OARE VOR DA CĂLUGĂRII DE LA TANACU
SFANTUL SINOD ÎN JUDECATĂ?

Tăcerea bruscă ce s-a lăsat după pronunţarea sentinţei în cazul părintelui şi a măicuţelor de la Tanacu ar putea fi liniştea de dinaintea furtunii.
În ziua Buneivestiri (25 martie), monahii de la Tanacu au adresat o nouă scrisoare Patriarhului Teoctist şi Sfântului Sinod prin care cer cercetarea canonică a episcopului Corneliu Bârlădeanu. Monahii susţin că acesta i-a calomniat în presă şi în faţa Sfântului Sinod. Patriarhul este rugat să revadă excluderea abuzivă din monahism a celor cinci călugări, aceasta fiind o practică nemaiauzită în Ortodoxie.
Menţionăm că nedreptăţirea brutală a călugărilor de la Tanacu de către forurile bisericeşti a fost posibilă şi datorită unui ordin intern al Patriarhului Teoctist (cu nr. 7667, din 12.08.2005 – vezi mai jos), prin care acesta a interzis tuturor preoţilor, dar şi teologilor laici să se exprime în presă. Această interdicţie fiind nu doar anticonstituţională, ci şi anticanonică, Grupul de iniţiativă pentru prevenirea abuzurilor în mediile religioase - format din preoţi, avocaţi şi jurnalişti -, a considerat necesară informarea opiniei publice despre încălcarea libertăţii de expresie care încă se mai practică în România.
Deşi au trecut două săptămâni, răspunsul din partea prelaţilor bisericeşti întârzie să vină. Fiind solicitate, surse din interiorul Patriarhiei au afirmat că „biserica şi-a spus părerea despre cazul Tanacu”. Prea Sfinţitul Corneliu Bârlădeanu, care altădată a făcut atâta vâlvă în faţa camerelor de luat vederi, acum a luat apă în gură şi se abţine să dea comentarii.
Scrisoarea călugărilor de la Tanacu face uz de canoanele ce au fost încălcate de către episcopul bârlădean şi semnalează abuzuri grave în procesul de judecată. Tradusă în limbile greacă, rusă şi engleză ea va fi trimisă către toate patriarhiile ortodoxe cu care Biserica Ortodoxă Română are comuniune. Se impune discutarea pe plan internaţional a încălcării făcute, deoarece abuzul Sinodului de la Bucureşti aduce prejudicii imaginii Ortodoxiei în lume.

Sursa: www.tanacu.blog.com

CĂTRE PREA FERICITUL PĂRINTE TEOCTIST,
PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE

PREA FERICITE PĂRINTE PATRIARH, noi, ieromonahul Daniel Corogeanu, depus abuziv din preoţie în data de 16 iulie 2005, împreună cu patru monahii de la Mănăstirea Sfintei Treimi din episcopia Huşilor excluse anticanonic din monahism, considerând că am fost nedreptăţiţi de episcopul locului (fiindu-ne refuzată audienţa până în ziua de astăzi), având drept temei Canonul 14 de la Sardica, potrivit căruia preotul caterisit în pripă de către episcopul său are dreptul să facă recurs la episcopul capitalei (sau, în lipsa acestuia, la alt episcop), ne vedem siliţi să ne adresăm cu plângere Prea Fericirii Voastre, ca celui ce sunteţi arhipăstor al Bisericii Ortodoxe Române, pentru a Vă cere cercetarea cauzei noastre şi cercetarea canonică a episcopului vicar Corneliu Bârlădeanu de către care am fost nedreptăţiţi, asupra căruia aducem următoarele plângeri:

1. A primit pâră asupra unui preot fără să cerceteze faima pârâtorilor, încălcând Canonul 21 de la Calcedon. Cităm: „Clericii sau laicii care pârăsc pe episcopi sau pe clerici să nu se primească la pâră îndată, ci să se cerceteze faima lor”.
2. A refuzat taina mărturisirii celor ce i-au cerut-o, în cazul dat nouă, încălcând Canonul 52 Apostolic. Cităm: „Dacă vreun episcop sau preot nu-l primeşte pe cel ce se întoarce de la păcat, ci îl respinge, să se caterisească, pentru că mâhneşte pe Hristos, Cel ce a zis: Bucurie se face în ceruri pentru un păcătos care se pocăieşte (Luca 15, 7)”.
3. A caterisit fără cercetare şi, lucru nemaiauzit în Biserica Ortodoxă Universală, a exclus din monahism cinci călugări, încălcând Canonul 43 Trulan. Cităm: „Îi este îngăduit creştinului să-şi aleagă viaţa ascetică şi ca, părăsind viforul cel prea tulburat al treburilor vieţii, să intre în mănăstire şi să se tundă după chipul cel monahal, chiar dacă ar fi fost prins în orice cădere în greşeală. Căci Mântuitorul nostru Dumnezeu a zis: Pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afară (Ioan 6, 37). Aşadar, vieţuirea monahicească înfăţişându-ne nouă viaţa cea întru pocăinţă, o încuviinţăm celui ce cu adevărat i se hărăzeşte; şi în nici un chip fapta vieţii lui de mai înainte nu-l împiedică pe el la împlinirea dorinţei sale”.
4. A făcut mărturie mincinoasă (în presă şi în ieşirile sale înaintea credincioşilor), împotriva unei întregi obşti monahale minţind că biserica mănăstirii de la Tanacu nu este sfinţită, că preotul nu este hirotonit, că toată obştea face parte dintr-o grupare extra-eclesială, necanonică şi eretică (actele de înfiinţare a mănăstirii semnate de Prea Sfinţia Sa sunt asupra noastră şi, desigur, în arhiva episcopiei). A învinuit întreaga obşte de practici vrăjitoreşti. A numit criminal pe preotul slujitor, caterisindu-l sub învinuire de omor, fără a avea pronunţarea instanţei judecătoreşti, fapt prin care a influenţat negativ derularea procesului penal intentat nedrept împotriva subsemnaţilor. În sfârşit, ne-a învinuit de neascultare, pe noi, care am umblat în urma Prea Sfinţiei Sale pentru a ne spovedi, fiind alungaţi de la episcopie de fiecare dată.
Având în vedere aceste şi alte încălcări grave ale episcopului bârlădean, care a ajuns cu pâra sa mincinoasă până şi înaintea Sfântului Sinod (interzicându-ne mai înainte în mod abuziv şi anticanonic dreptul la recurs), nefiind noi de faţă ca să ne apărăm, a adus împotriva noastră învinuiri nefondate, implicând întregul Sinod într-o cauză nedreaptă, faptă care dăunează sobornicităţii Bisericii, zdruncinând credinţa milioanelor de credincioşi ortodocşi în faptul că în Sinod episcopii iau hotărâri călăuziţi de Duhul Sfânt, potrivit Sfintei Scripturi şi nu supuşi emoţiilor de moment, sau, ceea ce este şi mai grav, mânaţi de interese meschine omeneşti.
Ţinem să Vă aducem la cunoştinţă că scandalul public care a izbucnit prin intervenţia directă şi parcă la comanda episcopului Corneliu Bârlădeana (Prea Sfinţia Sa până în timpul de faţă trimite detaşamente de poliţişti asupra noastră, deşi afirmă că nu mai suntem călugări, deci nu mai are putere canonică asupra noastră), a avut ca punct de plecare moartea misterioasă a tinerei Irina Cornici. Aceasta, fiind bolnavă cu diagnosticul „schizofrenie acută de tip dezorganizat”, a vizitat mănăstirea noastră pentru a cere alinare în boala şi neputinţa sa, aşa cum fac mii de bolnavi în România şi în întreaga lume ortodoxă. Suferind o criză în data de 15 iunie, bolnava, la cererea noastră, a fost transportată cu ambulanţa la Spitalul Judeţean din Vaslui unde, în scurtă vreme, a decedat. Cadre din interiorul spitalului au răspândit îndată zvonul cum că numita Irina Cornici ar fi murit în mănăstire cu 24 de ore în urmă şi a fost adusă moartă la spital, afirmaţie absurdă de vreme ce moartea nu a fost constatată la faţa locului, iar raportul medico-legal, întocmit de doctorul Dan Gheorghiu, precum şi fişa medicului ambulanţei, doctoriţa Lenuţa Ciocan, menţionează că bolnavei i s-au administrat în ambulanţă, în drum spre spital, 6 fiole de adrenalină, doză mult peste normal, considerată de medicul legist a fi letală. Concluziile raportului medico-legal au fost făcute publice de către BBC. Nu ştim de ce Prea Sfinţitul Corneliu Bârlădean, chiar şi după aceasta, a continuat să se bazeze în acţiunile şi afirmaţiile sale pe un zvon şi nu pe probe sigure.
Trebuie să precizăm că Spitalul Judeţean din Vaslui în care a murit Irina Cornici are cea mai mare rată a mortalităţii din România. Este încă proaspăt scandalul care a făcut subiectul reportajelor televizate provocat de moartea mai multor nou născuţi din cauza condiţiilor inumane din spital şi a neglijenţei medicilor.
Scandalul iscat de moartea Irinei Cornici a sfârşit într-un proces penal intentat împotriva călugărilor de la Tanacu sub acuzaţia de ucidere din culpă. După prima judecare am fost condamnaţi la 14 ani de închisoare (eu), 8 ani maica stareţă şi respectiv câte 5 ani alte trei monahii din obşte.
În timpul procesului s-au sesizat lucruri dubioase, cum ar fi cazul martorului fals Gavril Vasile care ulterior a recunoscut în instanţă că a fost silit de procurorii care au instrumentat cazul să semneze o declaraţie ce nu-i aparţine. Incidentul a fost mediatizat în presa locală din Vaslui.
În prezent ne aflăm în aşteptarea motivaţiei acuzării, care încă nu a fost formulată (deşi perioada legală de 30 de zile a expirat), şi intenţionăm să facem recurs.
PREA FERICITE PĂRINTE PATRIARH, având în vedere că un comunicat al Biroului de Presă al BOR, în care sunt încuviinţate acuzaţiile nedrepte aduse monahilor de la Tanacu este folosit ca probă în proces, făcând ca Biserica să joace rolul de martor mincinos, ne adresăm cu smerenie Prea Fericirii Voastre rugându-vă să cereţi revederea cauzei noastre şi să contraziceţi printr-un document public acuzaţiile nefondate care ne-au fost aduse de către unele voci din presă şi de către episcopul Corneliu Bârlădeanu.
Având în vedere faptul că nu mai este vorba de dezbaterea unei simple abateri disciplinare din sânul unei obşti monahale, ci de un caz cu rezonanţă naţională şi chiar internaţională în urma căruia cinci monahi nevinovaţi riscă să facă închisoare fără a fi demonstrată prin probe vina lor, intervenţia Prea Fericirii Voastre şi a Sfântului Sinod în soluţionarea acestui caz nu doar că înfăptuieşte o procedură canonică firească şi necesară, ci este un gest drept şi democratic potrivit unei societăţi europene din care şi România face parte.
În sfârşit, prin această intervenţie, Prea Fericirea Voastră şi Sfântul Sinod puteţi şterge într-o singură zi pata uriaşă cu care presa aservită unor interese nedrepte a mânjit faţa Bisericii şi a monahismului ortodox românesc în special, ca milioanele de credincioşi din România să-şi poată ridica frunţile după cei doi ani de batjocură, aidoma batjocurii din perioada regimului dictatorial comunist, când mitocanii de pe stradă şi din presă i-au huiduit cu obrăznicie pentru simplul fapt că sânt creştini, că merg la mănăstiri, că au un duhovnic, că mai cred în Dumnezeu.
Cu fiască supunere şi smerenie, Ieromonahul (caterisit) DANIEL Corogeanu, Monahia NEONILA (Arcăleanu Sofia-Nicoleta), Monahia SILUANA (Bărdănaş Simona), Monahia PAHOMIA (Oţel Elena), Monahia ANASTASIA (Cepreaga Adina Lucia)
Scrisă azi, 25 martie, la Praznicul Buneivestiri – www.tanacu.blog.com

