Nascatoare de Dumnezeu ?
 

Dpdv dogmatic de ce i se spune maicii Domnul "Nascatoare de Dumnezeu" ?

Poate Dumnezeu care este necreat sa fie nascut de o fiinta creata tot de El?

Dar de ce nu pui si tu mana pe un catehism sau pe o dogmatica ortodoxa si ai sa gasesti raspunsul? Dar de ce sa ne pierdem vremea sa-ti raspundem tie care esti doar un troll si ai un singur scop: sa creezi zazanie?

Buna intrebare. Mari oameni si-au pus-o, unii indurand multe pentru asta. Dar, exista un raspuns, pe cit de evident, pe atit de grandios, chiar mia profund si mai legitim decit intrebarea in sine: Daca Fiul ei este Dumnezeu Intrupat, cum ar putea sa nu fie Ea o "Theotokos"?

Cand zici Dumnezeu Intrupat zici Dumnezeu si un trup. Pana la urma cum e, Dumnezeu a venit si si-a luat un trup sau a fost nascut la propriu ca si cum Dumnezeu s-a contopit cu fiinta umana?

nu, noi ne referim la cele doua firi.

Dumnezeu poate orice.

Fecioara nu L-a creeat, ci doar l-a născut, adică L-a întrupat aievea.

Foarte important!
 

Ca sa fie clar: fara hipercinstirea Maicii Domnului ca Preasfinta Nascatoare de Dumnezeu, crestinismul nu ar fi decit o filosofie masochist-onirista, un delir ierarhizat si amestecat cu ritualuri fanteziste, o adorare prin ingurgitare a unui semizeu fractionat, fara sanse de conexiune cu realitatea si cu atit mai putin de propovaduire.

Hristos nu are 2 firi separate. Nu poti separa firea umana de firea dumnezeiasca din El. Hristos este o singura persoana cu natura dumnezeiasca si umana.



"Nascatoare de Dumnezeu" este o formulare, expresie, care arata un anumit aspect al nasterii: acela ca persoana nascuta este Dumnezeu.

"Nascatoare de Dumnezeu" nu se refera la faptul la intruparea lui Dumnezeu, ci doar la natura dumnezeiasca a persoanei nascute.

"Nascatoare de Dumnezeu", este o consecinta fireasca a faptului ca Hristos este Dumnezeu.

Este important sa subliniem ca Maica Domnului este mama lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu si Dumnezeu adevarat.



Iar nasterea este diferita de intrupare. Intruparea s-a realizat la zamislirea lui Hristos, din Duhul Sfant.

Orice negare dumnezeirii lui Hristos, deci si a nasterii unei persoane dumnezeiesti este egala cu Arianismul.

1.
A nu crede in sfinti inseamna sa nu crezi in Dumnezeu care umple cu harul sau vasele sale alese.
A nu crede in sfinti inseamna sa nu crezi in puterea lui Dumnezeu, care lucreaza prin oameni.
A te lepada de sfinti inseamna sa te lepezi de Moise, Avraam, Apostolii, de toti de dupa Apostoli, care prin vointa lui Dumnezeu, au primit din belsug harul Duhului Sfant, si s-au indumnezeit, prin salasluirea Duhului Sfant in ei.
Atunci cand te lepezi de un om in care Duhul Sfant si-a facut salas, te lepezi si de Duhul Sfant care este in omul acela.
Cand hulesti prin necredinta un sfant hulesti Duhul care este in omul acela.

2. Pretinsa "indefectibilitate" a Bisericii.
Este corecta afirmatia: "Biserica este infailibila".
De ce?

Pentru ca hotararile in Biserica se iau urmand modelul Apostolilor: cei luminati de Dumnezeu se aduna si iau hotarari; oamenii plini de harul lui Dumnezeu, prin care Dumnezeu vorbeste nu pot fi deparati si lepadati doar prin fraze ieftine ca ale tale.

Daca vorbele Apostolului Pavel le consideri de la Duhul Sfant pentru marea marturie de fapte pe care Apostolul le-a facut, de ce noi sa lepadam faptele sfintilor, care sunt oameni ai lui Dumnezeu, egali in putere si har cu Apostolul Pavel?

Infailibilitatea Bisericii vine din infailibilitatea Duhului Sfant, care invata, aseaza invatatori in Biserica Sa si o conduce cu putere.


O Biserica "fara cap si putere" ar fi o biserica a minciunii.
De asta protestantii nu pun deloc pret pe adevar, pentru ca ei nu au pe Duhul Sfant care sa-i conduca si sa-i indrepte la adevar.
Adevarul la ei este ce viseaza noaptea.


Asa cum Duhul Sfant este Dumnezeu din vesnicie, ACELASI SI NESCHIMBAT, la fel si Adevarul Bisericii este ACELASI SI NESCHIMBAT, de 2000 de ani.

Duhul Sfant ne invata si ne calauzeste sa nu ne abatem de la adevar.


3. Diversiunea euharistiei?
Vorbesti vorbe, poate poate te crede cineva.
Te minti singur, prin formulari magulitoare, poate poate te ia cineva drept cult si intelept.


Hristos a spus clar: "sangele Meu si Trupul Meu sunt legea noua".
Daca Hristos a pus lege noua cu trupul si sangele Sau, cine esti tu sa schimbi legea asta?


Iar daca sensul legii noi este INDUMNEZEIREA si SFINTIREA OMULUI, si DESAVARSIREA LUI, nu este normal ca noi, crestinii sa facem lucrul cel mai mare al credintei: adica sa ne apropiem de focul ce iese din HRistos? Sa il aducem pe Hristos in noi?

Suntem canibali? Foarte bine, si Apostolii au fost, si Hristos a spus ca fac bine. Nu mi-e rusine cu asta.

Diversiune? Poate pentru tine, sa arunci praf si noroi in ce nu cunosti.

Impiedica perfectionarea morala? Bine zice Hristos: "orbi care povatuiesc pe alti orbi".
Hristos a zis asa: "fiti sfinti, precum si Tatal vostru este sfant".

Asta este porunca cea mai mare, dar care poate fi implinita doar prin curatie, si moralitatea.


Dar pentru ca voi nu aveti sfintenie, faceti doar faptele formale, va laudati cu hainele voastre si cu vorbele pe jumatate fatarnice, considerandu-va drepti.
Mai bine fatarnici, pentru ca ne injurati si huliti pe noi ortodocsii.


