In legatura cu avortul
 

Salutări, am o întrebare în legătură cu avortul.
Știu că este un păcat foarte mare ca o femeie să avorteze, dar cum în ziua de astăzi avem tehnologie și putem afla dacă copilul se poate naște cu malformații sau nu..ce să facă femeia? Să lase să se nască un copil bolnav, cu malformații și să trăiască după naștere maxim 10 ani și chinuit, sau să-l avorteze?
Și în legătură cu violurile, o fată dacă este violată și are de exemplu 15, 16 ani ea este terminată psihic și mai mult ca sigur nu își dorește acel copil mai ales cu acel monstru care a făcut așa ceva? Deci ce să facă, să avorteze?
Vă mulțumesc frumos !

Toader, uite ce postasem ieri in legatura cu avortul:

"De data aceasta vreau să vă spun o mică poveste. Și ea începe în felul următor:

O tânără soție însărcinată a fost dusă la spital pentru o simplă criză de apendicită. Medicii au fost nevoiți să-i pună ghiață pe stomac, iar la finalul acestor tratamente medicii i-au recomandat să avorteze copilul. I-au spus că aceasta e cea mai bună soluție pentru că pruncul se va naște sigur cu o anumită dizabilitate / infirmitate.

Dar tânara și curajoasa soție a decis să nu facă avortul și copilul s-a născut.

Acea femeie era mama mea și acel copil eram eu.

Poate sunt subiectiv dar cred că ea a făcut alegerea potrivită. Și sper că această poveste să fie un îndemn pentru acele mame care se află uneori în momente dificile, în momente de viață complicate, dar vor să-și salveze viața copilului.

Ca rămas bun vă voi cânta o melodie foarte îndrăgită de copii mei și sper că vă place și vouă și am inclus-o pe ultimul album. Cântare e frumoasă pentru că e veselă, o cântare care exprimă fericirea." (Andreea Bocelli)


http://www.youtube.com/watch?v=6QfKCGTfn3o

Preluat de pe http://www.ortodoxiatinerilor.ro/avo...ments#comments

Nota mea: Andrea Bocelli s-a nascut, intr-adevar, cu niste probleme oftalmologice si a orbit de tot la 12 ani. Cu toate acestea, a ajuns Andrea Bocelli.



Stiu ca e usor de zis si mai greu de facut, dar atunci cand exista dragoste, responsabilitate si credinta, totul se poate. Uite, eu cunosc o familie care a avut un astfel de copil, cu o boala rara, doctorii nu ii dadeau mai mult de 10 ani de trait. Insa parintii l-au tinut, i-au dat viata, l-au ingrijit si a trait 30 ani, deci cu mult mai mult decat spusesera medicii. Culmea e ca oamenii acestia sunt atei, dar tot au inteles sa isi creasca copilul si sa lupte cu moartea 30 de ani, nu un an sau doi.

Altfel, si daca nasti un copil sanatos, tot nu stii ce se va intampla cu el. Sunt atatea cazuri in care parintii isi ingroapa copiii, morti in accidente, rapusi de boli, chiar daca la nastere au fost perfecti sanatosi. Si vezi si copii nascuti cu malformatii, asa ca Andrea Bocelli, de au ajuns oameni realizati, in ciuda bolilor pe care le au.

Imi aduci aminte de Hitler. Si el tot asa a facut! Macar el a omorat oameni care erau 100% bolnavi, asa cu testele astea sunt sanse mari de esec si atunci omori un copil sanatos. Sau Dumnezeu te pune la incercare, el poate sa vindece orice, daca asa e voia Lui.

Voi ati uitat ca noi ne nastem ca sa murim? Indiferent ca traim 100 sau 200, tot vine clipa aceasta a mortii. Daca asa a permis Dumnezeu sa se nasca acel copilas cu probleme, care tot OM este, bolnavior, dar tot om, atunci noi avem datoria de oameni sa avem grija de acel prunc. Chiar daca traieste 2 ore dupa nastere, macar stii ca ai facut tot ce poti si ca pruncul a murit botezat si astfel poate sa mearga in Imparatia Cerurilor, acolo unde si noi vom ajunge daca suntem buni! Nu copilul se chinuie, caci ii da putere Dumnezeu, ci omul din preajma se chinuie caci este impietrit la inima si nu suporta pe altii care sunt diferiti de el. Chiar daca traieste 10 ani macar va avea o mama care il iubeste, se va impartasi, va simti iubirea Domnului si a parintilor si dupa se va duce la cer cu o inmormantare ortodoxa si va fi pomenit mereu. Avortatii nu pot fi pomeniti la Liturghie. Cand se face avortul ala ptr. asa zisii copii "bolnavi" ei sunt destul de mari si simt tot. Cum faci un bine cu o crima? Cu siguranta nu faci bine copilului, ci tie.

Sunt cazuri de fete care au fost violate si au ales sa nasca. Dupa ce ca e traumatizata din cauza violului, ii mai adugam si trauma avortului, a uciderii copilului. Orice avort lasa urmari asupra psihicului mamei. Oricum nu se va vindeca pana nu iarta. Are doua optiuni: ori il da spre adoptie, la o ruda sau la cineva bun, ori il pastreaza. Dar din nou, nu inlaturi un bun, cu un alt rau. Caci sa nu uitam, Dumnezeu da viata si daca ne-ar dori raul prin acea sarcina, nu ar mai lasa ca copilasii sa fie nascuti din viol. Sunt povesti peste povesti de mame curajoase care au nascut si si-au iubit copilul. Maica Siluana are o poveste tare frumoasa, un Mitropolit al Greciei era si el la un pas de avort, dar mama lui credincioasa si-a dat viata ptr. el, caci asta inseamna sa fi mama.

Avortul nu este bun in nici o situatie! Nu poti sa vi cu astfel de scuze in fata Domnului, cand sunt atea cazuri fericite si cand Dumnezeu te ajuta in orice situatie ai fi. Crucea e grea, dar ai si parte de multa bucurie. Cred ca am uitat care este scopul nostru pe acest pamant. Nu este fericirea pamanteasca, cariera, sanatatea, multi ani...nu, ci sfintenia, manturirea-si avand in vedere ca Dumnezeu iubeste pe toti oamenii si ca toti au sanse la mantuire, inclusiv copii bolnavi si cei nascuti din viol, inseamna ca scopul tuturor copiilor este sa se nasca. Nu ne putem pune noi in calea lui Dumnezeu si apoi sa spunem ca suntem ortodocsi.

Mergeti la o scoala cu copii cu probleme si apoi sa spuneti ca nu se bucura de viata. Ascultati conferinta pr.Jar din Ucraina care are grija de copii cu probleme.

