Eutanasia - un drept, sau o crima + sinucidere?
 

Aşa cum se ştie, eutanasia este sinucidere asistată medical.
Există eutanasie pasivă (deconectarea pacientului de la aparatele care-l menţin în viaţă în mod artificial) şi eutanasie activă (introducerea unei substanţe letale în organismul celui care a solicitat eutanasierea).
Această practică legalizată deja în câteva state europene constituie, alături de avort, clonarea umană etc, una dintre cele mai controversate probleme ale eticii aplicate/ bioeticii.
Potrivit credinţei noastre, eutanasia este, ca orice altă formă de sinucidere, o faptă încadrată în categoria celor mai grave păcate. În plus, spre deosebire de alte modalităţi de sinucidere, eutanasia presupune participarea mai multor persoane la actul sinucigaş (pacient, medic, eventual şi rudele pacientului...). Altfel spus, cel care alege să-şi încheie astfel socotelile cu viaţa nu doar că se sinucide, dar îi mai face şi pe alţii coparticipanţi la păcatul său, solicitându-le să... să-l ajute să se omoare.
Nu aduc în discuţie aici cazurile bine cunoscute din Olanda, în care oameni incapabili de a se apăra au fost eutanasiaţi împotriva voinţei lor. Aceste crime cumplite, revoltătoare, cutremurătoare sunt posibile în orice stat în care eutanasia este legală. În acest caz, imoralitatea este evidentă şi nici nu se mai poate vorbi de sinucidere, ci de crimă josnică şi laşă împotriva unor nevinovaţi.
În acest topic, m-am gândit să discutăm, însă, doar despre eutanasia efectuată cu acordul persoanei în cauză.
Avem dreptul de a ne sinucide?...
Sinuciderea, în opinia mea, este actul suprem de renunţare şi negare a propriei libertăţi pentru că este un gest ireversibil. Odată sinuciderea dusă la capăt, victima propriei decizii nu mai poate reveni asupra hotărârii sale, nu mai poate alege viaţa a doua oară.
Chiar şi cei care nu acceptă ideea existenţei unei vieţi dincolo de mormânt pot înţelege că, dacă stă în puterea noastră să ne luăm viaţa (aparentă libertate, dar în fapt distrugerea libertăţii), nu mai putem alege să ne întoarcem la viaţa pe care am respins-o. Da, Dumnezeu ne-a dat posibilitatea de a spune "nu" vieţii şi libertăţii, de a ne întoarce la nefiinţa din care am fost creaţi, căci sinucigaşii nu merg la viaţă veşnică, ci la moarte eternă, la moartea despărţirii de Dumnezeul iubirii.
Sinuciderea nu este un drept, nu ţine de libertate, ci este exact contrariul acesteia, este actul prin care libertatea este anulată în mod ireversibil.
O altă problemă este aceasta: în ce măsură o persoană care alege să fie eutanasiată ar lua această decizie în cunoştinţă de cauză, de vreme ce suferinţele fizice şi/ sau psihice insuportabile au împins-o la acest gest disperat? Se poate considera că o astfel de persoană chiar are discernământ, chiar îşi doreşte să moară?...
Misiunea medicilor este aceea de a vindeca, de a readuce nădejdea şi bucuria în locul suferinţei.
În schimb, "medicii" care ar accepta să le ia viaţa pacienţilor (chiar şi cu acordul acestora), oare ar mai putea fi consideraţi drept medici?...
Care este opinia dvs. despre această problemă? Aderaţi la viziunea bioeticii creştine, sau priviţi situaţia dintr-o altă perspectivă?

Cred ca este (din pacate) un pacat
 

Cred ca este un pacat a lua viata oricui (chiar proprie). Scriam ca (din pacate) pentru ca
Exista si cazuri extreme unde suferintele atroce nu pot fi alinate cu medicamente sau cel
Suferind este in stare de inconstienta permanenta si atunci iubirea si compasiunea ar impune
Scurtarea suferintelor prin eutanasie.