4. Noi nu ne raportam la Maica Domnului ca la o zeita.
Dar o constim foarte mult, o "preacinstim" pentru cateva motive foarte bine intemeiate.
Ajutorul pe care ni-l da in fiecare clipa in fata Fiului ei este poate cel mai mare argument.

Ca sa nu vorbim de faptul ca si Arhanghelii o cinstesc, si ca Dumnezeu i-a randuit loc la dreapta sa, in vesnicie.

Citatul pe care il dai este opera unui analfabet in cele ale teologiei.
Filosofie masochist-onirista?
Delir ierarhizat si ritualuri fanteziste? Ritualurile noastre contin simboluri foarte critice si obiective. Nu sunt fanteziste. Dar evident, daca vorbesti prostii, poti sa o faci si in mod poetic.
Semizeu fractionat? Poate ca daca deschideai de rusine o carte vedeai care este invatatura noastra despre "semizeu fractionat".
Fara sanse de conexiune cu realitatea? Aiurezi, nu mai consuma etnobotanice.

Credinta noastra este un bazata pe un adevar permanent: "Hristos este viu, Sfintii sunt vii, Maica Dom nului este vie". Iar legatura noastra cu cerul este una vie.
Hristos vine pe pamant, sfintii vin pe pamant si sunt vazuti.
Noi nu credem in texte de pe hartii.


In loc sa arunci texte pe forumuri du-te si vorbeste cu cineva care stie ce este credinta ortodoxa, nu de alta dar te faci de rusine.

Am avut si eu, la fel ca altii, ceva dispute aici pe forum cu unii neoprotestanti ce contesta numirea de Theotokos=Nascatoare de Dumnezeu a Fecioarei Maria.

Le spuneam atunci ca e esential sa faca distinctia intre 2 termeni esentiali ai discutiei: fire si ipostas (persoana).

Cand e vorba de Maica Domnului-Nascatoare de Dumnezeu, toti contestatarii neoprotestanti fac aceasta confuzie nepermisa intre termenul fire si termenul ipostas (persoana).

Pt. economie de timp, redau mai jos una din postarile in care incercam ( atat cat imperfect imi sta in putinta) sa le spun unor neoprotestanti ce intelege un ortodox prin termenul “Nascatoare de Dumnezeu”.

Atentie deci la distinctia dintre fire si ipostas (persoana)!

Maica Domnului nu a nascut firea dumnezeiasca, ci a nascut o persoana (adica un ipostas din cele 3 ipostasuri ale Sf. Treimi), o persoana care avea deja din vesnicie firea dumnezeiasca.

Există firea dumnezeiasca existentă de la sine si prin sine. Aceasta fire divina o au din vesnicie doar 3 ipostasuri (persoane): Tatal, Fiul si Duhul Sfant.

Si există firea umana care e comuna miliardelor si miliardelor de persoane (ipostasuri) care au existat, exista si vor exista.

Niciodata nu se naste o fire, ci o persoana purtatoare a acelei firi. Persoana (ipostasul) e starea de sine a unei firi.

Una din Persoanele divine ale Sf. Treimi s-a lasat pe Sine nascuta si ca om. Acea Persoana (ipostas) a Sf. Treimi exista din vesnicie avand doar fire dumnezeiasca insa prin nastere dintr-o faptura umana, si-a mai luat o fire.

Pentru ca Intruparea sa fie cu adevarat autentica, Unul din Treime nu si-ar fi putut lua aceasta fire umana decat in acelasi mod in care orice persoana umana isi ia firea umana: adica prin nastere dintr-o mama umana.

De aceea, afirmam ca Maica Domnului e Nascatoarea lui Dumnezeu, adica e persoana umana de la care si-a luat firea umana pe care n-o avea din vesnicie. Din vesnicie, persoana a doua a Sf. Treimi avea doar firea divina, insa nu avea si fire umana cu o constitutie de om.

La momentul intruparii, firea Lui omeneasca a inceput sa existe concret in Persoana preexistenta din vesnicie.

Noi, ortodocsii, nu sustinem nicidecum ineptia ca A Doua Persoana ar fi inceput sa existe doar din momentul zamislirii Lui ca om.

Cel ce S-a lasat nascut din Fecioara Maria, preexista din vesnicie, dar nu avea si fire umana. De la Maica Domnului a luat-o.

Maica Domnului L-a nascut pe unul din Treime, nu in sensul ca Ea ar fi cauzat existenta Lui dumnezeiasca, ci doar e „cauzatoarea” existentei Lui umane (desigur in colaborare cu Duhul Sfant).

Noi nu sustinem nici o invatatura in contrasens cu adevarul ca Dumnezeu exista de la sine si prin sine. Firea Lui dumnezeiasca nu e cauzata de nimeni si nimic, in schimb firea Lui umana e cauzata, e datorata, e data, e primita de la mama Lui prin nastere, intrucat El nu o avea.

Ca sa aiba si Dumnezeu aceasta fire umana, la un moment dat al istoriei, S-a lasat nascut asa cum se nasc cei care au firea umana.

Maica Domnului I-a dat uneia din Cele Trei Persoane o natura/fire/ esenta pe care El nu o avea. Iar aceasta fire umana pe care nu o avea si-a impropriat-o in interiorul Persoanei Lui preexistenta din veci.

Repet, niciodata nu se naste o fire, ci o persoana purtatoare a acelei firi. Persoana (ipostasul) e starea de sine a unei firi.

Cand mama ta te-a nascut pe tine, ea nu a nascut firea umana, ci doar o persoana purtatoare a firii umane. Tu ai inceput sa existi doar din acel moment.

Cand Maica Domnului L-a nascut pe Unul din Treime, Ea nu a nascut firea lui divina sau pe cea umana, ci a nascut o Persoana care avea deja o fire iar prin nastere din ea si-a mai luat una.

Nu in momentul nasterii din Fecioara incepe sa existe A doua persoana a Sf. Treimi, ci El e din veci. Insa odata cu zamislirea incepe sa existe concret si ca om, trecand prin toate etapele dezvoltarii intrauterine, la fel ca orice faptura umana. Din acel moment, unul din Treime nu mai are doar o singura fire (pe cea divina), ci lasandu-Se zamislit si nascut de o mama, asa cum se naste orice om, a mai dobandit o fire (pe cea umana).
O singura persoana (ipostas) cu doua firi.


