Impotriva razboaielor si uciderilor
 

Doamne ajută.
Scriu, nădăjduiesc cu responsabilitate creştinească împotriva războiului, a orice fel de război, a unor oameni împotriva altor oameni, unde ar putea fi şi creştinii, de oricare parte a războiului, cu orice fel de ucideri, care ar putea să le înfăptuiască un creştin. Nu faceţi asta, niciodată! Idea a prea vastă şi mare, pentru un singur post, dar în topic, o vom putea descoperi toată. Cu mila lui Dumnezeu, încep a scrie împotriva Mişcării Legionare, căci ei erau consideraţi a fi creştini (ortodocşi desigur) dar faptele lor erau ca a celor din ereziile romano-catolice ce practicau blestemata inchiziţie şi blestematele cruciade.

Un om care ucide un alt om nu mai e crestin până nu se pocăieşte şi nu mai face. Legionarii care ucid pe aproapele lor, sunt criminali, lepadaţi de Hristos prin crimele lor. Cum? "Întoarce şi celalalt obraz", nu ucide, "iubeşteţi duşmanii", nu ucide, "aruncă cu pâine în cine aruncă cu pietre", nu ucide, "binecuvantaţi pe cei ce vă blestemă". Unde sunt aceste cuvinte în inimile fraţilor noştrii ucigaşi? Dacă vă gândiţi la Sfântul Ştefan cel Mare, el înainte să calce pe treptele sfinţeniei, a fost un curvar, beţiv şi ucigaş desigur, la fel cum Sfânta Maria Egipteanca a fost o desfrânată înainte de a ajunge până la a levita în timpul rugăciunilor ei. Asta înseamnă că el a făcut bine, ucigând? E ca şi cum spui că Sfânta Maria Egipteanca a făcut bine că a desfrânat? Greşit. Dar revin. În ultimii 10 ani de viaţă, Sfântul Ştefan a plâns mult, nu a mai făcut greşelile din trecut, şi statea ore în şir la chilia Sfântului Daniil Sihastrul, care îl punea să aştepte acolo până îşi termina rugăciunile. Un alt domnitor, i-ar fi cerut capul pe loc. Sfântul Ştefan, deja începuse pocăinţa. Cine are urechi de auzit. Să fim precum fecioarele cele înţelepte, nu cele neînţelepte, căci le ce ne mai foloseşte fecioria? NU UCIDEŢI ! În numele cui? Al lui Hristos? Niciodată. Inchiziţie, cruciade, erezie? Să nu fie. Dacă vreţi să fiţi martiri, mergeţi şi mărturisiţi fără să ridicaţi sabia, că de sabie veţi muri (sau pistol, etc.) şi Raiul nu îl va vedea acela. Domnul nu ne bagă cu forţa în Rai sau Iad, noi alegem. Nimic întinat şi necurat, nepregătit de nuntă, nu intră la nunta Mirelui Ceresc. Vrei Raiul? De ce vă întinaţi haina de nuntă a sufletului vostru cu sângele aproapelui vostru? Legionarii ucid. Cei ce nu ucid, şi sunt ucişi aceia sunt martiri. Nu cei ce ucid. Treziţi-vă! Dacă vă numiţi creştini ! Greşesc în ce spun? Dovediţi! Iubiţilor fraţi, dacă sunteţi pro legionarism, greşiţi împotriva lui Dumnezeu Treime Iubire. Vă spun ca prin aceasta, prin ucideri, va intra satana în ceea ce faceţi şi limpezimea vi-o va lua Dumnezeu. Fraţilor, vă spun cu sfială şi iubire multă ce vă port tuturor, legiunea este înşelare diavolească. Spune Scriptura: "Fugiţi de cei ce caută sufletul vostru". Ne pierdem ţara? Nu-i nimic, ne păstrăm sufletul, îl păstrăm pe Hristos în noi, cu noi. Nu murim pentru o bucată de pământ. E greşit. E înşelare. Iubitilor, treziţi-vă! Mărturisiţi cu puterea cuvântului, dacă vreţi martirajul, îl veţi primi. Vremea e. Războiul nostru nu e împotriva sângelui şi a trupului, ci împotriva duhurilor, stăpâniilor întunericului. Cum luptăm cu acestea? Fiind nevăzute? Prin cuvânt! Rugăciune şi virtuţi, iubiţilor. Lăsaţi gândurile de răzvrătire împotriva aproapelui, că nu mai vedeţi Cerurile. Urechi de auzit. Hristos a înviat!
Ne apărăm ţara? Creştinii sunt cetăţeni ai Raiului. Nu aici este ţara nostră. Pământul este al diavolului, spune Scriptura. Noi creştinii aşteptăm pământ nou şi cer nou, înnoieşte-te noule Ierusalime, că iată slava Domnului peste tine-a răsărit. Adică Împărăţia Cerurilor. Slavă Ţie Doamne, slavă Ţie. Mărturisirea aceasta este! Încă de aici din această viaţă trebuie sa avem Împăraţia Cerurilor înăuntrul nostru, altfel nu o vom avea dincolo. Cum avem Împăraţia Cerurilor în noi, când noi ucidem aproapele nostru? Să vă iubiţi unul pe altul, aşa cum Eu v-am iubit pe voi. Iubeşteţi vrăjmaşii! Unde-i porunca? Suntem creştini, iubitori de Dumnezeu, nu musulmani să ridicam jihadul, nu eretici catolici, să ridicăm inchiziţie şi cruciade, nu criminali, ci iubitori de Dumnezeu. Ortodoxia este singura Biserică Creştină rămasă pe pământ. Mireasa lui Hristos e întinată de cei ce ucid “iudele”. Dacă Dumnezeu nu le ia viaţa în momentul acela, când devin iude, de ce le-o luaţi voi, legionarii? Cu ce drept? Cu de la cine putere? În numele cui? Al lui Hristos şi al nemului românesc? Neam creştinesc, acolo vrem, nu neam românesc, lumea aceasta trece, la Dumnezeu nu suntem români şi germani, suntem oameni! El nu caută la faţa omului, zice Scriptură, că e african, alb sau arab. Dacă legionarii nu sunt criminali, de ce mai au nevoie să se strângă şi să se numească legiune? Diavolii se numesc legiune. Rădăcinile legionarilor acolo sunt. Apară ţara ? Ţara lui Hristos în niciun caz nu o apără, nu are nevoie de apărare omenească, Împărăţia Cerurilor. Citiţi Filocalia să vedeţi cât de greu se iartă păcatul uciderii unui om. Cât trebuie să înduri pentru că te faci Dumnezeu şi iei viaţa unui om, te faci satană şi îţi însuseşti atribuţiile diavolului, ce el nu poate face, el nu poate lua viaţa unui om, o ia prin slujitorii lui, oamenii, atât de mult ne urăşte. Şi Dumnezeu că iubeşte şi diavolii şi stă cu ei de vorbă (cartea Iov) şi îi aşteaptă înapoi din împietrirea inimilor lor? Aşa iubeşte şi pe acele “iude”, aşa iubeşte şi pe atei şi păgâni şi îi aşteaptă înapoi acasă, în creştinism. În Ortodoxie. Mărturisiţi Cuvântul, războiul este întru cuvânt! Nu împotriva sângelui şi trupului. Lăsaţi oamenii să trăiască, nu deveniţi diavoli! Criminalii nu sunt oameni, sunt diavoli. Legionarii (doar cei ce ucid) nu sunt martiri, ci diavoli. Eroii sunt sfinţii, nu cei ce ucid. Iar cei ce nu ucid, şi nu vor să ucidă, de ce au nevoie de legiune? Ca să fie creştini? Nu. Ca să mărturisească pe Hristos? Nu au nevoie de Legiune. Ca să devină martiri? Nu au nevoie de legiune. Voi, iubiţilor, aveţi minţile întunecate, şi sunteţi la un fir de păr să pierdeţi raiul pentru învârtoşarea inimilor voastre. Smeriţi-vă. Părintele Iustin Pârvu, Arsenie Boca, şi alţii nu au fost legionari, ei doar au ajutat legionarii cu pâine şi merinde în munţi şi le vorbeau despre cât de greşit este să omori un om, îi chemau acasă, în creştinism şi pocăinţă. Am vorbit cu părintele Iustin Pârvu şi Arsenie Papacioc, despre legiune, nebuniile legionarilor, ei au fost profund marcaţi de fărădelegile şi crimele legionarilor. Mi-au spus că sub nici o formă nu trebuie să ucidem alţi oameni, preaiubiţi ce sunteţi. Dumnezeu vă iubeşte, la fel ca pe orice alt om, iude, budişti, atei, musulmani, eretici sau creştini. Vrea să lucreze prin noi, creştinii, să aducem acasă oile pierdute, să pastem oile Lui, noi le ucidem? Iude sunt cei ce ucid alţi oameni. Treziţi-vă, nu vă întinaţi haina sufletului cu sângele aproapelui, că nu mai intraţi la nunta Mirelui Ceresc. Vă va spune: afară de la Mine, căci Eu nu vă cunosc pe voi. În întunericul cel mai dinafară, la viermele neadormit. Conştiinţa să vi se trezească, că mintea vă este întunecată, vouă cei ce susţineţi legionarii sau sub orice formă ce gândiţi că e bine sub vreun motiv, să ucideţi, nu mai gândiţi limpede, nu mai vedeţi şi ascultaţi Cuvântul lui Dumnezeu. Cel ce mă iubeşte, ascultă poruncile Mele. Adică să dăm cu pâine, la cine dă cu pietre, nu să vărsăm sânge, să întoarcem şi celălalt obraz, să binecuvântăm. Nu faceţi asta ? Nu iubiţi pe Hristos şi nu ascultaţi poruncile Lui. Simplu şi usor. Nu e judecată. E ajutor. Vă ajut, preaiubiţii Domnului. Asta îmi e datoria de creştin. Să vă spun că greşiţi şi că veţi pierde raiul, şi veţi câştiga legiunea şi iadul legată de ea. Domnul nu ne bagă cu forţa nici în Rai nici în iad. Noi alegem. Am spus ce am avut de spus.
HRISTOS A ÎNVIAT !

Nu ți se pare că este puțin cam ironic având în vedere că în biblie dumnezeu ucide peste 2mil de oameni?

Razboiale sunt purtate de oameni impotriva altor oameni, pe motive de cele mai multe ori subiective.
Dumnezeu nu poate fi suspectat de acelasi subiectivism.

