Suntem nebuni!!
 

Apa plata este la acelasi pret cu berea .
Branza e mai scumpa decat carnea (branza telemea 19 lei, branza de burduf 28 lei, carnea de porc 16 lei).
Carnea de pui este mai ieftina decat ciupercile.
Nucile noastre mai scumpe decat nuca de cocos.
Laptele simplu mai scump decat laptele batut.
Portocalele mai ieftine decat merele.
Cartile sunt mai ieftine decat revistele.
Biscuitii fara ciocolata sunt mai scumpi decat ciocolata.
Muzica buna e mai ieftina decat muzica proasta.
Maslinele umplute cu gogosar sunt mai ieftine decat maslinele umplute cu propriul sambure.
Ceasurile mici sunt mai scumpe decat ceasurile mari.
Hartia nescrisa (A4) este mai scumpa decat hartia gata tiparita.
Vinul este mai ieftin decat strugurii.
Pixul cu mina este mai ieftin decat mina de pix fara pix.
Si se mai presupune ca omul este o fiinta rationala...
Si ca o incununare ... :
Oamenii neinstruiti sunt mai "scumpi" decat oamenii valorosi care, pentru a supravietui, se "vand" ieftin.

Se pare ca suntem mari amatori de etichete, nu de continut :(

Statia metro L'ENFANT PLAZA din Washington, DC, (vezi foto) intr-o zi friguroasa, pe 12 ianuarie 2007. Un om cu o vioara a cantat sase piese de Bach timp de 45 de minute. In timpul acesta aproximativ 2000 de oameni au trecut prin acea statie, majoritatea in drum spre serviciu. Dupa vreo trei minute un om intre doua varste l-a observat si s-a oprit sa-l asculte pentru cateva secunde, apoi a grabit pasul, manat probabil de programul sau strict.

4 minute mai tarziu:

Violonistul a primit primul sau dolar, o femeie i l-a aruncat in palarie fara sa se opreasca.

6 minute:

Un tanar se reazema de perete ca sa-l asculte, dupa care se uita la ceas si pleaca in trap usor spre peron.

10 minute:

Un copil de 3 ani se opreste in fata muzicianului dar maica-sa il trage grabita de hainuta. Copilul se mai opreste odata sa-l priveasca pe violonist dar maica-sa il impinge nervoasa inainte, asa ca cei doi se misca, el intorcand capul din cand in cand. Lucrul asta se repeta cu mai multi copii, iar parintii ii imping de la spate, grabiti sa ajunga la treburile lor.

45 minute:

Muzicantul a cantat in continuare. Numai sase oameni s-au oprit sa-l asculte pentru cateva momente. Circa 20 au aruncat niste bani.
Omul a colectat in total $32.

Dupa o ora:

El a terminat de cantat si s-a lasat tacerea. Nimeni nu l-a observat, nimeni nu l-a aplaudat... Nimeni n-a remarcat, dar acesta era Joshua Bell, unul dintre cei mai buni muzicieni ai lumii. El a interpretat cateva din cele mai dificile piese scrise vreodata, pe o vioara estimata la $3,5 milioane. Cu cateva zile inainte, umpluse o sala de concerte din Boston. Valoarea medie a biletelor $100. Povestea este adevarata. Concertul din statia de metro, a fost organizat de catre Washington Post ca un experiment social
asupra perceptiei, gustului si prioritatilor oamenilor.

Problemele care s-au pus:

*Intr-un loc public, la o ora nepotrivita, santem in stare sa percepem frumusetea?
*Ne oprim s-o admiram?
*Putem, oare, sa recunoastem talentul intr-un context neasteptat?

O concluzie posibila in urma acestui experiment, ar fi aceasta:

Daca nu avem cateva momente sa-l ascultam pe unul dintre cei mai buni solisti ai lumii cantand cea mai buna muzica scrisa vreodata pe unul din cele mai bune instrumente facute vreodata, oare de cat de multe alte lucruri minunate ne lipsim in existenta noastra?

Nonvaloarea stapaneste astazi lumea !

(Primit astazi pe e-mail. M-am gandit ca e bine de semnalat "anomalia" si altora!...)