Persoana care S-a nascut din fecioara Maria este una si aceeasi cu Persoana Logosului care exista din vesnicie, doar ca odata cu intruparea, aceasta Persoana apartinand deja firii divine, se face posesoare si a firii omenesti. Aceasta Unica Persoana apartine si firii divine (alaturi de celelalte doua, Tatal si DUhul Sfant) dar apartine si firii umane alaturi de cele cateva miliarde de persoane care au fire umana.

A nega ca Fecioara Maria este Nascatoarea care i-a dat lui Dumnezeu constitutie umana, inseamna a nu recunoaste ca Una din cele trei persoane ale Sf. Treimi S-a lasat nascuta ca om de catre o fiinta umana.

Lui Dumnezeu-Treime nu i-a creat/nascut/ nimeni firea divina, in schimb una din Cele Trei Persoane ale Treimii a fost nascuta asa cum se nasc toate persoanele care au fire umana, adica dintr-o mama umana.

Maica Domnului e Nascatoarea lui Dumnezeu, nu in sensul ca Ea ar L-ar fi adus pe Dumnezeu la existenta, asa cum gresit presupun neoprotestantii, ci in sensul ca Ea L-a nascut pe Dumnezeu ca om.

Pt. ca Dumnezeu sa se faca om, trebuia sa se lase nascut, zamislit, conceput, cauzat asa cum se nasc, concep, zamislesc cei care au fire umana. Adica dintr-o mama umana.

In acest caz cu totul special, ortodoxia nuanteaza: Hristos e o singura persoana care are doua firi. Firea dumnezeiasca o are din vesnicie, fara de inceput, de la Tatal care L-a nascut, mai inainte de toti vecii. Iar firea umana o are doar din momentul in care si-a luat-o de la cea pe care si-a ales-o sa-i fie mama umana.

In Hristos se poate vorbi de doua nasteri: una din vesnicie mai inainte de toti vecii, din Tata dumnezeiesc, fara de mama iar alta, ca om, cand S-a nascut din mama fara tata (uman). De la Tatal isi are firea dumnezeiasca iar de la Fecioara Maria isi are firea umana.

Fecioara Maria nu l-a nascut pe Dumnezeu, nici n-a nascut un pui de om ce a devenit Dumnezeu, ci ea l-a nascut pe Dumnezeu-om, Dumnezeu-Cuvantul traind ipostatic ca parte a trupului ei. Din moment ce admitem prin credinta ca Iisus Hristos este om adevarat si Dumnezeu adevarat, atunci e limpede ca Fecioara Maria a unit in propria ei viata creatia cu creatorul. Copilul nascut are si fire divina, insa o are inca de la zamislire, nu dupa ce s-a nascut, de aceea Maria e theotokos.

Citat:

bob2909: Cand zici Dumnezeu Intrupat zici Dumnezeu si un trup. Pana la urma cum e, Dumnezeu a venit si si-a luat un trup sau a fost nascut la propriu ca si cum Dumnezeu s-a contopit cu fiinta umana?

Şi Cuvântul trup S-a făcut şi S-a sălăşluit întru noi; şi noi văzutu-I-am slava ca pe slava Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr. (Evanghelia dupa Ioan cap.1,v.14)

Dumnezeu se uneste, nu se contopeste cu fiinta umana. Cand spunem ca Iisus este Fiul lui Dumnezeu ce s-a intrupat, intelegem ca Cuvantul (ratiunea personala divina),se face el insusi subiectul ratiunii umane, aducand-o la deplina conformitate cu ratiunea Sa divina, deci toata natura omeneasca a lui Iisus s-a centrat in Dumnezeu-Cuvantul.

Mii de multumiri, Delia şi Ioanna!
(Acum, de voi înseninat şi mângâiat....)

Slavă lui Dumnezeu! AMIN+

Ioana, o mica nuanta daca imi permiti. Mai degraba pt. initiatorul topicului.

Cred ca ai vrut sa subliniezi ideea ca Logosul avea deja firea divina dinainte de momentul zamislirii si pe toata durata celor 9 luni cat s-a dezvolatat ca om in pantecele Fecioarea Maria si, evident, in tot restul vietii Lui pamantesti si dupa Inaltarea la cer, si nu ca ar fi incetat sa fie Dumnezeu in intervalul celor 9 luni , ori ca ar fi ‘’devenit’’ Dumnezeu de abia dupa ce
S-a nascut ca om.

Cred ca ai vrut sa zici ca firea divina o avea si in momentul zamislirii si al nasterii, nu ''inca de la zamislire'', si ca nu i-a fost anulata, fiindca aceasta fire divina o are din vesnicie, mai inainte de totii vecii si nu exista nici un moment, nici in timp, nici in afara timpului, in care Logosul sa nu fi avut fire divina.

In schimb, in momentul zamislirii, Logosul divin, Una din Cele Trei Persoane ale Treimii si-a impropriat si ceea ce nu avea din vesnicie, adica firea umana (cu constitutia ei pnevmato-psiho-somatica) pe care Dumnezeu nu o avea pana atunci, si-a insusit-o deci in interiorul unuia din cele Trei Ipostasuri ale Sale, ipostas preexistent din veci.

Asa se face ca pruncul nascut de Fecioara Maria are doua firi neamestecate, neimpartite, nedespartite, in una si aceeasi persoana, cea a Logosului divin: firea divina existenta din veci, unita fara confuzie cu firea umana pe care o are doar din momentul zamislirii.

Asa se face ca Maica Domnului se cuvine a fi numita Nascatoare de Dumnezeu, ca una ce L-a nascut pe Unul din Treime ca om, asa cum se naste orice om dintr-o mama umana.

Da, precis. Eu cu saracia si bezna mintii mele, te-am inseninat pe tine.
Stii tu cine te insenineaza.