Ştirea de mai sus m-a determinat să iniţiez topic-ul.
Dacă observaţi, exact ca în romanele orweliene, sensul anumitor termeni este schimbat, chiar inversat.
Vă amintiţi, de exemplu, sloganurile regimului totalitar din romanul "1984"? Erau aşa: "războiul este pace, libertatea este sclavie, ignoranţa este putere".
Exact la fel se-ntâmplă şi în articolul de mai sus, astfel încât expresii precum "datorie de umanitate", "demnitate umană" etc ajung să desemneze... sinuciderea asistată - sintagmă care este evitată în mod constant.
În loc de "eutanasie" se foloseşte termenul "sedare", cu scopul evident de a nu impacienta.
Apoi, documentul cuprinde o mulţime de contradicţii, dacă-l analizăm cu atenţie. De exemplu, se spune că vor fi "sedaţi" definitiv doar pacienţii care au solicitat aceasta în mod "lucid"; în acelaşi paragraf, se menţionează faptul că această practică ar trebui acceptată pentru cei muribunzi sau care suferă o agonie îndelungată.
Îmi pun întrebarea: dacă sunt muribunzi, cum pot solicita ceva în mod lucid?...
Mai sunt şi alte contradicţii aberante în documentul acelor "medici" francezi, dar, din păcate, am prea puţin timp la dispoziţie pentru a le menţiona.
În orice caz, dacă s-ar legaliza eutanasia în Franţa, cred că cel mai grav risc ar fi acela de a fi ucişi pacienţi împotriva voinţei lor (aşa cum s-a întâmplat în Olanda), sub pretextul că ei ar fi solicitat aceasta. :(

Dumnezeu să fie cu noi şi să ne păzească!

Nu cred ca chinul sau durerea il pot determina pe un om sa-si ceara eutanasia, oricat de mari ar fi, cat suferinta pe care o vede in ochii celor din jurul sau, aceea il doboara. Sunt si unii oameni care atunci cand afla ca au o boala terminala, aleg sa nu lupte cu boala. Vecinul meu a murit acum doi ani, in urma unui cancer la gat. Cand a aflat, a refuzat din start operatia, spunand ca el nu doreste sa traiasca fara a mai putea vorbi si hranit printr-un tub. S-a stins dupa cateva luni, insa impacat. E greu pentru familie sa stie ca cel drag va muri in scurt timp, iar ei nu pot face nimic si greu si pentru cei care-l vad pe cel drag in stare vegetativa prelungita. Cu toate acestea, moartea nu-i de experimentat prin nimeni altul, decat prin tine insuti, deci nu pot sa fiu decat impotriva eutanasiei. Nu stiu daca e pacat sa te rogi lui Dumnezeu sa te ia la el mai repede, dar cu siguranta e pacat sa-i impovarezi pe altii cu moartea ta, solicitand eutanasia si la fel de mare pacat sa iei viata unei persoane dragi, aflata intr-o stare vegetativa, amagindu-te ca-i curmi suferinta, cand de fapt tu esti cel care nu poate suporta.

Cred, totusi, ca e o diferenta intre a solicita sa fii omorat (cum e injectia letala) si a cere sa nu fii salvat, iar aici ma refer la directivele pe care unii le lasa in avans, cum ar fi DNR (do not resuscitate), FS (fara transfuzie de sange- martorii lui Iehova) sau sa nu fii mentinut in viata prin mijloace artificiale, sa fii lasat sa mori natural, sa nu fii conectat la aparate. In unele tari acestea sunt considerate drepturi ale pacientului.

Nu o data am intalnit termenul de "avort terapeutic". Nu, nu e vorba de o mama care, daca ar naste, ar fi un pericol matern, ci de un copil banuit ca are o malformatie. Asadar, "avortul terapeutic" este un avort care vindeca un copil omorandu-l. Adica, eugenie, desi termenul e evitat constant.
"Nu este vorba de un copil, ci de un fat" ar putea obiecta un avortionist.
Ceea ce e ciudat este ca, in cazurile triste in care sunt doi gemeni si primul se aseaza transversal in calea celuilalt, se practica, la nevoie, ciopartirea primului. Chestia asta nu se cheama "feto-tomie", ca sa respecte terminologia, ci "embriotomie", ca si cand copilul de 9 luni angajat pentru nastere ar fi...embrion.