Dacă mă grăbesc la lucru, nu am timp să mă opresc, poate să cînte acolo şi Paganini.

Eram în Antwerp mai demult şi în centrul oraşului un coreean cînta la vioară. Mi-a atras atenţia piesa la care a ajuns, fiindcă o ştiam... Cînd m-am uitat pe lista lui afişată jos, mi-am dat seama ce cîntă: era un compozitor român, pe nume Constantin Dumitrescu. M-a impresionat că din vreo 15 piese atent alese, omul a inserat compoziţia unui român.

Am vrut să-i dau un euro, dar m-am răzgîndit imediat. :)

Nonvaloarea stapaneste lumea inca de la Cain si Abel. Astazi este doar mai sfidatoare si mai renumita, cu sprijinul mass-media. Cred ca aceasta constatare facuta de tine, de specialisti in stiinte sociale si de multi oameni, ar trebuie sa ne puna pe ganduri, pe fiecare dintre noi. De fapt, ce are sa ne ofere lumea, atat de bun, incat ne preocupa mai mult slava si gloria lumeasca, decat enigma propriei vieti in ecuatia vesniciei?

Eu consider ca astfel de exemple "strigatoare la cer" sunt, nici mai mult nici mai putin, strigarea Pastorului catre oile cele ratacite.

De cate ori n-am trecut pe langa "Hristos", dar fiind atat de grabiti, nici n-am sesizat "chemarea" Lui. In cate duminici, nu trecem in goana masinii, pe langa biserica, grabiti pentru lucruri lumesti si atat de efemere?... De cate ori nu ne-a pus piedica Dumnezeu, pentru a ne face atenti, dar noi ne-am prefacut ca n-am inteles?... Si mai ales, de cate ori nu primim "telegrame" prin care suntem anuntati: "Vezi? Fratele tau a murit! Va veni si randul tau! Esti pregatit?" Si totusi ne prefacem ca "telegrama" ii este aderesata altuia, ca si cum noi am fi nemuritori!... Eu incerc sa trec dincolo de intelesul acestui mesaj. Nu de muzica e vorba, ci de faptul ca noi, daca nu suntem nebuni, fiindca alergam bezmetici dupa NIMIC, suntem cel putin orbi!!!

La asta se reduce aproape totul.
De fapt, cu adevarat, totul. Tot gunoiul omenescului.
E unul din putinele lucruri de care pot afirma cu mana pe inima ca sunt sigur.

P.S. De multe ori, dupa o sedinta de consiliere, dupa tot continutul developat intre mine si client, dupa toate ... Aveam un gand ciudat, aproape o dorinta... Visam cu mare intensitate un tribunal necrutator unde sa fie judecati, definitiv, parintii acelor (fosti) copii.
Apoi ma linisteam, cumva, mai usor sau mai greu... nadajduiam, totusi, in ultima instanta... Si urmau, mereu, valuri-valuri povestile acelorasi masacre neomenesti... Astazi, fiind eu insumi parinte, ma surprind cautindu-mi locul in acelasi tribunal...
Dumnezeu sa ierte si sa lumineze pe toti parintii lumii acesteia bolnave!

http://www.youtube.com/watch?v=i6ZKb99MXI0

http://www.youtube.com/watch?v=B1QMwqDlDLA


Cand aveam 5 ani, tata m-a intrebat daca vreau sa invat sa cant la un instrument (altul decat vocea, la care eram deja mare tenor...). Pentru a ma ajuta sa aleg, mi-a oferit in vacanta de vara cateva auditii la Ateneu. La majoritatea am adormit in timpul concertului...
Asa m-a prins toamna fara sa ma pot hotari.
Dar intr-o duminica, la o nunta din sat, am auzit cantind la vioara un lautar, un tigan din Calarasi... Dumnezeu sa il odihneasca! De atunci am stiut ca voi iubi toata viata vioara. Si am invatat, cale de 8 ani, vioara, adeseori cu lacrimi intrucat colegii mei jucau fotbal in curtea scolii iar eu faceam game si exercitii pentru mana dreapta...
Ca o ironie, fiul meu cel mare e pianist iar Tudor a ales, de asemenea pianul.... (pentru ca a auzit ca merge de minune cu ...sahul!)