suntem alaturi de voi cu dragoste jenica
:)

HRISTOS A INVIAT!Si eu sunt alaturi de voi si va doresc numai bine si Doamne ajuta!Cu toata dragostea,Elena.

:)Hristos a inviat!Si eu sunt alaturi de voi.Doamne ajuta!

:)Hristos a inviat!Sunt si eu alaturi de voi.Dumnezeu sa fie cu voi!

Hristos a inviat! Si eu sunt alaturi de voi! Hristos si Maica Sa sa va aiba in paza.

"In lume necazuri veti avea dar indrazniti, Eu am biruit lumea!" ( Ioan XVI, 33 )

Adevarat a Inviat! Eu nu pot fi alaturi de voi. Personal, impartasesc opinia oficiala a BOR.

"Oamenii aceştia sunt nişte apostoli mincinoşi, nişte lucrători înşelători, care se prefac
în apostoli ai lui Hristos. Şi nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de
lumină. Nu este mare lucru dar, dacă şi slujitorii lui se prefac în slujitori ai neprihănirii.
Sfârşitul lor va fi după faptele lor" (2 Corinteni 11:13-15).

Nu vă aduceţi aminte cum vă spuneam lucrurile acestea, când eram încă la voi? Şi
acum ştiţi bine ce-l opreşte ca să nu se descopere decât la vremea lui. Căci taina fărădelegii
a şi început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreşte acum să fie luat din drumul ei. Şi
atunci se va arăta acel Nelegiuit, pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale,
şi-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale. Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot
felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase, şi cu toate amăgelile nelegiuirii pentru cei
ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi.
Din această pricină, Dumnezeu le trimete o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună:
pentru ca toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiţi (2
Tesaloniceni 2:5-12).

DOAMNE,IISUSE HRISTOASE,FIUL LUI DUMNEZEU,MILUIESTE-NE SI NE MANTUIESTE PE NOI TOTI, PACATOSII.AMIN SI DOAMNE AJUTA!HRISTOS A INVIAT!

Mirean...Dumnezeu sa te ierte si sa ne ierte pe noi toti...nu am inteles exact care e parerea ta despre parintele Daniel,dar daca esti de partea BOR atunci faci o mare greseala...poate nu stii ca BOR reprezinta mai mult o organizatie politica decat Bisericaa lui Dumnezeu...citeste 2 carti...Intoarcerea la Hristos de Ioan Ianolide,si vezi acolo ce a facut biserica pentru adevarata biserica ortodoxa,cea din inchisori...apoi sa mai citesti Pentru cine bat clopotele la Tanacu...si vezi ce face BOR pentru oamenii lui Hristos...Dumnezeu sa ne miluiasca...

Hristos a inviat!Si eu sunt alaturi de voi.Sa ne rugam la Dumnezeu sa va ocroteasca si sa va miluiasca !

La adresa http://tanacu.blog.com/ sunt mai multe articole despre cazul Tanacu care merita citite.Mie imi place atitudinea P Savatie.El zice :

“Cred ca toti preotii din Romania trebuie sa se suie pe acoperisurile caselor si sa strige o saptamana intreaga ca ceea ce a facut Sinodul B.O.R. in cazul Tanacu este inadmisibil si contrar spiritului evanghelic. Asta pentru a da curaj pacatosilor sa continue sa vina cu incredere si fara teama la spovedanie.Altfel, Biserica s-a transformat în secretara pomaduita a fortelor de ordine romane.”

Nu voi fi impotriva BOR in acesta privinta. Nu sunt de acord cu ce a facut Corogeanu. Nu exista canonic ritua de exorcizare si nu avea dreptul sa omoare un om. Am mai spus ce aveam de spus si la alt topic si sustin. Poate r trebui sa mutam discutia la topicul initial.

Dim motive practice, altfel ne cautam inutil.

De ce este contrar spiritului evanghelic ce a facut Sinodul BOR?

Postez mai jos un articol interesant de Ieromonah SAVATIE BASTOVOI:
"STIAI CA NU AI VOIE SA VORBESTI? "


"Recent am intrat în posesia unui ordin intern (cu nr. 7667 din 12.08.2005) al Prea Fericitului Parinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, in care, printre altele, citim si aceste cuvinte: „Nici un cleric preot, monah sau teolog laic din orice institutie bisericeasca nu se va putea exprima în mass-media (Presa, Radio, TV”, decat cu aprobarea si binecuvantarea chiriarhului sau” (Aliniatul 11).
Am observat, de asemenea ca o fotocopie dupa acest document a fost raspandita pe internet si ca, probabil, mii de tineri credinciosi au intrat in posesia lui. Nu este nici un rau in aceasta, desigur, intentia Patriarhului fiind aceea de a informa cat mai multa lume despre decizia sa.