Te astepti ca stiinta sa foloseasca o terminologie riguroasa. Cand colo, sunt termeni cu geometrie variabila, functie de ideologie si de crima care se impune acoperita. Aceasta aiureala modernista a inceput de vreo 50 de ani. Cam de cand orbului ii spunem "navazator", surdului "hipoacuzic", handicapatul este o "persoana cu dizabilitati" etc. Ascunderea dupa degetel. Atunci, de ce sa ne mai miram ca robia pacatului a ajuns "exercitiu de libertate" ?

Brrrrrrr!!!!
 

Ce vrei...Occidentul este locul multplacut Scarboseniei Sale....anticamera Iadului si leaganul necuratilor... In loc sa distrugem Europa de Vest, eventual intr-un razboi, noi est-europenii ii copiem modelele sociale, ba chiar sarbatorile, pina si stilul limbajului...
Quod attinet acei "medici", merita un "tratament" ca acela pe care Pol Pot l-a aplicat medicilor cambodgieni. :D

Pai mai intaii devine optionala, oamenii se obisnuiesc cu ideea, intra in cutuma sociala ba chiar in normele morale ale societatii - ajutam astfel pe cei care sufera, nu?

Pe urma se introduce discret optiunea familiei, daca medicul avizeaza si familia decide, iarasi este eutanasiat.

Pe urma decizia familiei este si ea scoasa din ecuatie, motivul ramane acelasi, umanitar, procedura se schimba nitel, nu mai este nevoie de aprobarea "subiectului", sau a familiei, daca o comisie de medici (comisie, da? oameni responsabili, cu capul pe umeri, diplome, etc.) stabileste ca respectivul nu mai poate fi ajutat, sufera prea mult, etc. este eutanasiat in baza acestei decizii.

Cand si asta devine procedura/norma cvasi-universal acceptata (umana, da?), nu mai e nevoie nici de comisie, legea stabileste contextul general pentru eutanasiere, o limita de varsta + (eventual dar nu neaparat) o problema de sanatate ceva mai serioasa, etc.

Acest "progres" moral n-ar fi posibil daca n-ar exista acelasi "progres" moral si la nivelul spiritual al individului.
O data Dumnezeu alungat si stomacul preaplin, orizontul omului se ingusteaza asa mult incat orice ii pui in faza inghite pe nemestecate.

Sau "discriminare pozitiva" in cazul favorizarii homosexualilor, feministelor, etc.

"1984" si dublagandire.

"Cuvântul din Nouavorbă care corespunde cel mai bine conceptului de dublugândit, este negrulalb, și „reprezintă capacitatea de a stoca în minte, concomitent, două convingeri care se exclud reciproc, și de a le îmbrățișa pe amândouă în același timp. Un gânditor al Partidului știe în ce direcție trebuie să-și modifice amintirile; prin însuși acest lucru, el este conștient că joacă feste realității, dar, prin intermediul dublugânditului, el se și asigură că realitatea nu a fost violată. Acest întreg proces trebuie să fie și conștient, altminteri nu s-ar desfășura cu precizia necesară, și inconștient, altfel ar atrage după sine un sentiment de falsitate la început, apoi de vinovăție.” (pag.265)"

Ce ar trebui facut cand copilul/embrionul/fatul are nesansa sa se aseze in trompa uterina sau inafara ei (in peritoneu, lipit de intestine)? Are vreo sansa sa ajunga la termen si sa poata fi cumva extras si adus pe lume? Dar mama are vreo sansa de supravietuire daca fatul moare (in uter sau inafara lui) si nu e extras de acolo chirurgical?

Eutanasia crima
 

Nimeni nu are voie sa ia viata altui om- exceptand cazurile de legitima aparare, situatiile extreme de razbunare indraptatita (crima, viol asupra celor dragi) sau politistii cand sunt obligati sa foloseasca armamentul din dotare sau militarii care participa la razboaie de aparare a tarii!
In afara acestor situatii, nimeni nu are dreptul sa ia viata unui om! Doctorii trebuie sa faca tot ceea ce este omeneste posibil pentru a salva viata omului sau a vindeca o boala! In cazul bolilor grave si a celor incurabile (cancer, paralizie, etc) decizia apartine in exclusivitate persoanei respective, iar doctorii sau alte persoane nu trebuie sub nici o forma sa incurajeze "eutanasia", ci sa incerce sa discute cu respectiva persoana pentru a o determina- daca este posibil- sa depaseasca momentele dificile!