Copii care se nasc cu malformatii sunt mai putin oameni?
Daca traiesti o zi, o saptamana, un an, 10 ani... nu esti om? Si pana la urma cine garanteaza ca nu va trai mai mult?
Este copilul conceput ca urmare a unui avort vinovat de ca a facut violatorul?

Toţi copiii sunt de la Dumnezeu.

Ce zici tu sunt numai argumente putin incomplete.
Mai degraba zic ca esti suparata asupra violului, care este cu adevarat un gest rau de tot, si din cauza asta iti arunci supararea asupra copilului rezultat.
Ori in momentul asta este bine sa separi ce s-a intamplat si supararea asta, de ce se va intampla.


1. Daca se naste cu malformatii si alte presupuneri ale medicilor...

Sa stii ca multe avorturi sunt facute pe PRESUPUNERI. Am prieteni la care doctorii au zis sa avorteze pt diverse presupuneri, iar copilul a iesit o minunatie. Un baiat extraordinar, cuminte si intelept, fara pic de problema.

2. Daca sunt probleme reale.

Gandeste si tu asa:
Viata crestinului este si o cruce. Ne-am asumat crucea cand ne-am botezat, cand l-am marturisit pe Hristos.
Daca primim o astfel de cruce de la Dumnezeu, suntem obligati sa o ducem.
Dar sa stii ca rugaciunea pentru copii din pantecele mamei lor vindeca multe boli.
Iar Dumnezeu ne aude totdeauna cand ne rugam pentru acesti copii.

Iar daca sunt probleme reale, atunci a fost ispita multa, venita pentru pacate mari.
Iar cel care are pacate mari si a cazut o data, nu mai are voie sa mai cada si mai rau prin avort.

Mie parintele duhovnic mi-a spus intr-un moment de mare intelepciune asa:

"Ce Dumnezeu a dat Dumnezeu sa ia!".

Pentru un astfel de copil mai bine roaga-te lui Dumnezeu sa-L ia si sa nu se chinuiasca pe pamantul asta decat sa se nasca bolnav; pentru ca mai degraba te aude Dumnezeu pentru asta decat daca tu iti murdaresti mainile cu sange.


3. Daca o fata a fost violata..
Vezi tu, violul s-a intamplat pentru ca parintii NU SI-AU PAZIT FATA.
Violurile nu sunt "intamplari", ci au cauze destul de multe si directe. Violurile nu cad din cer.

La 15-16 ani fetele sunt mature. Inainte toate fetele se casatoreau la 16 ani. Varsta asta este o varsta a maturitatii pentru fete.
Daca in ziua de azi, fetele la 16 ani bat cluburile si freaca duda prin baruri fara sa isi asume o viata crestina este problema lor.

Tu de fapt spui asa: las-o sa se mai distreze, de ce sa creasca un copil.
Dar realitatea este ca un copil sterge orice urma de suparare.


4. Chestia cu monstrul: da, este un monstru daca a facut asta.
Dar copilul din pantecele fetei este un INGER.

Si daca acest copil, conceput cum nu trebuie va fi un ingeras si o bucurie mare pentru familie?


5. De ce nu faci tu personal avortul?
De ce nu iei un cutit de bucatarie si rezolvi problema?
Ce zici, ai curaj?

Sau acum dai inapoi? Nu poti sa omori un copil tu personal, si de asta apelezi la medici?
Ti se pare cam brutal ce zic eu?

Dar sa stii ca asta este realitatea. Doctorul ia un cutit si taie copilul in bucati. Asta este un avort.


6. Zicand si din Evanghelie un argument: se cuvine sa dam viata sau sa luam viata?


Iarta-ma, dar nu sunt de acord cu asa ceva.
Peste un viol se mai trece cumva. Daca fata a fost invatata de parinti sa fie puternica o sa treaca peste el.

Dar un avort are consecinte deosebite. Avortul este un pacat greu, care te urmareste toata viata.

Primim atata fericire cata meritam.
Daca copilul are malformatii inseamna ca asa trebuie sa fie. toate trebuie sa le primim cu bucurie daca vrem sa facem voia Domnului. Daca nu, suntem niste razvratiti incercand sa construim noi fericirea. Insa apoi vom vedea ca nu fericirea am construit-o ci negura pacatului si a raului.

Cand am ramas insarcinata cu al treilea copil medicii mi-au spus: copilul are sanse sa fie sanatos 50%. Eu am avut un frate nascut cu boala Down care a murit la 18 ani. Intotdeauna am avut aceasta frica in suflet sa nu nasc si eu un copil cu aceasta boala. Pe vremea aceea nu se stia de vaccinul ce se face astazi pentru cei cu Rh-uri diferite asa cum eram eu, avand RH negativ.
Atunci am decis ca voi naste copilul. La 8 luni, inainte de termen, am pierdut apa si am ajuns la spital. Deci pe langa ca era cu risc, cu incompatibilitate de RH am nascut si inainte de termen un copil in pozitie pelviana la 8 luni.
Deci 3 factori de risc majori: boala ereditara, RH negativ si nastere prematura.
Bineinteles ca medicul a spus vom face cezariana daca nu voi naste in 2 ore pe cale normala, intru-cat copilul va muri. Am fost atat de ingrijorata incat in jumatate de ora a inceput nasterea. Nascut cu fundul inainte copilul a fost complet vanat pe jumnatate de corp, fund, spate pana la jumatate si picioare pana la genunchi. Cauza: din prima contractie am scos copilul doar pana acolo, iesise doar fundul si jumatate de spate restul, pieptul, mainile si capul ramanand inauntru iar trupul lui, partea ce iesise, nu a mai fost irigat cum trebuie. A doua contractie, l-a scos afara pentru ca medicul mi-a spus: daca nu il scoti acum va muri strangulat , daca ramane doar capul inauntru. Nu te pot ajuta, mi-a spus, nu pot trage, ca ii rup coloana. il sustin doar cu doua degete pe cerul gurii in gurita lui.