Vioara mi-a adus o mare povara: o sensibilitate care, uneori, e mai puternica decat ratiunea si caracterul/vointa mea... Cal naravas, vioara sufletului nostru!

Îți recomand să-l asculți pe pr Marcel, care dezbate foarte interesant acest subiect: http://www.ortodoxiatinerilor.ro/des...nta-sufletului

Multumesc, Ovidiu!

Lumea nu a inebunit,merge spre ceea ce trebuie sa mearga iar tragedia clipelor din trecut te va saluta de peste drum cand,mirat,vei trece pe langa ea surazandu-i ca unei vechi dar parca uitate cunostiinte.Cand te culci copil curat in casa parinteasca,fermecat de cantecul ielelor de la asfintit,nici nu observi cum de sub podeaua parinteasca incep sa apara radacinile raului,prin crapaturi pe care ai uitat sa le repari,fermecat de iluzia timpului ce pare sa nu treaca.Si incet incet din radacini cresc ramuri care se incolacesc si-ti schimba lumea si tie iti place cum creste copacul si iti atarni visele in ramurile lui fara sa vezi ca mugurii le sunt ofiliti din nastere.Si cantecul de leagan al mamei se pierde undeva departe si tu te vinzi pe-un bild de tabla stralucita si nu vrei sa vezi cum copacul te absoarbe incet incet in scoarta lui,hranindu-te cu seva florilor raului lumii.Si nu iti mai aduci aminte de cei din poarta parinteasca de unde ai plecat si mintea-ti fuge dupa amagirile dulci ale unui suras lasciv al pierzaniei.

Cum vezi tu lumea cum iti moare-n brate si nu vezi tu cum noi murim in-singuratate?Cum de nu vezi ce ti-se strecoara-n casa si cum iti-schimba surasul in ranjet cu un sarut de Iuda?Oare vrea sa te stranga-n brate,ca pe un frate regasit sau ii lucesc ochii dupa ca sa-ti inghita ceea ce il mai tine din drumul lui spre inaltimile de-o clipa si adancul de-o eternitate..Cel ce este mai mare peste toti nu vrea niciodata frati ci doar supusi iar gandul lui ii zboara ii a-si acoperi goliciunea cu mantia lumii far'de chip si suflet.Spune tu frate,cum de te doare durerea lumii si taci si iti plecicapul cand sufletul iti este schimbat fara sa vezi,in aceea dimineata cand te-ai trezit din copil batran si obosit?Oare cine iti fura lumina din tine si ce imbratisare-i aceea cand scanteia vietii ti-o ucide?Cum mai dormim noi si nu vedem cum zidurile devin tot mai straine,cumvechiul cant se pierde,cum chipul luminat al sfantului de sarutarea lumanarii parca se stinge trist?Si trecoamenii pe langa chemarea binecuvantatei vesnicii dintr-o uitata icoana de lemn care se schimba intr-un frumos tablou,si nu vei mai via-n Hristos stand in picioare,sprijinit de sfinti,ci obosit de tine si de tacerea golului din tine te vei aseza cuminte pe o banca,in tainica bisericuta devenita impunator muzeu.Este bine frate,este totul bine,fratele te asteapta acasa in lumea lui straina precumcei doi ciobani pe ciobanasul mioritic si unde iti sunt cainii frate si ce va fi cu turma ta cand pofta de arginti a omorat pastorii..

De ce dormi frate,cum de nu auzi cum se apropie lupii,de ce nu vezi cum iti cumpara sufletul cu-o prefacura imbratisare?Oare tu ai fost cel plecat sau ai avut tu pe tine lanturile la ce-a pus omul,coroana pezte coroana in falnica-i nebunie,peste glasul adevaratei rugaciuni?Nu ai fost tu oare liber in smerita bucurie a batranilor tai parinti ce au invins pustiul vietii,de ce vrei frate sa iti schimbi haina de nunta cu strai de-nmormantare,si surasul de copil cu-n ranjet
plin de paloare,si curata ta traire cu un spasmodic extaz?Cum te nu vezi tu frate cum se apropie lupii...

