Barfa la serviciu si altele
 

Doamne ajuta la toti!
" Nu judeca, ca sa nu fii judecat"- este unul din indemnurile Domnului; in viata de zi cu zi la scoala , serviciu, in diverse locuri oameni au tendinta de a discuta unii despre altii, uneori transformandu-se si in cuvinte mai putin placute despre a treia persoana care nu e de fata.
O fosta colega de-a mea imi este si colega de serviciu( eu am fost cea care am recomandat-o aici ca avea un loc de munca cu salariu mic si un sef sever), ne stim de ani buni, destul de apropiate, ne mai spuneam bucuriile si ofurile si mi se parea ca avem multe in comun. Am mai avut si pareri impartite in diverse chestii de la serviciu, eu fiind mereu cea care spune totul verde in fata si ea fiind mai sensibila.
Azi am aflat ( de pe calculatorul ei) ca ea ma vorbeste pe la spate catre o alta persoana din grupul nostru, lucru care m-a durut enorm, nu m-am asteptat ( desi au mai fost ceva situatii in care mi s-a parut ca mai zicea povesti despre mine cum ca sunt prea directa); m-a durut asa de tare ca aproape am inceput sa tremur de suparare si nu-mi venea sa cred ca e adevarat; de ore bune ma tot gandesc cum sa procedez de maine incolo, stiind ca ma vad zi de zi cu ea, la 1 metru distanta; m-am gandit sa nu spun nimic, pur si simplu sa ma concentrez asupra muncii, dar sa ma departez cumva de ea; ma gandeam sa-i spun cumva subtil, sub o forma de pilda, ca si cum " actorii" ar fi niste cunostinte de-ale mele si sa vad ce crede; sunt tare confuza si tin la ea, are suflet bun, dar m-a dezamagit si nu e prima data;nici nu pot sa merg zi de zi la munca sa ma prefac ca nu am nimic; daca i-as spune in fata, ar avea foarte multe argumente in favoarea ei ( e fff incapatanata) si s-ar supara si ne-am certa( si nu vreau sa se ajunga aici); mi-a trecut de cateva minute prin minte sa vorbesc si cu parintele duhovnic in privinta asta, poate e problema la mine, ca sunt prea sensibila, dar eu tin la ea si ma doare fara sa vreau.
Sper ca m-am facut inteleasa si mi-as dori mult sa vad si alte pareri din afara sau de la cei cu experienta care au trecut prin asa ceva; voi ce ati face in locul meu?
Multumesc anticipat celor care imi vor raspunde si iertare pentru cei neinteresati!

In primul rand ar fi bine sa te hotarasti, tu fata de tine, daca faptul ca ai o fire mai directa este pentru tine (in ochii tai) o calitate sau un defect (sau uneori o calitate, alteori defect, caz in care ar fi bine sa iti clarifici tie in ce situatii este cailtate, in ce situatii este defect).
Sa iti clarifici pozitia ta fata de tine referitor la atitudinea ta directa.
Dupa aceea raporteaza contextul in care a facut referire la tine ca esti mai directa, raporteaza pozitia ei fata de pozitia ta.

Cum privesti tu afirmatiile ei fata de tine, daca nu te-ar fi vorbit pe la spate, ci ti-ar fi zis cu maxima ei bunavointa, direct tie, acele lucruri despre tine?

Daca nu te-ar fi vorbit pe la spate, ci ti-ar fi zis ea in fata ce gandeste, care ar fi fost pozitia ta?

Ai ramane surprinsa cat de mult se barfeste la tigareta din pauza. Cand eram fumator, auzeam tot ce nu vroiam sa aud despre alti colegi. Apoi m-am lasat de fumat si nu prea mai ies sa socializez, ca nu suport fumul. Nu mica mi-a fost mirarea sa aud apoi din alte surse ca si eu sunt vorbit pe la spate cateodata. Probabil ca si altii care lipsesc.

Asa e lumea, nu te mai agita degeaba. Schimba "prietena" si mergi inainte.