Din acest moment a fost ceva ce astazi eu numesc minunea lui Dumnezeu.
Copilul era lesinat, nici un scancet minute bune, nu stiu cat. Medicul pediatru il resuscita cardio-respirator. Dupa cateva incercari a venit la mine si mi-a spus: roaga-te la Dumnezeu ca de El depinde ca e tare sifonat si nu stiu daca va trai. Am intrat intr-o stare, nu pot explica, am inceput sa strig cu putere: Doamne ajuta-mi copilul, Doamne ajuta-mi copilul, asta in timp ce asteptam pe masa sa cada placenta. Repetam aceste cuvinte repede, si tare, repede de parca conta numarul acestor strigari. Am pierdut contactul cu ce se intampla in jurul meu: eram eu si atat, si strigaciunea mea, toata mintea mea, tot gandul meu, tot sufletul meu era tinta la Dumnezeu ceruia ii strigam ca trebuie sa imi ajute copilul.
La un moment dat o moasa m-a zgaltait strigand: hei, femeie, auzi , traieste, auzi, plange si m-am obrit brusc din strigari: un scancet slab lesinat de abia auzit si am inceput sa plang.
Nota 2. Atat a primit si 1 kg 750 gr. La cateva ora m-am dus la cabinetul medicului pediatru si am intrebat de starea copilului, ce fusese pus intr-o rezerva singur in caz de murea sa nu afecteze psihic celelalte mame. Si mi-a spus ca a avut mult de suferit, creierul nu a fost oxigenat pe perioada nasterii plus perioada resuscitarii cardio-respiratorii si s-ar putea sa aiba urmari destul de mari. Plus ca urma sa se faca teste , pentru ca arata ca un mongoloid, avea ochii oblici (semnul bolii fratelui). Mi-a spus ca 3 zile sunt decisive.

O moasa a venit la mine si mi-a zis: trimite repede acasa dupa o iconita si o cruce sa i-o pun sub perna iar eu il voi veghea aceste trei zile. Si asa am facut. Iar femeia aceea nu s-a dezlipit de langa el cele 3 zile, la capataiul lui pe un scaun. Dupa 3 zile medicul pediatru mi-a zis: e perfect sanatos, doar sa treaca vineteala si sa ia in greutate. mananca, (cu sonda fireste, fiind prea slabit), si asimileaza, si nu are nici boala ereditara, doar la chip. Nu imi explic mi-a spus, dar e sanatos.

este perfect normal, inteligent si acum e ditamai flacaul.

Avortul este cel mai mare pacat , eu consider ca este cel mai mare. Nu faceti avort , indiferent de consecinte si indiferent de motive. Si va spun eu , nu pentru ca am nascut acest copil ci pentru ca si eu in tinerete am facut avort si Dumnezeu in mare mila Lui, m-a miluit si pe mine. Cu adevarat va spun, Dumnezeu primeste cu bratele deschise pe tot pacatosul si il miluieste. M-a miluit insa raman o mare pacatoasa care a primit mila lui Dumnezeu. Fiti curati, ca mare este plansul pacatosului ce se pocaieste. Este un plans de toata viata.

Motivele justificarii pacatelor: praf in ochi, lumina falsa orbitoare. Toata viata ne justificam gesturile, gandurile, greselile, pacatele.
Ce sunt justificarile? jucarie falsa a diavolului. amagire pierzatoare, minciuna de cuget, minciuna sufletului. Noi oamenii spunem:
- Am facut avort pentru ca m- a violat.
- am facut avort pentru ca am o boala ereditara in familie
- am facut avort pentru ca medicii mi-au spus ca nu are sanse sa fie sanatos decat in procent de:.....
- am facut avort ca sunt saraca
- am facut avort ca nu sunt casatorita si mi-e rusine de gura lumii
- am facut avort ca nu vreau copii
- am facut avort ca................................................ .................................................

Priviti, toate exprima lipsa increderii in Dumnezeu care le-a facut pe toate, exprima egoismul, exprima mandria, exprima manifestarea altor pacate.
Ia vedeti ce exprima increderea in Dumnezeu, si dorinta de a respecta poruncile lui Dumnezeu, de a avea suflete curate? ce e mai bine? sa calatoresti in aceasta viata cu sufletul usor si cu o desaga usoara in spate sau cu sufletul ingreunat si cu o desaga istovitoare in spate.

Fetelor si femeilor tineti minte, ca pietroiul ce atarna de suflet si constiinta dupa o astfel de fapta uneori va poate dobori de prea mare greutate. Si va va tine sus doar plansul tanguitor de pocait si nadejdea in mila Domnului. Nu mai adunati in desaga, ca va ingeunati propriul mers prin aceasta lume. si nu uitati unde mergeti de fapt, ce cale aveti . Pentru ca nu inseamna totul aceste momente din viata, cand decideti asa ceva, vin si altele si altele pana cand ve-ti ajunge in fata lui Dumnezeu la judecata.

Pentru barbati: nu indemnati la avort indiferent de motive. veti purta aceeasi desaga, poate chiar mai mare fiind smintitor pentru sotiile voastre. Nu mijlociti pacatul, nu indemnati la pacat ca mare pedeapsa este si tot ucigas de suflet te numesti. Asuma-ti cu responsabilitate viata de familie pe care ti-ai ales-o si fi cu adevarat cap de familie si iubitor de oameni.
Iar daca va fi spre suferinta bucura-te ca poate va fi spre mantuire.

Ma iertati.

Nu am de ce să te iert.

Mulțumesc frumos pentru răspunsuri.

Ma uit si ma mir si admir ce putere si tarie au unii sa raspunda pe loc si fara dubii la asa intrebari delicate.
Eu n-as putea. Mi-ar fi foarte greu sa iau o astfel de decizie.

Pentru copii rezultati din violuri nu ma pricep. In mod normal sunt copii obisnuiti, dar mama este foarte traumatizata pe viata. Pana si biserica catolica desi este foarte severa, sta in cumpana. Este o dezbatere mai larga.
Nu au voie sa opreasca o sarcina, dar au totusi voie sa dea o pastila (spitalele catolice) care sa impiedice formarea sarcinii.

Pentru copiii cu boli genetice si cromozomiale este foarte greu de spus.

Mai intai ca ar fi o solutie la indemana tuturor de a evita astfel de suferinte.
Control genetic inainte de a te hotari sa faci copii. Macar stii ce raspundere ai.
Pe urma parintii acestor copii decid si in locul lor. Au o decizie dubla de luat.
Si fiecare este bine sa raspunda pentru el la intrebarea "a fi sau a nu fi".
Daca este in stare parintele sa creasca asa un copil, si mai apoi sau invers, daca se poate uita mai tarziu in ochii copilului si sa sa-i spuna sigura si curat: eu asa am decis pentru tine. (Cand copilul suferind poate ar fi decis altfel).

Am vazut si mame chinuite cu astfel de copii si copii care si-at fi dorit sa nu existe.

Trebuie sa fug. Dar revin sa continui ideea.

Mai bine nu. Serios.