Chiar si numai ideea de eutanasiere este criminala. Daca ajunge lege, usor se va putea abuza de ea.
Oare omul ii poate lua locul lui Dumnezeu? In nici un caz; dar unii incearca.

Deja s-a întâmplat asta. Nu s-a generalizat încă.

In unele tari eutanasierea este permisa. Deocamdata. Fiindca asteptam momentul cand va fi obligatorie. Deja in Olanda, prima tara care a permis eutanasierea, se vorbeste despre eutanasierea minorilor. Hotarata de majori, bineinteles. Tocmai am urmarit un interviu cu un "specialist" care imi explica ce uman ar fi ca si copiii sa fie eutanasiati.

Pe Internet? Link?

Daca e real, atunci "specialistul" ala e primul (si singurul, logic) care nu merita sa traiasca. Scurt.
P. S. Mor cind aud pe unii vorbind de "spiritualitatea olandeza contemporana". Care??? Poate cea infernala, ca si Ala isi are spiritualitatea lui, nu?

Aia dosnică bre, aia dosnică.

Cam asa. Belgienii sunt pedofili, olandezii = un popor deja posedat, englezii = cam la fel, dar nu inca, etc. Occidentali apostati = fiinte inutile si periculoase.
Radeam cu un prieten, zilele trecute, vorbidn de moacele alora de sustin eutanasia si avortul (care sunt tot aceeasi monstruozitate). Serios, uitati-va la mutrele lor. Nu vedeti ceva, o nota comuna, ceva respingator? Vedeti poze cu demonstratiile lor. Pe bune! Repet, nu vorbesc de conceptualizari, ci de ceva vizibil cu ochiu' gol-golut, ala al trupului. nu al mintii.

Eutanasia- un drept sau o crima
 

Ceea ce ma mira la olandezii- altfel un popor renumit pentru seriozitatea in munca, pentru perseverenta cu care au muncit ca sa creeze acele "poldere"", cum de au acceptat ceea ce nici o minte cat de cat normala nu cred ca ar considera ca fiind ceva "normal": ""casatoria"" intre persoane de accelasi sex, consumul de droguri, propaganda homosexuala (cum asa ceva la olandezi- care omeneste vorbind au femei frumoase!) ?!

La fel si pentru recenta hotarare a parlamentului francez de a accepta "casatoria"" intre persoane de accelasi sex! Daca Franta- o tara care a dat mari oameni de cultura, poate accepta asa ceva, nu stiu ce sa mai zic! Probabil se rasucesc in mormant Napoleon Bonaparte sau Charlles de Gaulle!

Mesajul "bioeticii crestine" este el insusi unul lipsit de unitate. In functie de perspectiva confesionala (romano-catolica, protestanta, ortodoxa), atitudinea fata de eutanasie capata diferite nuante.

Raspunsul Bisericii Ortodoxe nu se intemeiaza atat pe principiile bioeticii (o stiinta aparuta de altfel in sec. al XX-lea), cat pe adevarul despre persoana umana, chemata la indumnezeire, cuprins in Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie. Biserica pledeaza pentru viata omului, indiferent de statura morala a acestuia si de gradul de suferinta pe care este chemat sa-l rabde, iar Dumnezeu ramane Singurul Domn al vietii si al mortii.

De exemplu, care ar fi diferenta de nuante intre perspectiva confesionala romano-catolica si perspectiva confesionala ortodoxa in privinta atitudinii fata de eutanasie ?

Poate cazul eutanasiei, in care Biserica Romano Catolica, asemenea Bisericii Ortodoxe, marturiseste si apara dreptul la viata al omului, nu este cel mai elocvent. Am vrut sa evidentiez mai ales faptul ca bioetica crestina nu este intotdeuna unitara. Opiniile eticienilor romano-catolici, ortodocsi, difera in ceea ce priveste inceputul vietii umane (definirea pre-embrionului, momentul insufletirii embrionului - cand poate fi considerat persoana etc). Altfel spus, normativa este invatatura Bisericii, insa, nu intotdeauna, si principiile bioetice ale eticienilor crestini.

Esti culmea, largesti cat se poate definitia crestinismului si pe urma incepi sa te plangi ca nu este unitar in morala sau teologie.