Doamne ajută.
O... minunatule Alin Zaharia, păi dacă te îndoieşti de însăşi Dumnezeu prin ateismul pe care îl accepţi în viaţa ta, cum Îl vei înţelege pe Dumnezeu, când tu nu doar că te îndoieşti de Dumnezeu, dar nu Îl accepţi deloc? Atunci cum să îmţelegi? Îţi voi explica totuşi, simplu, ca să înţelegi, pentru că cred în îndreptarea ta.
I-ai numărat? Că sunt 2 milioane? Cred că ai luat de bun un articol minciună de pe internet.
În primul rând Dumnezeu nu ucide, în înţelesul nostru pământesc, muritor. Dumnezeu când ia viaţa unui om, face bine, în înţelepciunea Lui. Cum? Minunat de simplu. Întâi de toate, acea viaţă nu este a acelui om. Este a lui Dumnezeu. Nici însuşi trupul tău, nu este al tău, este a lui Dumnezeu, El ţi l-a dăruit. Soţia unui om, copiii lui, nu sunt ai lui, proprietate, sunt ale lui Dumnezeu. El când decide că atât a fost, nu mai poţi face nimic împotriva deciziei Sale, oricât de mult ai respinge-o, sau Îl respingi pe El. Ăsta e primul aspect. Deci El nu ucide, cum ucidem noi. Când i-a viaţa unui om, sau a unei cetăţi, o ia pentru că e a Lui, El a dato, El o ia când decide El de cuviinţă.
Al doilea aspect, este că El nu pedepseşte. Dumnezeu nu pedepseşte. Dumnezeu este Iubire. Omul se autopedepseşte, prin depărtarea de El. Imaginează-ţi soarele. Dacă tu te întorci cu spatele la soare, nu îi vei mai putea vedea lumina, dar tot îi vei simţi căldura, indirect, chiar dacă nu o vrei, sau dacă îţi vei închide ochii, chiar cu faţa la El fiind, nu îl vei mai vedea, pentru că El nu se bagă cu forţa în viaţa ta, minunatule, cum nu te va băga cu forţa nici în Rai nici în Iad. Şi astfel, omul, depărtăndu-se de Dumnezeu, refuzându-L, neacceptându-L în viaţa lui, neurmându-L, şi păcătuind, îşi aduce el sineşi osândă, chin, pedeapsă. Rezultatul păcatului, consecinţa vieţii stricate ale omului, atrage după sine, prin lipsa lui Dumnezeu voită de om, pedeapsa de sineşi dorită. De ce? Pentru că Dumnezeu este bunăstarea şi binele tuturor lucrurilor, universului nemăsurat şi a toate văzute şi nevăzute, înţelese şi neînţelese. Ăsta va fi şi însuşi iadul: locul unde, oamenii care au vrut să se lipsească de Dumnezeu, Dumnezeu le va face un loc unde, El, conform voii oamenilor, nu va fi. Şi un asemenea loc, e cu adevărat întunericul cel mai dinafară, cum spune Scriptura, iar viermele neadormit, este conştiinţa ta, care te va roade neîncetat, cum vine asta? Anume, că ai fi putut! să crezi în El, să Îl accepţi, dar nu ai vrut. Şi cum atunci nu se va mai putea face nimic, atunci ţi se va da plata pentru ce ai făcut, şi alegerea care ai dorito.
Şi greşeşti, acele 1000 de mâini împreunate în rugăciune, ele defapt lucrează, şi va fi dat lor după credinţa lor. E simplu. De exemplu, cele 2 mâini despre care spui tu că lucrează, punele să construiască un pod, ele, mâinile cele două, neavând cunoştiinţe de inginer în construcţia podurilor, nu vor ştii niciodată cum să construiască un pod, degeaba vor lucra zile în şir. La fel cum hai să nu zicem o mie, dar doar două, la fel ca în cazul celor două care lucrează cu materia, cele două ce lucrează cu nemateria, în rugăciune, dacă nu au cunoştiinţă cum să se roage, pentru ceva anume, sau nu au credinţă suficientă, nu vor putea construi nimic, nici unele nici altele. Problema nu e aici, câte sunt şi ce fac ele, ci dacă este sau nu este cu adevărar Dumnezeu la temelia existenţei lor. Amin şi lui Dumnezeu slavă.

Bucurii, suflete.

Nu trebuie să mă crezi, ia o biblie în mână, citește și socotește. Acel număr de 2milione a fost generos din partea mea având în vedere că a ucis toată populația globului când a trimis potopul în caz că ai uitat.

Deci când dumnezeu a trimis 2 urși care au omorât 42 de copii pentru că au râs de chelia unui profet făcea bine? (Regi IV, 2:23-24)
Nu știu de ce, dar de multe ori am impresia că majoritatea creștinilor nu au deschis biblia niciodată.

Pe pamant erau niste oameni. Si a venit unu rau si i-a omorat. Ce s-ar face lumea fara logica ateista. :1:
Dar pentru ca tu ai citit biblia din scoarta in scoarta, nu cum fac altii care cauta la repezeala pe niste site-uri ateiste ceva exemple cu care sa vina sa le dea in cap crestinilor lasa-ma sa te intreb si eu :

Tu te joci jocuri pe computer ? Ai si acolo dileme din astea morale cand omori sute sau mii de "oameni " ?
Daca ai afla ca Da Vinci si-a distrus sute de tablouri ai considera ca a facut o "crima la adresa umanitatii " ? Adica gandeste-te ce bogati am fi fost acum din punct de vedere spiritual (si unii chiar material ) daca nesimtitul ala nu distrugea tablourile.
Cum iti permiti tu sa ai pareri despre ce face un creator cu creatia lui ? Apuca-te, fa un univers, fa un pamant, populeaza-l cu oameni si arata-ne ce inseamna sa fii bun.
De unde stii tu ca de exemplu copii aia nu se bucura acum fiind in preajma Creatorului lor ? Doar pentru ca tu nu poti sa concepi ca exista si altceva in afara de material si atunci si Creatorul trebuie sa se supuna logicii tale ?
De unde stii tu ca cel care sufera langa tine nu este trimis acolo tocmai ca sa incerce sa-ti scoata la suprafata asemanarea cu divinul pe care ai strivit-o sub logica ta ateist-infailibila ?

Nu are nici un sens ce ai zis.

Foarte rar, prefer să investesc timpul în ceva productiv.

Nu, având în vedere că un joc este pur şi simplu un şir de 0 şi 1.

La tine un obiect este echivalent cu viaţa unui om?

E datoria fiecăruia să punem la întrebare orice şi să fim critici atunci când este necesar. Nu am să îl scutesc pe dumnezeul tău doar pentru că este un subiect sensibil pentru un grup de persoane.

Având în vedere că eu nu sunt rasist, nu promovez sclavia şi genocidul, nu omor, nu consider că femeia este mai prejos decât bărbatul etc, din punct de vedere moral sunt mai bun decât dumnezeul tău.

Şi eu pot să îţi întorc întrebarea: da de unde şti tu că acei copii se bucură că au fost ucişi?
Nu trebuie să fi „sfânt” ca să realizezi că moartea oricărei fiinţă este o tragedie, dacă tu crezi altfel înseamnă că trăieşti într-o realitate macabră;

Am o imaginaţie destul de bogată, dar, doar pentru că eu concep o lume în mintea mea în alb şi negru nu înseamnă că este şi adevărată.

Având în vedere să Sfântul Ştefan cel Mare a fost canonizat şi pentru războaiele duse împotriva turcilor, mi se pare cel puţin bizar punctul de vedere al lui Daniel.

Are sens pentru ca asa gandeste ateul, cel care nu poate vedea dincolo de lumea materiala.Pentru ca nu ai nici un loc pentru Dumnezeu il percepi ca pe un agresor.

In timp ce tu esti ce anume ? Poate nu esti nici macar un sir de 0 si 1, poate esti numai un gand in capul cuiva sau un vis.
Un informatician a creeat odata un joc pentru un scop oarecare. Deoarece creaturile din jocul ala aveau vointa libera si s-au indepartat de scopul creatorului, acesta a decis sa-si salveze cea mai buna creatura si sa reporneasca jocul de la 0.
Tu crezi ca peonul ala din Warcraft daca ar avea minte s-ar gandi ca e un sir de 0 si 1 ? Sau un gand in capul cuiva ?

Sunt cel putin 1000 de persoane pentru care pielea ta ateista valoreaza mult mai putin decat un tablou si probabil pielea mea mai putin decat rama tabloului. :1:
Dar ideea era alta. Nu e treaba ta ce face un creator cu creatia lui.Dpdv crestin viata unui om inseamna altceva decat timpul de la nastere pana la moarte. Auzi ce zice Iisus :"Vino cu mine si lasa mortii sa-si ingroape mortii lor ", si in alt loc " Ştiu faptele tale, că ai nume, că trăieşti, dar eşti mort. "
Deci ca sa inteleaga si ateul, una este realitatea asta in care traim noi si alta este realitatea ultima in care traieste Dumnezeu. Esti viu daca traiesti in realitatea ultima, nu conteaza ca aici esti viu sau mort.




Dar nu-l scuti, zbiara la el, urla cat poti de tare :

„adevăratul ateism «existenţial», care arde de ură împotriva unui Dumnezeu nedrept şi nemilos, este o stare de spirit; este o încercare autentică de a te război cu adevăratul Dumnezeu ale Cărui căi sunt atât de inexplicabile chiar şi celor mai credincioşi dintre oameni şi care se sfârşeşte cu o revelaţie orbitoare a Celui pe care ateul autentic Îl caută cu adevărat. Hristos Însuşi lucrează cu aceste suflete. Antihrist nu trebuie căutat mai întâi printre marii nihilişti, ci printre mărunţii susţinători care Îl au pe Hristos numai pe buze."

nu punem problema daca Dumnezeu are voie sau nu sa ia viata cuiva (pe care tot El a dat-o !)

Impotriva razboaielor si uciderilor
 

Intradevar, este bine ca conflictele internationale sa fie rezolvate pe calea dialogului, indiferent de oranduirea sociala si politica a statelor, cu respectarea suveranitatii si independentei fiecarui stat si neamestecul in treburile interne!

Exista razboaie nedrepte, de agresiune (cum a fost razboiul din Irak- 2003, agresiunea NATO asupra Iugoslaviei, invazia sovietica in Afganistan, etc), dar exista si razboaie de aparare, care pot fi considerate drepte! Aici as aminti razboiul de independenta a Romaniei dintre 1877-1878, participarea Romaniei la primul razboi mondial (1916-1918), la cel de-al doilea razboi mondial- pana la atingerea liniei Nistrului, razboiul de eliberare nationala purtat de poporul vietnamez contra agresiunii franceze si americane, razboaiul de aparare a statului Israel contra agresiunii tarilor arabe vecine, luptele de eliberare nationala si pentru obtinerea independentei de stat a popoarelor din Asia si Africa, etc!

Este adevarat ca acele actiuni a unor organizatii teroriste (Hamas, IRA, unele miscari de gherila, etc), care prin atentate teroriste asasineaza oameni nevinovati, sunt indeobste condamnabile!

