferite ale unui fenomen unic, e o idee ce poate fi demonstrata si prin apelul la predania ortodoxa pe care o ilustreaza pr. Sofronie: Orice cadere in viata duhovniceasca e indisolubil legata de o cadere in planul dogmatic si invers. Cum si stilismul si ecumenismul sunt caderi duhovnicesti, rezulta ca ambele sunt legate de o conceptie gresita in plan dogmatic. Pana la urma ambele se refera la neintelegerea a ceea ce este Biserica, intelegere care, daca stam sa citim, a inceput sa se piarda (si) in spatiul rasaritean inca dinainte de curentul ecumenist. Ilustrativa in sensul asta e si falsa invatatura, foarte raspandita de altfel, conform careia Biserica a fost intemeiata la cincizecime.

Daca de la articolul respectiv nu s-ar fi ajuns la chestiunea stilista, sa zicem ca pana intr-un punct ar fi fost un lucru pozitiv.
Insa asa cum am scris mai sus, vazand cum se aduna mustele, treaba nu putea mirosi a flori indiferent de valoarea de adevar moral-dogmatica.

Desi nu am gasit vreo referinta care sa valideze ceea ce este scris despre acea Enciclica, sa zicem ca este asa.

La fel, unde sunt referintele despre o eventuala "incearcare de schimbare a postului (si in ce sens)"?

Chiar si asa, nu vad legatura logica dintr-o eventuala apropiere ecumenista si schimbarea calendarului, a sustine ca exista una poate fi facuta doar din perspectiva stilista care pentru ei este argument forte, dar numai din perspectiva din care calendarul este asimilat dogmei.

Si care ar fi acum scopul "unificarii" calendarului?

Daca trecerea "pe nou" a avut una de ordin utilitar evidenta, care ar fi utilitatea trecerii inapoi "pe vechi"?

Orice s-ar spune, a critica decizia schimbarii calendarului nu poate fi decat o atitudine cel putin simpatizant-stilista mai ales daca de aici se ajunge si la concluzia ca schimbarea calendarului ar fi creat schisma.

NU schimbarea calendarului a creat schisma, ci schismaticii au creat schisma, dupa cum este scris: "Dintre noi au ieşit, dar nu erau de-ai noştri, căci de-ar fi fost de-ai noştri, ar fi rămas cu noi; ci ca să se arate că nu sunt toţi de-ai noştri, de aceea au ieşit." 1 Ioan 2:19

Si nu, nu este o deturnare de topic pentru ca discutam exact despre acelasi lucru, cum o intentie buna si aparent justificata, a sfarsit prost.

Calendarul nu este nici pe departe piesa de rezistenta a schismei stiliste dar anti-ecumenismul da.

Prin faptul ca stilistii se declara anti-ecumenisti, se situeaza automat pe o pozitie buna in raport cu mantuirea se poate spune ca au o cu adevarat o "constiinta dogmatica"?

Eu zic ca nu, tu?

Pana unde a ajuns treaba asta concret?
Atat timp cat Sever nu va fi acceptat ca si sfant (cum e la ei) sau macar ca si victima inocenta de catre BOR practic toata povestea nu inseamna nimic.
Cu atat mai putin pentru ortodoxie daca nu macar o buna parte din Bisericile Ortodoxe nu consimt in acest sens.

Este o diferenta care se pare ca e atat de subtila incat ti-a scapat cu desavarsire.

In respectivul articol se vorbeste despre constiinta digmatica in raport cu trairea proprie, nu in modul cum unii incearca sa faca politica Bisercii de jos in sus.

Chestia asta miroase clar a atitudine schismatica.

Si inca ceva, din 1994 pana acum, cati ani sunt? De ce abia acum zarva?
Cum stau acum lucrurile, dupa aproape 20 ani? Este Sever in calendarul ortodox?

Cătălin dacă poți, te rog frumos să te abții să răspunzi pe acest topic stupizeniilor lui AlinB. Am înțeles de ce ți se par tangențiale cu tema, însă dacă pornești un dialog în care vei încerca să îi arăți nonsensul gândirii sale, într-un fel e ca și cum l-ai ajuta să distrugă acest topic ori eu mi-aș dori ca el să se chinuie să distrugă topicul de unul singur

Domnul "dogmatic", a categorisi drept "stupizenii" aspectele la care nu poti oferi un raspuns decent, ortodox face parte tot din "constiinta dogmatica" atat cat ti-a fost dat tie sa "dogmatisesti"?