Nu e nici o decizie de luat: orice viaţă vine de la Dumnezeu. Şi chiar dacă ar fi cu presupuse probleme, nici măcar atunci nu avem voie să ne punem noi contra lui Dumnezeu.

exista surprinzator de multi atei proviata.

ba da, violurile au cauze care nu tin de victima, in mare parte din cazuri.

In ortodoxie treaba este clara: avortul este crima,punct. Din moment ce viata incepe de la conceptie, nu se pune problema de avort. Toti duhovnicii s-au pronuntat impotriva, de ce nu ii ascultam?
Ce, nu ne da Dumnezeu putere sa ne ducem crucea? Bineinteles ca ne da, numai sa avem incredere in El si sa apelam la El, si nu la leacuri omenesti. Prea multa incredere in medicii avortisti si in gura lumii decat in Dumnezeu.

Unii copii care se nasc cu probleme se nasc asa si din cauza parintilor si a stramasilor, caci pacatele se intand pana in al 7-lea neam. Nu poti sa cercetezi asta prin stiinta. Nu toti, dar prin acesti copii unii inaintasi ai lor se mantuiesc. Pr.Boca a spus unei fete cu ceva pb. din nastere la un picior, ca are aceasta suferinta ptr. a se ispasi un inaintas de-al ei si sa nu fie suparata din cauza asta. Copii ar trebui sa fie lasati sa vina asa cum sunt, nu cred ca scuza asta "te-am omorat ca sa nu te chinui pe pamant" va functiona. Ce o sa facem la judecata cand copii ne vor intreba de ce nu i-am iubit asa cum sunt? De ce i-am omorat? O sa le suportam durerea? Nu cred. E clar ca avortezi ptr. ati fi tie bine si nu ptr. copil. Cum sa ii fie bine cand il omori? El simte tot cand este avortat. (majoritatea avoturilor se fac in jur de 3 luni si dupa, daca este prea mare se provoaca travaliul sau se face cezariana si este lasat sa moara--avorturile ptr. malformatii sunt destul de tarzii)

Nu poti stii niciodata daca are cu adv. probleme sau sunt doar speculatiile medicilor, care vad ca se avanta cu atata sete sa avorteze. Cum s-a mai zis, Dumnezeu poate vindeca copilasul si cand este in pantece. Rugaciunile mamei sunt f.puternice. S-au intamplat multe minuni. Daca chiar e, sa se nasca, sa fie botezat si miruns si impartasit, si apoi sa ia mama cutitul si sa il omoare, macar asa moare botezat si cu Hristos in el/ea. Noi nici nu stim ce se intampla cu ei dupa avort, unde ajung si asta ar trebui sa fie inca un motiv ptr. a nu face avort.

Cred ca totul se rezuma la credinta pana la urma. Si sindromul post-avort ar trebui cercetat inainte sa se spuna ca femeia dupa avort este ok. Nu, fiecare femeie sufera psihic, adica sufleteste, dupa un avort.

Inca o chestiune. Sunt si mame care isi iubesc enorm copilasii cu probleme. Se bucura alaturi de ei. Sa mergeti la scoala ptr. copii cu pb. si apoi sa spuneti ca nu se bucura si ei de viata.

De ce trebuie sa fie un om perfect sanatos ptr. a fi iubit si acceptat? Doar ptr. ca noi nu avem malformatii, nu inseamna ca suntem sanatosi sau buni. Deloc. Acei copilasi sunt ingeri, de cand se nasc pana mor. E f.ciudata chestia asta. Daca nu este ca mine inseamna ca trebuie eliminat. Pai, asta e dragoste ptr. aproapele?
L-am intrecut pe Hitler in crime si in impietrirea inimii!
*
Depinde de caz. Unele violuri ar fi putut evitate. Se mai intampla pe la petreceri/cluburi sa se imbete fata si sa se profite de ea. Sau sa i se puna droguri in bautura. Pai, ce cauta in locuri dastea ciudate? Apoi, vestimentatia este de multe ori f.indecenta, poarta costume de fete usoare. Unele cazuri, nu toate.

Apoi, din cate am cercetat, multe violuri si abuzuri sexuale(copii) se datoreaza pornografiei. Mintea omului este asa de virusata, ca ajunge sa confunde dragostea adv. cu ce vede prin filme. Apoi, este educatia sexuala care se face in scoli, educatie bazata pe cercetarile facute de pedofilul Kinsey. De la el pornesc toate defapt. Inaintea lui, legile erau f.aspre si femeile si copii erau mult mai protejate. E un intreg subiect. :))

Mai este un lucru de spus in cazul asta.

Educatia pe care parintii trebuie sa o dea copiilor.

Fetele si baietii trebuie educat in familie, ca daca "gresesc" si au o sarcina, sa vina la parinti sa fie ajutati.

Cu siguranta ca se gaseste o solutie, dar sa nu omoare copilasul. Se va gasi o solutie sa fie crescut, este tot un suflet.


Parintii sa-si invete copiii in mod obligatoriu ce sa faca in aceasta situatie, cu blandete, sa le explice ca ii vor ajuta.

Cred ca daca parintii ar face acest lucru, foarte multe avorturi facute de tineri ar fi evitate.

Numai cine a trecut prin asa ceva, poate spune cu adevarat ceea ce a simtit atunci si ceea ce simte acum. Si numai acela poate povesti fara dubii cele simtite.

Mama daca e crestina cu adevarat stie ca trebuie sa iubeasca si dusmanii deci si pe violatorul sau. Cum am spus, justificarile au radacina in propriile pacate, adica nu poti iubi aproapele care iti face rau - desi asta trebuie sa realizam daca vrem sa iubim fara partinire si sa fim urmasi cu adevarat ai lui Hristos. Stiu ca e greu, si cum spunea gPalama fara educatia crestineasca din familie, fara o samanta buna, se ajunge mult mai tarziu la intelegere , dupa ani de suferinta.

Copilul suferind nu poate sa decida altfel decat daca isi doreste propria moarte sau inexistenta. ideea aceasta ca viitorul copil iti va reprosa ca l-ai adus pe lume este complet gresita si se poate intampla doar daca nu a primit la randul lui o educatie crestina. Daca mama e chinuita cu un astfel de copil trebuie sa accepte crucea ce o are de dus pentru ca stie Dumnezeu de ce le-a pus-o in spate.