Chiar daca documentul are o vechime de doi ani (el a fost emis la cateva saptamani dupa declansarea scandalului de la Tanacu), el ramane in continuare actual si provocator din cel putin doua motive: primul, ca incalca un drept pe care Constitutia Romaniei il acorda tuturor si al doilea, pentru ca o decizie atat de importanta a Sfantului Sinod (caci Patriarhul face cunoscuta o decizie a Sfantului Sinod) a ramas practic necunoscuta majoritatii credinciosilor.
Interdictia patriarhului vine in urma „necesitatii informarii corecte si transparente a opiniei publice asupra vietii si activitatii bisericesti”. De aceea „centrele eparhiale vor infiinta, acolo unde nu exista, un Birou de presa incadrat cu un purtator de cuvant si personal corespunzator” (Acelasi aliniat).

La prima vedere aceasta apreciere a patriarhului este „politic corecta”, dar ea trezeste nedumerire atunci cand incercam sa definim rolul purtatorului de cuvant in biserica.
De la bun inceput trebuie sa spunem ca Biserica nu este o institutie de tip inchis, nu este nici o organizatie sau grupare initiatica, nu detine si nu transmite secrete de stat, economice sau de alt ordin, iar demersul traditional al Bisericii nu pune in pericol viata cetatenilor si nici nu ataca structurile sociale existente.

Asadar, Biserica este un organism para-politic, de tip deschis, a carui scop este propovaduirea Evangheliei si lucrarea de mantuire a membrilor sai. Membru al Bisericii poate deveni orice om care accepta sa se boteze in numele Sfintei Treimi, indiferent de sex, culoare, nationalitate, apartenenta politica si provenienta sociala.
Biserica este structurata ierarhic, rolul ierarhiei fiind acela de a transmite adevarurile de credinta si morale cuprinse in Evanghelie. Ierarhii, pe langa datoria de a sluji cele sfinte, au si rolul de invatatori si administratori ai bunurilor comunitatii de credinciosi. Ierarhul dispune de aceste bunuri doar in scopul comunitatii, nu si in scopuri personale, atribuirea bunurilor bisericii fiind considerata furt.

Credinciosii sant datori sa asculte de ierarhie atata timp cat ierarhul nu predica invataturi contrare Evangheliei si traditiei crestine.
In traditia ortodoxa, ierarhul nu este infailibil. Incalcarile morale ale ierarhului, ca de exemplu luarea mitei pentru hirotoniri, lovirea credinciosilor si altele sant discutate in sinodul episcopilor bisericii din care face parte vinovatul.

Ierarhul si preotul sant datori sa propovaduiasca, iar cei care nu o fac, se caterisesc. Propovaduirea nu se limiteaza la talcuirea Evangheliei in biserica, ci presupune toate modalitatile posibile de raspandire a adevarului evanghelic, dupa cuvantul Apostolului Pavel: „tuturor toate m-am facut ca macar pe unii sa mantuiesc”. Odata cu dezvoltarea mijloacelor de informare in masa, preotii si episcopii s-au folosit de presa, infiintand ei insisi reviste si ziare, pentru a propovadui.
Predica se adreseaza atat celor din afara bisericii, cat si membrilor sai. In situatii limita, ierarhul poate sa trimita epistole catre comunitate. In biserica primara aceste epistole arhieresti se citeau inaintea evangheliei, dupa Apostol (sau chiar in locul Apostolului) in timpul liturghiei. Asadar, nu a existat niciodata in biserica traditia circularelor secrete, de cancelarie, ci ele se citeau comunitatii intregi in timpul celui mai solemn moment – liturghia.

Orice Sinod de episcopi in care se discutau chestiuni de doctrina sau disciplinare isi facea publice hotararile, insiruind lista participantilor si chiar luarile de cuvant a fiecaruia ca oricine sa poata urmari felul in care s-a ajuns la o concluzie sau alta. Listele episcopilor si a clerului participant la sfintele Sinoade ecumenice din primele opt veacuri ale crestinismului, cu tot cu interventiile lor din timpul polemicilor sinodale, se pastreaza pana astazi in „Actele Sinoadelor Ecumenice” (nepublicate, din pacate, in romana), spre marturie intregii Biserici despre ceea ce este un Sinod si despre felul in care trebuie el sa decurga.
Cu parere de rau, hotararile de Sinod din ultima perioada se iau intr-un mod aproape secret, iar daca cineva incearca sa le faca publice este vazut ca un traficant de droguri sau de substante radioactive.

Din marturiile pastrate in Actele Sinoadelor Ecumenice vedem cat de distincte erau vocile celor care luau cuvantul si ca orice interventie trebuia sa aiba temei in Sfanta Scriptura. Mai vedem ca la sinod nu participau doar episcopi, ci si preoti si diaconi, cum este cazul Sfantului Atanasie care, fiind inca diacon, la varsta de doar 24 de ani a aparat in fata intregului Sinod dogma dumnezeirii lui Hristos. Acesta este un exemplu graitor ca Ortodoxia nu a considerat niciodata neascultare daca un diacon contrazice un episcop pe chestiuni de credinta – in cazul sfantului Atanasie episcopii care marturiseau altfel erau de ordinul zecilor –, ci o percepe ca pe un lucru firesc in procesul formularii adevarului.
Asadar, Biserica prin rostul ei este purtatoare de cuvant, al cuvantului cu litera mica si al Cuvantului cu majuscula. Primul purtator de cuvant al Bisericii este insusi Hristos. Dupa moartea Sa, Hristos si-a trimis apostolii la propovaduire, poruncindu-le sa vesteasca Evanghelia la toata lumea. Orice crestin, dar in primul rand ierarhii, preotii si diaconii sant purtatori de cuvant ai Bisericii atunci cand predica evanghelia si adevarul. Ierarhul poate interzice cuiva sa propovaduiasca doar atunci cand se raspandeste o erezie sau se fac indemnuri imorale.

A opri pe toti preotii de la propovaduire, pentru a pune in locul lor purtatori de cuvant, inseamna a anula rostul preotiei. Biserica nu este politia romana nu este armata si nici o echipa de fotbalisti in care nu oricine are datoria sa fie si orator. Preotul, prin vocatia sa este dator sa fie un bun vorbitor, sa cunoasca realitatile cu care se confrunta biserica si sa poata da un raspuns demn oricui i-l cere, fie ca este vorba de un jurnalist, de un turist sau de un simplu credincios. Patriarhia ar trebui sa impuna verificarea candidatilor la preotie inca de pe bancile Seminarelor Teologice, ca sa nu se ajunga la situatia jenanta de a interzice preotilor sa vorbeasca in public. De parca preotul prin definitia sa ar fi un imbecil care face de ras biserica si de aceea trebuie sa-l ascundem ca pe un copil handicapat in camera din spate de fiecare data cand vin oaspeti.
Si inca ceva, ordinul patriarhal nu interzice oricui aparitia in presa, ci tocmai preotilor si teologilor, care sant cei mai in masura sa vorbeasca. Sa ma iertati, dar de ce fel de formare au nevoie purtatorii de cuvant ai bisericii dacă toti anii de facultate si doctoratele nu sant suficiente? Exista vreo scoala secreta pentru purtatorii de cuvant?

Cu aceasta ocazie, ma intreb daca iesirile in presa ale Prea Sfintitului Corneliu Barladeanu si ale aliatilor sai de la Patriarhie in cazul Tanacu au fost in acord cu ordinul patriarhal, adica au reprezantat intocmai interesele Bisericii Ortodoxe Romane? Daca da, este regretabil.
De cand interventiile in presa au devenit mai importante, fiind un privilegiu al celor alesi, iar propovaduirea de pe amvoane in biserica este abandonata tuturor? Adica ceea ce spune credinciosilor un preot considerat inapt sa se exprime in presă sau ceea ce spune un profesor de teologie la catedra nu intereseaza pe Patriarh, ci doar ceea ce se spune in presa? Sa intelegem ca biserica are doua fete: una pentru credinciosi si alta pentru presa, pentru „opinia publica”?