Vezi, tu esti cel mai bun exemplu pentru faptul nu orice standard e suficient de bun pentru a judeca pe altii, cu atat mai putin conducerea Bisericii.

Te rog frumos să mă ierți pentru orice ți-am greșit

Nu are importanta, si daca scrie cineva despre ateism se aduna ateii sa comenteze, e ceva firesc. Google e de vina, cauta cineva ceva si ajunge la acel articol, iar daca e un stilist simte nevoia sa raspunda.
Acolo era doar un rezumat, eu citisem toata Enciclica, o gasesti aici: http://www.ecum.ro/infoecum/files/en..._ecumenice.pdf
De evidentiat ca nu era ales Patriarh atunci (din cauza problemelor cu turcii), era un fel de loctiitor. Uite si ce aiurerli ecumeniste sunt in acea Enciclica: "În al doilea rând că, mai presus de toate, dragostea ar trebui să înflăcăreze şi să întărească Bisericile, astfel încât ele ar trebui să nu se mai considere unele pe altele ca străine şi externe, ci ca înrudite şi ca fiind parte a aceleiaşi case a lui Hristos şi „împreună moştenitoare şi mădulare ale aceluiaşi trup şi împreună părtaşi ai făgăduinţei lui Dumnezeu în Hristos Iisus” (Efeseni 3, 6)."
Si mai jos, dorinta de schimbare a calendarului pentru unire: "După părerea noastră, o asemenea prietenie şi o dispoziţie primitoare a Bisericilor între ele, poate fi arătată şi demonstrată în particular în următoarele moduri:
a) prin acceptarea unui calendar uniform pentru celebrarea marilor sărbători creştine în acelaşi timp de către toate Bisericile;"
daca schimbarea calendarului a avut ca scop sa fim apropiati de cei din vest, evident ca un calendar uniform ar duce la lucrul de dorit sa sarbatorim toti ortodocsii in acelasi timp sarbatorile. Ca mai aproape ne sunt ortodocsii din Rusia si Serbia decat cei din alte culte din vest.
La inceput aceasta a fost cauza schismei, e evident, dar apoi nu au mai avut aceste argumente, din cauza ca unele tari tin vechiul calendar si nu e o problema. Stilismul e criticat si gresit pentru schisma, nu pentru ca zic ca nu trebuia schimbat calendarul. Iti dai seama ca rusii si sarbii crtica schimbarea calendarului, dar nu sunt stilisti. De asemenea criticarea unei erori dogmatice (nu ma refer la calendar, care in opinia mea nu e nici eroare dogmatica, nici canonica, ci la ecumenism sau alte erezii) nu e o greseala, ci schisma din cauza aceasta. Aceasta problema o au catolicii, care neputand sa il contrazica pe papa, daca papa spune o erezie trebuie sa o urmeze si credinciosii.
Si daca spun despre ecumensim si stilistii nu inseamna ca ecumensimul e bun. Spun si de Filioque sau alte erori, nu inseaman ca Filioque e bun pentru ca il critica stilistii. Nu prea inteleg modul asta de a privi lucrurile. Un adevar e un advar, chiar daca l-ar spune hindusii, de exemplu. Daca un ortodox spune ca leul are zece picioare si un hindus ca are patru evident ca hindusul spune adevarul.
Conditiile pentru mantuire, asa cum am scris de multe ori, sunt trei, nu una. Nici doar faptele bune, nici doar dreapta credinta. Sunt trei, concomitent: dreapta credinta, harul si faptele credintei. Stilistii s-au rupt de Biserica, deci probabil au pierdut si harul.
Constiinta dogmatica tine evident de dreapta credinta, nu de constiinta dogmatica a adevntistilor sau altii. Stilistii au cazut in dreapta, au facut si calendarul dogma.

Enciclia din 1920 este chiar cauza adoptarii acelei declaratii in dialogul ortodocsi-miafiziti. Oricum, altfel s-ar incheia discutiile, nu cred ca ar mai interveni cineva, nu stiu de ce ai dori un topic cu doar 2-3 mesaje.