Mama mea a crescut pe fratele meu cu boala Langdon Down, sindromul Down. A fost foarte greu, la 4 ani a mers in picioare si nu a vorbit corect niciodata. Nu tinea minte nimic, si daca il puneai sa numere pana la cinci le spunea total anapoda. Nu s-a putut juca niciodata afara cu copiii pentru ca arata ciudat si pentru ca nu avea tinere de minte. Nu a fost niciodata la scoala, pe vremea aceea nu existau scoli speciale.
Si totusi inainte de a muri, in pragul varstei de 18 ani, cu o zi inainte, a vorbit perfect , a tinut minte tot ce spunea si a cerut curat si corect exprimat fotografiile tuturor celor din familia sa (fiind la spital in alt oras) ca sa isi ia ramas bun. A plans mult privind fotografia surorilor lui, a mea si a sorei mele, a fratelui meu cel mai mare, a mamei, a tatalui si a spus ca isi ia ramas bun si ca ne iubeste.

Cred ca a meritat sa traiasca si mai cred ca e totusi langa Domnul in rai, neavand pacate prea multe.

Presfintitul Ambrozie, episcopul Giurgiului ne-a povestit ca mama sfintiei sale a vrut sa il avorteze (nu a precizat motivul). Nu stim ce planuri are Dumnezeu cu pruncii pe care chipurile "nu ii dorim"... Si apropo de asta, niciodata sa nu incurajati pe cineva la avort pentru ca luati asupra voastra mare pacat...
Si eu cand eram insarcinata cu Nicolas mi s-a spus, ba ca nasc prematur, ba ca nu mai am lichid amniotic, ba ca nu o sa mai tina colul si... fel de fel... Si pana la urma am un copil sanatos, voios, voinic.
Tehnologia... e si ea subiectiva. Ne poate insela oricand!
Am vazut o icoana extraordinara in Israel, dar nu imi amintesc exact in ce biserica pentru ca am fost in foarte multe locuri... Era icoana Domnului Iisus tinand in mana un pui de om insangerat, pe care il plangea cu lacrimi amare... De cate ori aud cuvantul "avort" imi vine in minte acea imagine...

Eu nu sunt pro-avort. Iubesc copiii.
Si totusi exista anumite probleme pe care nu le inteleg si nu m-as putea pune in locul altei persoane.

Exista atea cazuri individuale.

Mai intai nu inteleg ceva: parintii carora Dumnezeu le da copii cu probleme or avea pacate de ispasit, dar copiii ce vina au? De ce ii trimite Dumnezeu in halul acela?

Sunt handicapuri si boli mai usoare, cu care se poate trai totusi cat de cat normal (un orb, sau un surdo-mut).
Dar sunt boli si handicapuri oribile. Acesti copiii se chinuiesc, nu au o viata normaa si candva pleaca parintii lor si cine ii mai ingrijeste? Ajung in camine, vai de mama lor.

Societatea de azi (pretutindeni) nu este inca nici acum pregatita sa preia astfel de oameni. Sunt priviti cum se stie, nu exista gradinite si scoli speciale, nu sunt sprijiniti parintii, etc.

Am vazut parinti cu astfel de copii.
Nu stim noi ce este in sufletul lor si al copiilor.
Am vazut si copii (la televizor) care se simteau atat de rau si marginalizati si neputinciosi incat isi doreau sa nu fi fost adusi pe lume, sa moara. Educatia? Copiii aia isi doreau sa arate si ei ca ceilalti, sa duca o viata normala.
Oare ce educatie trebuie sa le dai? Ce trebuie sa-i inveti ca sa reziste?
Nu toti au taria sufleteasca, nu toti sunt la fel.

Poate o intrebati si femeia de pe forum (d-na Bogman parca o chema) care si-a pierdut de curand fata handicapata, ce viata au dus si ea si fata si restul familiei. Oare cum o fi educat ea pe fata ei handicapata si bolnava si ce-i spunea?

In general nimeni nu-si doreste sa avorteze, iar daca iti doresti un copil, nici atat. Dar eu nu stiu ce simte si poate fiecare.
Sa ai puterea sa ingrijesti ani, zeci de ani astfel de copii, neglijandu-te pe tine, si poate si pe alti copii sanatosi. Sa nu ai cum sa ajuti acest copil chinuit.

Nu stiu, poate sunt femei care avorteaza ca sa le fie lor bine.
Nu stiu daca in cazul unui copil handicapat/bolnav egoist este sa vrei sa-i aduci pe lume sa se chinuiasca/moara, sau sa nu-i faci.
Nu poti sa intrebi copilul. Nu stii parerea lui. Aici este problema mea.

Vad ca aici este multa lume care este impotriva medicilor cu toata puterea.
Si ma intreb atunci de ce se mai duc la ei.
Nu vor sa tina cont de indicatiile si parerea lor.

Eu nu stiu. Explicatiile voastre ma chinuie. Pe de o parte le inteleg, sunt de acord, pe de alta parte imi vine sa va zgaltai.

Hai ca Dobrin a povestit caz din familia ei si cu pruncul ei. Dar in rest nu ati trecut prin situatia de a avea un copil.

Mai intai rugati-va sa va dea Dumnezeu sa nu aveti de luat o asa decizie, sa va dea un copil, sau mai multi, sanatosi.

Si pe urma cred ca cel mai bine este sa ne gandim bine inainte de a face copii.
Sa mergem sa ne controlam genetic. Sunt situatii de nici nu stim ce purtam in noi. Doamne fereste. Noi suntem sanatosi, dar purtam anomalii genetice sau cromozomiale. Si sa ne punem din vreme intrebarea.

Da, medicii mai gresesc, Dumnezeu ne ajuta. Dar noi chiar n-avem nici o raspundere, nimic de facut?

Sunt impotriva avortului, clar. Dar in situatii de boala, sau handicap, sau viol nu pot sa ma pun in pielea altuia.
Fiecare trebuie sa decida pentru sine si copilul sau.
Pe mine ma doare sa vad copii bolnavi, sau handicapati.

@Sophia
Mai intai nu inteleg ceva: parintii carora Dumnezeu le da copii cu probleme or avea pacate de ispasit, dar copiii ce vina au? De ce ii trimite Dumnezeu in halul acela?

Nu este treaba noastra sa judecam daca au avut sau nu pacate mari... Iar dreptatea noastra inaintea Domnului, stim foarte bine, ca este asemenea unei carpe lepadate...
Ceea ce noua ni se pare a fi nedrept, nu este asa si in ochii Lui... Trebuie sa ne supunem regulilor si sa nu mai cautam scuze si interpretari. Astfel de copii cu probleme pot veni si in familiie puternice, care pot sa ii creasca si sa se mantuiasca si altii prin dragostea si chinul pe care il suporta in acelasi timp.