Raspunsul este chiar in semnatura ta, frate!

Domnul este pastorul meu: nu voi duce lipsa de nimic.Chiar daca ar fi sa umblu prin valea umbrei mortii, nu ma tem de niciun rau, caci Tu esti cu mine.

E intreg raspunsul nostru aici. Totul, fara stirbire! AMIN+

Cu drag. :1:

Frumoase aceste 2 postari ale tale (o includ desigur si pe urmatoarea).
Este o realitate, cruda sau nu , a ultimelor aproape 200 de ani .
Tu ai parerea ca pe linga Hristos se poate trece cu mare usurinta .
Este un aspect al postului tau .
Eu ma opresc insa asupra unui aspect general , a unui flagel care a atins aproape in totalitate omul : prostia umana .
Astazi este un cult al prostiei . Ea nu mai imbraca forma banuita sau cunoascuta de acum 200-300 de ani .
Astazi , prostia este "culta" , este elevata , este elitista, poarta grade si ranguri .
Exista o lume a prostilor, o societate a lor, exista o respingere din partea ei a tot ceea ce nu ii seamana .
Desi este atit de multa incit este sufocanta, astazi prostia este uneori greu de recunoscut , nu mai are forma concreta , este diafana , este acoperita de multe diplome, obtinute altcindva decit atunci cind era firesc sau cu bani. Prostia a fost cizelata si cultivata in viata tinarului exact atunci cind trebuia sa fie sugrumata, inlaturata .
Astazi prostia are cultura fizica, este nelipsita de la sedintele de miscare si sport incit s-a fortificat atit de mult incit nu o mai poti impinge mai incolo decit cu mare greutate .
Ea este cea care striga prima ca o agresezi , ea este cea care lupta pt. drepturile altor prosti , ea este cea care nu cunoaste contraceptia , nu stie ce este obezitatea ci are forme subtiri, subtiri si fine de tot, de multe ori greu de descoperit pt. fistecine !
Nu poate rabda tacerea ci vrea sa transeze tot timpul lucrurile, tragindu-si spuza pe propria-i turta, vrea sa faca mereu "dreptate", nu vrea insa decit adevarul ei ,nu cunoaste aproapele ci doar fratele intru prostie ! Nu cunoaste egalitatea ci doar ierarhizarea absurdului . Este innebunita sa fie dezmierdata si adulata, indreptatita si cultivata, este... neobosita si gata mereu de lupta . De aceea exista si un sfat pt. cei care vor sa ia aminte : nu te pune cu mintea prostului ca este odihnita !

Dar cu toate aceste calitati si "sublimuri" ale ei , nu o putem stirpi . Daca am face astfel la ce am mai lua aminte si de unde am sti de ce sa ne mai ferim !

Insa inafara de aceasta desaga mare , numita "prostia oamenilor contemporani" ar fi bine sa sesizam ca in lumea noastra exista defapt multe lumi paralele.
Oamenii acestora , fara a se amesteca, privesc mereu inafara lor si sfirsesc a se lasa uimiti de prostia celorlalti .
Cine poate spune sigur , unde este prostia adevarata ? in care lume ?
Intr-o lume in care "ba pe mata" si "ba tu esti ma amarutule , nu te vezi?" te trezesc dis de dimineata si te insotesc seara la culcare , a renunta la adevaratul tried de orientare nu inseamna decit ... obtinerea satisfactiei sublime (: "...ai vazut ca e ca mine, baaaa!").
Si citi dintre noi nu sunt fericiti in ziua de astazi !?
Fie ca ne-am luat o sticla de cola, fie ca mincam la restaurant, ori ca mergem in vacanta sau la jobul bine platit , sau la iubita ce ne asteapta nerabdatoare, fie ca am dat ceva de opomana in numele catelusei care tocmai a raposat, fie ca ne-am pus o amuleta sau un talisman de cruce la git si 8 rinduri de metaniere pe antebrate, fie ca am fost la sala si ca astazi este prima zi in care greutatea noastra este exact cea din standarde, s.a.m.d.

O lume pestrita care zilnic se freaca/buseste de ea insasi si din care normalitatea (adica dreapta socoteala) si firescu (adica, buna rinduiala) este din ce in ce mai putina si o vezi mult mai rar.

Aceasta situatie este comica, chiar comica. Si ne arata pe noi. Astia suntem: de tot rasul.

Daca noi, astia care am descoperit cata absurditate, cata prostie, cate rele sunt in jurul nostru, adica noi, astia care vorbim acum, am fi mai destepti, am profita din plin de situatie. Am specula fiecare non-sens de care ne impiedicam si i-am da un sens avantajos. Am castiga valuta forte: valuta duhovniceasca pe care am aduna-o si cu ea ne-am cumpara un bilet spre rai.
Acum, in aceste timpuri, in aceste situatii ar trebui sa fim egoisti. Adica sa ne gandim la noi, cum putem ne putem folosi de starea aceasta a absurdului (creata de ceilalti, desigur, cu care noi nu ne asemanam deloc) si sa nu ne mai preocupe cat de prosti, snobi, non-valorosi sau inculti sunt, sa nu ne preocupe schimbarea lor (ca sunt prea multi si prea prosti)in bine, oricat ne puternica ar fi strigarea: iubeste-ti aproapele!.
Acum ar trebui sa le multumim lor ca sun asa si sa-i rabdam, sa nu-i judecam sa le suferim duhoarea, multumind lui Dumnezeu ca ni i-a dat sa ne fie spre mantuire.

Numai prin faptul ca ii consideri ca duhnesc (ca le suferi duhoarea; ca au duhoare - ei, altii, nu tu) si deja ii judeci!

Numai prin faptul ca tu consideri ca ii rabzi si deja, in loc de iubire, este mandrie!

Citeste si reciteste ce ai scris pina cand vei intelege ca indemnul tau nu este unul crestinesc, ci o alunecare subtila spre o forma de mandrie (masochista?) - sa rabzi, ba mai mult sa multumesti pt o duhoare pe care tu, (cu mandrie?) o suferi? Oare ti-a cerut Dumnezeu sa suferi pentru el? Oare ti-a cerut jertfa? Sau ti-a cerut mila? Acea mila pentru neputiintele si greselile aproapelui?

Dragostea nu percepe duhoare in semeni, ci parfum. De aceea adevarata dragoste are o buna mireasma duhovniceasca ce nu cade niciodata.

:)
Ai dreptate, draga Adam000, perfecta dreptate! Si nu glumesc...

Asa sa ne ajute Dumnezeu, Amin!

Aruncandu-mi o privire indarat si redescoperind acest mesaj, pe care nu mai stiu din ce motiv, nu l-am vazut la acea vreme, constat ca se potriveste de minune, mereu si mereu, cu ce era ieri, cu ce e astazi si cu ce va fi maine. Ignoranța la inalt grad de... "civilizatie", gata sa-si primeasca premiul Nobel, in semn de osteneala si buna-purtare...
Ignoranta careia ne inchinam zi de zi, deschizand televizorul, sau dand "like"-uri pe facebook unor personaje de care depindem material noi, sau cei dragi noua, sau salutand-o in intersectie, ca sa nu-ti ridice permisul in virtutea dreptului pe care i l-a dat legea, nu a unui adevar sau al vreunei morale anume (mai am o saptamana, si o sa-l recuperez, ca am facut muschi luna asta, tot mergand cu... bicicleata!...)
Si totusi... putem spune ca aceasta ignoranta nu e binecuvantata de Dumnezeu? Putem spune ca nu ni se aseaza dinainte numai si numai pentru a ne intelepti si smeri? Putem spune ca ignoranta celorlalti, nu ne este noua de nici un folos? Putem spune ca la randul nostru n-am determinat niciodata pe altii sa ne clasifice drept... ignoranti, in ciuda unei pareri excelente despre propria capacitate morala si... telectuala?...

Unii sunt nebuni, altii nu sunt acolo, si majoritatea lipsesc...de la apelu' de seara.