Ai o grija prea mare pentru schisma, daca vedem o erezie avem chiar datoria sa o aratam, altfel ne facem partasi. Tot timpul Biserica a combatut ereiile din cadrul ei, chiar daca din aceasta cauza cei ce sustineau erezia au intrat in schisma, nu a pus mai presus unitatea decat adevarul, atunci cand s-a putut. Au fost tolerate, dar pana nu amentau Biserica, pentru ca de obicei ce ce sustin o eroare cauta sa o propage la toti credinciosii.
Vorbesc in general, nu in acest caz. Nu e un secret ca dupa comunism si pe la noi a patruns un duh modernist, intre timp lucrurile s-au mai asezat dupa parerea mea, s-a cam dus si insufletirea pentru dialogurile cu eterodocsii si catolicii, s-a vazut ca sunt fara rost. Probabil o grea lovitura data neadevarului si ecumenismului a fost in mod surprinzator aparitia internetului, inainte daca doreai sa afli un citat sau o lamurire trebuia sa consulti cateva carti pana sa gasesti ce cauti, acum in cateva minute afli tot ce doreai.
In cazul declaratiei din 1994 problema e cea pe care am scris-o si eu, e prezent acel text pe site-ul Patriarhiei, de aceea e o problema actuala.

Sunt total de acord cu Catalin.
Declaratia de la Chambesy este o problema grava, pentru ca acea declaratie trece dincolo de granitele Ortodoxiei. Sfintii Parinti au luptat cu erezia, neingaduind ca nici macar o litera sa fie schimbata din sfintele dogme.
Sinodul BOR a acceptat o asemenea declaratie eretica?
Cine au fost cei care au semnat acolo?

Si aceasta si intalnirea de la Balamand au avut loc in acelasi an, 1993, cand miscarea ecumenista luase un avant. A fost in fel de incurcatura, miafizitii declarasera ca acceptau sinoadele de dupa Calcedon, s-a adoptat o invatatura comuna a celor doua firi, etc. Pana la urma s-a constatat ca miafizitii nu accepta invatatura ortodoxa, nu marturiseau monofizismul, ci o derivatie a acestuia, miafizismul. Apoi mai multe sinoade ale BO au respins atat declaratia cu monofizitii, cat si cea cu catolici de la Balamand si intrunirile ecumeniste au intrat de atunci in impas, pentru ca s-a constat ca nici miafizitii, nici catolicii nu vor sa renunte la invataturile gresite, ar fi insemnat doar sa renunte ortodocsii la dreapta credinta. De exemplu Sinodul BO a Georgiei a respins ambele documente, analizand si ereziile ce tineau de ecumensim (teoria ramificarii harului): http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=14964
Asadar oricum e un document fara valoare, doar ca Sinodul ar trebui sa clarifice situatia.

Catalin, daca e asa cum spui, atunci m-am mai linistit oarecum.
Nu am stiut ca au existat sinoade ale BO care au respins acele declaratii.
Oricum, intr-adevar, ar trebui ca sinodul BOR sa clarifice situatia.
Multumesc pentru informatii.

Eu sunt pentru o viziune de ansamblu asupra problemei care tine cont de adevarata amploare a problemei, context si implicatii.

Mi se pare ciudata vanzoleala aparuta abia acum in jurul unui subiect practic de acum aproape 20 ani si mai ales cum este popularizata mai ales pe site -uri binecunoscute pentru tendintele centrifuge (bland spus).

Cu atat mai mult cu cat afirmi mai sus:

Din pacate Internetul nu este mancare pentru dinti de lapte cum nu doar o data s-a vazut si multi au din pacate dinti de lapte.

Si totusi, de ce dupa 20 ani abia?

Eu sunt de parere totusi ca sinodul BOR ar trebui sa revina asupra acelei declaratii.
Problema e inca actuala pentru ca acea declaratie a fost acceptata oficial de BOR in sedinta sinodului din 8-9 decembrie 1994, este inca prezenta pe sinte-ul Patriarhiei si, dupa stiinta mea, sinodul nu a mai revenit de atunci asupra ei.
Daca ma insel eu, sa ma corecteze cineva.
Dar daca nu, atunci problema nu e deloc de neglijat.