Trimite-i pe mail asta, insa nu doar ei (ca sa nu fie aproproul direct, ii menajezi sensibilitatea), sa fie un mesaj de grup :http://www.youtube.com/watch?v=8ng5a...layer_embedded :)

De ce te-a durut ca a spus unora ca esti prea directa, daca tu insasi recunosti ca esti, tu "fiind mereu cea care spune totul verde in fata"? Barfa e inevitabila, important e sa nu raspandesti neadevaruri sau sa o faci cu rautate. Am trei prietene bune, dar mai vorbim si una cu alta despre cealalta, ceea ce ma face sa cred ca si ele discuta uneori despre mine. Daca o fac, inseamna ca le pasa, nu le sunt indiferenta,nu? Nu stric o prietenie de ani de zile doar pentru ca nu ne putem abtine si mai discutam problemele/comportamentul uneia si cand ea nu e de fata, doar in fond stiu ca toate sunt fete bune, mi-au aratat asta. Eu spun sa treci peste si sa te comporti normal, te-a vorbit "pe la spate", tu te-ai uitat "pe la spate" (pe calculatorul ei).

Daca esti din tagma oamenilor care desi cer pareri sincere nu suporti sa auzi decit ceeea ce vrei tu , atunci sa sti ca poti avea surprize . Dar desigur ca acest lucru il sti f. bine .
Deci, 2 lucruri :

1. eu sunt surprins (asa este felul meu de a ma soca usor in fata evidentelor negate !) ca pina acum nu traiesti ideea ca nu exista sot/sotie care sa fie chiar asa cum vrei tu . Dupa putini ani se descopera ca acestia (unul sau alta) sunt defapt cu totul altfel decit ai vazut tu pina atunci .
De asemenea , nu exista prieteni , nu exista oameni devotati , nu exista loiali cu adevarat, decit extrem de rar , iar aceia sunt comori ale sufletului (precum spunea insusi Napoleon ... el spunea doar despre femei, asfel, dar se poate extrapola : "O femeie frumoasa incita ochiul , una buna incinta sufletul ; prima este o bijuterie , cealalta , o comoara.").
Inarmati cu rabdare si iertare , de multe ori avem binecuvintarea sa descoperim ca in spatele actiunilor frumoase si pseudosincere ale prietenilor aparenti sta mindria , curiozitatea nestavilita,manevraria , indiferenta, intriga belicoasa, rautatea abil manevrata, s.a.m.d. Si toate acestea , cu atit mai mult , la un om care este absolut strain de frica si rusinea lui Dumnezeu !
Intr-o lume ca a noastra si Hristos daca ar veni iarasi pe pamint ar fi tot rastignit , dar nu dupa un an !

2. Imi pare rau ca trebuie sa recunosc : nu sti ce vrei !
Daca ii spui , iese scandal si nu este bine . Daca nu ii spui , nu poti rabda , crezind ca nu poti trai in fals ... daca da, de ce , da ? daca nu, de ce , nu !?
Ce este asta ?
Cel mai bine este sa taci , sa te comporti de acum in colo ca si pina inainte de a afla acest secret si vei putea descoperi astfel daca a fost un accident (toti gresim , chiar si tu !) sau daca sub aparente se ascund caractere mizere.
Dar si dupa ce te vei convinge vei putea sa cauti sa intelegi, sa ierti si sa uiti mergind inainte la fel sau poti lua o hotarire categorica spunindu-i in fata ceea ce gindesti despre ea.
Procedind cu graba , cu nerabdare domolita , poti gresi tu la fel de mult ca si ea !

Sau poate ca pina la ora mesajului meu tu deja ai actionat .
In cazul acesta se poate aplica proverbul : hotul cu un pacat , pagubasul cu 10. !