Pe de alta parte, de-a lungul istoriei, s-au comis si multe asasinate si atentate asupra unor persoane publice, conducatori de state si guverne! Unele din acestea pot fi justificate de lupta de eliberare sociala si nationala a unor popoare (daca se gasea cineva sa il lichideze pe Hitler sau Stalin la timp, probabil al doilea razboi mondial n-ar mai fi avut loc!), insa altele nu au avut nici o justificare (atentatele asupa lui Charles de Gaulle, asasinarea lui J.F.Kenedy, atentatul asupra papei Ioan Paul al doilea, etc)

Impotriva razboaielor si uciderilor
 

Un videoclip frumos despre istoria recenta a Romaniei si razboaiele drepte purtate de poporul roman (1916-1918) si 1941-1945

http://www.youtube.com/watch?feature...&v=B8n9rnCy6gQ

Doamne ajută.
O să-ţi răspund, deşi simt că nu te va ajuta prea mult, dar iată datoria de semănător mi-o fac, mai departe, pământul sufletului tău, îţi aparţine.
Tot în Sfânta Scriptură, spune că Dumnezeu a trimis un înger întro noapte, care a ucis 15.000 de oameni întro tabără mare ce urma să atace fosul popor ales, Israel.
În altă parte spune că poporul înconjurând cetatea Ierihonului, Dumnezeu a dărâmat zidurile ei, şi a fost cucerită. Sigur că au murit oameni înăuntru.
Idea nu e asta. Ci că Dumnezeu şi când distruge, construieşte. Când noi, în mintea noastră limitată, credem că Dumnezeu a făcut un rău, ei bine, nu e aşa. În primul rând, El ia ce este al Său, ceea ce dintotdeauna a fost al Său. Soţia ta, de exemplu, copiii unui om, sau alt exemplu, nu sunt ai noştrii, sunt ai Lui. Când vrea să îi cheme la El, o va face şi noi nu avem nimic de spus. Aşa e normal. Aşa trebuie să fie. El nu este rău. Absenţa binelui este răul. Răul nu este o stare de fapt, precum binele. Ci lipsa binelui este răul. La fel cum nu există frig. Absenţa căldurii înseamnă frigul. Şi la fel cum nu există întuneric, absenţa luminii înseamnă întunericul. Asta a spuso Albert Einstein. Care era gnostic. Existenţa lui e incontestabilă. Şi ştiinţa Îl numeşte pe Dumnezeu, Inteligent Design. E şi un documentar minunat, cu mărturiile a zeci de oameni de ştiinţă şi cercetători, care afirmă şi susţin existenţa lui Dumnezeu.
Iar faptul că El acţionează într-un fel sau altul, care pentru noi, din prea multă puritate, ne sminteşte şi Îl judecăm şi spunem chiar că suntem mai morali ca El, este problema noastră. Dacă nu înţelegem, este pentru că nu vrem să-L cunoaştem. El este Iubire. Şi din iubire, face ce este drept. Mereu. Pe unii oameni Dumnezeu îi ascultă mai mult, precum Ilie Tesviteanul de exemplu, care rugându-se, a tunat din cer şi a fulgerat pe un soldat trimis să-l aducă în faţa regelui. Dar cine altul se mai asemăna cu Ilie? Adică cine îşi mai lepădase chiar şi însăşi viaţa sa, pentru slujirea lui Dumnezeu? Şi totuşi spune Domnul, că alţi 7000 mai erau ca el, pe întreg pământul, pe care doar El îi ştia. După cât de mult Îl asculţi tu pe El, aşa te va asculta şi El pe tine. Iar EL nu face nimic greşit. Cheamă la El, pe oameni, pe copiii, bebelaşi, sau pe cei bătrâni, când doreşte şi pentru orice motiv crede El de cuviinţă. Şi face bine. Este Însuşi binele. La fel cum dacă o iederă urcă sus pe casa ta, aducându-ţi întuneric şi insecte în casă, iar tu o tai, la fel şi Dumnezeu ştie de ce ia viaţa unui om. Simplu şi minunat, aşa-i? Ce bine ţi-ar fi de-ai înţelege.
Bucurii.

Doamne ajută.

Întocmai pentru unii oameni ca tine, am scris cele din acest post. E foarte bine că provoacă nelinişte. Aşa şi trebuie, asta şi urmăresc. Să trezesc conştiinţa creştină din inimile oamenilor, ce doresc să urmeze lui Hristos. Să înţeleagă că este păcat să omori un alt om, pentru nici un motiv în întreaga lume.

Nu îmi pasă de reacţiile imprevizibile, ci îmi pasă doar să nu-mi pierd sufletul şi să nu-L pierd pe dulcele Hristos, care ne-a spus să ne iubim duşmanii, nu să-i ucidem, să aruncăm cu pâine în cine aruncă cu pietre, să întoarcem şi celălalt obraz, să binecuvântăm pe cei ce ne blestemă. Faci aşa, eşti urmaş al lui Hristos, dacă nu faci aşa, nici nu te numi creştin, căci îţi este spre osândă.

Foarte bine dacă au strângeri de inimă. Strângeri de suflet nu au? Când se învaţă reciproc a încălca cuvântul lui Dumnezeu şi a merge şi a apăra o bucată de pământ? Şi a ucide un alt om? Atunci să aibă adevăratele strângeri de inimă, nu acum, nu aici.

Au murit sute de mii de oameni. Dumnezeu să-i ierte şi să-i odihnească după mare mila Sa. Au murit ca nişte fără de minte, ce-au fost. Oare martirii primelor veacuri creştine aşa au făcut? S-au ridicat împotriva ostaşilor care îi ducea la arenele din coloseum ca să fie daţi hrană leilor de acolo? Nicidecum. Aceia sunt vrednicii urmaşi ai lui Hristos. Aceia sunt sfinţii şi martirii. Aceia sunt adevăraţii eroi. Nu eroii care mor la războaiele, în care oricum nu au ce să caute., dacă se numesc creştini. Biserica se roagă să-i ierte Dumnezeu, şi foarte bine face, ca pentru orice om vrednic de rugăciune, se roagă Biserica lui Hristos. Dar aceia nu au fost eroi, au fost oameni manipulaţi de alţi diabolici, care nu au avut nimic bun cu Biserica lui Hristos.

Da, iubitul Domnului, nu sunt preot, îmi doresc să devin, cu mila Domnului. Scrie şi la profilul meu public.
Nu îmi este spre dobândirea Împărăţiei Cerurilor, să ştiu dacă eşti sau nu legionar. Legionarii blestematului corneliu zelea codreanu, care au ucis mii de oameni, au fost mai rău decât păgânii, prin faptul că sau numit creştini dar au ridicat arma împotriva altor oameni.
Spune Scriptura: "Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh." Efeseni 6, 12

Greşit. Ţara nu o dă Dumnezeu nimănui. El nu ţine cont că suntem germani, români, ruşi, mexicani sau aborigeni. Nu există niciunde în Sfânta Scriptură asemenea minciună, iubitul Domnului. Ţara şi-o face fiecare prin arme, ură şi ucideri a oamenilor de cître oameni. Ceea ce creştineşte, este împotriva lui Dumnezeu, nicidecum El să dea aşa ceva.

Greşit din nou. Fără Tată, nu putem rămâne creştini. El nu caută la faţa omului, zice Scriptura. Că suntem români sau zimbabweni. nu mai gândi aşa, iubitule, că e greşit. Tatăl nostru care este în Ceruri, ne-a gătit nouă Împărăţia Sa, unde ne-a pregătit şi nouă un loc, zice, iar noi dacă vrem, vom lua acel loc sau nu. Nu ne bagă cu forţa în Rai sau în Iad. Niciodată.

Greşit din nou, iubitul Domnului. Creştini putem să fim oriunde, în orice loc al acestui mic punct din univers, numit pământ. Mi-aş dori să înţelegi şi să vezi Adevărul, prin ochii unui creştin.

Greşit iarăşi, scumpule frate. Pentru a fi cetăţeni ai Raiului, trebuie să urmăm învăţăturile Sfintei Scripturi, care ne spune foarte minunat şi limpede, să nu ucizi. Una din învăţăturile chiar şi a celor 10 porunci.

Fără lupta înaintaşilor ţării acum eram musulmani? E ca şi cum ar fi spus creştinii primelor veacuri creştine, martirii coloseumului, că fără să luptăm împotriva cezarului, nu mai putem fi creştini, căci iată ne ucid în arenele leilor. Greşit din nou. Înaintaşii noştrii au făcut exact la fel ca asupritorii lor. Au asuprit, în loc să plece capul sabiei, şi leilor şi oricui. O asemenea iubire, nu poate fi biruită. Desăvârşită. Şi Imperiul Roman a devenit creştin, după 313 ani de prigoană a creştinilor. Amin şi lui Dumnezeu slavă.

Patria terestră, niciodată nu va fi o etapă de a deveni creştin. E greşit ce spui, iubitul meu. Ci etapele de a deveni creştin, se găsesc doar în Sfânta Scriptură. Iubirea. Şi neuciderea nimănui.

Mult de spus, dar oare asculţi tu cu adevărat?

Bucurii.

Doamne ajută.

Le luăm pe rând, din nou, cu iubire.

Nu fac decât să mărturisesc şi apăr Adevărul. Nu cu sabia: "Atunci Iisus i-a zis: Întoarce sabia ta la locul ei, că toţi cei ce scot sabia, de sabie vor pieri." Matei 26, 52. Ci cu cuvântul, cea mai puternică armă. Nu avem nevoie de altă armă.

Cuvântul nu miroase. Ce spun eu nu miroase. Spune că eşti împotrivă a ce spun eu. Îmi dau seama din cuvântul "îmbobodeală". Apoi dacă spui asta, spune-mi cu ce greşesc, unde greşesc, ca să ne lămurim.

Dacă nu sunt singurul care procedează aşa, atunci mă bucur mult. Sunt mulţi oameni, care nu vor să ridice arme materiale împotriva altor oameni, ci să-şi iubească şi duşmanii, cum ne învaţă Mântuitorul, care vor cu adevărat să urmeze lui Hristos. Slavă lui Dumnezeu pentru toate. Mă bucur mult mult, dacă şi pe alte saituri, mai sunt oameni care iubesc vrăjmaşii. Slavă lui Dumnezeu pentru ei.

Dacă pui "iubiţii" în ghilimele, iubiţii noştrii conducători, înseamnă că spui în zeflemea. Şi e direct împotriva învăţăturii lui Hristos, care spune să ne iubim şi duşmanii. Dar ei, conducătorii nu ne sunt vrăjmaşi, decât atunci când nu ne vor mai lăsa să fim creştini. Atunci ne devin vrăjmaşi. Deci să-i iubim pe ei şi pe toţi cei care vin şi ne ucid, vor să ne ia totul. Pe aceia să-i iubim, să ne rugăm pentru ei, că zice, că nu ştiu ce fac. Vrăjmaşii lucrează prin ei. Cum au iubit martirii primelor secole creştine. Trebuie să-i iubim, că nu ştiu ce fac. Nu înţeleg şi nu acceptă creştinismul, de aceea au nevoie de iubirea creştină.