Mai mult decat atat, pr. Nicolae Necula, prezent la dialog, spune ca s-a semnat atunci actul de unire definitiva cu monofizitii, urmand sa se treaca si la comuniunea liturgica, dar
s-a amanat fiindca au existat reactii negative din partea Bisericii Ortodoxe Ruse si a Bisericii Ortodoxe Greaca. Dar din cate stiu, nu a existat reactie pana acum si din partea Bisericii Ortodoxe Romane. De aceea, eu unul sper ca se va reveni si ca acel document va fi anulat de catre sinodul BOR. Altfel, suntem intr-o situatie ciudata in care recunoastem ca adevarata o declaratie eretica dar ne aflam in comuniune cu celelate biserici ortodoxe care au respins documentul.
Daca ma insel, rog din nou sa fiu corectat.

Tocmai de asta nu a produs efecte nici dupa 18 ani de la semnare.

Pentru faptul ca nu exista un consens ortodox asupra acestei chestiuni.

Daca s-ar proceda astfel, ar fi un gest periculos si fara precedent in ortodoxie.

Pentru ca acum este scris pe site-ul Patriarhiei si Sinodul nu a dat o alta declaratie.
Totusi, nu e doar acum discutia, daca ai observat sunt numeroase articole pe site-urile ortodoxe despre acesta problema, nu stiu cum spui ca abia acum ai auzit de ea. Timp de 20 de ani s-a tot scris despre acest acord.

Sa avem pardon, dar esti gresit informat, link -ul ala este din 2009 sau mai vechi (daca sapi nitel pe Internet, afli).

Si te cam contrazici, mai intai zici ca "abia acum" pe urma ca de fapt "de 20 ani s-a tot scris".

Si daca s-a scris fara nici un rezultat pana acum (mi se pare ca a mai fost o interpelare dcin asta semi-oficiala), acum care este rostul?

De ce s-a trezit tocmai acum "constiinta dogmatica" in unii?

De ce spui ca o traire fara dogma e nonses?

Iti iubesti mama? Ai nevoie de o dogma care sa te invete sa iti iubesti mama?
Copii ai? Daca ai, tot printr-o dogma ai ajuns sa ii iubesti? Tu nu-ti poti iubi aproapele fara dogma?
Ce fel de dogma l-a indemnat pe bunul samaritean sa-si faca osteneala pentru cel cazut intre talhari? Ce-a spus Hristos despre bunul samaritean care era un fel de... Leonte, fata de sfanta traditie si randuiala a saducheilor? Caci samaritenii nu se rugau impreuna cu evreii si nu pastrau randuiala evreiasca.

Cui da socoteala Domnul Dumnezeu? Si daca nu da socoteala, ce-L sileste sa fie bun? De la cine a invatat El bunatatea, mila, smerenia, iubirea pentru intreaga creatie, sau dimpreuna-patimirea cu oaia cea ratacita?
Ce fel ne invata dogma BOR despre aceste intrebari?

Mai ai nevoie de Dumnezeu? Un ateu isi iubeste mama, poate sa-si ajute aproapele, e moral,nu?
Nu neaparat non-sens, cat o cale primejdioasa, lipsita de limitele protectiei pe care ti le ofera adevarurile revelate ale credintei mantuitoare (dogmele).

Eu am spus "acum" e scris, nu in sensul ca "abia acum". Acum, adica in momentul de fata, de aceea se aduce in discutie si acum, nu doar cu 20 de ani in urma. Iar "acum" a fost timp de 20 de ani, tot timpul s-a scris despre asta.

Pentru ca avem zece porunci, nu doar opt sau sapte. Multi le vad doar pe ultimele sapte, care tin de iubirea de oameni, dar iubirea de Domnul trebuie sa fie chiar pe primul loc, nu deloc.
Primele trei sunt urmatoarele, si nu tin de faptele fata de alti oameni, ci de iubirea fata de Domnul:
"1. Eu sunt Domnul Dumnezeul Tau; sa nu ai alti dumnezei afara de Mine.
2. Sa nu-ti faci chip cioplit, nici alta asemanare, nici sa te inchini lor.
3. Sa nu iei numele Domnului Dumnezeului tau in desert."
Urmatoarele tin de iubirea fata de oameni. Dogma este ceea ce credem, credinta noastra.