Ce sa faci? Sa te gandesti ca nu s-a intamplat nimic, sa ierti si sa mergi mai departe, sa fii mai atenta la tine, la acuzele care ti s-au adus acolo, poate e ceva real si trebuie indreptat.. dar sa nu te preocupe "pacatul" colegei, lasa-l in seama Domnului, ba chiar roaga-Te sa o miluiasca Dumnezeu, cum iti vine un gand rau despre ea, spune "Doamne miluieste-o pe prietena mea, iart-o si iarta-ma si pe mine ca m-am tulburat".
Caci altfel, ce indrazneala mai putem avea in rugaciune daca nu iertam, prin ce aratam ca urmam Domnului, cum mai spunem Tatal nostru.. ? Cand spunem si ne iarta noua gresalele noastre precum iertam si noi gresitilor nostri, trebuie sa luam seama ca cerem sa ni se ierte noua precum iertam.. si daca ne-ar ierta pe noi Domnul atat de putin... ce am face, ar fi vai de noi..

si eu am trecut prin astfel de situatii, cu colegi de serviciu parsivi, dar am luat in calcul faptul ca daca le spun ce-am aflat sau parerea mea despre ei, nu-mi va folosi la nimic, ba dimpotriva, mai mult rau mi-as face mie insumi; dar asta nu inseamna ca nu m-am pus in garda vizavi de acele persoane.

Ideea e ca o parte din mine nu ar vrea sa renunte la prietenia cu ea, mai ales ca suntem colege si stam la 1 m distanta, dar ma simt tradata si nici nu ma asteptam, mai ales ca acolo erau relatate si minciuni despre mine si a durut; asa ceva nu se face intr-o prietenie adevarata; as vrea sa pot sa trec peste parca, dar nu stiu, s-a rupt o parte din mine.
Sa ma iertati , nu vreau sa va incarc cu ale mele, sunt si altele mai grave.
Multumesc si apreciez sfaturile voastre, mi-au fost de mare ajutor, m-au facut sa vad altfel lucrurile.

Doamne ajuta-ne!

[QUOTE
Azi am aflat ( de pe calculatorul ei)

Am inteles cum te-ai simtit tu... ea cum ar trebui sa se simta afland ca i-ai intrat in calculator?

Prietenia e un dar si nu o povara!

Noi suntem asezati destul de apropiti si mi-au " fugit ochii" pe conversatie, desi au mai fost si alte situatii in care mi s-a parut ca vorbeste de mine cand nu sunt in preajma si mi s-a confirmat acum...si doare.

Barfa e si o neputinta dar unii se hranesc din barfa
Trebuie multa nevointa sa nu barfesti ,in primul rand trebuie sa ne straduim sa nu barfim in gand ,sa ne curatim gandurile ,ca altfel nu am facut nimic
Adica sa vedem cu multa ingaduinta pe cei din jur ,sa nu ii judecam
Daca prietena nu e credincioasa ,ce pretentii puteti avea ?
Daca i-ati facut mult bine ,bucurati-va , ati dat mult si l-ati indatorat pe Hristos.
Mai multa reticenta nu strica ,pana la urma puteti si sa ii spuneti ca stiti dar ca nu va simtiti afectata,pe oameni trebuie sa ii iubim asa cum sunt
Vedeti ca diavolul lucreaza si in cazul d-voatra ,sa va certati sau sa va razbunati ,cine stie ce ganduri va trimite

https://www.youtube.com/watch?v=4nFGSzYzLxI
ce frumos spune aici parintele Proclu cum sa "amanam" sa spunem ceva aproapelui...

Doamne ajuta!

Sper sa nu te deranjeze punctul meu de vedere, nu as fi scris, dar tocmai zilele astea o persoana foarte apropiata incearca sa puna calus "gurii lumii", adica sa opreasca barfe, iar toate demersurile in sensul acesta mi se par similare cu a opri vantul.

1. Intotdeauna exista un risc atunci cand dai informatii personale altora: riscul de a fi folosite impotriva ta. Este un risc pe care, ca persoana adulta ti-l asumi.. sau nu spui mai multe decat este necesar.

2. Eu sunt genul de persoana care nu ascund lucruri despre mine si am invatat un lucru absolut uimitor: indiferent cat spun altora din viata mea, imaginea care se formeaza in mintea altora este imperfecta, distorsionata, partiala etc..