SF. IOAN DAMASCHIN - Dogmatica (pagina 98)
 

CAPITOLUL XII

Sfânta Fecioară este Născătoare de Dumnezeu. Contra nestorienilor

Propovăduim că Sfânta Fecioară este în sensul propriu şi real Născătoare de
Dumnezeu. Prin faptul că Cel născut din ea este Dumnezeu adevărat, este
adevărată Născătoare de Dumnezeu aceea care a născut pe Dumnezeul
adevărat, întrupat din ea. Spunem că Dumnezeu s-a născut din ea, nu în
sensul că Dumnezeirea Cuvântului a luat din ea începutul existenţei, ci în
sensul că însuşi Cuvântul lui Dumnezeu, cel născut înainte de veci, în afară
de timp, din Tatăl, care există fără de început şi veşnic împreună cu Tatăl şi
cu Duhul, în zilele cele mai de pe urmă, pentru mântuirea noastră, s-a
sălăşluit în pântecele ei, s-a întrupat şi s-a născut din ea fără să se schimbe.
Sfânta Fecioară n-a născut simplu om, ci un Dumnezeu adevărat: şi nu un Dumnezeu simplu, ci un Dumnezeu întrupat. Cuvântul nu şi-a
pogorât din cer corpul, care să fi trecut prin ea ca printr-un tub, ci a luat din
ea un trup de o fiinţă cu noi pe care l-a ipostasiat în El însuşi. Căci dacă şi-ar
fi adus corpul din cer şi n-ar fi luat firea noastră, la ce mai foloseşte
înomenirea? Înomenirea lui Dumnezeu Cuvântul pentru aceasta s-a făcut ca
însăşi firea, care a păcătuit, care a căzut şi care s-a corupt, să învingă pe
tiranul, care a înşelat-o şi astfel să se elibereze de stricăciune, după cum
spune dumnezeiescul apostol: „Pentru că prin om moartea, tot prin om
învierea morţilor”. Dacă prima este adevărată, este adevărată şi a doua.
Dar dacă spune: „Primul Adam, din pământ, pământesc, al doilea
Adam, Domnul din cer”, nu afirmă că este din cer corpul lui, ci evident
că nu este simplu om. Căci iată l-a numit şi Adam şi Domn, indicând pe
amândoi. Cuvântul „Adam" se tălmăceşte: făcut din pământ; şi este
neîndoielnic că firea omului este făcută din pământ, pentru că a fost
plăsmuită din pământ. Cuvântul „Domn", însă, arată fiinţa dumnezeiască.
Şi iarăşi spune apostolul: „A trimis Dumnezeu pe Fiul Său Unul-
Născut, care s-a făcut din femeie”. N-a spus „prin femeie", ci „din
femeie". A arătat aşadar dumnezeiescul apostol că însuşi Fiul Unul-Născut
al lui Dumnezeu şi Dumnezeu este cel făcut om din Fecioară şi că însuşi cel
născut din Fecioară este Fiul lui Dumnezeu şi Dumnezeu. Căci s-a născut
în chip corporal, întrucât s-a făcut om. N-a locuit într-un om mai dinainte
făcut, ca în profeţi, ci însuşi s-a făcut om în chip substanţial şi real, adică în
ipostasa Lui există un trup însufleţit cu suflet raţional şi gânditor şi El
însuşi s-a făcut ipostasa trupului. Aceasta înseamnă cuvintele: „s-a făcut
din femeie". Căci cum ar fi fost sub lege însuşi Cuvântul lui Dumnezeu,
dacă n-ar fi fost om deofiinţă cu noi?
Pentru aceea pe bună dreptate şi cu adevărat numim Născătoare de Dumnezeu
pe Sfânta Maria. Acest nume constituie toată taina întrupării. Iar
dacă aceea care a născut este Născătoare de Dumnezeu, negreşit şi cel
născut din ea este Dumnezeu şi, negreşit, este şi om. Căci cum s-ar fi
născut din femeie Dumnezeu, care are existenţa înainte de veci, dacă nu s-ar
fi făcut om? Este evident că Fiul omului este om. Iar dacă cel născut din
femeie este Dumnezeu, este evident că este unul şi acelaşi atât cel născut
din Dumnezeu Tatăl, potrivit fiinţei dumnezeieşti şi fără de început, cât şi
cel care în vremurile din urmă s-a născut din Fecioară, potrivit fiinţei care
are început şi cade sub timp, adică fiinţei omeneşti. Acest fapt indică o
singură ipostasă, două firi şi două naşteri ale Domnului nostru Iisus Hristos.
Nu numim deloc pe Sfânta Fecioară Născătoare de Hristos. Această
denumire a născocit-o spurcatul, pângăritul Nestorie, cel cu cuget iudeu, vasul necurăţiei, pentru a desfiinţa termenul: „Născătoare de Dumnezeu",
ca supărător şi spre a necinsti pe singura care cu adevărat este mai cinstită
decât toată zidirea, pe Născătoarea de Dumnezeu, chiar dacă ar crăpa el
împreună cu Satan, tatăl său. Hristos (= uns) este şi David regele şi Aaron
arhiereul, căci demnitatea de împărat şi preoţia se ungeau. Poate să se
numească de asemenea Hristos orice om purtător de Dumnezeu; acesta,
însă, nu este Dumnezeu prin fire. Astfel urgisitul de Dumnezeu Nestorie s-a
semeţit să numească purtător de Dumnezeu pe cel născut din Fecioară.
Departe de noi de a-l numi sau de a gândi că este purtător de Dumnezeu!
Nu, ci îl numim Dumnezeu întrupat. Căci însuşi Cuvântul s-a făcut trup, a
fost conceput din Fecioară, s-a născut Dumnezeu împreună cu natura pe
care a luat-o şi care a fost îndumnezeită de El în acelaşi timp în care a fost
adusă la existenţă, în aşa fel încât cele trei: luarea naturii noastre, existenţa
şi îndumnezeirea ei de Cuvânt s-au întâmplat simultan. Şi în chipul acesta
Sfânta Fecioară se înţelege îi se numeşte Născătoare de Dumnezeu şi nu
numai din pricina firii Cuvântului, ci şi din pricina îndumnezeirii firii
omeneşti. Zămislirea şi existenţa acestora, adică zămislirea Cuvântului şi
existenţa trupului în însuşi Cuvântul, au avut loc într-un chip minunat în
acelaşi timp. Însăşi Maica lui Dumnezeu a dat în chip minunat Făcătorului
să se plăsmuiască, iar lui Dumnezeu şi făcătorului universului să se facă
om, îndumnezeind ceea ce a luat; unirea a păstrat cele unite aşa cum ele au
îi fost unite, anume nu numai firea dumnezeiască, dar şi firească
omenească a lui Hristos, cea mai presus de noi şi cea asemenea nouă. Nu s-a
făcut mai întâi om, şi mai pe urmă Dumnezeu, ci totdeauna, din primul
moment al existenţei, a existat în amândouă chipurile, pentru că de la
începutul zămislirii a avut existenţa în însuşi Cuvântul. Este omenesc, deci,
potrivit firii omeneşti; şi este a lui Dumnezeu şi dumnezeiesc într-un chip
supranatural. Mai mult, a avut şi însuşirile unui corp însufleţit, căci
Cuvântul le-a primit pe acestea în virtutea întrupării. Acestea, potrivit
ordinii activităţii naturale, sunt cu adevărat naturale.