Daca au existat cazuri cand un preot sau un teolog au afirmat lucruri neadevarate sau neconforme cu spiritul Evangheliei, sa fie cercetati acei preoti si teologi, dar sa nu li se interzica tuturor preotilor dreptul la exprimarea propriei opinii, pentru ca aceasta este o masura nefondata, practicata doar de regimurile politice dictatoriale si care reduce biserica la tacere intr-o vreme cand oricine este liber sa-si faca public punctul de vedere.
Iar daca biserica are secrete si interese pe care nu trebuie sa le cunoasca preotii si teologii obisnuiti, ci doar cei „formati” in acest scop, atunci e alta tema de discutie. O discutie pe care prefer sa nu o fac publica, pentru ca este secreta, foarte secreta."

Exista pe un articol
"De vorba cu parintele Proclu despre cazul Tanacu "


"Parinte ati auzit de condamnarea Parintelui Daniel de la Tanacu. Cum credeti ca va afecta poporul roman aceasta marsava nedreptate?
Daniel il cheama? Ia te uite, ca pe cel de la Mitropolia Moldovei. Poate o s-ajunga si el tot un ierarh.

Ce ierarh, Parinte? C-a fost caterisit.
Vezi-ti de treaba, ca nu se leaga nica, nu se prinde legatura lor. O turnat cununi pe capul lui.

Dar de ce s-au intamplat toate aceste lucruri rusinoase pentru poporul roman?
Pentru ca este multa rautate. Ce, era pe vremea lu’ Parintele Paisie si Parintele Cleopa asa ceva? Mi-aduc aminte cum o saptamana a tinut-o pe una demonizata nemancata si n-a patit nimic; numai c-o iesit demonul din ea. Dar n-o mancat nici Parintele Paisie, nici Parintele Cleopa si o pus toata obstea la rugaciune o luna de zile. Tot asa, pentru ca n-ai cum altfel, o fost legata de maini si de picioare si i se facea de trei ori pe zi sfantul maslu. Saracu Parintele Cleopa, trebuia sa-l ia si pe el la puscarie.."

Exista pe http://tanacu.blog.com/ un articol :
"De vorba cu parintele Proclu despre cazul Tanacu "

Revin cu aceeasi intrebare...
1. De ce este contrar spiritului evenghelic faptul ca BOR a solicitat numirea purtatorilor de cuvant acolo unde este cazul?

2. Savatie indeamna, mascat ce e drept, la razvratire...

3. Cine este Savatie Bastovoi? Am citit cateva articole ale lui si am vazut ca este un scriitor talentat. Ma intereseaza: unde "vietuieste", care este jurisdictia sub care se aflã (care Patriarhie?)

La adresa http://savatie.trei.ro/despre.htm gasesti niste informatii despre P Savatie,articole scrise de el,etc

"Biserica prin rostul ei este purtatoare de cuvant, al cuvantului cu litera mica si al Cuvantului cu majuscula. Primul purtator de cuvant al Bisericii este insusi Hristos. Dupa moartea Sa, Hristos si-a trimis apostolii la propovaduire, poruncindu-le sa vesteasca Evanghelia la toata lumea. Orice crestin, dar in primul rand ierarhii, preotii si diaconii sant purtatori de cuvant ai Bisericii atunci cand predica evanghelia si adevarul. Ierarhul poate interzice cuiva sa propovaduiasca doar atunci cand se raspandeste o erezie sau se fac indemnuri imorale.

A opri pe toti preotii de la propovaduire, pentru a pune in locul lor purtatori de cuvant, inseamna a anula rostul preotiei. Biserica nu este politia romana nu este armata si nici o echipa de fotbalisti in care nu oricine are datoria sa fie si orator. Preotul, prin vocatia sa este dator sa fie un bun vorbitor, sa cunoasca realitatile cu care se confrunta biserica si sa poata da un raspuns demn oricui i-l cere, fie ca este vorba de un jurnalist, de un turist sau de un simplu credincios."
P SAVATIE

Ti se pare normal ca in calitatea de consilier cultural al Ep Tomisului sa atace Sf Sinod? Ma gandesc ca si episcopul locului, o vreme ep. vicar la Bucuresti, face parte din Sinod.

Sa aiba legatura cu faptul ca "seful" sau direct, el de Tomis are ceva conflicte mocnite cu Patriarhia?

De altfel seful lui este printre cei care au recunoscut public ca au colaborat cu fosta Securitate.

E o vorba: "Cine se aseamna se aduna".

In alta ordine de idei il apreciaz pe Bastovoi ca scriitor. Atat.

PS. Poate ar fi bine sa cauti si de la cine vin diverse acuzatii la adresa BOR. Sunt sigur ca stii ca in BOR exista si alte interese decat cele duhovnicesti...

Aici greseste. Rolul purtatorului de cuvant nu tine de aspecte evanghelice ci de aspecte practice.

Nu isi pot da toti preotii cu parerea despre anumite chestiuni, in special canonice. Chiar tu admiteai, la alt topic, ca monahii nu au nevoie de pregatire teologica.

Nu li se interzice sa propovaduiasca ci li se interzice sa isi "dea cu parerea".
Cunosc realitatile din institutii teologice si stiu ca multi semidocti ajung preoti. Am asiatat le predici in care preoti naivi, dar bine intentionati, faceau niste erezii de mai mare groaza. De astia se teme Biserica. daca astia deschid gura public "ne-am ars", adio credibilitate, rad si curcile de ei. Asa ca, public, discuta unii preoti mai "destupati". Cam asta e ideea.

Antiecumenism, topicul este despre Tanacu. Putem discuta la topicul despre Ecumenism - ratiuni practice.

Deci cei din sinod,care pe timpul lui Ceausescu ,unii au fost mana in mana cu securitatea si care acum se afla in erezia ecumenista,si care tin sedinte sinodale cu usile inchise (numai in masonerie sedintele sunt secrete),si care nu au o viata duhovniceasca ,care nu i-au masuri publice de combatere a ereziilor (ecumenism,secte satanice) care nu dau o hotarare impotriva masoneriei (care lupta impotriva lui Hristos),ei care sunt chiar si masoni (unii dintre ei),acum cand un calugar si 4 maicute au facut un ritual de exorcizare care se practica in biserica ortodoxa,acum "preasfintitii" episcopi nu le iau apararea ci tac .
Cand vad atacata Biserica de masoni prin presa ei tac !
Ii lasa pe preot si maicute la puscarie cu toti raufacatorii,criminalii si hotii,cu traficantii de carne vie,cu pedofilii...RUSINE,RUSINE,RUSINE ...

Acum "vizitatii in temnita preasfintiti episcopi" cum zice P Savatie.

1. "Seful" lui Savatie este printre primii care a prezentat public angajamentul catre Securitate.

2. Din cate stiu eu masoneria este o organizatie ascunsa...numeni nu semneaza materiala de presa cu "X - membru al ,Lojei Y"

3. Consider ca preotul de la Tanacu, chiar daca a vrut sa faca un lucru bun, a gresit. Nu a respectat prevederile canonice in domeniu, nici pe cele juridice. De aceea a fost pedepsit, in primul rand de Justitie, apoi canonic. Se poate gresi si in incercarea de a face o fapta buna. Nimeni nu neaga intentia sa buna, dar asta nu il absolva de vina.

4. De acord cu tine in ceea ce priveste aparatul invechit la BOR. Consider ca aici trebuie facuta "curatenie".

mi-e rusine sa ma gandesc ca exista in romania un loc precum tanacu.recunosc insa: gandesc asta doar prin perspectiva crimei notoriului exorcist.

In primul rand in Biserica nu exista relatia sef-subaltern ci numai duhovnic-ucenic,sau pur si simplu relatii crestinesti intre oameni.Eu cred ca P Savatie nu face ascultare decat de duhovnicul lui, asa ca nu are un sef fost-securist.

Masoneria este o organizatie ascunsa,secreta si in acelasi timp satanica,diabolica care vrea sa darame crestinismul.Ei lupta impotriva Bisericii prin orice mijloace.Presa fiind considerata de masoni o putere in stat ei se folosesc si de mass-media prin ziaristii/reporterii lor pt a ponegri Biserica.Masoneria s-a folosit de cazul Tanacu pt a da cu biciul in monahism si in Biserica Ortodoxa si a fost "ajutata" de conducerea BOR,de sinod etc care au tacut .

Si chiar "mireanule" tu in ce ape te scalzi?Esti crestin-ortodox ?Esti ecumenist sau impotriva ecumenismului ?

“JUDECATI PRIPITE “
Articol de Parintele Iustin Pirvu, staretul Manastirii Petru Voda si duhovnicul Romaniei
« La cat l-a judecat acest popor pe Parintele Daniel, si vinovat sa fie, el are raiul garantat. Acesti ziaristi care au aruncat cu piatra in el, nu sunt interesati ei de Parintele in mod personal, ci ii intereseaza pentru ce se roaga calugarii astia, ca nu trebuie sa se roage. Toti acesti ziaristi nu au habar ce inseamna o traire teologica, morala, crestineasca. Nu e un fapt banal ceea ce s-a intamplat ; acest fapt a luat o amploare atat de mare incat a starnit toata presa din tara si chiar de peste hotare. Ce inseamna aceasta ? Inseamna ca ei cauta sa loveasca cat mai puternic in traditia ortodoxa care a mai ramas in locurile acestea. Nu-i intereseaza ca a murit o « nebuna »- ei, dar cati nebuni nu mor, cati intelepti, cati oameni ! Se intampla, de exemplu o mama care adoarme cu copilul langa ea, dragii mei, si fara sa-si dea seama il sufoca, adormind peste el acolo. De acum nu inseamna ca trebuie sa condamnam toate mamele, trebuie sa condamnam toti medicii carora le moare la nastere o mama sau un copil ?. Nu asta ii intereseaza pe ei. Ci ii intereseaza ca nu cumva sa ne intoarcem la Evul Mediu. Dar numai in Evul Mediu s-au facut rugaciuni de alungare a demonilor ? Habar n-au de traditia Bisericii. Orice rugaciune formulata in Molitfelnic sau in Ceaslov sau orice alta carte bisericeasca are si autorul ei neaparat. Nu este o compozitie aiurita, dupa cum defaimeaza ei aceste valori in ziare, reviste si gazete.
Ii intereseaza sa nu te mai rogi. De rugaciunea noastra se tem ei mai mult, pentru ca este ca un foc ce-i arde si ii sufoca, la fel ca pe diavoli. Sa nu ramana piatra pe piatra, asta urmaresc!. Asta e furia lor cea mare. Au facut burse in strainatate in timpul Ceausistilor si au venit aici sa darame Ortodoxia noastra. Exista o radacina foarte adanca in viata Bisericii si a manastirilor si a credinciosilor ei, pe care n-o pot smulge ei asa usor din pamantul acestui popor adapat cu sange de mucenici si de voievozi ai lui Hristos. Si chiar daca aceasta radacina puternica este taiata de fierastraul vrajmasilor Ortodoxiei, mereu va rasari un alt vlastar.
Stand pe o asa temelie, avem obligatia de onoare de a pastra aceste frumoase obiceiuri ale traditiei ortodoxe. Atat pot sa spun despre acesti hulitori ai Parintelui Daniel si ai Ortodoxiei insesi, care aclama prin presa si prin posturile de televiziune ca sunt niste oameni atei, straini de natia romana. Judecata aceasta trebuia facuta de niste oameni experimentati , care cunosc aceste probleme de ordin bisericesc, in masura sa-si dea cu parerea si sa ia decizii. Nici din partea clerului nu se poate da un verdict asupra fenomenului demonizarii, asupra lucrarii diavolesti ; acestea sunt cele mai delicate si profunde probleme de duhovnicie. Iar justitia nu are capacitatea sa dea o hotarare in aceasta problema pentru ca oamenii neduhovnicesti nu percep aceste realitati, nu se pot pronunta in lucruri ce depasesc sfera lor de acces. Daca ei nu cred in demoni, in lucruri nevazute, nu inseamna ca nu exista, ci ca nu cunosc ei. Sunt mai multe lucrurile pe care omul nu le cunoaste.
Ar trebui judecat de persoane competente din cadrul Bisericii. Daca ai pune de pilda, patru duhovnici sa-si spuna parerea cu privire la un demonizat, doi sau trei, de la unul la altul difera foarte mult, ca diavolul lucreaza cu fiecare dintre preoti diferit, dupa vrednicia fiecaruia. Nu s-a indeplinit nici o conditie de proces, la fel ca pe vremea comunismului, iar greseala se plateste. Aici nu exista probe de laborator. Iar acesti avocati ai Parintelui Daniel, pentru mine, sunt ca niste aparatori, apologeti ai crestinatatii. “

Hristos a inviat!Sunt intru totul de acord cu tine antiecumenism.Se duce o lupta teribila pentru desfiintarea valorilor ortodoxiei si a slujitorilor ei.Si din pacate atacurile cele mai perfide se dau din interiorul bisericii.Dar mare-I Dumnezeul crestinilor!
"Nu mor caii cand vor cainii si nici slugile cand vor stapanii!"

din pacate asta e crudul adevar...raul vine din interior

Sunt crestin-ortodox, pro ecumenism...am mai spus asta.

1. Eu nu sunt mason dar aceept ca presa este una din puterile in stat. Dar, sincer, nu stiu sa recunosc un articol scris de un mason sau unul de un jurnalist "curat".

2. Faptele mentionate de mine nu sunt ponegriri, sunt fapte reale.

3. Am pus cuvantul "sef" intre ghilimele...

Mirean,toti care au scris la cazul Tanacu de la celalalt Topic sunt persoane cu mult bun simt si f.normale si rationale.Ce-ar fi sa le citesti opiniile postate mai sus de la ac.caz Tanacu?Poate nu mai esti asa de dur si transant cu cei care nu ataca dur si fatis pe slujitorii Lui Dummnezeu.Sa stii ca Dumnezeu a ales un sarman pastor,fara sa fie asa de citit caci pastea oile tatalui sau si ghicesti ce a devenit?Un mare rege binecunoscut pana in vremurile noastre si dupa noi,caci Biblia(Cuvantul LUI Dumnezeu) ramane in veac si nu piere.Cred ca ai banuit ca este vorba de Regele David,smerit,credincios Domnului,sufletist si curat cu inima caci Dumnezeu nu cauta la fata oamenilor,cum fac oamenii,ci la inima si sufletul lor,asa ca ai grija sa nu cazi, judecand aspru pe Parinte(un fost fotbalist care si-a inchinat viata Domnului-tu ai face asa ceva?,ai putea sa te sacrifici pt.Dumnezeu si aproapele?Pai cum,daca tu arunci cu pietre in cei care se roaga pt.oameni si mantuirea lor?Iarta-mi franchetea si duritatea caci recunosc ca asa este, dar imi pare tare rau,scuza-ma.

Sebastiana, as prefera sa aud si alte opinii in afara de a ta. Sincer ce postezi tu este un fel de copy/paste la propriile-ti mesaje ...

Prefer discutiile punctuale, pe probleme concrete, asa cum raspund ceilalti parteneri de dialog de pe forum... :)

Aruncati in circul cu fiare
Parintele GHEORGHE CALCIU-DUMITREASA
“Nimic din ceea ce se petrece in lumea aceasta nu este intamplator. Intamplarea, pentru noi, se cheama Providenta divina, iar asa zisul destin se cheama Dumnezeu. Voua insa toti perii capului va sunt numarati (Mt. 10 : 30). Sa cautam, de fiecare data, in spatele lucrurilor lumii, ratiunile divine ale intamplarilor.
Din cand in cand imi reimprospatez lectura autorilor romani. Vazand cazul Tanacu in presa si pe internet, vazand sfanta manie a presei ignorante in orice problema teologica si lipsa de curaj a unor ierarhi sau a purtatorilor lor de cuvant, precum si imixtiunea «intelectualilor» si a oamenilor politici, stiutorii a toate şi judecatori fara pata, mi-am adus aminte de o fabula a lui Grigore Alexandrescu, Ursul si Vulpea. Cele doua animale vorbesc despre nedreptile imparatului Tigru, ursul, cu intelepciunea lui «dulce», era nemultumit ca Tigrul intai judeca animalele si apoi le sugruma. Cand el (ursul) va fi instalat la putere va starpi abuzul si talharia (nu va aminteste fraza aceasta de discursurile politice privind abuzul si talharia in gura ursilor moderni). Si cum vei face? intreaba vulpea. Ursul raspunde: Noi o sa-i sugrumam si-apoi ii judecam.
Este exact ce s’a intamplat cu parintele Daniel si cu maicutele. Presa si-a pus cenusa in cap, si-a sfasiat hainele cu demnitatea unui sinedrist vexat si a inceput sa strige in cel mai legalist limbaj juridic: Criminalul cu barba rosie, ucigasul din Tanacu, moarte! Rastigniti-l pe el si pe intunecatele «ev-mediste» calugarite. Un sef de partid care tine sa-si afirme dragostea lui nemarginita fata de «Biserica Mama», este revoltat ca parintele Daniel si-a schimbat jambierele de footbalist pentru bocancii calugaresti, ca si cum orice footbalist este un «talhar nepocait» care nu are nici o cale spre biserica. Pot sa afirm cu certitudine ca exista cale de pocainta si pentru footbalisti, ca si pentru sefii de partide politice care-i icrimineaza inconstient pe acestia.
Purtatorul de cuvant al Patriarhiei, care nu era vizata direct, pentru inceput, de cele intamplate la Tanacu, manastirea nefiind sub jurisdictia Patriarhiei, care ar fi putut sta linistit si fara mustrari de constiinta pe scaunul de purtator de cuvant, a iesit imediat la iveala cu un verdict drastic de condamnare, fara sa stie ce spune si de ce spune. Mai tanarul ierarh al locului a extins condamnarea la «afurisanie» pentru calugar si calugarite si la risipirea manastirii blestemate, ca in veci sa nu se mai rezideasca. Foarte frumos prilej de distrugere a unei manastiri cu un pretext nevalabil nici canonic, nici juridic, dar prin care ierarhul a dus cu un pas mai departe dorinta anticrestinilor presei si Justitiei. Asta imi aminteste de stralucita interventie directa a presedintelui Basescu pentru a bara opozitia primarului Bucurestiului fata de defilarea homosexualilor care se lega de functia presidentiala ca nuca de perete: Daca interzicem defilarea inseamna ca ne intoarcem cu 20 de ani inapoi. Domnule Presedinte, cu cati ani ne intoarcem inapoi prin toate aceste incalcari ale procedurii juridice?
In Statele Unite, cand un criminal este dovedit si arestat, nici ziarele, nici indivizii nu striga «criminal cu barba rosie, footbalist care a schimbat jambierele pe bocanci», nu inventeaza ceea ce s-a spus de parintele Daniel ca nu e preotit, ca manastirea nu a fost sfintita sau cum spune un autor «mare teolog si de foarte mare audienta» la microfoanele mass mediei ca exista o schisma in Moldova la unii calugari care tin in secret de Rusia. Este o elucubratie mai mare decat insusi marele teolog care asmuta niste caini imaginari crescuti in ograda ereticilor, impotriva unui om deja foarte haituit. Fiecare articler, fiecare politician, fiecare ierarh sau purtator de cuvant care a aruncat piatra impotriva unui om care nu poate fi acuzat de crima si, cu atat mai putin de intentie criminala, va primi pe fruntea lui piatra pedepsei lui Dumnezeu care le va spune: Duce-ti-va de la Mine, blestematilor, ca am fost in inchisoare si nu ati venit sa Ma vedeti. Iata piatra pe care ati aruncat-o in Mine se intoarce pe fruntea voastra. (Crede cineva ca Iisus vorbea numai de detinutii polititici? Nu, El vorbea de pacatosi, de infractori si talhari care au dreptul si ei la cuvantul lui Dumnezeu. Cu atat mai mult niste calugari). Cata vreme justitia nu si-a spus oficial parerea prin sentinta, prezumtia de nevinovatie primeaza. Si chiar dupa ce justitia aservita puterii intunericului si nu lui Dumnezeu va da o sentinta de condamnare asa cum au conceput-o procurorii inainte de a fi cercetat faptele si intentiile acuzatilor, inocenta parintelui va sta in fata Bisericii adevarate si a credinciosilor ei, neclintita.
Exista unele asemanari si unele deosebiri intre procesul maicutelor (si al preacuviosului parinte Daniel) si procesul meu din 1979. Atunci, ca si acum, securitatea (azi politia) a strigat, cu “avant” proletar atunci, masonizant si ecumenist acum, ca eu (atunci) si parintele Daniel cu maicutele acum eram/sunt un criminal(i). El apartinand intunecatului ev-mediu, eu apartinand neo-fascismului. El a indobitocit patru maicute indepartandu-le de desfraul lumii de astazi si aducandu-le la Dumnezeu, eu indobitocind o intreaga generatie de teologi care, slava Domnului, sunt printre cei mai buni preoti in prezent. Sper ca nici unul dintre ei nu a pierit, in afara de fiii pierzarii. Securitatea m’a acuzat de legaturi cu o putere straina careia, chipurile, ii furnizam importante informatii (evident, era o putere occidentala), nu s’a mentionat in actul de acuzare, nici puterea, nici macar vreo informatie. Vestitul teolog de larga audienta (inrobit marei erezii a ecumenismului) - nu-l cunosc, nu stiu ce varsta are - cu acelasi aer sinuos, afirma si el, in alt sens, o putere straină (evident, din Rasarit) de la care primea influente parintele Daniel. Spre deosebire de securisti, domnul teolog aduce si dovezi: pentru ca parintele Daniel a tunat si a fulgerat impotriva ecumenismului si a IPS Daniel (ca ecumenist). De unde o fi luat teologul nostru aceste stralucite argumente securiste? Imi inchipui ca este tanar, ca n’a putut face scoli speciale ca Otopenii sau alte locuri. Atunci de unde? Ca de la Dumnezeu, in orice caz nu le-a luat.
Exista si unele deosebiri: Patriarhia nu a avut curajul sa ma cateriseasca nici inainte de judecata, nici in timpul detentiei, ci numai dupa eliberare. S’au gasit unii frati care au primit sa fie in consistoriu, sa-mi faca un rechizitoriu mai schiop si mai handicapat chiar decat al securitatii pe baza caruia am fost caterisit. Dupa iesirea din inchisoare, am cerut audienta la un episcop. M’au primit doi, ca si cum unul singur s’ar fi temut de mine. Pledoaria mea, in fata lor a fost sa fiu reintegrat in postul meu de profesor la Seminarul Teologic din Bucuresti si sa nu fiu caterisit (incepusera deja svonurile privind caterisirea) pentru ca aceste acte oficiale de persecutie religioasa fata de mine vor fi in favoare regimului comunist, care va consemna ca ierahii, recte, Biserica, m’au data afara. Ca justitia comunista ar fi urmat calea indicata de Biserica, asa cum a fost cu arestarea, fiind alungat din biserica si seminar inainte de orice decizia a guvernulu comunist si istoria scrisa de comunisti va spune acest adevar si va fi crezuta. Astazi, justitia aservita demonismului occidntal, va spune,la fel cu cea comunista, ca au urmat linia clerului.
Justitia de astazi, dupa cum stim, foarte corupta, va proceda la fel. Inainte de orice, presa a condamnat foarte grav ceea ce s’a intamplat la Tanacu, a decis ca niste maicute care-si petrec viata in rugaciune si post impreuna cu duhovnicul lor sunt niste criminali odiosi, unii reprezentanti ai bisericii, ierarhi sau simpli functionari cu idei automate, au crescut la infinit acuzatiile si astfel problema a fost solutionata, acesti vorbitori agreind cu orice sentinta a justiţiei. Reprezentantii bisericii nu au facut decat sa aprinda fitilul butoiului cu exploziv pe care cei ce au vorbit in numele Bisericii au asezat-o.
Este inca viu in memoria noastra scandalul pedofilic al preotilor din Biserica Romano-catolica. Sunt convins ca au fost cazuri adevarate, dar sunt tot atat de convins ca persoane cu probleme psihice au inventat (involuntar poate, sub influenta presei americane)) cazuri personale imaginare despre unii preoti si ierarhi. Presa masonica, protestanta si evreeasca au jubilat impotriva preotiei catolice, au sustinut cu sarg toate acuzatiile, chiar si pe cele mai absurde, dar nici un preot nu a fost judecat de justitie, inainte de a fi fost judecat de tribunalele bisericesti. Nici unul nu a fost abandonat de ierarhul sau decat atunci cand s’a dovedit in tribunalul ecleziastic vinovatia lui. Si atunci biserica i-a predat in mana justitiei afirmandu-si regretul pentru gresala preotului si pentru durerea de a fi nevoita sa-l trimita in fata judecatorului civil. De ce autoritatea de stat americana respecta demnitatea Bisericii, iar cea romaneasca incalca o institutie sacra ca si cum ar fi o banda de infractori fara drepturi?
Orice acuzat are nevoie de a fi iubit si aparat de Biserica, chair daca nu este crestin, sau chiar daca este vinovat. Exista avocatul Bisericii (angelicus) si al diavolului. Reprezentantii bisericii care au vorbit, s’au inscris «cu elan si fara reticenta», pe lista diabolica ingrosand pana la iad grupa acuzatorilor, pentru ca nu cumva vreun inger sa aiba curajul de a veni in apararea lor. Si au venit totusi cativa – avocatii apararii – carora Dumnezeu le va da cuvant puternic de stabilire a adevarului, cuvant pe care vorbitorii in numele Bisericii l-au scuipat din gura lor si si-au asumat numai rolul diabolic, dar si Dumnezeu ii va scuipa pe ei din gura Sa.
Inchei cu un apel catre toti credinciosii, nu indraznesc sa chem si toti preotii, pentru ca am vazut unele articole preotesti condamnand pe cei de la Tanacu fara drept de apel si fara a mai fi nevoie de condamnarea justitiei lumesti, asa ca ma adresez tuturor credinciosilor nefiloxerati de cazuistica antiortodoxa, ca si preotilor care-si inteleg menirea de a se ruga pentru cei in suferinta, sa ne rugam toti ca justitia sa faca dreptate in sensul adevarului si sa-i elibereze pe cei inchisi, iar daca totusi, Dumnezeu le va cere un pahar de suferinta si amaraciune, sa fie paharul lor spre isbavirea tuturor celor care i-au acuzat si spre inaltarea Bisericii Ortodoxe chiar daca unii ierarhi i-au apasat fara dragoste si-i mai apasa inca. Sa fie suferinta lor roditoare pentru spalarea greselilor lor si ale noastre. Cu iertare, fratii mei.
Nota.
Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, iarasi s’a grabit sa confirme atacurile presei si ale masoneriei impotriva Bisericii, trambitand ca la Tanacu s’a facut o crima, vezi Doamne, crima care nu este emblematica Sfintei noastre Ortodoxii, (Dumnezeule, cine a gandit aceasta fraza); din nou Biserica isi pleaca rusinata capul in fata unei prese dezlantuite si incoerente si care foloseste insulta ca argument si apelatiunile grosolane ca sentinta inainte de judecata pentru care ar trebui sa-i fie rusine, dar ei nu au rusine, nici dragoste de adevar. La Tanacu nu s’a făcut nici o crima, ci Dumnezeu a decis s’o elibereze pe sora Irina din mainile satanei. (chiar daca, dupa documente, medicii i-au dat doza ucigatoare de adrenalina. Oare medicii au barba rosie si sunt criminali? Sau au schimbat nu stiu ce jambiere cu halatul alb?) Sunt un preot echilibrat, nu vorbesc fara o judecata prealabila si fara indelunga rugaciune inainte de a spune ceva impotriva Sfantului Sinod. Am tinut la Jilava o greva de 12 zile, in timpul careia nu am baut apa 5 zile si nu am mancat nimic 12 zile. Am slabit extrem de mult, fiindca am intrat in greva extrem de slab din cauza regimului la care eram supus. Puteam sa mor, pentru ca eram om in varsta, aproape 60 ani, dar nu am murit pentru ca Dumnezeu a hotarat altfel in planul Lui necunoscut noua. Ceea ce a facut securitatea a fost pentru moartea mea. Ceea ce a facut preacuviosul parinte Daniel si preacuvioasele maici (pentru ca ei sunt si raman preacuviosi) a fost pentru viata sorei Irina. Pentru viata ei de aici, dar Dumnezeu a hotarat ca sfintele rugaciuni de eliberare sa fie pentru viata ei de dincolo. Sinodul a despuiat pe acuzati de orice protectie eclesiala si i-a aruncat in circul cu fiare. Cum vom numi aceasta hotarare? Iisus Mantuitorul sa o numeasca.”
Parintele GHEORGHE CALCIU-DUMITREASA

Pr Calciu apartinea de Patriarhia Rusa si facea parte OCA (Orthodox Church of America).
S-a cercata cu reprezentantii Sf Sinod si s-a stabilit in SUA, unde a si murit.
A fost inmormantat, la presiunea opiniei publice, in Romania, la manastirea Petru Voda, desi, initial, ierarhul locului s-a opus.

Data fiind pozitia sa fata de BOR, apreciaez ca nu este credibil, dat fiind ca, din cauza scandalurilor, avea "un colt impotriva" Sf. Sinod.

De altfel, materialul prezentat, este o incercare patetica de justificare a fugii din Romania (unde alti cinfrati, preoti, au stat si au suferit) si o incercare de denigrarea a Sinodului...

Mi se pare ciudat ca un preot sa vb de incercarea sa de sinucidere din inchisoarea Jilava, sa se laude cu rugaciunea si sa deformeze adevarul (cauza mortii femeii -
Ma indoiesc ca el din SUA stia mai bine care a fost cauza mortii Irinei decat specialistii romani care au investigat cazul).

Cuvantul lui Calciu mi se pare un atac mai dur la unitatea BOR decat atacurile "masonilor" pe care el le mentioneaza.

Asta sa fie imaginea pe care Dumitreasa a facut-o BOR in SUA? Faptul ca a aderat la Biserica Rusa (de ce nu la cea Greaca?) spune multe...pentru cei care vor sa inteleaga...

Parerea mea...

Eu cred ca tu ca mirean pacatos ce esti (toti suntem mireni si pacatosi) esti mic fata de Parintele Calciu care pe langa faptul ca este preot adevarat (NU MASON SI NU ECUMENIST),a luptat toata viata lui contra "ciumei rosii" (comunismul).A facut atatia ani de temnita jertfindu-se pt idealul crestin,luptand contra celor care vroiau sa darame Bisericile lui Hristos.Asa ca in locul tau eu as tacea in fata personalitatii P Calciu

Parerea mea...

Sinodul de la Constantinopol din anul 1724 „Cei care vor dezerta de la Ortodoxie si vor parasi parintestile si dreptele dogme ale credintei si Predaniile obstesti ale Bisericii si vor decadea si se vor indeparta cu inovatii si cu credinte absurde si cu obiceiuri eterodoxe si vor falsifica si vor maslui adevarul Ortodoxiei, acestia nici nu mai sunt, nici nu se mai numesc crestini cu adevarat, ci se taie si se despart de totalitatea madularelor Bisericii si a crestinilor, ca niste eterodocsi si inovatori si se izgonesc afara din sfantul staul ca niste oi raioase si madulare putrede."
Anatema impotriva ecumenismului a Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei
ANATEMA celor ce ataca Biserica lui Hristos invatand ca Biserica Sa este impartita in asa-zise „ramificatii" ce se deosebesc in doctrina si in felul de viata, sau ca Biserica nu exista vizibil, ci va fi formata in viitor cand toate „ramificatiile" - sectele, denominatiunile si chiar religiile - vor fi unite intr-un singur trup, si care nu deosebesc Preotia si Tainele Bisericii de cele ale ereticilor, ci spun ca botezul si euharistia ereticilor sunt eficace pentru mantuire, prin urmare, celor ce cu buna-stiinta sunt in comuniune cu acesti eretici inainte mentionati sau celor ce sustin, raspandesc sau pazesc erezia lor ecumenista sub pretextul dragostei fratesti sau al presupusei uniri a crestinilor despartiti, sa fie Anatema!"
Data de Sinodul Episcopilor Bisericii Ortodoxe Ruse din diaspora, Vancouver - Canada, august 1983, iscalita de toti episcopii, spre a fi adaugata la sfîrsitul anatemelor din Credinta Ortodoxiei, si pomenita mereu in prima Duminica a Postului Mare, Duminica Ortodoxiei.

Sfantul Efrem Sirul (+379) „Vai acelora care se intineaza cu blasfemiatorii eretici! Vai acelora care batjocoresc Dumnezeiestile Scripturi! Vai de cei cati murdaresc sfanta credinta cu eresuri sau incheie vreo intelegere cu ereticii!
Atunci, la a doua venire a Domnului, se va cere de la fiecare din noi marturisirea credintei si unirea Botezului. Si daca am pastrat credinta curata de orice eres si pecetea nestearsa si haina neintinata... Se cuvine ca toti cei ce se apropie de Dumnezeu si vor sa se invredniceasca vietii celei vesnice, sa pazeasca mai înainte de toate Credinta Ortodoxa neintinata. Dar nu trebuie sa fie tradata nepretuita comoara a credintei nici in schimbul dobandirii vreunei vrednicii, nici pentru lingusirile ocarmuitorilor, nici pentru a evita frica de ei."
„Cuvine-se deci, sa dispretuim orice osteneala pentru dreapta marturisire a Domnului nostru Iisus Hristos... Sa fugi de purtarea familiara fata de schismatici si eretici! Mai mult, sa te feresti de erezia acelora care Il despart in doua pe unicul nostru Domn Iisus Hristos! Acestia cred in chip contrar celor 318 Sfinti Parinti care s-au intrunit la Niceea."
„Pe eretici, ca pe niste blasfemiatori si vrajmasi ai lui Dumnezeu, Scriptura nu i-a numit oameni, ci caini si lupi si porci si antihristi, dupa cum zice Domnul: Nu dati cele sfinte cainilor! (Matei 7:6). Si Ioan zice ca multi antihristi s-au aratat (I loan 2:18). Pe acestia deci, nu se cuvine sa-i iubim, nici sa ne intretinem cu ei, nici sa ne rugam impreuna cu ei, nici sa mancam impreuna, nici sa-i primim in casa, nici sa-i salutam, ca sa nu ne facem partasi faptelor lor celor viclene."
„Pacatul fara iertare e fapta care se indreapta impotriva Duhului Sfant si pacatele tuturor ereticilor, pentru ca au blasfemiat si blasfemiaza pe Duhul Sfant. Acestora nu li se va ierta pacatul nici in viata aceasta, nici in viata ce va sa fie, pentru ca s-au opus lui Dumnezeu insusi, de la Care se da izbavirea."

Sfantul Teodor Studitul (+826) „Atunci cand Credinta e primejduita, porunca Domnului este de a nu pastra tacere. Daca e vorba de Credinta, nimeni nu are dreptul sa zica: „Dar cine sunt eu? Preot, oare? N-am nimic de-a face cu acestea. Sau un carmuitor? Nici acesta nu doreste sa aiba vreun amestec. Sau un sarac care de-abia isi castiga existenta? ... Nu am nici cadere, nici vreun interes in chestiunea asta. Daca voi veti tacea si veti ramane nepasatori, atunci pietrele vor striga, iar tu ramai tacut si dezinteresat?"
„Sinodul nu este aceasta: sa se intruneasca simplu ierarhi si preoti, chiar daca ar fi multi; ci sa se intruneasca in numele Domnului, spre pace si spre pazirea canoanelor... si nici unuia dintre ierarhi nu i s-a dat stapanirea de a incalca canoanele, fara numai sa le aplice si sa se alature celor predanisite, si sa urmeze pe Sfintii Parinti cei dinaintea noastra... Sf. loan Gura de Aur a spus deschis ca dusmani ai lui Hristos sunt nu numai ereticii, ci si cei aflati in comuniune cu ei."
„Avem porunca de la insusi Apostolul Pavel ca, atunci cand cineva invata ori ne sileste sa facem orice alt lucru decat am primit si decat este scris de canoanele Sinoadelor ecumenice si locale, acela urmeaza a fi osandit, ca nefacand parte din clerul sfintit. Nici un sfant nu a incalcat legea lui Dumnezeu; dar nici nu s-ar fi putut numi sfant, daca ar fi calcat-o."
„Si chiar daca am fi pacatosi in multe, totusi suntem ortodocsi si madulare ale Bisericii Universale, indepartandu-ne de orice erezie si urmand oricarui Sinod recunoscut ca ecumenic sau local. Si nu numai acestora, ci si hotararilor pe care le-au luat si le-au propovaduit Sinoadele. Nici nu este ortodox desavarsit, ci pe jumatate, cel care crede ca are dreapta credinta, dar nu se alatura dumnezeiestilor Canoane." (Migne, PG Epistola II, 81)

Mirean,ma bucur foarte mult ca nu sunt singura care tine cu Parintele Daniel Petru Corogeanu si Maicutele de la Sfanta Manastire cu hramul SFINTEI TREIMI de la Tanacu.Sunt de acord cu cele expuse mai sus de Antiecumenism,de Negroponte,de Jeny,de Saurian,de Sylvie,de Antonie,si de toti ceilalti care au scris de bine si vor mai scrie de bine in apararea Parintelui,la adresa recomandata de Sofiaiuga si Antiecumenism http://tanacu.bloq.com/ Sa stii ca i-am lasat pe altii mai priceputi decat mine ca sa isi expuna parerea si punctele de vedere pt.ca nu vreau sa monopolizez discutia(numai eu si cu tine)si sunt mai in masura acestia sa judece lucrurile in fapt si de drept,intrucat au mai multe marturii despre ADEVAR si sunt indreptatiti si motivati sa demonstreze ca Parintele Petru Daniel Corogeanu ESTE NEVINOVAT.

Mirean,bine-nteles ca presa poate induce in eroare poporul cu informatii neadevarate sau cel putin contorsionate,iar o parte din popor,iclusiv tu,care se afla in nestiinta de cauza judeca lucrurile dupa aparente.Adevarul este mult mai adanc,iar mass media nu are nevoie de acesta ci are nevoie de senzational,are nevoie de reiting prin defaimarea credintei noastre ortodoxe.Am vazut la televizor,precum ca a afirmat un preot(sau episcop,nu stiu sigur),ca "in mod oficial in biserica ortodoxa romana nu se mai realizeaza exorcizari din nu stiu ce timpuri vechi!!!..."Ce minciuna!In multe din bisericile si manastirile ortodoxe romane inca se realizeaza procese de exorcizari cu stiinta marilor preoti si-a episcopilor,pur si simplu in acest caz Episcopul si preotii care "fug de responsabilitati"sau dezis,pur si simplu.Un lucru foarte josnic s-a dovedit a fi atitudinea si renegarea Episcopului care s-a facut ca nu-l cunoaste pe parintele Daniel,si mai rau decat atat,a rupt si actele acelei manastiri.Acesta si cei care-l sustin nu se arata mai presus decat fariseii si mai marii preoti ai timpurilor Lui Iisus care au instigat poporul si-au favorizat rastignirea Mantuitorului,preoti a caror fala si mandrie era mai presus decat orice principiu uman si religios.
Exista multe cazuri similare celei de la tanacu,din pacate numai acela s-a soldat cu decedarea ersoanei bolnave,care din pacate cred ca mai degraba avea probleme psihice decat cu diavolul.Naivitatea preotului si-a maicilor o condamn si eu intr-o oarecare masura,si faptul ca au acceptat un om cu o afectiune de alta natura,decat de competenta bisericii,dar cu siguranta preotul si maicutele nu se fac vinovati de ucidere.
De comentat ar fi foarte multe dar nu este cazul in acest spatiu restrans,si s-a mai comentat in alte topicuri,destul de pe larg...
Sa-i ajute Dumnezeu sa depaseasca aceste momente cu bine,si sa devina mai realisti fiindca traim vremuri mult prea superficiale si periculoase ca sa le mai fie atat de apreciata credinta si atitudinea religioasa...este mai bine cu precautie sa se manifeste fiindca,uite unde se poate ajunge din prea multa credinta,si nu de alta dar,ca sa mergi pana la capat trebuie sa te resemnezi si sa accepti cu bucurie inchisoarea,nu sa se umble permanent prin tribunale,sau varianta cealalta a precautiei...