3. Uneori distorsiunea nu este doar in mintea celui care ma percepe, ci in mintea mea. Poate cred ca sunt prietena buna, dar doar ma grabesc sa judec sau sa dau sfaturi ca sa ma simt desteapta (:1:), poate ma cred dreapta, dar sunt doar aspra si lipsita de compasiune etc.. Uneori prietenii vad astfel de lucruri mai bine, dar se tem sa le spuna.

4. Astfel de situatii nu se pot "indrepta". A barfit? Asta este. Acum o cunosti mai bine. Parte din vina este la tine deoarece ai avut de la ea asteptari nejustificate (pentru ca ai ajutat-o, poate). Nu mi se pare o tragedie.

5. Poate are lucruri reale pe care vrea sa ti le comunice, dar nu are ocazia sau se teme si barfa este un mod de a elibera tensiunea. Da-i ocazia sa spuna ceea ce are de spus, fara sa o "pedepsesti" (sa te consideri victima este tot un mod indirect de a-l pedepsi pe celalalt: "esti un monstru, uite cat sufar din cauza ta!" - este o pedeapsa subtila in asta)

Probabil ca ai fost nedreapta cu ea. Te citez: "eu fiind mereu cea care spune totul verde in fata si ea fiind mai sensibila"
Lucrurile dure se spun "verde in fata" doar daca este absolut necesar.
(Mie nu imi este teama sa spun direct ce gandesc, dar am observat ca de multe ori este ineficient, trezesc o reactie emotionala prompta, iar mesajul ramane pierdut in neant.
Cu cele mai dificile persoane din viata mea - nu duc lipsa de asa ceva- folosesc povesti pentru lucrurile foarte serioase.
Daca te gandesti ca cel mai important lucru este ca persoana sa accepte un anumit mesaj, iar nu sa accepte ca tu stii mai bine, incepi sa gasesti modalitati potrivite de comunicare.
Ca exemplu extrem, in situatie dificila, cand stiam ca o persoana nu m-ar asculta doar din spirit de contradictie, am prezentat copilului meu situatia in detaliu, am discutat ce sa-i spuna si l-am trimis sa poarte el conversatia.. si a functionat!
A spune verde in fata, de multe ori are efect invers - aici vroiam sa ajung, iar povestea exemplu era in fraza anterioara :1:)

6. Nu conteaza ca esti barfita. Nu este un lucru placut, dar intr-un final nu conteaza. Gandeste-te la asta.
Daca iti este jena si nu stii cum sa abordezi situatia, incearca cu umor.. Foloseste-ti imaginatia.

7. In ce a constat barfa? Poate nu este un lucru minor/ fals daca te-a indurerat atat. Poate ar trebui sa te gandesti daca chiar are dreptate. Doar o sugestie.

dar cum de ti-ai permis sa intri pe calculatorul ei? asta este si raspunsul curiozitatii tale!
patesc multi astfel de chestii si apoi le pare rau ca au depasit pragul intimitatii celuilalt.
am patit si eu asa, de aceea stiu. cea mai buna solutie sa te rogi pentru dusmanii tai si ai sa-i intorci la prietenie. eu folosesc- rugaciunea pentru aproapele (pelerinului rus) :
"Milostive Doamne ! Faca-se voia ta, care vrea ca toti sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa ajunga; mantuieste si miluieste pe robul Tau ( cutare). Primeste aceasta dorinta a mea ca pe un strigat de dragoste poruncita de Tine".
Am rezultate evidente totdeauna.

Draga Mela, cred ca tu ai ceva de invatat din povestea asta - si cred ca toti am trecut prin asta, intr-o forma sau alta - nu e bine sa ai asteptari mari de la oameni, sa te increzi prea mult intr-o persoana... nu e vorba sa devii mizantrop, nu, nu, ci sa intelegi ca fiecare om are neputintele lui, patimile lui, in ciuda imaginii bune pe cate tu ti-o creezi despre el. Din experienta mea, ori de cate ori am supraestimat o persoana, am fost inselata in asteptari. Treptat, am inteles si continui sa inteleg ca pe oameni ti-i scoate Domnul in cale cu un anumit scop.