De completat la fraza aceasta eu vad urmatoarele: de ce ii trimite Dumnezeu in halul acela?

care hal?
Handicapurile pe acest pamant nu sunt handicapuri sufletesti. Nu vor fi dincolo suflete cu handicap. ci din contra niste ingeri ce se vor ruga pentru cei care i-au dat viata, i-au ingrijit si i-au iubit.

@sophia:
Nici în caz de viol sau de boli handicapante ale fătului problema nu se rezolvă ucigându-l. Violul rămâne ca atare, și trauma lui, iar ce s-a conceput este o ființă nevinovată. Ce vină are el că tatăl l-a conceput prin violență?
Femeia care-l poartă vrea să uite, și atunci recurge și ea la un act de o și mai mare violență, ucigându-și copilul. Își dă în felul ăsta iluzia că violul nu s-a întâmplat, vrea să șteargă amintirea lui, însă prin minciună și printr-o altă violență.
Tu te chinuiești din cauză că nu îți este clar că embrionul, fătul, este deja ființă vie, pui de om. Te situezi la mijloc între concepția creștină și cea atee asupra vieții, care nu consideră avortul ucidere. Asta e ceea ce te sfâșie. În momentul în care te vei hotărî pentru poziția 100% creștină vei ști foarte clar și nu te vei mai chinui.
Nu putem sluji la doi stăpâni.

Desi sunt in parte de acord cu prima parte, cu a doua nu.

De parca violatorii nu ar fii existat inainte de pornografie. XXX sau nu, violatorii nu sunt intregi la cap. Faptul ca acum avem diverse tubeuri nu schimba situatia. Un om stabil psihic nu va viola, indiferent ce ar fii vazut la TV.

Si fara :)) . nu se cuvine.

":))" in sens de ras trist ptr. situatia actuala, nici decum de amuzament.
Nu contesta nimeni ca inainte nu erau violatori, dar ptr. asta primeau pedeapsa cu moartea. Acum dupa cativa ani sunt lasati liberi.

Sa stii ca pornografia schimba mintea omului. Tot ce vedem noi intra in subconstientul nostru si putem sa accesam mai tarziu. Avem o paleta f.vasta. Daca un barbat a vizionat pornografie toata viata, de cand era adolescent si pana in prezent, tot posibilul sa vada femeia prin prisma acelor imagini. Sunt statistici care indica ca violurile au crescut ca numar. Barbati care din cauza pornografiei isi numesc fetele "papusi". In Playboy si in inca 2 reviste ptr. barbati au fost publicate animatii cu copii care voriau sex, poze cu copii in pozitii aiurea, minore, fete care sunt costumate sa arate ca niste fetite. Playboy a dat in judecata femeia care a scos la lumina aceste imagini cu copii si au pierdut, in Olanda, tara pedofililor.

Chiar spunea o fata ca a fost fortata de un tip sa ii faca sex oral si ala i-a spus ca a crezut ca femeilor le place, ca asa a vazut in filme.

Nu poti sa negi ca nu are o influenta si treaba asta, caci are. Un om impatimit poate sa faca orice. Eu vb. de cauze , ce determina un om sa violeze, caci trebuie sa fie ceva, nu se naste nimeni cu gandul de a viola si a face rau.

aici sunt cateva informatii si poze:
Playboy’s Global Marketing of Tweens to Supply the Global Sex IndustryStudy Reveals Porn Magazines Promote Sexual Abuse of Children
Sunt mai multe informatii pe ambele site-uri, daca doriti sa aprofundati.
si aici: Virgiliu Gheorghe - Pornografia, maladia secolului XXI
https://www.thepinkcross.org/

Nu prea merge treaba asta: "eu te-am facut, eu te omor", cum mai spun parintii copiilor cand fac boacane. Nu noi facem copii. Parintii pun bagajul genetic, formeaza corpul, dar suflarea de viata o da Dumnezeu. In clipa in care cele doua seminte se unesc pune si Dumnezeu suflet acolo, este in acelsi timp, nu dupa. Din moment ce are suflet de la conceptie este clar ca este crima si daca este omorat dupa 48 de ore.(pilula de a doua zi) Nu merg scuzele si presupusele probleme.

Stiti povestea pictorului de icoane si Biserici care nu avea maini?(Rusia) Stiti povestea lui Mario,acelui copil bolnav din Grecia, care a dat bucurie tuturor colegilor lui? (http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=16163)

Dumnezeu ne da putere si bucurie sa ne ducem Crucea. Cu El se poate sa faci orice. Oricum, cine a spus ca mantuirea e usoara?

Cunosc un caz in care copilul am inteles ca a fost conceput in ziua de Invire... Aceasta fetita este malformata total... e asemenea unei mumii... slaba, si foarte deformata. Nu se poate misca insa este total lucida. Tata ar fi venit beat in acea si zi... mama a ramas insarcinata. Acum fata are 20 de ani. De 20 de ani este in acest stadiu insa este ingrijita cu multa dragoste de mama ei. Incearca sa ii ofere ce e mai bun,.asemenea oricarui parinte... Aceasta este crucea acestei mame. Nu doreste moartea copilului ei, eesi se chinuieste foarte tare cu ea. Din contra vrea doar binele ei si sa ii fie alaturi cat mai mult timp. Ar trebui sa ne gadim de doua ori inainte de a decide daca e drept sau nu... Si cu un animalut de casa te straduiesti... sa.l ingrijesti sa ii oferi o bucata de paine. Cu atat mai mult cu un copil... oricum ar fi el trimis...

Dobrin7m, nu vreau sa te descurajez, dar oxigenarea redusa a creierului la nastere poate duce mai tarziu in viata la un mic retard. E imposibil de spus cand copilul inca e mic, dar de multe ori acest lucru lasa urme grave incepand cu adolescenta. Asa i s-a intamplat fratelui prietenei mele. Acum are 34 de ani dar are o minte de 8. Si din pacate nu iti poti da seama decat tarziu. Sper sa nu fie, Doamne fereste, cazul micutului tau si iti multumim ca ai impartit povestioara cu noi, e de-a dreptul o minune! Sper ca micutul si-a revenit complet si e jucaus si indragit de toata lumea! Domnul sa va aiba in paza!

On topic: Multe fete/femei spun ca ar face avort, si eu in anii mei de adolescenta eram pro avort (desi nu am facut niciodata pentru ca inca nu am avut parte de niciun fel de sarcina), dar asta pentru ca nu ma puneam in fata faptului. Daca as ramane insarcinata, sunt 100% sigura ca inimioara nu m-ar lasa sa-i fac ceva rau puiutului meu. Si daca ar fi neasteptat, mami si tati mereu il vor astepta cu bratele deschise. Un copilas e o minune de la Dumnezeu, simplul fapt ca doi oameni se unesc si se intampla aceasta minune ma lasa fara cuvinte! Cat de binecuvantata e o noua viata! :) Ar trebui sa ai inima impietrita sa ai curajul sa faci asa ceva...