Pregătesc sau nu pregătesc terenul, nouă, creştinilor, nu trebuie să ne pese. Măsurile antinaţionale ce le pregătesc ei, nu ne ajută cu nimic la dobândirea Împărăţiei Cerurilor. Cu nimic. Implicarea în politică a unui creştin, nu îl ajută la dobândirea mântuirii, ci îl osândesc, îl ajută să o piardă, mântuirea. Repet, nu aici este naţiunea noastră, ca să ne pese, ce-i aici.
Naţiunea noastră este în Împărăţia Cerurilor. Ce este acolo trebuie să ne pese. Aceea să o urmărim, să o vânăm. Lumea de aici, va trece, dar Cuvintele Mele nu vor trece, spune Mântuitorul. Noi creştinii aşteptăm un cer nou şi un pământ nou. Aici, nimic. Să nu ne pese de nimic, de aici. Absolut nimic. Neutrii. Iubire. Nici o măsură pentru o naţiune terestră sau împotriva la o naţiune terestră. Trecător. Deşertăciuni. Nimic.

Nu trebuie să ne pese de Crin Antonescu, de Băsescu, de Iliescu, de nimeni. Decât de Hristos Iisus Mântuitorul lumii. Amin. De El. Numai de El, ce spune El şi nimeni altcineva.
Nu trebuie să ne pese decât de principiile creştine. Singura suveranitate care trebuie să o căutăm este cea a lui Hristos. Nu, nicidecum o suveranitate, a vreo-unui petec de pământ, îngrădit de o graniţă imaginară, ce se poate schimba oricând, numită naţiune.

Da, vorbesc despre războaie, ucideri. Care? Acelea în care, oh, vai nouă, unii creştini pot merge şi să participe la ele, cu absolut orice motiv. Cu absolut orice motiv, oricare ar fi el. Ca să-i trezesc, să-i opresc. Să-i avertizez, că-şi vor pierde mântuirea dacă o vor face, să nu meargă în nici un război al nimănui, sub nici un motiv, nici unul. Vai nouă, că urmăm nebunilor acestei lumi.

Nu am moştenit nici o patrie. Nu am ales să ne naştem în România, ne puteam naşte în Rusia sau Mexic, sau Uganda. Nu am moştenit nimic. Existăm prin Iubirea lui Dumnezeu. Avem respiraţie în pieptul nostru, prin mila, iubirea lui Dumnezeu, oriunde am fi, în orice ţară. Singurul lucru ce l-am moştenit este datoria de a cerceta şi a căuta pe Dumnezeu, să fim după placul lui. Să-L găsim, să-L urmăm. Să fim bineplăcuţi Lui. Asta am moştenit. Pentru datoria şi obligaţia asta o să dăm socoteală în faţa lui Hristos. Cât de mult L-am iubit pe El şi pe oameni. Nu să-i ucidem. Nu cât de români am fost. Greşit! Ci cât am iubit de mult. Înţelege! Nu trebuie să transmitem nimic mai departe, decât numai să învăţăm şi pe alţii să fie cât mai bine plăcuţi lui Dumnezeu cu putinţă. Să iubească cât mai mult pe Dumnezeu şi pe oameni. Asta şi doar asta. Aici să construim o societate. A Iubirii. A smereniei. A blândeţii, luminii, înţelepciunii, al nădejdii, al voinţei, al virtuţiilor, al răbdării, al ascultării, al mulţumirii. Toate acestea le găsim din belşug la Hristos. El este Izvorul lor. Asta am învăţat de la sfinţii de dinaintea noastră. Asta trebuie să lăsăm pentru copiii noştrii şi să-i învăţăm să înveţe şi pe cei ce vor după noi şi după ei. Amin.

Aceasta este singura moştenire care suntem învăţaţi să nu o risipim, să nu o trădăm şi să nu o părăsim. Dar suntem liberi să facem ce vrem. Nu suntem obligaţi cu nimic, de nimeni. Putem merge oriunde, putem face orice, oricând. Vom da socoteală însă pentru ce gândim, ce spunem şi ce facem. La fel cum nici Adam şi Eva nu le-a fost interzis să nu muşte din fructul pomului oprit. Le-a spus ca o poruncă, dar nu i-a obligat.
Ceea ce spui tu acolo, frate, este că nu ne este permis. Suntem obligaţi să rămânem în românia? Spune în Sfânta Scriptură: "Fugi de cel ce caută sufletul tău". Nu te ridica împotriva lui Hristos. Frate, te rog din nou, nu te ridica împotriva lui Hristos! Că se va şterge numele tău din Cartea Vieţii.

Ceea ce transmitem copiilor noştrii este drumul către o patrie care nu va micşorată niciodată, care nu va fi robită de nimeni niciodată, ce nu a fost şi nu va fi vreodată biruită de nimeni, niciodată: Împărăţia Cerurilor. Amin.

Da, acea patrie nu e un pumn de ţărână, este promisiunea lui Hristos, Dumnezeu, este Canaanul pe care Moise îl căuta pe pământ, în loc să-l caute în Ceruri. Dar pentru că era flămând după Dumnezeu, a plăcut Domnului simplitatea Lui. Acea patrie este Viaţa, este Nemurirea, Veşnicia, este universul înţeles şi neînţeles, văzut şi nevăzut.
Dacă e stropit cu sânge, singurul sânge ce îl ascultă Dumnezeu când strigă la El, este sângele martirilor, vezi în Apocalipsă la martiri şi în Facere, la Cain şi Abel. A celor ucişi, nu a celor ce au ucis! O, înţelepciunea este lângă tine frate, în Sfânta Scriptură, oare o accepţi tu pe ea? O vezi tu pe ea? Sau te faci nebun şi urmezi diavolilor?

Sclavi? Nu suntem decât sclavi ai păcatelor şi patimilor. Nici un om, niciodată, niciunde, nu va putea să facă sclav un creştin, un următor al lui Hristos. Amin. Poate face sclav trupul, care nu contează mai mult decât sufletul. Trupul azi e, mâine, numai e. Dar sufletul, acela, de vom urma lui Hristos, nu vom fi sclavii şi slugile nimănui, ai nici unui om, decât al păcatului. Iar apatrizi suntem dacă vom merge în iadul cel gătit diavolului, în întunericul cel mai dinafară, care este lipsa luminii, anume, lipsa lui Hristos, pe care noi am dorito şi aleso prin viaţa noastră de aici, lipsită de Hristos. La viermele neadormit, care este conştiinţa noastră, care ne va mustra veşnic cu suferinţă sufletească, cum că am putut să credem şi să urmăm lui Hristos, dar nu am vrut. Fereşte-te suflete să fi apatrid al Împărăţiei Cerurilor !

Da, în Împărăţia Cerurilor pot fi eu, şi orice om cu familia lui, dacă ne vom sili să o dobândim, şi nicidecum să fim membrii ai unei patrii de pe pământ, ce o numesc nişte oameni şi sunt gata, împotrivindu-se lui Hristos, să ucidă alţi oameni, ca să apere ce ei numesc patria lor, dar nu este. Este a lui Dumnezeu. Când El vrea, poate să schimbe orice graniţă. Şi când El va vrea şi noi merităm, prin milostenie şi iubirea ce o arătăm altora, poate îmbuna inimile oricărui om, să devină creştin, oricât de mult ne-ar prigoni, cum a devenit creştin un întreg imperiu, imperiul roman, care a prigonit creştinii timp de 313 ani, până la Sfântul Constantin cel Mare. Slavă lui Dumnezeu pentru toate, pentru înţelepciunea dată nouă.

Legăturile de sânge nu contează, toţi suntem fraţi şi surori în Hristos, fie că vrem sau nu, fie că acceptăm sau nu, fie că suntem creştini, sau atei sau budişti, Hristos a murit pentru toţi. E frate creştin în Hristos, sau frate apostat de Hristos, sau frate necredincios în Hristos. Nu contează ce limbă avem şi vorbim, nu contează ce cultură avem, atâta vreme cât urmăm lui Hristos, suntem liberi, avem libertatea prin excelenţă, prin El. Urmăm Lui şi avem Viaţa, Adevărul şi Calea, spre orice. Spre tot lucrul bun.

Hrana? Hrana ne-o dă Hristos. Nu patria. Nu sufletul, nu cultura, nu limba, nimic decât Hristos şi credinţa în El! Amin. Nicidecum, niciodată prin patrie şi prin strămoşii noştrii decât dacă au fost sfinţi. Atunci, ei au urmat lui Hristos, şi nu au învăţat să apere nici o patrie de pe pământ, prin uciderea vreunui om, dacă e nevoie, ca să apere o patrie. Nu e nevoie, sub nici o formă, nu va fi vreodată nevoie să fie ucis un om. Înţelege asta, suflete ! Înţelege ! Acceptă. Smereşte-te. Nu te aprinde cu ochii roşii ai diavolilor mâniei.

Credinţa noastră creştin ortodoxă nu are absolut nimic de-a face cu apărarea unei patrii de pe pământ. Unde spune Hristos să apărăm vreo patrie de pe pământ? Să ne apărăm patria? Nu înnebuni. Deschide ochii inimii şi minţii tale. Neamul nostru să fie cel creştinesc şi nimic altceva.
Dumnezeu nu dă nimănui nici o misiune ce ţine de vreo patrie de pe pământ. Să apere şi să ucidă alţi oameni pentru patrie. E doar necredinţă şi luptă împotriva lui Hristos Dumnezeu să spui şi să doreşti aşa ceva. Nu este şi nu va fi niciodată aşa ceva o misiune de la Dumnezeu. Doamne fereşte. Şi nicidecum vocaţie. Niciodată. E nebunie să credem aşa ceva.
Dumnezeu nu ne-a dat nici o altă patrie, decât Împărăţia Cerurilor, care trebuie să o avem înăuntrul nostru încă de aici, de pe pământ.

Şi iată şi singurul lucru minunat şi adevărat care l-ai spus: cel ce iubeşte pe Dumnezeu trebuie să iubească şi tot ce este d la Dumnezeu. şi ce îngăduie Dumnezeu, aş mai spune. Anume dacă El îngăduie o prigoană, de la nişte asupritori, nu trebuie să ne ridicăm împotriva lor cu nici o armă, decât cu cuvântul, plini de Iubire. Amin.

Bucurii.

Nu sunteţi preot.
Un preot nu se foloseşte de credinţa în Dumnezeu a celor pe care-i păstoreşte pentru a-i risipi. Procedând astfel i-ar îndepărta de Dumnezeu şi de Sfânta Biserica.

Nu împotriva lui Hristos ne-am ridicat ci împotriva celor care ne vor răul.
Cuvântul e singura armă pe care o folosim.
Nu îndemnăm la ură, nu îndemnăm la violenţă, nu ameninţăm pe nimeni.
Dovadă e tot ce-am postat.
De-o fi să murim facă-se voia Domnului.


Patria sunt munţii, dealurile, câmpiile, mormintele strămoşilor şi moştenirea pe care ei ne-au lăsat-o.
Patria nu e deci ceva abstract, teoretic, ci o realitate.
Această realitate e atât de puternică încât ne impune s-o iubim.
Într-adevăr, Patria şi iubirea pentru ea nu sunt rezultatul unei alegeri.
Patria e aşadar sursa unei iubiri ce se naşte în noi fără voia noastră.

Iubirea de Patrie e preamărită de Sfânta Scriptură.
Numeroase pasaje din Vechiul Testament reamintesc iubirea poporului evreu pentru pământul strămoşilor săi.
Iuda (altul, nu cel care l-a trădat pe Iisus) îşi îndeamnă fraţii să moară pentru Patrie, se roagă pentru cei ameninţaţi să-şi piardă Ţara şi luptă penrtru salvarea Poporului său.
În Noul Testament se descrie de nenumărate ori afecţiunea lui Hristos pentru Patria sa şi se menţionează că a plâns pentru oraşul Ierusalim care urma să fie distrus.

Dragostea de Patrie e prin urmare legitimă. Ea nu e deplasată, lipsită de sens. Ea e dimpotrivă firească şi perfect de înţeles în ciuda a ceea ce afirmă unii.

Parintele Staniloae- PENTRU APĂRAREA ŢĂRII

https://carteromaneasca.wordpress.co...pararea-tarii/


"Numai prin creştinism se pot împuţina războaiele în viitor, dar cine îţi dă siguranţa că şi mâine şi poimâine şi în tot timpul viitor popoarele vor accepta să lupte cu ajutorul dumnezeiesc, când nici azi nu vor să ştie de acest ajutor nici chiar cei mai vajnici pacifişti.Vor fi războaie, pentru că vor fi păcate. Desăvârşirea deplină şi a tuturor nu se realizează pe lumea aceasta. Şi precum siguranţa că vor fi păcate nu echivalează pentru creştinism cu o împăcare cu ele sau cu o încetare a luptei contra lor, dar, în orice caz, ea impune anumite măsuri de precauţie împotriva efectelor prea stricăcioase ale lor, la fel siguranţa că vor fi războaie nu însemnează o împăcare cu ele, o justificare a lor, dar, pe lângă toată propovăduirea contra lor, creştinismul trebuie să admită luarea de măsuri de precauţie contra lor.


Nu suntem un neam cu ambiţii de cucerire. Nu le-am avut nici în trecut. Toate războaiele noastre au fost de apărare sau de recucerire a unei libertăţi pierdute.Dar, pentru apărarea acestei libertăţi pe care ne-o garantează actualele graniţe, care nu se întind decât până unde se găsesc români, trebuie să fim gata oricând, împotriva oricărei pofte străine de a ne-o răpi. Poporul nostru s-a comportat şi se va comporta în această privinţă în cel mai perfect spirit creştin.



Conducătorul spiritual al românismului ardelean[ Conducătorul spiritual al românismului ardelean era mitropolitul Nicolae Bălan, care, într-adevăr, a avertizat autorităţile şi opinia publică asupra pericolelor ce urmăresc România], care ştie ce e robia şi are oroare de ea, a adresat în repetate rânduri în anii trecuţi serioase îndemnuri factorilor răspunzători pentru destinele de viitor ale neamului nostru să nu neglijeze înzestrarea armatei, atât de importantă pentru asigurarea acestui viitor.O spunem acum şi prin această foaie: faceţi totul pentru o perfectă înzestrare a armatei! Cereţi ţării orice sacrificii şi vi le va consimţi cu dragă inimă! Dar toate să fie chivernisite cu maximă înţelepciune, cinste şi răspundere pentru ziua de mâine!"

Doamne ajută.

Nu vreau să repet, "tineri-pentru-romania", îmi pierd timpul pentru mântuire.
Citeşte din nou ce am scris, ca să nu scriu aici exact aceleaşi lucruri.

În două cuvinte: iubirea vrăjmaşilor. E cea mai înaltă formă de iubire.

Dar şi mai simplu, omori un om, pentru absolut orice motiv, nu vezi Cerurile.

Citeşte din nou ce am scris. Cu atenţie. Trezvia minţii. Discernământ.

Bucurii.

Doamne ajută!

Domnule Daniel, consideraţi că la slujbele Bisericii
atunci când ne rugăm pentru eroii neamului nostru, când le aducem omagiu celor care s-au jertfit pe câmpurile de luptă "cu arma în mână" (morţi, ciungi, traumatizaţi psihic etc.),
precum şi atunci când ne rugăm pentru conducătorii de azi (care, printre altele, au în vedere şi securitatea ţării, inclusiv frontierele şi armamentul de război)

ne aflăm în conflict cu Iisus Hristos?

Biserica a rânduit rugăciuni aflate în conflict cu Iisus Hristos şi cu Evanghelia Lui? Asta sugeraţi, oare?


Pe de altă parte, faptul că poporul român e singurul a cărui geneză este împletită cu încreştinarea, avînd aşadar o dublă identitate (de neam omenesc, prin rânduiala Domnului, precum şi prin har, de creştini), permite trecerea în registru minor a identităţii naţionale şi implicit a apărării ei?

Noi, creştinii, suntem duhuri fără trup, fără adăpost, fără patrie pământească? Iubirea de care pomeniţi nu ţine seama de întreaga noastră fiinţă, de omul întreg (trup şi suflet)?

Când o bandă de obsedaţi atacă mama, fiicele şi soţia, spre siluire fizică, dvs. recomandaţi... ce? Ce lucru creştinesc recomandaţi mai exact?
Dar când ne sunt distruse oraşele, câmpia, apele, munţii, flora şi fauna?
Dar când ne sunt ameninţate bisericile, cultura, limba, obiceiurile creştine, tradiţiile?

Puneţi accent pe sentimentul iubirii, lucru bun dealtfel, lucru de la Dumnezeu. La rândul meu şi eu sunt de acord cu diplomaţia, cu negocieri nesfârşite, cu tot felul de manevre ca să nu se ajungă la vărsare de sânge omenesc.
Dar pe obligaţia de a apăra ceea ce iubim, fie şi cu arma în mână atunci când agresiunea este extremă şi desfiinţează orice limită, nu puneţi nici un preţ? Oare a apăra, cu preţul vieţii tale şi cu riscul de a lua viaţa celui care vine peste tine să te ucidă, nu este dovadă a iubirii?

Consideraţi că Dumnezeu vrea ca poporul român şi România să piară din istorie, stînd cu toţii ca mielul la înjunghiere? Şi astfel, pe această cale unică, românii să devină, chipurile, cu toţii locuitori ai Împărăţiei lui Dumnezeu?

Şi scrieţi toate aceste sugestii în limba română, în limba locuitorilor acestei patrii?

Eu cred că prin ceea ce scrieţi, separînd artificial iţele realităţii româneşti creştine, nu faceţi decât un singur lucru: folosiţi în mod nedemn de un român credinţa poporului nostru ca şiş pentru suicid, pardon, genocid.
Vă folosiţi de credinţa noastră în Iisus Hristos ca să ne lăsăm ţara fără apărare? Ca să ne pierdem neamul şi credinţa strămoşească? Asta faceţi, oare? Nu credeţi că aţi exagerat cam tare într-o parte, pierzînd din păcate echilibrul situaţiei?

Cred că Hristos nu ne-a deschis posibilitatea mântuirii cu preţul desfiinţării ca patrie şi neam. Nicăieri nu stă scris că ar fi făcut un astfel de târg.
Şi pentru că ne-a aşezat aici, în jurul Carpaţilor până la Mare, prin Voia Lui, aici şi trebuie să rămânem ca naţie. De vom fi siliţi de ticăloşii lumii să ne apărăm ţara cu arma, nădăjduiesc tare că Domnul ne va ierta şi ne va mântui. Ca şi copiii copiilor noştri să-L preamărească, să Îl iubească şi slăvească tot în limba română, prin case şi biserici româneşti.

Nu trebuie să acceptăm pieirea noastră ca neam, poftită de alţii, ca să dobândim Împărăţia. Dumnezeu nu ne-a propus niciodată acest târg. Ar fi fost, dealtfel, nedemn de un gentleman, cu atât mai puţin ar fi fost un gest vrednic de Împăratul Cerurilor faţă de supuşii Lui iubiţi.

Să ne cutremurăm împreună sub cearta Poetului Neamului:

http://www.youtube.com/watch?v=e9HQq6I2ytM
http://www.youtube.com/watch?v=hBxr71AaChw

http://www.youtube.com/watch?feature...oay7oylkY&NR=1

Priviţi şi ascultaţi cu atenţie, Domnule Daniel: minutul 17-19.
Vă poate învăţa măreţia creştinismului românesc şi adevărata credinţă, prin Sfântul cinstit în Biserica noastră.

Meditaţi şi la jertfele înfăţişate la minutul 1:22.
Şi luaţi îmbărbătare şi proorocire din ultimele cuvinte ale Sfântului Voievod.

Sunt de inteles ambele opinii.
Razboiul e rau pentru omenire, fara dubii, trebuie sa "luptam" pentru o lume mai buna. Intr-un fel corect omeneste ar fi sa fie pomeniti toti cei ucisi in razboaie, chiar si strainii, au murit multi oameni, cati nevinovati, cati pentru care n-are cine sa se roage, multi tineri care vroiau sa fie fericiti, sa traiasca, au fost dusi in razboaie pentru ambitiile unora sau altora, ambitii materiale, bogatii, pamant, ma refer la atacatori in primul rand.
Multi erau rai, dar multi erau tineri fara prea multa educatie, indoctrinati. Bunicul meu a fost trimis pe front la 19 ani, copil, daca o luam asa, si cati la fel, razboiul e o oroare pe care nimic n-ar trebui sa o justifice.

Adesea ii uram pe ceilalti doar ca au alta limba, cazul maghiarilor, oameni ca noi, dar cu ajutorul lui Dumnezeu ar trebui sa ne rugam, daca altceva n-avem ce, ca sa dispara razboaiele, ca orori ca la Ip, Traznea, Progromul de la Iasi sau masacrul de la Odesa sa nu se mai repete.

Aproximativ 40 de milioane au murit in Primul razboi Mondial si aproximativ 72 de milioane de oameni in Al doilea razboi mondial. Si asta doar secolul trecut, cate razboaie au fost in istoria omenirii.

Apoi chiar daca e vorba de unguri, tinuturi secuiesti, astfel de mesaje postate de unii n-au ce cauta intr-o lume mai buna pentru care ar trebui sa luptam, moral, sau crestineste, dar din pacate asta e lumea in care traim. Sunt condamnabile si extremismele unora si ale altora.

http://s18.postimg.org/4dyuddg3t/xeno1.png

De asta are dreptate si Daniel_Ortodox, in cazul unei invazii a Islamului n-as sti ce sa zic, impreuna ar trebui sa ne rugam pentru o lume mai buna, ca societatea sa evolueze, sa existe mai multa iubire, intelegere, respect si fata de alte neamuri.

Doamne ajută.

Băăăăă, ar striga părintele Cleopa la tine. Ai elan? Ai curaj? Spre mântuire. Acolo să ai.
Îmi voi da şi cu tine silinţa, poate în zadar. Dar precum sunt învăţat, trebuie să semăn, ca în pilda semănătorului, ai grijă de pământul pe care cade sămânţa.

Dacă ai avea pace, ai gândi limpede.
Tocmai, ce pomenim noi, creştinii, în Sfânta Liturghie, dragul meu? Ce anume ne rugăm? Unde? Când? Ştii tu oare toate astea? Ştii însemnătatea fiecărui moment din Sfânta Liturghie?
Îţi explic, cu drag. Ne rugăm ca Dumnezeu să-i ierte pe eroii lumii. Ne rugăm pentru ei în ectenia pentru morţi, împreună cu mulţi alţii, toţi morţii, adormiţii. Deci SĂ-I IERTE. Nu îi lăudăm în Sfânta Liturghie, nu le cerem să repete din nou, sub alte chipuri capabile, acea nebunie. Ne rugăm să-i ierte Dumnezeu. Înţelegi? Vrei să înţelegi? Vrei să te mântuieşti? Acela este omagiul, rugăciunea ca Dumnezeu să-i ierte pentru nebunia de a ridica arma împotriva altor oameni.
Biserica creştină, nu laudă, nu încurajează aşa ceva, uciderea altor oameni, nu suntem romano-catolici, inchiziţia, cruciadele, suntem creştini! Ce facem noi? Iubim. Ne iubim duşmanii, după învăţătura lui Hristos, întoarcem şi obrazul celălalt, aruncăm cu pâine în cine aruncă cu pietre, binecuvântăm pe cei ce ne blestemă.

Se mai roagă Biserica şi "pentru cei ce ne iubesc şi cei ce ne urăsc pe noi" şi pentru cei ce nu are cine să-i pomenească. Şi bine face. E Evanghelia Iubirii. Desăvârşirea Vechiului. Noul popor ales, creştinii. Oh vai nouă...

GREŞESC în ce spun, nerodule? Şi mai rău decât atâta eşti! Ţi-aş putea da o sumedenie de versete, Cuvântul lui Dumnezeu, care te acuză de nebunia în care te afli. Dar ţi-aş otrăvi mai tare inima, deja otrăvită cu limbă de moarte.

Mai departe. Tot pentru "mai marii oraşelor şi satelor", ce ne rugăm? Să fie capabili în frontiere şi armamentul de război? Oh, vai ţie, cât de întunecată ai mintea. Problema e că mai şi crezi că ai dreptate şi otrăveşti şi minţile altora. ÎI SMINTEŞTI. Vai ţie. Spune Sfânta Scriptură: "Şi cine va sminti pe unul din aceştia mici, care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui dacă şi-ar lega de gât o piatră de moară şi să fie aruncat în mare." (Luca 17, 42) Vai ţie vai.

Da. Oricine ridică sabia, de sabie va pieri, spune Scriptura. Sau pistolul, arma, etc. Da. Oricine ucide un alt om, pentru absolut orice motiv, este în conflict cu Hristos ! Că EL zice: "cine nu este cu Mine, este împotriva Mea" şi iarăşi: "cine nu adună cu Mine, risipeşte". Nerodule tânăr, trezeşte-ţi simţurile. Începe să iubeşti jertfa, până nu te vei răstigni împreună cu Hristos pe golgota, iubind, nu vei învia împreună cu El, niciodată.

Tocmai ţi-am dovedit că Biserica nu a rânduit rugăciuni aflate în conflict cu Hristos. Dar acum că ştii asta, te vei îndrepta oare ? Spune, te vei îndrepta ?

Mai departe. Încreştinarea poporului român sau a oricărui alt popor nu are legătură cu a ucide alt om, pentru nici un motiv posibil. Dublă identitate? SUNTEM CREŞTINI ! Atât ! E tot ce ne trebuie ! Suntem cetăţeni ai Împărăţiei Cerului sau cetăţeni în iadul "rânduit diavolului şi îngerilor lui" spune Scriptura. Atât, suflete ! Trezeşte-te, pentru Dumnezeu ! Creştini prin har suntem dacă facem faptele creştinului, ale credinţei, ale luminii, cum spune Scriptura. Da, aducem multă lumină pe pământ printre alţi creştini, ucigând alţi oameni, nu? Îi învăţăm bine de tot Evanghelia, nu? Că Dumnezeu este iubire, nu? VAI ŢIE.

Da! Permite trecerea în orice registre minore vrei, orice identitate care stă înaintea identităţii de a fi creştin! Înţelegi tu oare, cele ce citeşti ? Suntem creştini înainte de a fi orice altceva ! Absolut orice: român, astronaut, german, bucătar, rus, actor, etc. Trezeşte-te. Înainte de ORICE, trebuie să fim creştini. Aşa cum trebuie să fie creştinul.

Da, noi creştinii suntem fără patrie pământească ! ! !

Uite:
"Dar Iisus i-a răspuns: Vulpile au vizuini şi păsările cerului cuiburi; Fiul Omului însă nu are unde să-Şi plece capul." (Matei 8, 20)
"Ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit în pustii, şi în munţi, şi în peşteri, şi în crăpăturile pământului." (Evrei 11, 38)
"Fericiţi veţi fi voi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea." (Matei 5, 11)
"Aduceţi-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decât stăpânul său. Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi." (Ioan 15, 20)

"Căci mi se pare că Dumnezeu, pe noi, apostolii, ne-a arătat ca pe cei din urmă oameni, ca pe nişte osândiţi la moarte, fiindcă ne-am făcut privelişte lumii şi îngerilor şi oamenilor. Noi suntem nebuni pentru Hristos; voi însă înţelepţi întru Hristos. Noi suntem slabi; voi însă sunteţi tari. Voi sunteţi întru slavă, iar noi suntem întru necinste! Până în ceasul de acum flămânzim şi însetăm; suntem goi şi suntem pălmuiţi şi pribegim, Şi ne ostenim, lucrând cu mâinile noastre. Ocărâţi fiind, binecuvântăm. Prigoniţi fiind, răbdăm. Huliţi fiind, ne rugăm. Am ajuns ca gunoiul lumii, ca măturătura tuturor, până astăzi. Nu ca să vă ruşinez vă scriu acestea, ci ca să vă dojenesc, ca pe nişte copii ai mei iubiţi." (I Corinteni 4, 9-14)

"În toate pătimind necaz, dar nefiind striviţi; lipsiţi fiind, dar nu deznădăjduiţi; Prigoniţi fiind, dar nu părăsiţi; doborâţi, dar nu nimiciţi; Purtând totdeauna în trup omorârea lui Iisus, pentru ca şi viaţa lui Iisus să se arate în trupul nostru." (II Corinteni 4, 8-10)

"Câţi vor să placă în trup, aceia vă silesc să vă tăiaţi împrejur, numai ca să nu fie prigoniţi pentru crucea lui Hristos." (Galateni 6, 12)

"ŞI TOŢI CARE VOIESC SĂ TRĂIASCĂ CUCERNIC ÎN HRISTOS IISUS, VOR FI PRIGONIŢI". (2 Timotei 3, 12)

Exemplul tău: familia atacată. Pardon. Dar ce e familia ta? E familia pe care Dumnezeu ţi-a dat-o. Soţia şi copii nu sunt ai tăi, sunt ai Lui. Nu suntem ai noştrii. (I Corinteni 6, 19) Tu, ca soţ, nu eşti al soţiei tale, eşti al Domnului. Nu vă aparţineţi unul altuia. Sunteţi cadouri dăruite de Dumnezeu unul altuia. Indiferent de cum moare, ucisă de o bandă, de cancer, de înec, de accident de maşină, "Dumnezeu a dat, Dumnezeu a luat, numele Domnului fie binecuvântat", spune Iov.

Concret? Suntem atacaţi? Soluţiile biblice sunt doar două: ne supunem stăpânirii sau fugim. NU ucidem. NU ! Iubim. Până la moarte. Adevăraţii eroi au fost martirii. Care? Ion cu baioneta? Nu, ăla a fost manipulat şi nu a avut credinţă. Ci oameni ca Sfântul Iustin, martirul şi filosoful. Martirii primelor secole creştine. Ce mergeau în coloseum la lei şi tigri, rugându-se, zâmbind, fără nici o urmă de răutate, cu pace. De aceea izvorau mir. Ăia sunt martirii. Nu eroii neamului. Care neam? Dumnezeu nu caută la faţa omului. Toţi vom fi prezenţi în faţa Lui EGALI, judecaţi după întrebarea: cât am iubit? Vai vai vai... nouă, vai...

Obligaţia de a apăra ceea ce iubim NU EXISTĂ. Dumnezeu nu are nevoie de apărare. Pe EL să-L iubim. "Să căutăm mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi toate celelalte se vor adăuga nouă", spune la Matei. Aia este dovada iubirii, nu încălcarea Cuvântului lui Dumnezeu, când El a spus clar: SĂ NU UCIZI. Nu a zis: păi dacă te atacă ungurii, poţi să-i ucizi, până pleacă. NU! Vai nouă.
Scriu în limba care mi-a dat Dumnezeu să o cunosc. Canadian, japonez, kuweitean, zimbabwean, sau orice limbă vorbeam, era la fel. Cum Hristos a vorbit aramaica, şi a dat învăţătura mântuitoare pentru tot pământul, aşa şi creştinii trebuie să fie pe tot pământul, nu doar în românia, belgia, noua zeelandă sau mexic. Dumnezeu e al tuturor. Care Îl doresc.

Vorbeşti de Sfântul Ştefan? El a fost un criminal, un curvar şi un beţivan notoriu. Dar s-a petrecut schimbarea. Stătea ore în şir şi plângea la chilia Sfântului Daniil Sihastrul să-l primească la spovedanie, în ultimii ani de viaţă. Ca şi Sfânta Maria Egipteanca, care a fost cea mai mare curvă a ţinutului. Şi a ajuns să leviteze în aer, în timpul rugăciunii. Şi David proorocul, psalmistul, a desfrânat cu nevasta lui Urie, după ce l-a trimis la moarte. Dar a primit pe proorocul Natan.
Nu ridica exemplele acestor oameni înalţi. Ei sunt adevăraţii sfinţi. Nu Ion cu baioneta. Ei sunt adevăraţii sfinţi, înţelegi? Accepţi? Vrei să te mântuieşti? Atunci lasă NEBUNIA de a ucide alţi oameni, suflete sărmane care nu înţeleg nici ele Adevărul !

Mă folosesc de Adevăr, ca să te trezesc, fără-de-minte ce eşti. Dumnezeu lucrează prin oameni. Chiar şi păcătoşi ca mine. Ţi le spun ca şi cum ai muri mâine. Nu ucide. Pe nimeni, niciodată. Sub indiferent ce motiv. Şi nu exagerez deloc. Şi nu am exageret niciodată în ce vorbesc aici.
Hristos a deschis posibilitatea mântuirii la TOT PĂMÂNTUL. Nu e doar pentru unii, românii şi icelandezii, nu. Al tuturor. Mântuirea e a tuturor. Înţelege. Vrei nu vrei, ăsta e adevărul. Criteriul de mântuire NU este după cât de patriot, naţionalist ai fost. Greşit. Ci după Iubire.