Nu e bine sa va certati in birou, va fi o atmosfera foarte incarcata. Poate ar fi bine sa taci si sa incerci sa te distantezi putin cate putin de persoana respectiva, sa nu ii mai marturisesti anumite lucruri, sa aveti doar relatii de colegialitate. E si asa o problema la serviciu: ca se cam incurca borcanele, atunci cand exista simpatii si antipatii personale intre colegi. La serviciu e bine sa pastrezi o atitudine de colegialitate fata de toti, chiar daca in particular sunt alte relatii.

Ma bucur nespus pentru raspunsurile/ sfaturile primite, de la fiecare am invatat cate ceva; intre timp am mai uitat de ce s-a intamplat si mi-e greu sa nu-i mai marturisesc una-alta din viata personala, noi fiind destul de apropiate inainte( desi au mai fost faze de genul cand am supraestimat-o si am mai fost dezamagita, ca asa ma exprim asa, dar nici nu pot uita ajutorul la greu din partea ei); inca nu i-am spus nimic, dar imi sta in gand sa trimit mail-ul pe care mi-l sugera cineva mai sus.
Multumesc tuturor!

Doamne ajuta tuturor!

A mai urmat o repriza de barfa, mi-a confirmat cineva, oricum eu banuiam; mi-am luat inima in dinti si acum cateva zile i-am zis cu calm ca stiu ca m-a barfit ( inainte cu o seara m-am rugat Maicii Domnului sa-mi lumineze mintea ce sa-i zic) si cum s-ar simti daca as fi facut eu la fel? tot ea s-a suparat si a facut pe victima, nu mai vorbeste cu mine...nici eu nu am mai zis nimic, desi nu-mi place situatia; dar de mai multe ori mi-am mai cerut scuze cand am mai gresit cu ceva( de ex. vorbe spuse mai apasat, ca ea e un pic mai sensibila); nu stiu ce sa fac mai departe, suntem la cativa metri distanta, eu nu ma simt vinovata, i-am zis cu calm si scurt cum s-ar f simtit in locul meu( nu mi-a dat un raspuns).
Iertare pentru cei neinteresati, dar astept un raspuns de la cei mai cu experienta de viata si mai aproape de Dumnezeu.

Multumesc frumos!

Foarte tare, ce sa zic, asta e, dupa mine as zice sa lasi lucrurile sa se mai aseze :)) Pana iti trece si tie, si ei... Prieteni/e se gasesc la tot pasul, ce mare lucru....

Defapt, prietenii adevarati sunt foarte rari, nu la tot pasul.

Da, dar.... pana ii gasesti pe aia te multumesti cu ce ai :))

Eh, pai aia nu mai sunt prieteni, sunt mai degraba amici. :)

va rog un sfat
 

Povestea se pare ca se inrautateste , a mai urmat o discutie ,i-am explicat frumos si calm ca stiu ca ma vorbeste pe la spate, n-am vorbit o perioada si apoi eu am facut pace; mai dureros a fost azi, cand am aflat ca are niste secrete si tot dispare cu alta colega la barfa, am prins-o in fapt si pe messanger; apoi tot ea face pe victima de fata cu altii sa cad eu prost in fata lor; nu ma mai pot concentra la nimic, stau si plang ca un copil; ma simt tradata si mai ales azi a inceput sa faca pe victima de fata cu toate colegele; eu mi-am cerut scuze si am plecat; nu stiu daca intelege cineva cum ma simt, dar mi-e asa amar sufletul si nu pot vorbi cu nimeni despre asta; am primit numai sfaturi bune pe aici si m-am gandit sa impart cu voi durerea mea; cu siguranta sunt altii cu probleme mai importante ca ale mele, dar efectiv sunt disperata parca; o fi ispita in post? mandrie? nici eu nu inteleg si ma framant din cauza asta;parca am obosit sa imi tot cer scuze la nimicuri care ea le ia ca si acuze; imi doresc sa-i fie bine , dar e foarte neplacut sa stiu ca imi ascunde lucruri , stam la un metru distanta ( nici nu 1m) la birou.
multumesc pentru intelegere celor care au citit si va rog mult sa-mi dati un sfat voi cum ati proceda; mi-e greu sa renunt parca la ea, ne stim de ani buni, dar doare cand vad ca imi ascunde multe lucruri si se fereste de mine, ma povesteste pe la spate; iertare celor neinteresati, sper sa nu aveti parte de asa ceva, e cumplit de greu si doare si multumesc anticipat cel;or care imi vor raspunde la problema mea ( pentru mine chiar e)