@Camy Nu ai prins aceasta fraza:

Deci e baiatul e mare acum, nu e mic :). Plus ca, Dumnezeu face mereu minuni, mai ales cand are o mama credincioasa care se roaga ptr. pruncii ei. Dumnezeu nu tine cont de calculele medicale.
*
Copilul ar trebui sa fie primit, nu dorit. Sunt doua chestiuni diferinte, poti fi dorit, dar sa nu te simti acceptat de ai tai.

Uite cazuri din astea eu nu pot sa inteleg. De ce a stat femeia aia sa o batjocoreasca sotul. Si probabil ca n-a fost o situatie singulara?
De ce nu a plecat de acasa, la biserica undeva.
De tata nici nu mai vorbesc...
Copila asta acum ce vina are cu asa parinti?
De ce nu se gnadesc oamenii inainte sa procreeze?
Asta este primul pas totusi. Asemenea drame se pot evita.

Ma critica cineva mai sus ca lupta mea este intre biserica si ateism si cum pot sa gandesc in felul in care o fac.
Mie imi este mila de copiii acestia. Ma uit la ei si ma cutremur.

Si ba da, eu consider asta si handicap sufletesc. Ei nu pot fericiti ca ceilalti. Nu se pot juca normal, sufera prin spitale, operatii, sau mai stiu ce tratamente si chinuri. Nu pot iubi/fii iubiti sa formeze si ei o familie, sa faca si ei prunci, nu pot intelege frumusetile vietii, nu pot sa-si realizeze visuri.

Depinde boala/handicap.
Si mai apoi cand se duc parintii? Cine ii ingrijeste?
Multi sunt dati de mici in camine speciale si orfelinate.
Stiu un caz in care mama avea doi copii, iar cel mare cu mari handicapuri din cauza unei boli pe care a avut-o ea in timpul sarcinii. A devenit periculos pentru ea si fratele lui, n-a mai putut si la dat la un camin.

Un copil de violator va stii toata viata ce tata are si se va rusina. Macar de nu ar mosteni problemele lui.

Si nu stiu totusi cata iubire mai poate da o mama unui copil cu probleme si cum se poate imparti daca mai are si altim copii. Si aceia vor suferi, fiind neglijati sau implicati.

Sigur ca se invata cu timpul in situatia respectiva, dar este o trauma si pentru ei pentru toata viata.
Si ei vor avea frica sa faca la randul lor copii, sa nu se repete istoria.
De asta exista medici geneticieni...

Si ma intreb ceva:
Adineauri am citit pe alt fir cata mila au oamenii de animalutele lor de casa. Decat sa le vada suferind, chinuindu-se, le sacrifica.
Eutanasia la animale este permisa. De ce? De ce impuscam un cal numai pentru ca are o rana, sau o fractura?

De fapt ce este in sufletul vostru si pe cine iubiti?
Eu ii iubesc pe toti. N-as putea sa ucid pe nici unul.

Ma uit si vad cazuri de copii care sufera cu stoicism chinuri enorme, o viata.
Si mi-e atat de mila de ei!

Parintii au posibilitate sa evite aceste chinuri.
Ma gandeam la cazul lui Dobrin - poate ca era mai bine sa faca cezariana de la inceput. De ce a riscat? De ce s-a incumetat medicul la asa risc pentru copil?

Sigur nu putem judeca pe altii. Dar purtam o responsabilitate pentru viitorii copii. Noi le dam copiilor suferinta.

Nu putem totusi judeca pausal. Numai Dumnezeu stie raspunsul. El stie de ce da asa. Poate si preotii pot sfatui. Noi n-avem dreptul.

Sophia, Sophia...
Să ştii că porţi inclusiv vina cuvintelor smintitoare pe care (vrând-nevrând) le scrii pe aici!

Apropos de prima din multele idei dezvoltate de tine în postarea de mai sus: ştii care-i singurul caz în care îşi poate lua unul din soţi lumea-n cap şi părăsi (creştineşte) casa?
Evident că nu, altfel n-ai fi scris ce ai scris. Te invit să-l cauţi şi să meditezi asupra lui!

Sophia, nu ca să te critic te întreb, ci ca să ajungi singură la un răspuns clar: De când începe mila pentru ei? De când se află în pântec, sau numai după ce ies?

Eu înțeleg că te cutremuri în fața suferințelor care îi așteaptă. Dar suferința se duce cu Hristos, și cu El este mântuitoare. Iar a o curma prin moarte este cu totul necreștinește. Ar trebui să fim de acord și cu eutanasia sau sinuciderea, în cazul ăsta.

Mulți din cei născuți cu handicapuri sau care au dobândit boli chinuitoare au mulțumit lui Dumnezeu pentru că i-a adus la viață. Iar viața asta este, oricum, foarte trecătoare și doar pregătitoare pentru cea veșnică

Ti cum vezi problema? Ce ar trebui sa faca o femeie cu un astfel de sot?

Să facă ceea ce ne învaţă Biserica şi duhovnicii noştri: să-şi ducă crucea şi să se roage pentru soţ. Valabil şi pentru soţul ce se roagă pentru soţie.
Nu să dea bir cu fugiţii.

Nu reusesc sa te inteleg. Cum adica suferinta se duce cu Hristos?
Si ultimul paragraf nu-l cred.
Or fi oameni cu credinta in Dumnezeu dusa la maximum. Altfel nu cred.

Of mai oameni buni, eu nu stiu cum scrieti voi ceea ce scrieti. Cata forta trebuie sa aveti ca sa scrieti asemenea lucruri!

Adica pentru voi viata asta de pe pamant este egal cu zero. Si daca e asa, de ne ce ne mai zbatem? Mai bine stam intr-o pestera si ne rugam cu totii si atat. Ce mai trebuie sa muncim, sa facem case, fabrici, ogoare etc.?
La ce ne mai trebuie stiinta, facultati, scoli, medicina, teatre, muzica, sport?

Daca viata de aici trebuie sa fie numai o suferinta.
Oare chiar asa vrea Dumnezeu? Sa ne batem joc de ea, fiindca suntem muritori?
Nu cred. EL ne da o viata de care trebuie sa avem grija si s-o ducem asa cum trebuie. Este talantul nostru din care trebuie sa facem ceva. Ce va fi in viata celalata nu e treaba nostra, ci a lui Dumnezeu. Noi nu stim.
Mantuirea nu o facem creindu-ne suferinte in plus, ci traind cuminte si fara pacat (pe cat posibil).
In ortodoxie nu exista autoflagelarea din cate stiu...

Eu am spus ca nu trebuie sa curmam vieti. Dar avem dreptul, voie sa le dam nastere asa? Sa ne batem joc de viitoarele fiinte?
Au parintii voie sa faca orice? Nu au nici o raspundere asupra copiilor. Doar sa-i toarne?

M-a miscat nu demult mesajul unei fetite la televizor, intr-o emisiune.
Era o tema ceva de genul: "Copii cu orice pret?"
Fetita asta a fost facuta de un tata foarte in varsta (cam pe la 60 ani). Mama nu stiu ce varsta avea, dar era mai tanara.
Fetita asta si-a iubit tatal mult, dar nu a avut copilarie. A trait mereu cu spaima ca acesta va muri, apoi s-a imbolnavit si dupa vremuri de ingrijit acasa, a fost dus la azil (un soi de dementa). Ea a plecat o vreme de acasa, pe la 15 ani, la o alta familie in strainatate, pentru ca nu mai putea.
Traia cu spaima, mama ocupata, doar ingrijeau pe tata, nu puatea invita prieteni, duce o copilarie normala.
Si a rugat oamenii din sufletul ei sa nu mai faca prunci de la o anumita varsta.
Ca nu este bine pentru copii.

Depinde mult de la caz la caz.
Un barbat a spus ca el este in putere si n-a avut curaj sa procreeze pana la varsta aceea (tot pe la 60 ani), din diverse motive si era fericit cu fetita lui.

Nu stiu, mi se pare ca parintii sunt mult prea egoisti. Uneori ma gandesc si la mine ca eu tare mi-am dorit copii si sufar ca nu-i am. Dar poate ca ma gandesc numai la mine. Poate ca este mai bine pentru ei ca nu i-am avut.

Nu stiu. Am spus, eu nu pot gandi asa clar si dur ca voi.
Si da, mi-e mila de copil si cand este in burta mamei.
Dar copilul nu are alternativa, pe cand mama si tata o au: sa nu se duca in pat. Sexul nu este numai o placere...ci si o raspundere.

Iar cu medicii care dau verdicte...si ei au rapsunderea si datoria de a o face, de a spune un adevar. Pe urma tot ei trebuie sa plateasca.

Eu sau tu sau altul n-o fi de caord, sau o fi de acord cu multe, dar oamenii in cauza tot isi iau deciziile.

Incearca tu, sau altcineva de aici si stati in fata unei mame, chiar si a unui tata caruia i se spune ca ii va muri copilul, sau se va chinui groaznic pe lume.
Spune-i ca asa este bine, spune-i ceea ce-mi spui mie. Va intelege? Va sari intr-un picior de bucurie? Si daca iti va spune ca nu paote sa-l creasca si-l duce la leagan? UIte-te in locul ei/al lui si spunei "Fa-l si i creste-l asa cum e, poti tu sa mori de suferinta si neputinta!" Ai puterea?

Ia tu decizia in locul lui/ei! Poti?
Cum ii putem ajuta pe acesti oameni? Ce facem cu acesti copii?

Ne rugăm pentru ei.

L.E. Te rog să-mi spui dacă ai citit (obsesia mea!) şi înţeles catehismul ortodox. De pe net sau (de preferat) dintr-o carte tipărită cu binecuvântare arhierească.

NU este asa. Preotul meu mi-a spus altfel.
Mai citeste si scripturile. Sunt permise divorturi in anumite cazuri cand unul este foarte pacatos si il trage si pe celalalt dupa el.

Si cred ca tot n-ai inteles la ce m-am referit eu: femeia nu este datoare sa stea in pat odri de cate ori vrea sotul. Sexul nu este obligatoriu in casnicie. Ca se cheama atunci viol. Si nu se face sex in noaptea de inviere nici daca-ti cere sotul cu bata.

Omul credincios duce suferința cu Hristos, căci știm că El S-a făcut om și a suferit mult ca om, învățându-ne și pe noi să ne ducem crucea și, mai ales, arătându-ne că nu ne lasă niciodată singuri în suferință și ne trimite mângâiere, chiar și bucurie. De aceea mulți au putut să spună că sunt mai fericiți și prețuiesc cu adevărat viața abia după ce au trecut printr-o mare și îndelungată suferință (cum ar fi N. Steinhardt).

Iar pentru ultimul paragraf am exemplul unui om care a trăit 30-40 de ani din câte îmi amintesc și care avea o boală rară și cumplită: nu avea piele, tot corpul său era o rană deschisă, iar mama îi schimba zilnic bandajele. Nu știu dacă ai văzut documentarul, însă omul acesta era senin și îi mulțumea pentru toate lui Dumnezeu.

Sunt de acord cu tine când spui ca oamenii să se gândească înainte de a face copiii. Dar momentul până la care se pot gândi este zămislirea. Atunci copilul e gata făcut. Chiar tu spuneai pe un topic despre momentul în care Dumnezeu dă viață unui om nou.
Deci dacă, așa cum în alte vremuri vedeai doar la nașterea copilului că are handicap, părinții erau puși în fața faptului împlinit, se confruntau cu o dramă pe care trebuiau să o ducă încredințându-se lui Dumnezeu și nu se gândeau să-l omoare, acum care e diferența? Doar că putem ști cât el este încă în pântec că e posibil să fie bolnav?

Iar uneori această boală/ handicap cu care se naște e din vina părinților, care nu se roagă înainte de a-l avea și pe timpul sarcinii, duc o viață despărțită de Dumnezeu.

P.S. Nu am vrut să dau de înțeles că viața asta nu contează pentru că este trecătoare. Contează foarte mult, pentru o veșnicie. Suferința, însă, este relativă, ea durează o vreme, are fără doar și poate un capăt. Nu trebuie nici s-o dorim, dar nici să facem compromisuri (a se citi păcate) evitând-o.

Și pentru că găsești că dacă suntem tranșanți suntem duri. E vorba de viață și de moarte aici, și trebuie să fie foarte clar. De fapt, nici tu nu negi că fătul are viață. Și atunci, cum să-i dai moartea evitând duritatea? E adevărat, oamenii încearcă să evite cuvintele clare, să nu numească avortul pruncucidere, ci întrerupere de sarcină, să evite cuvântul clar în favoarea unuia care ascunde, mincinos, o crimă. Nu ne este de folos să ne mințim. La Judecată adevărul nu va mai putea fi ascuns prin vorbe.