Oricum, ai dat-o in bara si cu exemplu de mai sus, atat ortodocsii cat si romano-catolicii considera ca viata persoanei incepe cu momentul conceptiei.

Interesant
 

Ma gandesc la usurinta cu care curmam chinul unui animal.
Parca ne atinge mai profund suferinta unui patruped decat cea a aproapelui.

Vad mentalitatea ipocrita, toti trebuie sa sufere pentru credinta mea. De parca suferinta ar fi o constanta. Suferinta mea ca nu am ultimul iPhone nu se compara cu cea a unui om in agonie extrema sau tinut in viata, intr-o stare vegetativa, fara speranta de recuperare pentru decenii.

ex. In 1992 Dr Cox openly defied the law and assented to 70 year old Mrs Boyes' persistent request for voluntary active euthanasia. Mrs Boyes' was so ill that she "screamed like a dog" if anyone touched her. Conventional medicine did not relieve her agony. In her last days, when she repeatedly requested to die, Dr Cox finally gave her an injection of potassium chloride, bestowing on her the boon of a peaceful death so many of us feel we are entitled to.
- O persoana care nu mai avea demnitate, nu mai era o persoana, daca era atinsa avea chinuri groaznice. Era un chin sa poarte haine, sa se intinda intr-un pat, sa isi atinga propriul corp. Cat de corupt moral sa fii sa condamni aceasta persoana?

Iarasi, mentalitatea aceasta, ca daca deschidem borcanul cu biscuiti nu ne vom putea abtine la numai unul. In curand vom fi monstrii depravati mancatori de biscuiti, nesatului si necontrolati.
Cred ca decenta omenirii se poate ridica deasupra acestei notiuni.

Multumesc.

Daca trebuia sa demonstreze chestia asta, cred ca a esuat deja, lamentabil.

Strict pe subiect - se pare ca de la chinurile agonizatoare cu care se invoca legitimitatea sinuciderii mai mult sau mai putin asistate, s-a ajuns la ora actuala sa se considere suficienta o oarecare depresie - acolo unde borcanelul Pandorei a fost deja deschis.

De la optiune cu pretext pana la obligatie, cred ca n-ar mai fi asa mult, pasul cel mai dificil a fost deja facut.

Interesant
 

Irelevant conversatiei. Non sequitur: "strict la subiect - ..."
In aceeasi maniera putem justifica incompetenta oricarui domeniu care a facut compromisuri.
Aplicand aceeasi logica, biserica sustine dreptul statului de a folosi cetatenii de rand in razboi de autoaparare. Pasul cel mare a fost facut. Este usor sa presupunem ca biserica va sustine razboiul agresiv. - Gresit!

Straw man fallacy: "s-a ajuns la ora actuala sa se considere suficienta o oarecare depresie"

Am introdus elementele filozofice "Non sequitur" si "Straw man fallacy" pentru ca vad metode necinstite fiind folosite de crestini in argumentarea lor. Acum nu va fi nevoie sa stau sa le explic ce au gresit in posturi lungi sau ca presupunerile lor sunt false. Este cea mai eficienta metoda de a indica o eroare/sofism. Daca va intrebati de ce nu folosesc termenii in romana este pentru ca nu ii stiu si cam asa se prezinta: http://ro.wikipedia.org/wiki/Non_sequitur

Multumesc.

Nu ma pricep prea bine la drept iar la teologie nici atat. Despre bioetica am aflat doar recent. Citind acest topic am inteles ca:

A. In opinia majoritatii, euthanasia e ceva rau;
B. Euthanasia este un pacat, altfel spus si in opinia lui Dumnezeu euthanasia e ceva rau.

Intrebare: exista o relatie cauzala intre A si B sau este doar o coincidenta?

Este foarte la subiect.
Daca nu ai alte argumente decat asta..

Incompetenta nu se justifica, se condamna.
Iar acolo unde poate fi evitata, e bine sa fie evitata.

Cum era aia?
Insa daca astepti totusi un raspuns, nu cred ca "biserica sustine dreptul statului de a folosi cetatenii de rand in razboi de autoaparare".

Si ce e aia "cetatean de rand"? Cand e vorba de mobilizare, nu cred ca exista mai multe soiuri de cetateni (care or fi alea?).