Dragoste cu sila nu se poate, la fel este si in cazul prieteniei. Nu inteleg de ce insisti atat de mult pe o relatie de prietenie care nu este autentica. Daca vezi atat de clar ca cea pe care o consideri prietena este o persoana superficiala si cu mai multe fete, de ce insisti sa fiti prietene?

O prietena care te barfeste pe la spate, in care nu ai incredere, care practic te umileste in fata celorlalti...nu este o prietena cu adevarat . Foarte grav mi se pare ca trebuie sa recurgi la asemenea gesturi (sa verifici ce vorbeste pe messenger). Din cate ne-ai descris, intre voi nu este o relatie de prietenie normala, asta se vede din faptul ca tot timpul esti suspicioasa si neincrezatoare.

Poti sa ai fata de ea cele mai nobile sentimente, fara pretentia de a fi prietene apropiate daca vezi ca nu se poate asta.

In prietenie doua lucruri mi se par importante: reciprocitatea sentimentelor, fara de care o prietenie nu e prietenie si respectarea libertatii si a personalitatii celuilalt. Or aceste lucruri se vede ca lipsesc cu desavarsire, asta e, viata merge inainte.

Primim ceea ce oferim.
Persoana este in incurcatura si nu reuseste sa-si recunoasca slabiciunea. Insista.

Daca e la 1m de tine, ce? E un fel de apendice al tau?
Nu are dreptul de a fi asa cum considera de cuviinta?

Nu poti sa o ignori, pur si simplu?

Nu stiu cati ani ai, dar te-ai comportat ca un copil prostut, care nu a cunoscut inca suficienti oameni ca sa ii inteleaga, ce sa mai spui sa stie cum sa-i abordeze.

Si eu am avut de a face cu astfel de oameni, cu unii am purtat unele mici razboie, inutile pana la urma, dar in general i-am ignorat si gata, ceea ce si tu ar trebui sa faci pentru ca in mod evident nu stii cum ar trebui sa lupti cu astfel de oameni si mai rau o incasezi.

Din cei care imi amintesc pe moment, unul a plecat, altul si-a schimbat atitudinea cumva, altul au ramas la fel si dupa ani de zile, barfitor, rautacios, invidios, neserios, cu toate ca imi era destul de dator cu multe lucruri. Cum am trecut peste si prima data, asa am trecut peste si ultima, nu i-am reprosat nimic, m-am facut ca nu stiu, doar nu o sa ma consum din cauza oricarui idiot de care dau in viata.
Ii las pur si simplu in urma.

Sunt si altii de care poate nici nu am aflat si chiar nu ma afecteaza asta iar daca as fi aflat, la fel.

Apropo, a trecut ceva timp de la povestea asta, ce s-a mai intamplat?
Te-ai impacat cu ideea?

Stupid sfat, nu-ti dai seama?
Ai avut concret, de a face cu oameni de genul asta, sau stai mai mult in spatele monitorului?