Deoarece avem:
Premiza majora: Isus Cristos este Dumnezeu si om
Premiza minora: Sf Fecioara este mama lui Isus Cristos.

Prin urmare, Sf Fecioara este nascatoare de Dumnezeu (lat: "Deipara", gr: "Theothokos").

A nega concluzia unui silogism admitand minora inseamna a nega majora. Prin urmare, a spune "Sancta Maria non est Deipara" inseamna a nega faptul ca Isus este Dumnezeu, adica a nega uniunea ipostatica.

Necreat si nenascut este Dumnezeu Tatal. Despre Dumnezeu Fiul spunem ca este necreat, dar nascut. In Simbolul niceno-constantinopolitan, spunem despre Isus ca este o existenta nascuta de doua ori:
-in preeternitate, din Tatal
-in timp, din Fecioara Maria.

.... prin tine!....:)

Cinstirea sau supracinstirea Mariei poate fi privită ca o inovaţie ulterioară, Biserica primară necunoscând cinstirea (în sensul de cult adus) maicii Domnului. Nu există nici la apostoli, nici la mulţi dintre sfinţi cultul care mai târziu s-a dezvoltat pentru fecioara Maria. Şi pe vremea aia creştinismul nu era deloc o filosofie ... etc. Chiar şi la sfântul Dionisie Pseudo-Areopagitul, de care pomeneai cu altă ocazie, nu exista această doctrină şi acest cult; în "Ierarhia cerească" a lui Dionisie Maria nu apare deasupra ierarhiei cereşti, deasupra heruvimilor şi serafimilor, semn că pe vremea lui şi în spaţiul său de creştinism nu exista învăţătura pe care o pomenesc ortodocşii când cântă "Cuvine-se cu adevărat". Ţin minte că la un moment dat dădusem de un site sectar, al unei secte desprinse din "catolic"-ism, pe care se spunea că maica Domnului face parte din Sfânta Treime, că e o zeiţă căreia trebuie să i se aducă închinare.

N-am cuvinte!:3::3::3::3:

Sfantul Dionisie Areopagitul - Opere complete, pagina 65:

"Numai Dumnezeu stie cate ordine ingeresti sunt. Noua ni s-au descoperit trei ordine a cate trei trepte. S-ar putea ca, asa cum vor veni la existenta pentru veci miliarde de oameni, sa existe si miliarde de ingeri, de ipostasuri constiente netrupesti, pentru a cuprinde cat mai multe din intelesurile si formele de iubire ale lui Dumnezeu cel infinit si pentru ca pe masura ce vin noi si noi oameni la existenta pentru veci, sa-i aiba in grija lor prieteneasca alti si alti ingeri apropiati spiritual de unicitatea fiecaruia. Pot fi in planul nevazut din jurul nostru minti imposibil de numarat, care sa-l inteleaga pe Dumnezeu cel mai mult, sa-l laude in comun si sa se intereseze de noi. Dumnezeu nu a adus la existenta o lume vazuta si nevazuta saraca. Precum nu putem da de marginile lumii vazute, asa nu putem da nici de marginile lumii nevazute, cu atat mai valoroase, care contribuie la imbogatirea noastra spirituala din Dumnezeu, infinitul lumii si al intelesurilor. Ele isi comunica trairea mereu sporita a lui Dumnezeu si bucuria de El - cum ne-o comunicam si noi - si care e cu atat mai bogata, cu cat suntem mai multi cei ce ne-o comunicam."

Chiar dacă Dionisie nu menţionează nivelul apropierii Preasfintei de Dumnezeu, el admite posibilitatea unor existenţe superioare pe care noi nici nu ni le putem imagina. Nu ştim nici măcar dacă sînt numai nouă ierarhii cereşti sau mai multe. Diversitatea creaţiei şi a creaturilor tinde către infinit, prin bogăţia harică cu origine la Duhul Sfînt.

Probabil că lui Dionisie nu i s-a descoperit măreţia la care Maica Domnului a fost înălţată, mai presus decît Cerurile şi decît toată Creaţia, pentru ceea ce a acceptat să facă şi pentru ce s-a săvîrşit prin intermediul ei.

Eu însumi sînt uimit cum de nici în tot Patericul Egiptean, lucrare scrisă mult după zorii creştinismului, nu apare nicăieri pomenită Născătoarea de Dumnezeu ca mijlocitoare grabnică şi mult folositoare între noi şi Dumnezeu - Fiul ei şi Fiul Tatălui ceresc.

Exista un anumit progres al cunoasterii realitatilor invizibile, progres care corespunde unei pedagogii divine intrezarite de cuvintele Domnului "si multe mai am a va spune voua (apostolilor de la Cina, n.m.), dar pe care acum nu le puteti cuprinde".

Nu numai cultul marian nu a fost astfel de la inceput. Nici cultul Crucii nu a fost. Abia dupa vreo trei sute de ani de la perioada apostolica, Dumnezeu a revelat Bisericii, pe cale supranaturala, importanta Crucii.