S-a intamplat cam ca la Florenta in 1437.
Desi multi episcopi ortodocsi au semnat atunci unirea cu apusenii, declaratiile de la Florenta au ramas fara valoare fiindca poporul drept-credincios a respins unirea.
La fel si acum, documentul a ramas "nefinalizat", ca sa zic asa, intrucat nu s-a trecut la comuniunea liturgica iar cei care au semnat atunci, in decembrie 1994, au revenit la marturisirea ortodoxa cea adevarata. Sunt convins ca daca ii intrebam astazi pe episcopii din sfantul sinod in ce cred, marturisirea lor va fi una deplin ortodoxa.
Consider, ca si Catalin, ca e necesara o clarificare din partea sfantului sinod.
In acelasi timp, mi se pare destul de clar ca declaratiile de atunci au ramas fara valoare.
Ortodoxia a triumfat intotdeauna fiindca Biserica lui Dumnezeu NU va fi biruita de portile iadului. Sa rugam pe Dumnezeu sa pazeasca dreapta credinta a drept-maritorilor crestini.

Pana si Adam in Rai fiind tot a avut nevoie de o dogma care sa-i spuna din ce pom sa nu manince.
Cu atat mai mult urmasii lui cei alungati din Rai, au nevoie de dogma pentru a gasi drumul inapoi.

Nu, nu poti iubi aproapele fara dogma (invatatura) care sa-ti spuna ce este cu adevarat bun pentru el.

Si bunul samaritean fara doar si poate ca a fost crescut cu dogma(invatatura) care sa-i arate ca facerea de bine nu trebuie sa lipseasca din drumul sau in viata.

Desigur, exista si urechi surde care in ciuda dogmei(invataturii) vor asculta mai degraba de aplecarile lor egoiste, dar asta nu inseamna ca dogma e gresita ci apucaturile lor sunt rele.

Leonte in schimb este bolnav de parere de sine, este inselat crezand ca se afla pe drumul cel bun si fara dogma, doar ascultand glasul constiintei sale corupte de pacate vechi si crede ca doar schimband haina, a schimbat si omul interior care de fapt tot bolnav a ramas chiar si cu un strat de pietism asezat peste pacatele cele vechi ca varul peste mormant.

Asta e singurul lucru bun si adevarat pe care l-ai marturisit de cand ne-am "intalnit" pe acest forum. In rest... Mai bine te-ai apuca sa studiezi neurochirurgia ca o vei intelege mai repede, decat taina fructului oprit din cartea facerii. Fa-ti canonul, asculta de duhovnic, nu-ti asupri copii si vecinii si mila lui Dumnezeu te va scoate din ghiara mortii. Si asta nu pentru ca esti ortodox, nici pentru ca iti faci canonul, ci pentru ca El te iubeste mai mult decat IL iubesti tu pe El.

Toti pustnicii pe care i-am intalnit m-au invatat fiecare ce au putut dar un lucru l-am intalnit comun, la toti. "Noi nu facem matanii fiindca ne mantuiesc mataniile, noi nu tinem post fiindca postul ne mantuieste, noi nu citim la psaltire fiindca psaltirea ne spala de pacate, nu facem lucrul mainilor ca sa castigam bani sau ca sa dam de pomana. Noi facem toate acestea ca sa nu ni se umple mintea de ganduri spurcate si de tinere de minte a raului."

Tot legat de dogma am sa iti spun o anecdota orientala. Un om avea doua maimute intr-o cusca, iar cusca avea o spartura. Intr-o zi, omul gaseste una dintre maimute afara. O prinde, o baga la loc si le bate pe amandoua. A doua zi, iar o maimuta pe afara, acelasi tratament. Dupa o luna maimutele nu mai ieseau afara. Atunci mai cumpara o maimuta, o baga in aceeasi cusca, iar maimuta noua iese afara. Atunci, cele doua maimute vechi, o fugaresc o bat si o baga inapoi in cusca. Dupa inca o luna, omul aduce a patra maimuta. Iese si asta, iar maimutele vechi sar pe ea, o bat bine si o baga in cusca. Dupa inca o luna apare si a cincea maimuta. Iese afara, iar maimutele 3 si 4 o fugaresc, o bat si o baga in cusca.
Intrebare : de ce maimutele 3 si 4 o fugareau si o bagau in cusca pe maimuta 5? Rasunsul este simplu, pentru ca asa "au apucat randuiala locului". Dar nu pentru ca stiau adevarul. Adevarul il stiau numai primele doua, caci daca o prindea stapanul pe maimuta 5 afara, luau bataie toate.