Pentru mela me

"Iubiți omul, dar nu vă faceți iluzii despre el, pentru că veți suferi amarnic." Valeriu Gafencu

Poate ca prietena dumneavoastra nu a fost ceea ce ati crezut, sau poate sa schimbat intre timp. De ce nu va ganditi ca poate aceea persoana nu doreste sa va mai fie prietena. Poate doreste doar o amicitie, sau poate nici atat. Vorbiti cu ea, vedeti reactia si ascultati ce spune, astfel va puteti da seama ce isi doreste. Nu va ganditi la ce a fost. Daca in trecut a fost o prietena buna, asta nu inseamna ca vrea, sau ar trebui sa fie in continuare . Daca se termina prietenia, nu este sfarsitul lumii.

Stiu cum este, este greu, dar se poate. Prietenii adevarati se vad doar in timp. Lasati timpul sa treaca, poate, cine stie o sa fiti din nou prietene. Dar nu va faceti mari sperante. Cu siguranta o sa intalniti o persoana pe sufletul dumneavoastra. Si sa nu uitati, exista un Prieten bun, pe care il avem noi toti: Dumnezeu. Si Maica Domnului impreuna cu Sfintii, sunt tot prietenii nostri. Sa nu va simtiti niciodata singura. Unele relatii, sunt de scurta durata, altele sunt mai durabile. Mullte persoane vin si pleaca din viata noastra, dar fiecare lasa cate ceva in urma lor. Sa fiti fericita pentru ca ati avut sansa sa cunoasteti o persoana, sa va bucurati daca va ramane alaturi. Sa nu fiti suparata daca pleaca o persoana, cu siguranta va veni alta. Sa nu uitati ca toate se intampla cu un scop, iar Dumnezeu stie scopul.

Si ca sa treceti mai usor peste aceasta etapa(indiferent care va fi rezultatul) incercati sa va ocupati timpul cu persoanele dragi, chiar daca sunt la distanta. Faceti ceea ce va place. Acordati timp pentru relatia dintre dumneavoastra si Dumnezeu. El le va randui pe toate.

PRIMIM CEEA CE OFERIM. In aceasta expresie se afla raspunsul la problema intampinata de "mela me". Asa se intelege si din semnatura.
"La tot pasul intalnim astfel de persoane. Fara ispite nu ne putem mantui. Binele se rasplateste cu rau de catre multi. Cand o carare este spinoasa esti pe drumul cel bun. Copiii arunca cu pietre in copacii cu roade sa le dea jos si nu in cei care au numai frunze."

Foarte de ajutor sfaturile, multumesc celor care mi-au raspuns, Dumnezeu sa va rasplateasca!
M-ati intrebat ce s-a mai intamplat. Mai vorbesc cu persoana respectiva, in postul Craciunului mi-am si cerut scuze pt toate, ne-am mai si vazut, dar acum mai rar, ca ea e in concediu de maternitate:)
In urma cu ceva timp, m- a invitat si la botez si m-am dus; ne-am comportat normal, dar ceva undeva s-a rupt; mi-a placut mult sfatul sa nu ne facem iluzii despre oameni, foarte util.
Da, Alin, mi-am dat seama cat de diferiti suntem noi oamenii:)
Multumesc tuturor!
Doamne ajuta!

Frumos :)

Ea banuiesc ca oricum nu si-a cerut scuze.
Pierderea ei, cine stie, poate ca intr-o zi o sa-si dea seama ce inseamna prietenia cuiva ca tine.

Nope, dar parac nici nu am asteptat sa-si ceara scuze; este o vorba: unii oameni para in viata ta ca o binecuvantare, altii ca o lectie. Dumnezeu ingaduie sa cunoastem multi oameni, apoi depinde numai de noi cum actionam fata de ei.

Doamne ajuta!

Si eu am avut o problema cu un prieten,ce ne-a dus la separare.Am ajuns la concluzia ca daca gandesti si simti diferit fata de cineva,mai devreme sau mai tarziu va interveni despartirea.Se va gasi acolo un pretext. Nu stiu de ce e asa ! Doar in familie poti crea acea unitate,bineinteles cu eforturi .
Cine mai cauta in afara va fi dezamagit la un moment dat,si va suferi. Probabil ca in rai va fi acea unitate si comuniune pe care ne-o dorim,insa aici,chiar daca o vrem,este greu sau aproape imposibil de obtinut.