În definitiv, nici Duhul Sfânt nu S-a coborât imediat şi instantaneu după Înălţarea Domnului, ci doar la Cincizecime. Nu cum au vrut şi poate cum s-au aşteptat primii creştini, ci după Voia Domnului.
Nici Crezul nu a fost de la început complet, ci a cunoscut un proces de constituire în istorie, fiind elaborat prin germinaţia multor sinoade, în baza mărturiilor multor sfinţi...
A fost, apoi, nevoie ca Apostolul să îşi desfăşoare cuvântul pentru ca teologia creştină să îşi ridice marile ei aripi în zborul către Veşnicie şi astfel să ne poarte şi pe noi către Împărăţie.
Dealtfel, când afirmăm că Sfânta Tradiţie are şi o componentă dinamică, avem în vedere şi continua îmbogăţire a Revelaţiei de-a lungul istoriei omeneşti, prin evenimentele din Biserică, prin experienţele sfinţilor şi ale poporului dreptmăritor.

Nostalgicii trecutului, însă, cei fixaţi în seducţia visării pe tema Bisericii Primare (pe care ne străduim cu toţii să o cunoaştem la măsura frumuseţii ei aparte, dealtfel), nu vor şi/sau nu pot pricepe desfăşurarea vădită şi necontenită a vieţii Bisericii. Poate pentru că ceva li se împotriveşte-n propriul piept?... Poate... Domnul ştie!

Dinoysie Pseudo-Areopagitul se bazează pe Tradiţia Apostolică şi pe Sfintele Scripturi, de aceea în primul rând nu apare cinstirea sau preacinstirea Mariei; pur şi simplu aceasta nu făcea parte din credinţa apostolică. Chiar şi Pavel spune în epistola către Galateni că Fiul S-a născut din femeie, dar nici nu se oboseşte să îi pomenească numele, aşa de preacinstită (ca şi cult mă refer, nu ca persoană, evident că au cinstit-o şi au respectat-o pe Maria în timpul vieţii ca pe maica Domnului, fără a îi aduce cult acesteia) era în credinţa apostolică. Faptul că avem de a face în mod evident cu inovaţii nu înseamnă în mod necesar că ar fi vorba despre vreo erezie; nu vorbeam de inovaţie în sens de erezie, dar este evident că nu făcea parte din credinţa apostolică. Nu ştiu când şi cum a apărut acest cult nefundamentat pe credinţa apostolică.

Eu nu sunt deloc împotriva îmbogăţirii revelaţiei, împotriva dinamicii Tradiţiei, ba dimpotrivă am susţinut asta chiar şi folosindu-o ca argument în alte chestiuni, dar aici când vorbim despre revelaţie şi despre descoperirea celor viitoare Hristos se referea în mod special la cunoaşterea lui Dumnezeu şi a realităţilor dumnezeieşti, a planului dumnezeiesc. Cultul Crucii exista într-un anumit sens, teologia paulină este plină de Cruce în ea, sunt atâtea epistole în care se vorbeşte despre mântuirea prin Cruce, despre răstignirea răscumpărătoare a lui Hristos, despre cuvântul crucii care este în esenţă evanghelia, despre răstignirea de sine faţă de lume şi a lumii faţă de sine.

Aici are dreptate (ma refer la chestia cu odele). Bine, nu e vorba doar de ortodocsi (aici NU ma bag, doar un ortodox are dreptul sa criitice o practica ortodoxa). Eu ma gindesc si la altii care fac ceva de acest gen...

Dar despre semnul Crucii, pe care noi creştinii ni-l facem, ce crezi?

Practici ce nu tin de invatatura Bisericii da. Aberatii si pareri personale nu. Daca cineva se declara ortodox nu inseamna ca si respecta invatatura ortodoxa.
Asa cum exista peste tot (e specific omului) exista si in ortodoxie unii care se declara ortodocsi si habar nu au invataturile Bisericii, altii care la contesta, altii care le interpreteaza gresit, unii sunt ecumenisti in sensul pozitiv, al discutiilor cu ceilalti fara ca asta sa presupuna si renuntarea la invatatura sa, ecumenisti care accepta invataturi ale altor confesiuni, extremisti si intoleranti, paranoici si adepti ai teoriilor conspitationiste... etc.
Dar nu acestia definesc ortodoxia. Nu. Ortodoxia o definesc cei care cred invataturile Bisericii, isi ghideaza viata dupa ele si se straduiesc sa traiasca in conformitate cu acestea.

Tocmai despre asta este vorba: este o parerea strict personala. Iar Biserica se bazeaza pe invataturile apostolice nu pe pareri personale.

Biserica se bazează pe Hristos, în consecinţă şi pe învăţătura apostolilor, care i-au fost ucenici.
Apare însă o problemă: dacă ar fi fost suficientă ucenicia, pentru ce Domnul a spus că Îl trimite pe Duhul, numit şi "alt Învăţător", numit "Duhul Adevărului", şi depsre Care Domnul spune "vă va aduce aminte de toate".

Imi pare că se neglijează aportul Duhului şi se supralicitează capacitatea apostolilor. Or, aceştia, fără Duhul Sfânt ar fi fost cam ca acei călători pe drumul spre Emaus... În care, doar prin Cuvântul Domnului trăiau "ardea inima în noi când El ne tâlcuia Scripturile".


Or, acest lucru are şi o altă implicaţie: nu doar atunci în Biserica Primară aportul Duhului a fost decisiv dar şi mai apoi, în întreaga istorie a Bisericii şi până în clipa când scriu aceste rânduri şi în vecii vecilor, viaţa Bisericii este insuflată de Duhul, tâlcuirile Bărbaţilor Bisericii sunt insuflate de Duhul, continuitatea şi dinamica Tradiţiei sunt prin Duhul iar nu doar prin oameni. Care sunt sfinţi tot aşa: prin Duhul. Care pe toate le plineşte.

Opiniile personale ale lui Decebal ar putea să fie sfinte, de ce nu, iar pentru aceasta cred că e nevoie de cel puţin două mari condiţii: să fie insuflate de Duhul Sfânt şi să fie unitare cu suflul întregii conştiinţe a Bisericii care, de obicei, se exprimă în sinoade dincolo de epoci şi de vremuri particulare. (Ca să nu mai amintesc aici de alte condiţii care ţin de toate roadele Duhului...)