Cam asta e si cu dogma zilelor noastre. Pe mine nu ma intereseaza daca dogma catolicilor e mai bolnava decat dogma noastra. Pe mine ma intereseaza daca mai pricepem vreo bruma de Adevar din ceea ce citim prin carti, din mersul la biserica, din muzica si din arta bisericeasca in general. Caci nu ni s-a spus "faceti ascultare fara sa cartiti, iar ascultarea aceasta va va face liberi" ci ni s-a spus "cautati Adevarul, iar Adevarul va va face liberi!" si mai departe "Eu am venit sa marturisesc adevarul. Cel ce este din adevar, asculta cuvintele Mele." Acest asculta are sensul ca luam aminte si intelegem noima invataturii, nu ca ne supunem si ne purtam ca oile.

Nu confunda dogma ortodoxa cu proasta ta intelegere asupra dogmei ortodoxe.

Daca dupa cine stie cati ani de ortodoxism ai descoperit ceva din ortodoxie, nu inseamna ca ortodoxia e gresita sau predata gresit.
Fii barbat (adevarat) si asuma-ti eroarea, nu o mai pune in seama altora.

Mai avem pe aici o fosta ortodoxa, actualmente penticostala care tot asa, altii sunt vinovati ca ea nu o priceput o iota din ortodoxie cat o fost (formal) ortodoxa.

Oricat i-ai explica cum stau de fapt lucrurile, asta vrea ea sa vada si basta, ortodoxia e de vina.

Si stii ce e mai trist?

Ca si tine, nici acum cand a priceput pana la urma ceva, cat de cat, din ortodoxie, tot nu se poate lepada de lupul, pardon, omul vechi, chiar si-a schimbat doar blana: de la formal ortodox (sau ortodoxist in cazul tau) la penticostal (nu stiu tu ce oi fi..).

Aha! Interesanta observatie.
Deci tu ai scris astea cu lacrimi in ochi si cu inima sfasiata de durere pentru sora noastra, iar mie mi se pare doar, ca unui nebun ce sunt, ca ar fi vorba despre o aroganta infecta din partea ta.

Sa dea Domnul sa fie asa si sa merg eu singur in iad, iar tu sa mergi in rai, povestindu-le pana la moarte tuturor despre nebunia mea! Caci daca n-am fost in stare sa ma fac pilda de "asa da!" macar prin "asa nu!" sa contribui la fericirea celor ce vor auzi de mine.

"Părăsind calea cea dreaptă, au rătăcit şi au apucat calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit plata nedreptăţii,
Dar a primit mustrare pentru călcarea lui de lege; căci dobitocul fără grai, pe care era călare, grăind cu glas omenesc, a oprit nebunia proorocului."
2 Petru cap. 2

Pai nene, daca ditamai prorocul n-a primit mustrare decat prin magar, tu cine esti ca pretentii sa ai, sa vina ingeri din cer sa-ti dea mustrare?

"aroganta infecta" - bine ai scris, dar nu in dreptul cui trebuia.

Biet inselat de diavol, nu la pilda de "asa nu" ai fost chemat de Dumnezeu.

Pai nu am cerut ingeri. Cat timp insusi Dumnezeu s-a pogorat pentru minte sa ma povatuiasca, de ce as cere sfatul ingerilor?!

Faptul ca suntem mai multi aroganti, nu trebuie sa te faca sa te simti exonerat de aroganta, decat daca chiar ai scris cu lacrimi in ochi si cu durere in inima pentru sarmana sora noastra. Ca si cum ar fi fost vorba chiar de mama ta, sau de sotia ta, sau de fiica ta.

Cat despre chemare mea, mi-ar place foarte mult sa nu mai savarsesc raul pe care il blestem, ci binele pe care il doresc. Deocamdata insa, fiind tare la cerbice, voi continua sa nu ma supun celor intelepti ca porumbeii si blanzi precum serpii, chiar daca flutura un steag pe care scrie "iata aici pe Hristos", ci voi continua sa ii caut pe cei intelepti ca serpii si blanzi ca porumbeii si doar lor voi da ascultare.