Nu vad cum se aplica in dezbaterea de pana acum.

Sau e usor sa vezi cand ateul nu are argumente pentru a-si sustine o pozitie incearca sa descalifice argumentele celuilat ca fiind invalide, pe langa subiect, etc.

Daca esti genul indoctrinat si auto-suficient, categoric nu este nevoie.
Pentru cei in care mai este o farama de ratiune, este nevoie.

Cu placere :)

Inteleg ca pozitia majoritatii este contrara dreptului la sinucidere. Altfel spus, exista obligatia la viata. Totusi, un vechi si acceptat principiu de drept spune ca o obligatie nu poate fi asimilata unui drept. Exemplul cel mai la indemana este votul obligatoriu, o discutie care s-a purtat de mai multe ori si in Romania, de obicei dupa alegeri. S-a argumentat ca ar fi benefica obligativitatea votului pentru toti cetatenii, dar nu s-a putut trece peste contraargumentul ca ceva obligatoriu nu mai poate fi considerat un drept, definit ca ceva de care faci uz dupa plac.

Dupa aceeasi argumentatie, negarea dreptului la sinucidere neaga dreptul la viata. Poate gresesc, sunt convins ca imi aratati dvs unde.

Înţelegi prost.
Cu alte cuvinte iar înţelegi prost.
După aceeaşi argumentaţie, îmi permiţi să te întreb dacă nu te doare capul de la asemenea logică?

Off-topic:

Mai intai as vrea sa aduc niste lamuriri legat de afirmatiile lui Mihnea.
El vorbeste despre notiunea de avort tearapeutic si spune ca nu este corecta.
M-am uitat putin pe net, pentru ca mi s-a parut ca el face unele confuzii.

Deci :
Avortul poate fi mai intai spontan (deci se intampla din cauze naturale) sau provocat.
Avortul provocat este si el de doua feluri: medical sau terapeutic, respectiv criminal (adica facut de nespecialisti).

Acum avortul medical se poate face la cererea femeii, sau la indicatia medicului.
Si se cheama asa, pentru ca il face un medic, intr-o clinica).
Exista liste de motive pentru care o femeie cere avortul.

Avortul terapeutic se face in special atunci cand sarcina pune in pericol viata mamei sau in cazuri in care anumite conditii influenteaza puternic viata ulterioara a fatului (ex. rubeola, boli venerice, mama a luat medicamente interzise in timpul sarcinii, sau droguri, etc.).

Deduc de aici ca se numeste terapeutic pentru ca este in scopul tratarii unor probleme grave si a salvarii vietii ei ( de ex. la mama - cardiopatii, diabet, sarcina toxica etc.).


Aici gasiti informatii mai multe:
http://www.scritube.com/medicina/AVO...RE52162417.php

Din pacate in alta n-am gasit (ceva din tara si in limba romana).


On-topic

Acesta este un alt subiect de discutie foarte delicat. Pot intelege si suferinta celor ce o solicita, dar nu sunt de acord cu eutanasia.

A existat un caz in istorie care m-a facut sa inteleg ca exista si un risc in a cere asa ceva si ca medicii mai au de lucrat (mult chiar).

A fost o femeie in USA in coma ani de zile. Candva sotul mi se pare a vrut sa pun capat suferintei si a femeii si a familiei. Situatia s-a tergiversat pentru ca trebuia acceptul tribunalului. In fine, in timpul acela s-a produs o minune si femeia s-a trezit din coma, revenindu-si treptat.

Am spus ca inteleg suferintele cumplite ale unor persoane. Si pe ale apartinatorilor. Solutii alternative de data asta nu am.

Ceea ce se poate face insa, este ca medicii sa lamureasca mai bine diagnosticul si prognosticul.
Cred ca multi se grabesc si gresesc, la fel si multi pacienti isi pierd increderea si speranta repede.
Pe urma exista o ramura a medicinii in tarile vestice, care se numeste medicina paliativa. Rolul ei este de a usura suferintele omului in faza terminala, sau boala grava si de a-i asigura o existenta demna pana la moartea naturala.

Mai multe nu pot sa spun. Sunt boli cumplite, inclusiv cele psihice, e drept.
Medicina mai are multe de facut.

N-as face legatura aici cu avortul, nu stiu de unde si pana unde, dar pot exista si situatii de boli genetice care au o evolutie grava in timp si se poate ajunge ca omul sa ceara sa fie eliberat de chin. Deci legatura ar fi: ori decide parintele, ori decide mai tarziu copilul. Nu stiu ce e mai bine.

Într-o soțietate fără prjnțip carevasăzică nu are, orice e posibil. Din păcate societatea noastră, ca orice altă societate ’modernă’ are din ce în ce mai puține principii morale, ca să mai zic că cele creștine sunt deja de râs.

Nu ai inteles nimic din ce am spus. Si ai dovedit nici ca nu stii sa citesti/intrepretezi un text. Mi-ai scos frazele din context. Ai separat exemplele de argumentele de care erau legate.
Esti reprehensibil pentru felul in care mi-ai macelarit fizic si intelectual cuvintele.

Eu am subliniat direct si la punct erorile/sofisemele. Ti-am zis si din ce categorie fac parte ca sa iti dai seama insa vad ca filozofia si logica iti sunt notiuni indepartate.

Probabil ca te-ai gandit ca este necinstit sa nu iti explic ca la bebelus ce si unde ai gresit insa nu este nevoie. Nimeni nu o sa stea sa iti explice pe degete ce gresesti in timp ce tu arunci cu prostii in stanga sau in dreapta incercand sa coplesesti prin volumul de informatii.

O conversatie cinstita nu se poate purta daca tu invoci mereu erori/sofisme http://en.wikipedia.org/wiki/Fallacy

Si daca vrei sa te limitezi la logica de carciuma nu avem ce discuta. Pozitia ta este din start comporomisa.

Multumesc.

Si cum se aplica notiunea de "terapeutic" in cel de al doilea set de situatii descrise de tine? (lasam primul la o parte, fiind o discutie ceva mai complexa).

Il trateaza pe copil, omorandu-l?
Ce forma interesanta de "terapie".

Nici n-ai incearcat macar sa te faci inteles.

Asta pentru ca pornesti de la asumtia gresita ca era ceva intelectual acolo, doar pentru ca ai aruncat cateva expresii culese de pe wikipedia.

Nu se incadrau.
Daca tu crezi ca se incadrau, argumenteaza.

"Doar n-am sa-ti demonstrez ca am dreptate. Este atat de evident. Tu esti de vina"

Asta da argumentatie.

Nu e vina mea ca ai canalul de procesare atat de ingust.
Dar poti sa-ti iei o zi doua de pauza sa asimilezi si pe urma sa vii cu un raspuns.
Inteligent, detaliat si la obiect, spre deosebire de ultimele doua postari.

Demonstreaza concret cum se aplica.

Neee..logica si atitudinea ta este de carciuma.
Gata, am zis-o si eu.
Vezi ca am reusit sa ajungem la baze comune?

Multumesc foarte mult pentru explicatiile detaliate. Soliditatea argumentelor nu poate fi egalata decat, eventual, de concizia exprimarii. Acum totul este foarte limpede pentru mine.

Nici nu mi-am propus să-ţi explic ceva.
Eşti mult prea sus pentru puţina mea putinţă de a-ţi explica ceva.:103:

Interesant
 

Intr-un final cine vrea sa se sinucida se sinucide. Ramane problema lui cu Dumnezeu.
http://www.youtube.com/watch?v=4FDSdg09df8

Problema aici este cine vrea si nu poate.
Eu zic ca daca nu esti in stare sa o faci singur nu ai dreptul sa ii ceri altuia.
Daca un om este suficient de bolnav si suficient de mobil cat sa isi puna streangul de gat eu zic sa fie dat afara in suturi de la medicul la care se duce sa ii curme chinul.
In cel mai rau caz sa ia un pistol si sa comita suicid prin politisti daca nu e in stare sa si-l puna la tampla.

Pentru cei imobili si care vor sa isi faca felul e mai greu. Lor le trebuie un scaun ca al lui Stephen Hawking cu o mica aditie, un baros sau topor actionat pe acelasi principiu.

Nu ar mai fi problema nimanui.
Pe viitor pentru eliminarea problemelor de moralitate se pot folosi modele ca:
http://www.youtube.com/watch?v=4-vRpQ0YyYo

Multumesc.