A emite opinii de tip liber-cugetător despre Preasfânta Născătoare de Dumnezeu constituie, după convingerea mea de neclintit, nu doar o greşeală impardonabilă ci şi un semn al unei grave alienări în miezul credinţei personale. Rebeliune şi înşelare, duh eretic fără a mai fi necesară vreo demonstraţie. Aceasta întrucât Biserica, prin sfinţii ei şi astfel prin Duhul Sfânt, a descoperit deja Cine este Împărăteasa Cerurilor şi ce se cuvine să facem noi creştinii faţă de Ea. Cântările din Catavasier sunt doar un mic exemplu în acest sens.
Am chiar acum sub ochi o carte cumpărată de la librăria Sophia, cu titlul "Viaţa Maicii Domnului", în care, arhimandritul Vasilos Bacoianis face un rezumat al principalelor evenimente şi trăsături ale Preasfintei Născătoare aşa cum o cunoaştem din Scriptură şi din Tradiţia Bisericii.

Bine ar fi ca orice om care se semnează "creştin ortodox" să citească această lucrare din care, pentru a nu mai adăuga eu vreun cuvânt păcătos, mă limitez la a posta doar lista bibliografică minimală indicată la sfârşitul lucrării:
- Sfânta Scriptură
- Ceaslovul
- Mineiele
- Slujba Imnului Acatist
- Protoevanghelia lui Iacov
- Sancti Melitonis de Trasnitu Mariae, PG 6
- Sfântul Ioan Damaschin, Cuvânt la Buna Vestire, Cuvânt la Facerea, Cuvânt la Adormirea Maicii Domnului
- Sfântul Andrei Criteanul, Cuvânt la Adormirea Maicii Domnului
- Sf. Ghermanos, Patriarhul Constantinopolului, Cuvânt la intrarea în Biserică a Maicii Domnului, Cuvânt la Buna Vestire
- Epifanie Monahul şi Preotul, Cuvânt despre viaţa Născătoarei de Dumnezeu
- Sfântul Grigorie Palama, numeroase omilii
- Sf. Dimitrie al Rostovului, selecţie din Mineiul Sf. Dimitrie al Rostovului.

E inutil să comentez şi mă rezum doar la a reaminti faptul binecunoscut că Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este Ocrotitoarea cu totul aparte a călugărilor din Sfântul Munte Athos...

"Lămurit ai strălucit, Preasfântă Maica lui Dumnezeu, luminîndu-ne mintea cea întunecată pentru necunoştinţă ţinută, iar prin dumnezeiasca luminare măreţia ta vestesc, Pururea Fecioară" (Cântarea a 8-a, Catavasier, 17 aprilie)

"Ce vede tot satul, nu vede barbatul". Se intampla si profesionistilor psihologiei sa nu sesizeze lucruri evidente si pentru profani. Cum sa va spun, ca sa intelegeti ? In vremurile bune ale Sfintei Inchizitii, unii ca dl Decebal nu puteau fi subiect de ancheta. Ei erau numiti, in epoca, "inocenti". Iar inocentii nu pot avea vinovatie, orice ar fi spus ori facut.

Si tu Decebal cu toti catolicii va inchinati la statuii si asa e bine?

Doar că eu nu am emis păreri personale despre Maica Domnului, ci despre inovaţia (şi am specificat clar că nu spun inovaţie în sens de erezie) preacinstirii ei (în sensul cultului pe care de exemplu îl are azi în Biserica Ortodoxă) care nu există în cărţile canonice ale Noului Testament, ci am adus înainte poziţia unui sfânt, canonizat în Biserică, care în "Despre Ierarhia Cerească" nu pomeneşte nimic despre Maria şi cum că aceasta ar fi deasupra heruvimilor şi serafimilor; eu nu spun că nu este, eu doar am spus ceea ce se poate citi în acea carte a unui sfânt canonizat. Iar cartea a apărut undeva pe la începutul sec. VI (cel puţin asta este varianta cea mai probabilă pe care am auzit-o).

De acord. Sfântul a făcut ceea ce Domnul i-a poruncit să facă. Nu are nimeni pretenţia ca un sfânt să le facă pe toate... El răspunde necesităţilor prioritare la un moment dat în viaţa Bisericii, aşa cum rânduieşte Dumnezeu.

Au urmat apoi alţi sfinţi, alţi drepţi, alţi cuvioşi, noi soboare... Iar aceştia au primit slujirea de a ridica vălul ignoranţei noastre de pe Preacinstitul Chip al Maicii Domnului. Alţi sfinţi, altă slujire, Tradiţia îşi îmbogăţeşte firul mai departe, conştiinţa dogmatică se întregeşte, plinindu-se necontenit prin Duhul... Aşa cred.

Astăzi, comunitatea eclezială se bucură cu preacinstirea Maicii Domnului. Iar Preasfânta Născătoare de Dumnezeu ne răsplăteşte aşa cum doar Ea o poate face, mângâindu-ne, ocrotindu-ne, mântuindu-ne din nevoi, într-un cuvânt deschizîndu-ne Uşa Milostivirii, părtaşă facîndu-Se ca întotdeauna la mântuirea noastră spre Slava lui Dumnezeu.

Păi dacă Dionysie Areopagitul ar fi un sfânt care să răspundă unor necesităţi prioritare la un moment dat atunci părerea mea este că ori nu aţi citit pe Dionysie, ori aţi citit şi nu aţi prea înţeles despre ce este vorba, dar înclin să cred că nu aţi citit operele lui. V-aş ruga totuşi să aveţi mai multă delicateţe cu astfel de sfinţi nemuritori, care sunt dincolo de necesităţi de la un moment dat.

Despre alte soboare, etc nu ştiu la ce vă referiţi, nu ştiu unde şi în care sobor este definită învăţătura dogmatică că maica Domnului ar fi deasupra heruvimilor sau serafimilor. Eu nu spun că nu este sau că Biserica nu ar avea o astfel de dogmă, doar că eu nu am auzit nici soborul, nici sfântul care să fi dogmatizat aşa ceva.

