Intrebare despre revelatie
 

In biserica ortodoxa , dupa moarte sfantului Ioan Damaschin s-a intrerupt si revelatia lui Dumnezeu? Sau mai exact biserica mai accepta revelatii ale Duhului Sfant prin alte persoane pana in ziua de azi?

Pana va raspund ortodocsii, am sa incerc un raspuns din punct de vedere catolic.
Revelatia, definita ca "descoperire facuta de Dumnezeu in materie inaccesibila oamenilor" s-a incheiat odata cu moartea ultimului dintre cei 12 apostoli, care a fost Sf Ioan. Este vorba de Sf Ioan Evanghelistul (probabil acelasi cu Ioan Teologul) si nu de Sf Ioan Damaschin, care a trait in trup la un timp considerabil ulterior.

Ceea ce a fost dupa aceea si ceea ce este si in ziua de azi in materie de revelatie numim "revelatie particulara". Cu alte cuvinte, nu sunt posibile descoperiri de dogme noi, dar este posibil ca Dumnezeu, care conduce poporul Sau si intreaga creatie, sa descopere oamenilor lucruri in materii particulare, indeosebi semnificatia unor evenimente trecute sau producerea unor evenimente viitoare (proorociri).
De aceea, primul criteriu luat in calcul de Dicasterul care se ocupa de miracole (acelasi care se ocupa de sfinti) in fata unui dosar de omologare a unui miracol acesta este: "cutare descoperire particulara este ea concordanta cu revelatia generala ?"

O singura intrebare : Credeti ca a doua venire a lui Cristos, va fi o revelatie atat de mare incat va bulversa, sau mai bine zis va da peste cap orice idee despre ce inseamna viata, despre ideologizarea si dogmatizarea Lui Dumnezeu, si nu in ultimul rand raspunsul la intrebarea cine suntem de unde venim si incotro ne indreptam?

Ioan I 3 :

"2. Iubiţilor, acum suntem fii ai lui Dumnezeu şi ce vom fi nu s-a arătat până acum. Ştim că dacă El Se va arăta, noi vom fi asemenea Lui, fiindcă Îl vom vedea cum este."



Pavel I Corinteni 13:
"
9. Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim.
10. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa.
11. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului.
12. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu."

Este clar ca Adventiul va fi un eveniment cat se poate de bulversant. Nu mi-e clar ce intelegeti prin "ideologizarea si dogmatizarea lui Dumnezeu". Desigur ca Dumnezeu nu se va contrazice pe El Insusi dandu-ne, la Adventiu, adevaruri contrare celor pe care ni le-a dat pana acum, indeosebi la prima Sa venire. Pe de alta parte, adevarul continut in dogmele pe care ni le-a dat pana acum este un adevar partial. El a comunicat Bisericii atata cat este necesar ca oamenii sa se mantuiasca. De aceea, acum nu putem raspunde la toate intrebarile. Domnul ne spune aceasta la Cina cea de Taina, cand se desparte de Apostoli cu cuvintele "multe mai am a va spune voua, dar pe care acum nu pe puteti cuprinde". Asadar, va exista acolo, in "Valea Iosafat" o revelatie finala, prin care partea nedezvaluita pana acum va fi dezvaluita atunci.

Daca acum vedem realitatea reflectata, (deci cu posibile distorsiuni subtile), inseamna ca realitatea directa nu va fi atat de bulversanta pentru noi, din moment ce o anticipam prin "ghicitura". Pentru omul necredincios va fi bulversanta, pentru ca el n-are experienta anticiparii.

Si pentru omul eretic va fi la fel. Avand in vedere discutiile de aici e posibila o scena in care unii le vor da cu tifla celorlalti ? :1:
Sau si mai grav. Omul sa vada ca adevarul este acela pe care-l intuia dar pe care nu a avut curaj sa-l marturiseasca.

Copila lasa biberonul si nu te mai alinta in leaganul ortodoxiei.
"11. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului."

Notiunea aceasta de "eretic" este scaldata in mult venin satanic, nu degeaba au fost atatea crime, cruciade, inchizitii, sentimente de ura si dezbinare, iar daca pe dvs va ajuta sa va raportati la Adevar atunci revelatie placuta

Eu am facut doar o gluma. Inca nu cred ca i-am spus nimanui eretic. Nu sunt eu in masura sa judec asta. Doar am crezut ca ar fi amuzant de imaginat un tablou in care sunt cele 2 sau mai multe parti care se confrunta in materie doctrinara pe forum. De exemplu un catolic si un ortodox. Iar cine castiga sa-i dea cu tifla celuilalt. Si din cauza asta sa fie dat si el afara...un fel de "stii de 8 dar mesteci guma asa ca-ti dau 3 " :1:

In ortodoxie se considera ca revelatia a fost completa si intreaga odata cu ultimul Sfant Apostol. Sinoadele si teologii doar au clarificat invatatura revelata cand a fost cazul. La fel si in cazul Sfantului Ioan Damaschin, a scris ceva ce spusesera chiar si alti sfinti inainte.

Nu prea inteleg ce acceptiune acorzi termenului de Revelatie.
Eu cred ca Pavel, de pilda, continua (participarea la opera fiintei si Fiintei numita) Revelatia.
Mai cred ca intreaga Traditie a Bisericii face aceasta. Cum altfel ar mai fi Traditia in perpetua germinatie si innoire? Sa innoiasca, ce anume? Si, mai ales, pe cine? Iarasi rupem Revelatia de persoane si Persoana?..... O facem document galbejit si aruncat pe-o masa?... Document sec de seminar? Curs de faculta?
E devenire crestina intru Fiinta, frate!... Rampa de lansare pentru visul pamantului catre Cer.
Nu e raport, nu e document, nu-i o poveste incheiata ci este roman-fluviu, roman-total, aflat in plina redactare. La care, poate, vei fi fiind si fratia-voastra colaboratore, macar cu un cuvant micut, cu vreun suspin...
Imi pare cu totul imposibil ca Dragostea lui Dumnezeu sa inceteze a-si mai reinnoi continuturile si formele!... Chiar si "contractul"! (nu simti cum Domnul, etern parinte-bun si vesnic-iubitor, reinnoieste contractul Lui cu noi, muritorii si pacatosii? Nu-L simti cum face nesfarsite concesii, mereu, tainuind parca articol peste articol si reintregind altele, mereu, intretesind lacrima dragostei printre genele ochilor nostri miopi, printre ifosele respirarilor noastre tuberculoase?) Au oare nu resimti cum Domnul negociaza dumnezeieste cu noi si pentru noi?........

Daca prin Revelatie numesti Decalogul, Profetiile, Predica de pe Munte si celelalte momente sfinte ale Lucrarii mantuitoare a Domnului, atunci sunt inclinat sa capat un oarecare acord. Ca vad ca le vezi drept texte, vai (vechea noastra disputa privind conceptul de "invatatura", fie ea si "dreapta")... Nicidecum relatie vie, of. Nicidecum aventura existentiala si ontologica in care risca ambii parteneri...

Biserica, insa, nu este un depozit inchis al Revelatiei, nu e un sertar cu cheita ascunsa in buzunarul vreunui sfant, oricare ar fi el, chiar Apostol, ci un cuibar germinativ necontenit, in vecii vecilor. Un foc reinnoit si mereu potolit (bland, care izvoraste bland) al Dragostei.
Asa incat, o baba surda din Biserica imi pare partasa la noi, minunate si de nespus lumini in statu nascendi ale Revelatiei.

http://www.teologie.net/2009/10/08/r...ul-dintre-ele/

Un articol lamuritor: Revelaţia divină. Scriptura şi Tradiţia. Raportul dintre ele - Ierom. Petru Pruteanu

Minunat articolul, multumesc sora!
Personal, ma ingrozesc sa imi imaginez ca intre Dumnezeu si om, fiecare om, Revelatia s-a incheiat odata cu ultimul cuvant scris de Apostolul Ioan. Ar insemna ca, printr-o scrisoare de adio, Domnul S-a retras dincolo de lume, intr-un turn de fildes. A spus ce a avut de spus apoi s-a retras... Si de atunci tacere sau, ma rog, eterna noastra galceava.
In fine, foarte bun textul oferit. Largeste si aprofundeaza semnificatia termenului Revelatie, precum nadajduiam...:)
Doamne ajuta!

Fragment
 

Cel putin acest fragment merita cu prisosinta a fi cercetat:


Sfânta Tradiţie (Predanie[17]), ca mediu de revelare a lui Dumnezeu în Biserică exprimă în primul rând învăţătura Mântuitorului şi a Sfinţilor Apostoli care nu a fost scrisă de ei înşişi, ci a fost transmisă prin viu grai (Ioan 20:30-31; Filip. 4:9; II Tes. 2:15 şi 3:6; II Tim. 1:13 şi 2:2; II Ioan 12 şi III Ioan 13-14).
Ea mai exprimă lucrarea de dezvoltare şi transmitere corectă a învăţăturii Sfinţilor Apostoli şi a urmaşilor lor, dar şi viaţa continuă a Bisericii în Duhul Sfânt.

De aceea, în Sfânta Tradiţie putem deosebi două aspecte: unul statornic (static) care se referă la fondul Tradiţiei apostolice nesupuse schimbării; şi altul dinamic prin care înţelegem dezvoltarea şi concretizarea continuă a Învăţăturii Bisericii, după nevoile interne şi externe ale ei în diverse epoci istorice, dar profund ancorată şi fidelă Tradiţiei apostolice scrise şi nescrise.

Aspectul static al Tradiţiei este delimitat în timp, începând în momentul Cinzecimii şi terminându-se cu momentul morţii ultimului Apostol.

Aspectul dinamic al Tradiţiei nu va avea sfârşit niciodată întrucât Biserica trebuie permanent să răspundă nevoilor ei misionare şi apologetice care se schimbă în timp şi în spaţiu, dar aceste elaborări ulterioare ale Bisericii sunt valabile doar dacă sunt acceptate unanim şi nu sunt respinse în decursul timpului de Biserică.[18]

Orice element nou trebuie să fie în deplin acord cu Sfânta Scriptură şi cu Tradiţia Bisericii care a fost văzută de unii ca un filtru prin care trece doar ceea ce este de folos Ei, sub călăuza directă a Duhului Sfânt.

Intre ceea ce spuneti dvs si ...



... ce spune dl. Mihnea Dragomir

prefer ce spune dl. Dragomir, sper sa nu aiba "legaturi" cu "corleone da la liga", dar dpdv al adevarului ratiunea este mai clara, daca ma intelegeti ce vreau sa zic...

Acum daca dvs. sunteti multumit de revelatia din biserica si traditie atunci nu trebuie sa aveti un dialog cu mine ci pur si simplu trebuie sa va relaxati si inima se descurca cu restu'

ps nu sunt catolic deci nu are leg. cu denominatiunea.

Articolul postat de mine si scris de un doctor in dogmatica l-ati citit?
Cand stabiliti adevarul pe baza caruia discerneti, de ce tineti cont? Puteti face abstractie de eventualele antipatii care tin strict de firea dvs si pot influenta asa zisul adevar al dvs stabilit?


"Observaţii generale privind acest subiect
Începând cu Dogmatica Sf. Ioan Damaschin (care pe nedrept este uitată în ultima vreme), majoritatea tratatelor de Dogmatică şi Catehisme (culmea, chiar şi al Sf. Petru Movilă) nu conţin o astfel de temă despre "Revelaţie". Iar dacă o conţin, nici pomină de împărţirea romano-catolică destul de târzie în "revelaţie naturală" şi "revelaţie supranaturală" – înseşi noţiunile fiind străine Teologiei Ortodoxe. Am mai observat că doar câteva manuale româneşti din tot spaţiul ortodox, conţin şi "consfinţesc" aceste noţiuni. Din păcate, şi admirabilul pr. prof. Dumitru Stăniloae menţine aceeaşi împărţire, chiar dacă ( – şi asta e partea bună a lucrurilor) îmbogăţeşte schemele scolastice cu mai mult duh ortodox. În acest sens, Stăniloae face un salt mare, dar nu depăşeşte problema. Nici nu avea cum, dacă ne uităm atent ce surse foloseşte cel mai mult…

Ne-am bucurat însă foarte mult că în primul volum al Dogmaticii lui Nikos Matsoukas, intitulat "Introducere în gnoseologia teologică"[1], există un adevărat tratat pe marginea acestei probleme în care se demonstrează clar netemeinicia unei astfel de împărţiri şi originea ei în polemica catolico-protestantă neterminată nici astăzi. În cele din urmă, văzând că chiar şi ruşii, care în ultima vreme au cochetat destul de mult cu "teologia" romano-catolică, tot nu au o astfel de împărţire, am hotărât ca şi noi să renunţăm la ea. Bineînţeles, lipsa acestor împărţiri nu suprimă şi conţinutul de idei care de obicei se predă la această temă, numai că el va fi altfel strucurat şi va privit prin prisma Tradiţiei Ortodoxe. Buni călăuzitori ne vor fi Sf. Ioan Damaschin, dar mai ales Sf. Maxim Mărturisitorul. Însuşi cuvântul "revelaţie" îl vom înlocui adesea cu românescul "descoperire – descoperire dumnezeiască", iar unde a fost cazul, vom folosi şi grecescul "apokálipsis" (dar bineînţeles, în sensul lui originar, şi nu în cel atribuit în prezent )."

"Tot la aceste observaţii generale trebuie să menţionăm şi faptul că descoperirea dumnezeiească şi cunoaşterea omenească fac parte din acelaşi proces de întâlnire şi stabilire a comuniunii noastre cu Dumnezeu, numai că prima porneşte de la Dumnezeu şi vine spre om, iar a doua reprezintă efortul şi îndreptarea omului spre Dumnezeu. Deci e vorba de deschiderea persoanelor una spre alta, a iubirii lor. De aceea este absolut normal ca, ceea ce vom numi noi căi ale descoperirii dumnezeieşti să fie în acelaşi timp şi căi ale cunoaşterii lui Dumnezeu de către om. Şi una şi alta presupun şi implică un efort şi o curăţie duhovnicească a omului, precum şi răspunsul afirmativ la chemarea sau, putem spune chiar, provocarea lui Dumnezeu. Totuşi, din cauza că Revelaţia şi Teognosia (cunoaşterea lui Dumnezeu) sunt capitole destul de vaste, le vom dezvolta pe rând, în capitole separate. Trebuie însă ca tot timpul să ţinem cont de lăgătura dintre ele." din articolul mentionat

Aceasta idee cum ca Dumnezeu est retras "intr-un turn de fildes" si ca revelatia s-ar fi incheiat apare in special in catolicism.
Biserica catolica fiind lipsita de Duhul sfant oamenii ei au ajuns sa isi formeze unul pe baza imaginatiei. Din imaginatie apar inclusiv simtiri.
Cine a simtit harul Duhului Sfant poate simti prezenta lui intr-o manastire ortodoxa sau Biserica ortodoxa dupa cum poate simti lipsa lui intr-o biserica catolica. Adevaratul simtamant ce apare in biserica catolica este acela de muzeu care mai pastreaza doar ziduri din ceva ce candva a fost un locas plin de har.

Asta este biserica catolica, cu tristete, o biserica fara har.

Nu a spus nimeni ca revelatia s-a incheiat, ci dimpotriva ca va fi mult mai profunda la a doua venire a lui Yeshua. Dar mai usor e cu paiul decat cu barna.

Sigur ca mai usor e cu paiul decat cu barna.
Ceea ce e tragic insa este ca sunt oameni care cred ca nu au nici paie nici barne, iar alti oameni au barne si cred ca au paie. Cat despre cei care au paie si cred ca au barne e bine de iinvatat de la ei totusi ca e o dovada de smerenie.

Inca oameni care sa nu aiba nici paie nici barne nu am prea auzit. Dvs ce credeti? exista oameni care sa nu aiba nici paie nici barne? si o alta intrebare: cine poate aprecia daca este pai sau barna ce se afla in ochiul semenilor? noi astia cu paie si barne care habar nu avem de noi insine daca avem paie sau barne, putem?

Uite ce spune un ortodox, in caz ca ai nelamuriri in zonele adiacente :

Despre ieromonahul doctor in teologie care a scris acest studiu despre revelatie, eu cred ca nu are paie sau barne, dar daca totusi are eu zic ca e un pai micut, comparativ cu noi astia pacatosi si cu barne mari.

Ati folosit de 9 ori cuvantul paie si de 9 ori cuvantul barne. Deci puteti construi un lacas si sa si hraniti o cireada intreaga. Amin.

Rog respectuos sa cititi totusi studiul ca sa va lamuriti pe deplin. De altfel dupa ce veti citi veti constata ca userul Catalin nu contrazice cele spuse de mine, intru-cat are dreptate , vorbind despre revelatia in istorie. Insa descoperirea lui Dumnezeu este mult mai profunda si nu poate fi privita atat de distant si abstract, pana la X si punct.

"Temeiurile Revelaţiei
Dumnezeu a creat şi susţine lumea din dragoste pentru om. De aceea, Dumnezeu pe care (în fiinţa Sa) nimeni nu L-a văzut vreodată (Ioan 1:18), nu rămâne totuşi pe deplin tăinuit şi ascuns, ci se arată şi se descoperă omului într-un mod deosebit, tainic. Această descoperire a lui Dumnezeu se mai numeşte revelaţie (αποκαλυψις; revelatio; откровение). Revelaţia dumnezeiască este deci descoperirea lui Dumnezeu–Iubire şi a lucrării Lui. Această descoperire se face fiinţelor raţionale, adică oamenilor, capabili şi însetaţi de ea.
Primul act de revelaţie sau prima arătare a lui Dumnezeu s-a realizat prin crearea lumii şi a omului care încă de la început vorbea cu Dumnezeu, iar Dumnezeu i se arăta ca iubire, lumină şi viaţă. De aceea, omul fără revelaţie nici nu poate trăi pentru că viaţa, atât cea biologică, dar mai ales cea teologică nu este posibilă fără Dumnezeu care este „Domnul ce S-a arătat nouă” şi spre care omul este făcut să se îndrepte (orienteze). Astfel, în Doxologia Utreniei noi slăvim pe Dumnezeu spunând (la persoana II-a): „Că la Tine este izvorul Vieţii, întru Lumina Ta vom vedea Lumina;” apoi adăugăm: „Tinde mila Ta celor ce Te cunosc pe Tine”. Interesantă este legătura între viaţă-lumină-cunoaştere deasupra cărora este mila, harul şi iubirea lui Dumnezeu ce se revarsă continuu, ca dintr-un izvor asupra omului. Omul trebuie doar să se întoarcă spre Dumnezeu pentru a primi iubirea Lui. Omul este o oglindă a lui Dumnezeu. Dumnezeu se oglindeşte, se arată şi se vede în om, iar omul rămâne om, atâta timp cât rămâne orientat spre Dumnezeu. Chipul din oglindă dispare dacă obiectul sau subiectul oglindit nu mai stă în faţa oglinzii sau dacă oglinda se murdăreşte şi se întunecă; aşa se întâmplă şi cu omul. Însuşi termenul de om (αν-θρωπος) înseamnă „cel orientat spre cer, cel ce se uită în sus”. Deci omul este creat pentru a primi revelaţia, pentru a vedea şi a vorbi cu Dumnezeu, pentru a primi darul Lui, iar „toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de sus este, pogorând de la Părintele luminilor” (Iacov 1:17).

Tradiţia patristică vobeşte despre două căi prin care Dumnezeu ni se descoperă:
I. Ο descoperire a lui Dumnezeu în şi prin creaţie în urma căreia omul, văzând frumuseţea şi armonia creaturilor, Îl cunoaşte pe Dumnezeu şi-L laudă. Foarte sugestive în acest sens sunt textele de la Ps. 18:1-4; II Macab. 7:28 şi mai ales Rom. 1:20; şi

II. O descoperire a lui Dumnezeu în istorie, înţelegând prin aceasta toate descoperirile lui Dumnezeu (teofaniile) din istorie, care au avut loc "în multe rânduri şi în multe chipuri… iar mai pe urmă, prin Fiul Său" – Iisus Hristos (Cf. Evrei 1:1-2)"

Imi puteti spune ce intelegeti prin lacas?
imi puteti spune ce legatura are lacasul cu cireada de vite?
Imi puteti spune pe cine totusi doriti sa jigniti?

Mi se pare mie sau va referiti ca lacas la biserica ortodoxa si ca cireada la crestinii ortodocsi?

Si cine se hraneste cu paie ca din cate stiu eu paiele se pun pe jos.

Si care este numele acestui ieromonah doctor in teologie. Sau acesta este numele lui "eromonahul doctor in teologie", nu de alta dar imi face placere sa verific sursele, chiar si acelea care iti dau cea mai mare incredere, mai ales acelea...

Cu paiele din ochiul oamenilor oare cine se hraneste? Imi puteti spune va rog?
Dar cu barnele din ochiul oamenilor cine construieste ceva? Imi spuneti va rog?

Eu ma gandesc cu mintea mea pacatoasa ca numai cei care se uita la paiele si barnele altora sunt in stare sa isi imagineze niscaiva grajduri si vite, ca ceva bun hranim si construim numai cu paiele si cu barnele din proprii ochi. Le vedem si incercam sa le scoatem. Cu paiul scos hranim smerenia si cu barna scoasa construim pocainta. Insa cand nu le vedem la noi insine atunci ne uitam la ale altora.

daca ati fi intrat pe link si ati fi citit acum nu mai faceam polemica degeaba.

Pai am intrat dar nu spune pe nikaieri.

Inseamna ca ati fost superficial. Ma iertati ca trebuie sa v-o spun.

Probabil ca sunt. Dar spuneti-mi dvs. va rog!

Articolul Ieromonahului Petru Pruteanu spune exact ce am spus si eu, cuvant cu cuvant, l-am citit si eu acum. E corect si ce spuneti tu si d-na Dobrin, doar ca e o neintelegere, eu m-am referit la altceva, la revelarea adevarului, adica la dogma, iar voi va referiti la lucrarea harului in Biserica si teofanii. Parintele abordeaza ambele teme in acel articol.
Intr-un fel revelatia continua e o conceptie pe care o au catolicii, care folosesc acest lucru ca sa adopte noi dogme. Desi nici la ei nu e chiar asa, pentru ca spun ca acele dogme isi au corespondentul in invatatura anterioara, revelata.
In ortodoxie aceasta conceptie e folosita de teologii post-patristici, care spun ca acum e o mai buna intelegere a invataturii, chiar ca scrierile sfintilor sunt oarecum depasite si ei inteleg mai bine. Spun acestea din considerente ecumeniste, ca sa adapteze invatatura ortodoxa la invataturile altor culte, pentru a se realiza o unire. Incearca de fapt sa schimbe invatatura ortodoxa, unii din ei ajungand chiar sa spuna erezii (era un teolog cred ca din Franta care spunea ca ortodocsii ar trebui sa accepte Filioque, pentru a se uni cu catolicii), iar altii chiar sa se converteasca la alt cult (de exemplu Cristian Badilita).

In partea din articol in care parintele spune de revelarea adevarului: "În această fază, mai ales prin Sf. Scriptură, Sf. Tradiţie şi Sf. Liturghie, Dumnezeu ni Se descoperă plenar, căci descoperirea dumnezeiască adusă prin Hristos este una desăvârşită şi singura mântuitoare. Ei nu-i lipseşte nimic şi chiar dacă va fi trăită mai intens în meta-istorie, adică în Împărăţia lui Dumnezeu, acolo Dumnezeu nu ne va descoperi ceva esenţial nou, căci aşa cum spunea şi părintele prof. D. Stăniloae, descoperirea dumnezeiască s-a încheiat în persoana Mântuitorului Hristos."
Mai jos scrie de lucrarea acestei revelatii in Biserica (la care te referi tu si d-na Dobrin): " Această revelaţie încheiată, continuă totuşi să lucreze prin Duhul Sfânt în Biserică, iar dialogul viu al Bisericii cu Hristos se poartă în principal prin Sfânta Scriptură, Sfânta Tradiţie şi Sfintele Taine. Prin acestea trei căi, Hristos continuă să ne vorbească şi să ni Se descopere."
Si o sinteza a ce am spus eu si ce spuneti voi, citat din acelasi articol: "Tradiţia Bisericii este dinamică şi ea nu vrea să propună adevăruri noi de credinţă, ci să contribuie la explicarea şi trăirea adevărului, dat odată şi pentru totdeauna (Iuda 3)."

Asa este. Asta incercam si eu sa spun insa s-a vrut abaterea discutiei spre dezbinare. Slava lui Dumnezeu ca nu s-a reusit.

Slava lui Dumnezeu ca ati reusit sa infrangeti puterea diavolului. Amin +++

Aici incercam sa atrag atentia ca desi s-a vrut un inceput de contraziceri intre noi ortodocsii, nu s-a reusit. Nu e prima data cand se incearca aceasta pe diverse topicuri de diversi useri care fac lobby ascuns pentru diverse credinte.

Eu ?
Daca este ca o lauda nu o primesc ca nu o merit, ca fara Dumnezeu nimic bun nu putem face (deci si in acest caz eu practic nu am invins nimic) daca este ca o ocara multumesc atunci, ca o merit, sa ma invat minte sa ma smeresc si sa nu mai fac polemici pe forum cu oamenii.

Cine va citi acest sub-forum va intelege clar ca e o simpla discutie despre revelatie intr-o forma cat mai simpla de inteles si nimic altceva.

Dumneavoastra doriti sa puneti patrimoniu, eu nu ma opun puteti sa o faceti.

Sa ne reamintim. Dvs ati apostrofat pe userul Cezar Ioan ca preferati expunerea catolica a d-lui Mihnea in detrimentul pozitiei ortodoxe.
Iar eu am dorit totusi sa fiti bine informat si am venit cu un studiu care cred eu ca este foarte lamuritor mai ales ca este facut de o autoritate in domeniu. Am crezut ca sunteti cu adevarat interesat de revelatia dumnezeiasca. Insa dvs ce ati facut? ati incercat sa puneti in contradictie doua pareri ortodoxe care aparent erau contrare dar de fapt se completau.

Deci acest thread are 2 pagini despre revelatie si 3 pagini de polemica, polemica care a inceput in clipa cand am afirmat ca in biserica catolica nu este har. (cand am scris asta am stiut ce va urma - insa vroiam sa vad exact din partea cui).

Si tineti cont ca este citit de destul de multi oameni. Eu ca ortodoxa nu pot lasa ca acesti oameni care citesc sa ramana cu ideea ca e de preferat expunerea catolica in locul celei orotdoxe fara sa fie bine informati despre acest subiect.