Spune în Scriptură că EL face graniţele şi hotarele, EL mişcă munţii şi răsare soarele şi peste cei buni şi peste cei răi, EL dă ploaie tuturor. Nu noi, cu fier în mâini şi mintea otrăvită. NU VOM INTRA cu haina sufletului nostru murdărită de păcat la nunta Mirelui Ceresc, în Împărăţie. NU. Dacă vom merge murdari, vom fi legaţi de mâini şi de picioare şi aruncaţi în întunericul cel mai dinafară, spune Scriptura. TREZEŞTE-TE !

Ţi-e frică că va rămâne Dumnezeu nepreamărit? Neslăvit? Neiubit? Oh, vai ţie. "Nici porţile iadului nu va birui Biserica lui Hristos" spune Scriptura la Petru. Timp de 313 ani, au fost prigoniţi creştinii în imperiul roman, s-au temut ei oare că va rămâne Dumnezeu nepreamărit? S-au temut ei oare că va dispărea creştinismul, când soldaţii romani tot continuau să ucidă la ei? Au atacat ei oare cu "armament" asupritorii? Timp de 313 ani? Nero, Diocleţian, Traian, şi mulţi alţii, au ucis mii şi mii de creştini. Unde-ţi este moarte boldul? HRISTOS A ÎNVIAT, nerodule, dragul meu !

Iertaţi.

Atât am avut de spus în topicul acesta. Cine are urechi de auzit să audă şi ochi de citit să citească, şi minte de înţeles, să înţeleagă.

Doamne miluieşte.

Deși, după cum ne-ai spus, ai în jur de 25 de ani, vorbești altora (poate și fără să le cunoști vârsta), cu autoritatea unui gheron (dacă nu chiar mai mult). Îmbini într-un mod respingător (iartă-mă) cuvintele dure cu cele mieroase. Îl lovești pe om cu bâta după care-i oferi „Bucurii”!
Chiar dacă ești tobă de carte, te-ai gândit că nu este exclus să mai ai câte ceva de învățat, poate chiar de la semenii tăi? Se întâmplă, oare, să ai vreodată nedumeriri, să ceri cuiva un sfat?

Sfintii care au avut arma in mana nu sunt exceptii, sunt destul de multi. Cum a invins Constantin cel Mare? Dar Stefan cel Mare si Sfant? Dar Mihai Viteazu? Sfintii Brancoveni? Sf.Gheoerghe? Si lista poate continua.

Sa porti razboi pentru apararea tarii, a neamului, a Bisericii este una, sa poti razboi de cotropire si expansiune este alta. Prima situatie este permisa si este chiar o datorie. A doua nu este permisa.

Pacea adevarata nu va fi aici.

Este interesant ca, actuala Constitutie a pastrat ceva din Legea Stramoseasca: fiecare roman are datoria sa isi apere tara. Cu alte cuvinte, in caz de razboi, fiecare barbat va fi obligat sa lupte, ca e pregatit sau ba. Numai ca, in trecut, fiecare barbat stia sa lupte si sa apere, acum ba. Noi nu avem armata adevarata, avem mercenari.
***
Nimeni nu ii uraste pe unguri ptr. limba lor. Oricum, ura este prea mult spus. 1000 de ani de dominatie, 1940, Inchizitia din Ardeal, Uniatia etc. etc. nu se uita asa usor. Plus ca, nici acum nu inceteaza sa urla ca le-am furat pamantul si ce este si mai trist este faptul ca prin Vest se spune cam acelasi lucru.

recomand:

Ortodoxia si artele martiale - Interviu cu Parintele Mihai-Andrei Aldea

Ortodoxia si artele martiale (2) - Interviu cu Parintele Mihai-Andrei Aldea

Extras din al doilea link:


"[...]
Cred că lucrul acesta se înţelege mai uşor dacă vorbim de meserii sau alte asemenea activităţi obişnuite, dar mai greu dacă vorbim despre ostăşie, folosirea armelor, luptă, sau altele asemenea.

Da, pentru că nu mai sunt luptători creştinii de azi. Au uitat că e război şi cum şi cu cine se poartă acest război. Ei se cred viteji dacă înjură, blesteamă şi batjocoresc din spatele nick-urilor de pe net. Dar dacă dau de hoţi pe autobuz ori tramvai, dacă dau de o ceată de tâlhari sau violatori, pleacă ochii în pământ şi fug îndată, fără să-i ajute pe cei în nenorocire. Şi această laşitate ei o fardează să pară duhovnicească.
[...]
Aşa era în trecut. Astăzi?

Astăzi e la fel. Sau, cel puţin, s-ar cuveni să fie. Constituţia aceasta, aşa distrusă cum e, încă are unele prevederi care ţin de Legea Românească. La articolul 54 spune că apărarea ţării este o datorie sfântă pentru fiecare cetăţean. Deci, constituţional, toţi cetăţenii români sunt ostaşi în rezervă. Şi degeaba se amăgesc unii că lucrurile stau altfel. Dacă începe un război adevărat vor fi chemaţi sub arme. Toţi. Şi va fi război până la urmă, fie că cel dinainte de ivirea lui Antihrist, fie că este unul din nenumăratele războaie obişnuite istoriei. Şi când va fi război, vor fi chemaţi sub arme, conform Constituţiei, toţi bărbaţii. Chit că vor fi nepregătiţi, şi tehnic şi fizic. Dar cred că se şi doreşte să fie nepregătiţi românii, pentru ca în caz de război să fie măcelăriţi până la unul. Şi se vor văieta atunci o grămadă că nu s-au pregătit din vreme, dar este numai vina lor.


Ceea ce spuneţi pare îngrozitor. Deşi, pe de altă parte, toţi ştim că pacea este doar un răgaz între războaie. Dar aici este altă obiecţie, că unii au spus că artele marţiale sunt pentru război, deci nu trebuie făcute în vreme de pace.

Copilării! Dacă aştepţi războiul să începi să te pregăteşti de război sigur nu mai apuci, că eşti deja înfrânt sau mort. În vreme de pace se face pregătirea de luptă, cu multă rugăciune să nu fie nevoie de ea vreodată într-un război.


Dar dacă ne rugăm să nu avem război, ce rost mai are pregătirea de luptă?

Întâi şi întâi, să ţină războiul departe. Cu un popor de luptători mai greu îndrăzneşte cineva să se ia la harţă. Dar cu unul fără pregătire, oricine are curaj să facă război. Al doilea, pregătirea de luptă ne învaţă trupeşte cum să fim ostaşi duhovniceşti. Ne învaţă să ne instruim neîncetat, să fim curajoşi, să ne stăpânim, să ne înfrângem temerile, să fim pregătiţi de luptă, să căutăm să cunoaştem tactica şi strategia războiului duhovnicesc şi altele asemenea. De aceea şi Sfintele Scripturi şi Sfinţii Părinţi dau adesea pe ostaşi ca pildă pentru creştini. Acesta este, de fapt, cel mai mare câştig al ostăşiei. Nu că poţi să lupţi mai bine în războiul lumesc, ceea ce are doar o mică însemnătate, ci că poţi să lupţi mai bine în războiul duhovnicesc. Dacă îmi îndemn fiii să înveţe să lupte, nu este pentru a lupta fizic, în viaţa de toate zilele. Le doresc şi mă rog lui Dumnezeu să nu fie nevoiţi să o facă vreodată. Însă îi îndemn la aceasta pentru două pricini: întâi pentru că este datoria noastră sfântă faţă de Neam şi Biserică să le fim apărători, dar mai ales pentru a folosi tot ceea ce le dăruieşte pregătirea în războiul duhovnicesc. Iar acest război este neîntrerupt şi totdeauna trebuie să îl ducem cu vrednicie."

Cititi articolele ca e interesant ce spune Parintele.

Doamne ajută.

Frate n.priceputu, oare vârsta ne mântuieşte? Oare înălţimea, culoarea pielii, grosimea vocii, neamul românesc, sau vreo lege a vreunui stat, culoarea ochilor, vreo formă sau vreo măsură omenească ne mântuieşte? Are mai multă prioritate spre mântuire decât alta? Nu.

Îmi cer iertare că ţi-am provocat respingere, oare nu şi Hristos provoca respingere? Să mă apuc să dau versetele în care fariseii, saducheii, sinedriul şi alţii căutau să Îl omoare? Oare nu ăsta este scopul? Să indispunem? Să rănim răutatea din noi, ca să poată fi rănită inima din noi de dragostea lui Hristos? Întrebări retorice. Răspunsul îl ştim deja fiecare din noi.
Să-mi fie şi să ne fie spre smerenie, şi să nu ne fie spre laudă, tot ceea ce ştim şi dăm şi la alţii, după datoria ce o avem, de slugi netrebnice să facem ce suntem datori să facem, cum spune la Luca 17, 10. Şi Hristos i-a numit pe unii pui de vipere, asta înseamnă că nu îi mai iubea? Ba da. A şi murit pentru aceia. "Să stăm bine."

Sigur că am de învăţat, mereu învăţ. Cu toţii avem de învăţat mereu, sunt unele subiecte, multe, în care nu intru, nu mă bag, că nu am nimic de spus, am de învăţat. Ar putea fi altfel? Aşa e firesc, eu învăţ de la alţii, alţii învaţă de la mine (dacă au ce învăţa) şi ne mântuim, în vremurile astea atât de grele pentru mântuire.

Iar pentru fratele sau sora Parascheva 16, a spus cam acelaşi lucru, mai cosmetizat, cu ce a spus fratele cezar_ioan, unde, la astfel de atitudini, am spus tot ce trebuia spus.
Ar mai fi doar de adăugat: ce s-ar fi întâmplat dacă aceaşi viziune, ce a avut-o Sfântul Constantin cel Mare, cu cuvintele "prin acest semn vei învinge", ar fi avut-o un cizmar, un filosof, un bucătar, sau etc.? Îţi răspund eu, că nu ştii răspunsul. Ar fi primit o altă dimensiune, o altă interpretare, o altă valoare cuvintele. Adevărata valoare. Şi anume prin acel semn vom învinge împotriva patimilor, păcatelor, ispitelor. Prin credinţa în Iubire, în moartea şi învierea Mântuitorului, vom putea învinge, mereu, întotdeauna orice. (nu pe oricine) Dar pentru că a fost dată unui împărat, acelei viziuni i-au fost date alte dimensiuni şi alte valori. Oare spune viziunea: du-te şi ucide în numele Sfintei Cruci? Nu. Atunci să nu ne pripim în afirmaţii, în concluzii, că facem prejudecăţi ce îndepărtează harul Duhului Sfânt de la noi.


Bucurii.

Sunt de acord. Mulţi cugetăm aşa, cred.
Dar Daniel nu se opreşte aici, el împinge lucrurile mult mai departe, pierzînd, cred, privirea de ansamblu asupra problemei.
Deh! Tinereţea e o fiară, fie ea şi splendidă...:) Nu cunoaşte mila, n-o cunoaşte...
În schimb, omul tânăr poate îmblânzi fiara tinereţii. Iar dacă nu o face, are grijă Dumnezeu să îl ajute, cu anii, cu necazurile, cu viaţa...

Doamne ajută.

Prejudecăţi din nou, acelaşi. La vârstă suntem cam la fel, aşa că lasă vârsta deoparte.
Nu vârsta mântuieşte. Niciodată. Din contră, poate fi o binecuvântare că vedem limpede un adevăr, încă din tinereţe.

Avem exemplul biblic, al lui Hristos ce cheamă copii la El şi spune că până nu vom fi precum aceştia, NU vom moşteni Împărăţia Cerurilor. Avem exemplul celui mai tânăr dintre fraţii lui, pe Iosif, administratorul Egiptului din Facere, Avem pe David psalmistul, care când a fost ungerea, el nici nu a fost socotit, fiind trimis cu turma şi chiar el trebuia să fie unsul. Exemple mai sunt.

Înţelepţi-v-ar Dumnezeu pe fiecare în gândirea întunecată de a ucide un alt om, sub orice pretext şi stindard.

Bucurii.

Nu m-am gândit la simpla diferență de vârstă dintre tine și interlocutorul tău, cât la experiența lui față de a ta. Experiență pe care n-o cunoști și o ignori, certându-l cu niște cuvinte care implică autoritate. Când îți citesc postările îmi pare că te sprijini de o cârjă arhierească. Deși am citit cuvinte arhierești scrise cu mai multă blândețe.


Respingătoare este asocierea dintre duritatea exprimării și ceea ce pare o dragoste mimată prost, deci ipocrit. Cât Îl privește pe Domnul, unora le provoca, într-adevăr, respingere; altora din contră, le provoca adeziunea, dragostea. Cei care ne numim creștini, însă, am ales să-L urmăm pentru că ne-a cucerit inimile.

bine, bine. non-violenta extrema, complet de acord.
suntem niste nenorociti de nemerici de bestii criminale insetate de sange, bine.
o singura intrebare am.
Daniel,ai intalnit pe planeta asta vreo tara fara armata(in prezent sau trecut)?
asta e tot ce am avut de zis.

Doamne ajută.

Ştiam doar de una, Costa Rica, dintr-un documentar, dar acum că m-am luptat doar puţin de tot pentru tine, frate iubit, purtând o firimitură din lupta ta, am găsit mai multe, cu o căutare pe internet.

Dac-ai alunga lenea, akedia şi lamentaţiile, din sufletul tău şi trupul tău, ai fi făcut ca mine, şi ţi-ai fi odihnit sufletul.

În loc să pui satana aia la poza de profil, care luptă sufletul tău şi îl ţine departe de Domnul Dumnezeu Treime, Savaot Iubire.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_%...%C8%9Be_armate

Bucurii.

P.S.: Frate N.Priceputu, hai te rog, nu mă judeca acuma chiar aşa aspru. Nu mi-e de mine, ca sunt mai rău decât spui, mi de tine, să nu te osândeşti, să nu-ţi răceşti iubirea pentru mine şi alţii. Alungă şoaptele din mintea ta mai departe cu rugăciunea Doamne Iisuse, că bine faci. Bucurii şi ţie.

m-am uitat.

cu exceptia Costa Ricai(apropo, toate tarile astea sunt insule minuscule si/sau micro-state daca observi), toate celelalte tari sunt aparate de tari si organizatii din care fac parte.

eu sunt calm si scriu laconic.
tu zbieri cate jumatate de pagina deodata si insulti.

Doamne ajută.

Dragul meu, tu chiar eşti leneş sau vezi doar ce vrei tu să vezi, ceea ce-i mai grav, că dai în nebunie. Dom'le, nu au armată, da? Au poliţie, jandarmerie, forţe locale, care nu au ca scop uciderea altor oameni, precum o are armata. Sunt fie protejate de cineva, fie de nimeni. Micro state sau macro state, nu au armată. Gata. Smereşte-te. Umple-te de iubirea lui Hristos, că nu-i greu deloc.

"Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre. Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară." (Matei 11, 29-30)

Bucurii.

P.S.: Să-l citeşti pe Sfântul Apostol Pavel, să vezi acolo cum se "zbiară", şi cum se jigneşte pe sine şi pe alţii, plin de Iubire şi de Duhul Sfânt, eu sunt o glumă. Slavă Domnului !
Să citeşti cât poţi de mult din Noul Testament în fiecare zi. Sfântul Serafim de Sarov, citea toate cele 4 Sfinte Evanghelii în fiecare zi. Îţi dai seama ce descoperiri avea omul ăla? Minunat...

Şi să ştergi satana aia de la poza de profil. Serios că îţi face rău. Inconştient. Ca un mesaj subliminal. Mai ales dacă nu prea citeşti nimic ziditor de suflet, toată ziua, măcar cu o imagine a unei Sfinte Icoane să se mai îndulcească sufletul tău.

nu, nu, nu.
daca sunt microstate se schimba mult problema.
Nu s-ar putea apara nici daca ar vrea la dimensiunile lor, multe sunt paradisuri fiscale/sedii de banci unde isi toarna bogatii lumii conturile, deci nu vrea nimeni sa le atace, nu au insemnatate strategica, etc.

iar armata nu e ca sa omoare oameni nediscrimnatoriu, e si garant al suzeranitatii, piedica in calea invaziilor, etc.

edit: am gasit niste lucruri interesante la inceputul articolului.
Multe din cele 21 de țări listate mai jos au avut, în mod tipic, un acord de lungă durată cu o fostă țară ocupantă; un exemplu în acest sens este acordul dintre Monaco și Franța, care există de cel puțin 300 de ani.[1] Insulele Marshall, Micronezia, Monaco și Palau nu au dreptul la opinie în privința defensivei țării lor. Astfel, au o mică influență în relațiile internaționale.[1][2][3][4] Spre exemplu, când Micronezia a negociat cu Statele Unite un acord defensiv, a făcut-o dintr-o poziție vulnerabilă, deoarece era foarte dependentă de asistența americană.[5] Atunci când este necesar, Andorra poate cere un ajutor pentru apărare din partea vecinilor, pe când Islanda a avut un acord unic cu S.U.A., care a durat până în 2006 și care prevedea sprijinirea militară a Islandei dacă era cazul.[6][7] Celelalte țări sunt răspunzătoare pentru propria lor defensivă și acționează fie fără forțe armate, fie cu forțe limitate. Unele dintre aceste state, precum Costa Rica, Dominica și Grenada, au fost supuse unui proces de demilitarizare,[8][9] iar altele s-au format fără forțe armate, precum Andorra în urmă cu peste 700 de ani;[7] acest lucru a fost determinat de faptul că țările amintite erau, sau încă sunt, sub protecția unei alte națiuni la momentul independenței. Toate țările din această listă sunt considerate a fi în situația de „non-militarizare”.

deci multe dintre tarile acestea nu au armata pentru ca tarile care le-au cucerit, le-au obligat sa renunte la ea pt a le face tari dependente(cum eram noi cu turcii in secolul XIX, ce influenta benefica a fost).

Iar Costa Rica ta iubita a fost demilitarizata de americani. Ce interesant.

Îți mulțumesc pentru purtarea de grijă. Nu te judec; încerc doar să-ți atrag atenția asupra unor aspecte ale mesajelor tale, care compromit posibilitatea unui dialog. E vorba de atitudine. Se pare că oscilezi între sau vrei să îmbini două atitudini contrare. Cred că trebuie să te intereseze și modul în care ești perceput, nu doar ceea ce vrei să transmiți. Vorbești (scrii) unor oameni vii. E important ca asta să se facă de la suflet la suflet, nu utilizând un limbaj confecționat de alții. Folosind cuvintele și modul de exprimare al părintelui Cleopa (spre exemplu) nu vei avea și autoritatea lor.

Doamne ajută.

Frate drag, "patrie şi credinţă" (şi cezar şi alţii ca voi) na, ce să mai zic, eu am făcut, din postura tastaturii, tot ce am putut să fac, să te ajut. Mai rămâne să mă rog pentru tine. Vai de rugăciunea mea.

Iar tu mai departe dragul meu, că schimbi sau nu satana aia de la poze de profil, mântuieşte-te, şi nu te pierde, că stai în marginea prăpastiei pierzării şi uite ce zice Sfânta Scriptură:

"Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh." (Efeseni 6, 12)

"Căci armele luptei noastre nu sunt trupeşti, ci puternice înaintea lui Dumnezeu, spre dărâmarea întăriturilor. Noi surpăm iscodirile minţii, Şi toată trufia care se ridică împotriva cunoaşterii lui Dumnezeu şi tot gândul îl robim, spre ascultarea lui Hristos." (2 Corinteni 10, 4-5)

"Aşadar, aceasta zic şi mărturisesc în Domnul, ca voi să nu mai umblaţi de acum cum umblă neamurile, în deşertăciunea minţii lor" (Efeseni 4, 17)

"Şi să nu vă potriviţi cu acest veac, ci să vă schimbaţi prin înnoirea minţii, ca să deosebiţi care este voia lui Dumnezeu, ce este bun şi plăcut şi desăvârşit." (Romani 12, 2)

"Cel care îşi bate capul cu înţelepciunea îndeplineşte desăvârşirea minţii şi cel care îşi pierde somnul pentru ea va fi în curând fără de grijă." (Înţelepciunea lui Solomon 6, 15)

Şi din Înţelepciunea lui Isus Sirah, capitolul 19:
12 Săgeată înfiptă în coapsele trupului, aşa e cuvântul în inima nebunului.
13 Mustră pe prieten, ca nu cumva să fi făcut aceea şi, dacă a făcut, să nu mai facă.
14 Mustră pe prieten, ca nu cumva să fi zis şi, de a zis, să nu mai zică.
15 Cercetează pe prieten, că de multe ori este năpăstuit, şi nu crede tot cuvântul.
16 Este câte unul care alunecă, dar nu din suflet, şi cine n-a greşit cu limba sa?
17 Dojeneşte pe prietenul tău, mai înainte ca să-l înfricoşezi, şi dă loc legii Celui Preaînalt.
18 Toată înţelepciunea este în frica Domnului, şi în toată înţelepciunea este împlinirea legii.
19 Şi nu este înţelepciunea ştiinţa răutăţii; şi unde este sfatul păcătoşilor nu ţeste înţelepciune.
20 Este un soi de iscusinţă care e urâciune şi e nerod care nu are răutate.

Iată Domnul Dumnezeu ţi-a vorbit.

Bucurii.

P.S.: şi mai zice undeva-n Scriptură, nu mai ştiu unde, şi dacă nu vă ascultă, lăsaţii în nebunia minţii lor, că aşa se vor pierde. Să ai grijă, aşadar, mare grijă. Te rog ca pe fratele şi pe copilul meu, să ai grijă.