Luca 1

39. Şi în acele zile, sculându-se Maria, s-a dus în grabă în ţinutul muntos, într-o cetate a seminţiei lui Iuda.
40. Şi a intrat în casa lui Zaharia şi a salutat pe Elisabeta.
41. Iar când a auzit Elisabeta salutarea Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei şi Elisabeta s-a umplut de Duh Sfânt,
42. Şi cu glas mare a strigat şi a zis: Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău.
43. Şi de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu?
44. Că iată, cum veni la urechile mele glasul salutării tale, pruncul a săltat de bucurie în pântecele meu.
45. Şi fericită este aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de la Domnul.
46. Şi a zis Maria: Măreşte sufletul meu pe Domnul.
47. Şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu,
48. Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.
49. Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfânt este numele Lui.
50. Şi mila Lui în neam şi în neam spre cei ce se tem de El.
51. Făcut-a tărie cu braţul Său, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor.
52. Coborât-a pe cei puternici de pe tronuri şi a înălţat pe cei smeriţi,
53. Pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară deşerţi.
54. A sprijinit pe Israel, slujitorul Său, ca să-Şi aducă aminte de mila Sa,
55. Precum a grăit către părinţii noştri, lui Avraam şi seminţiei lui, în veac.

Toţi sfinţii au o slujire înaintea Domnului, mai vizibilă pentru noi sau mai tainică, cel puţin o vreme. Şi toate slujirile lor sunt în Biserică.
Prin Sfântul Dionisie Areopagitul conştiinţa Bisericii a dobândit ceea ce îi lipsea în momentul acela şi a păstrat până azi şi în veci.
Cum putem rupe contribuţia unui sfânt de necesităţile/priorităţile Bisericii? Ar fi un nonsens, sper că eşti de acord.

Taina Sfântă - Naşterea Minunată
 

Transcriu din cartea pomenită, "Viaţa Maicii Domnului", cap. XII:


"Mare şi neînţeleasă minune se săvârşeşte astăzi. Fecioara naşte şi pântecele ei rămâne nestricat." (Vecernia Naşterii Domnului)
Biserica, vrînd să arate marea minune a naşterii lui Hristos, nu o numeşte simplu minune, şi nu o numeşte doar mare, ci mare şi neînţeleasă (minune).

Fecioară ŞI Maică
Fecioara naşte, devine mamă, dar rămâne fecioară.
Singura oară când s-a întâmplat aşa ceva.
Nici o femeie nu a rămas fecioară după naştere.
Nimeni nu a înţeles cum s-a întâmplat acest lucru unic, nici măcar îngerii.
"Puterile îngereşti cele netrupeşti nu au cunoscut cum s-a petrecut întruparea ta, Hristoase" (Paraclis, glasul al 5-lea).
Nici măcar Maica Domnului nu a priceput cum s-a petrecut o astfel de minune. Ea însăşi pare mirată şi minunată. Cântăm în Biserică:
"Ce te minunezi, Marie? Ce minune s-a săvârşit întru tine?" (Catismele Naşterii Domnului)

"Şi într-adevăr taina naşterii tale îi este cu neputinţă limbii omeneşti a o tâlcui" (Cântarea de sâmbătă seara, glasul al 7-lea).

Continuare, cap. XII
 

Naştere fără dureri

Întru dureri vei naşte copii (Facerea, 3,16), a auzit Eva după ce păcătuise.
Va naşte în dureri, adică durerile reprezintă toată încercarea şi chinul pe care-l simte femeia atunci când naşte,
aceasta fiind o epitimie primită de Eva de la Dumnezeu pentru păcatul ei (Sf. Ioan Hrisostom, Omilia XII la Facerea)

Însă Maica Domnului L-a născut pe Hristos fără dureri, precum a zis Proorocul Isaia:
înainte de a simţi chinul ea a născut un Fiu (Isaia 66,7).


Întru curăţie
Fecioara a născut pe Hristos fără stricăciune. Îl naşte şi întru curăţie, fără sânge.
Noi mărturisim că dumnezeiasca naştere cea din Fecioară a fost fără lăuzie.

Icoana naşterii lui Hristos redă pe deplin caracterul suprafiresc al naşterii din Maica Domnului.
În icoană, nu se prezintă Maica Domnului ca o lăuză, nici epuizată, nici întinsă,
ci îngenuncheată (icoană autentic ortodoxă),
ca şi cum n-ar fi născut, ca şi cum s-ar ruga, ca şi cum s-ar închina Pruncului ei.
Şi cum arată icoana?
Nu doar că se închină, ci se închină Pruncului din peşteră, ea stînd în afara peşterii unde este Pruncul,
căci nu a născut un om ci pe Dumnezeu-Omul şi nu era nevoie de grija ei,

şi de aceea atunci când Îl ţine în braţele sale nu Îl ţine cu ambele mâini, ci doar cu o mână;
deoarece Îl ţine în mâna sa pe Domnul Cel Atotstăpânitor, Care ţine toate.

"Bucură-te, ceea ce ai hrănit pe Hrănitorul a toate!"
(Condacul I din Acatistul Bunei Vestiri)

Ce nu inteleg eu este asta:
In Sfanta Scriptura, Dumnezeu ne spune ca Fecioara Maria a fost si este cea mai binecuvantata dintre femeile care s-au nascut si se vor naste.
Totusi, nu am vazut nici macar un vers in Biblie in care sa reiasa ca Fecioara Maria mijloceste pentru noi in fata lui Dumnezeu. Nu vreau sa trezesc animozitati, nu sariti pe mine frati crestini, o respect pe Fecioara Maria, eu ridic o intrebare, o nedumerire, eu am vazut in Biblie ca Iisus este singurul mijlocitor intre om si Dumenzeu Tatal.
Cu se face astfel ce putem avea, pe langa Iisus, "mai multi" mijlocitori" ?

„N-aveți alt mijlocitor la Tatăl în afară de Mine” înseamnă că El este singurul mijlocitor între om și Dumnezeu, fiind în același timp și om, și Dumnezeu, Singurul care este în același timp și una și alta. Și singurul care poate mijloci împăcarea omului cu Tatăl, aceasta împlinindu-se chiar în El însuși. El este cel care îl unește pe om cu Dumnezeu, îndumnezeindu-l, ridicându-l din moarte.

Dar tot în Biblie scrie: „rugați-vă și mijlociți unii pentru alții în rugăciune” (citat aproximativ). În acest sens apelăm la sfinți să mijlocească pentru noi, la Maica Domnului în mod deosebit, știind-o cea mai apropiată de Hristos, pe care L-a născut și I-a fost mereu aproape, până la jertfa Sa, când inima i-a fost sfâșiată de durere.

Sa nu uitam ca prima minune a Domnului, preschimbarea apei in vin a fost facuta cu mijlocirea Maicii Sale. Scrie in Biblie. :40: