La multi ani, Mame !!!
 

Iaca am aflat si eu azi ceva nou : (nou pentru mine) : azi de Buna Vestire este ziua mamei. In primul rand, La multi ani celei mai de pret mama, Sfanta Fecioara Maria, mama tuturor, si La multi ani mamelor din lumea asta. A fi mama este cel mai de pret lucru de pe lumea aceasta.

Minunate mame,caci fiecare femeie poarta in ea miracolul iubirii materne,fie ca in acesta minunata zi sa-i urmati celei mai sfinte intre femei,Maica Domnului,si sa insotiti bucuria din rugaciunea dvs cu ceea ce Ea a inaltat catre Dumnezeu,lauda caci putini oameni astazi mai ridica laude catre Dumnezeu pentru toata dragostea,mila,grija si indurarea Sa.Insa voi las cuvintele mele sarace in umbra si voi aduce in fata,asa cum merita, cuvintele Maicii Domnului,dorindu-va in acesta zi ca in fiecare clipa cand sufletul,prin Duhul Sfant,va cheama la rugaciune sa calcati pe urmele Maicii si sa-l laudati pe Domnul.

,,Măreşte sufletul meu pe Domnul.Şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu,Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfânt este numele Lui.Şi mila Lui în neam şi în neam spre cei ce se tem de El.Făcut-a tărie cu braţul Său, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor.Coborât-a pe cei puternici de pe tronuri şi a înălţat pe cei smeriţi,Pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară deşerţi.A sprijinit pe Israel, slujitorul Său, ca să-Şi aducă aminte de mila Sa,Precum a grăit către părinţii noştri, lui Avraam şi seminţiei lui, în veac."(Luca 1:46-55)

-la multi ani mamelor crestine !- in primul rand

-este bine sa sarbatorim aceasta zi crestina si nu 8 martie care este o zi comunista

Nu ma deranja faptul ca 8 martie e o zi comunista, dar chiar ar fi frumos sa fie sarbatorita ziua mamelor de Bunavestire. Ar putea Biserica sa o sarbatoreasca ca ziua mamelor crestine... si incet, incet, poate se impamanteneste. E plina de semnificatie aceasta zi...

bine ca se sarbatoreste macar.

Si eu as fi de acord , ca azi sa se sarbatoareasca ziua mamei.. dar cu o conditie : sa se puna accent pe "crestina" pentru ca , altfel s-ar transforma (de-a lungul timpului) in ziua femeii si in cele din urma sa se faca petreceri deşăntate cu bautura,baieti frumosi,mancare multa,dansat pe masa (asa cum se face -pe alocuri de 8 martie).

pentru ca in mod clar proprietarii de cluburi nu capitalizeaza de pe zile sacre si le pervertesc(cum ar zilele onomastice sau Craciunul).

nu este comunista ci este o zi inventata de jidani

Ai perfectă dreptate.

Tot respectul pentru mame si ma inclin...
Dar de ce spuneti ca este cel mai de pret lucru de pe lumea asta?
Sa fie mai prejos medicii care salveaza vieti? Poate Sfintii,preotii si lucratorii Lui Dumnezeu care salveaza suflete(indirect)??? Cei care s-au pastrat curati si-si petrec ziua in rugaciuni ,din sculare pana in culcare,la manastire???
Sau cei care lucreaza in voluntariat pt cauze nobile?
Ce lucrurile astea nu sunt placute Lui Dumnezeu ??

Depinde si de mame aici foarte mult,unele dau societatii Sfinti,oameni de stiinta,altele pe Hitler, Lenin...

Şi eu am remarcat afirmaţia respectivă şi mi s-a părut "părtinitoare". Poate că în viaţa unor femei, a fi mamă este cel mai importat lucru. Dar cele care nu avem copii, să disperăm? Cineva mi-a spus că menirea noastră în viaţă este sfinţenia, în condiţiile pe care fiecare le-am primit de la Dumnezeu, nici cariera, nici familia, nici alte ţeluri pe care ni le-am putea alege.
Nu am vrut să fiu răutăcioasă.

Nici pe departe nu vreau sa fiu rautacioasa,am spus ca respect mamele si arat o adevarata solidaritate pt femei...totusi nu pot sa declar ca ele ar fi mai presus de orice fire pe pamant!
Fiecare are rolul lui in slujba Lui Dumnezeu!

De acord. M-am gandit mai mult la aspectul răutăcios al gândurilor mele iniţiale...

Inafara de cele discutate mai sus,imi place ca se felicita mamele de Bunavestire,insa sa nu carecumva sa se intample sa ramana numai traditia zilei mamei de aceasta sarbatoare iar talcul Buneivestiri sa se piarda in comercialismul florilor,bomboanelor si felicitarilor de ziua mamei.

Medicul salveaza o viata dar o mama DA viata. Daca nu dadea o mama o viata, mai avea medicul ce salva?

"Sfintii,preotii si lucratorii Lui Dumnezeu" salveaza un suflet dar o mama da nastere unui suflet trimis de la Dumnezeu.

oricine poate face voluntariat ... dar nu oricine poate sa ramana curat si bravo cui reuseste ... si nu a spus nimeni ca aceste lucruri nu sunt placute lui Dumnezeu ... dar ...

Cum ar mai exista lumea daca femeile nu ar da nastere? cum asiguri continuitatea lumii ? daca nu prin nastere de prunci vii ? eu ca mama a 3 copii mi se pare ceva extraordinar si multumesc lui Dumnezeu din tot sufletul pentru ce mi-a dat ... ca trebuie sa ne pastram viata intotdeauna aproape de Dumnezeu e partea a doua. si mai ales trebuie sa ii invatam pe copii de frica si iubire de Dumnezeu. asta fac si cei din manastiri ... isi pastreaza viata aproape de Dumnezeu ... dar nu noi mamele avem ceva in plus ? ma uit la cupluri tinere care nu au copii, isi doresc enorm si se chinuie de ani intregi dar nu reusesc si mi -e extrem de mila de ele ... Bineinteles Dumnezeu stie mai bine ce e mai bun pentru fiecare si nu da la nimeni mai mult decat poate duce. o solutie in acest caz este infiatul. dar este discutabila.

cat despre mama lui stalin, lenin ... ma indoiesc sa fi fost alea mame crestine ortodoxe ... sau poate nu s-a ocupat de educatia lor ... nu stiu si nici nu ma intereseaza ... oricum nu imi inchipui ca o mama crestina, cu frica de Dumnezeu, care merge tot timpul la Biserica, tine post, se spovedeste, se impartaseste, care are grija in permanenta de viata si sufletul copilului ei, poate avea un copil precum cei doi mentionati mai sus ... problema e ca in ziua de azi sunt putini parinti care se dedica copiilor si poate cateodata mai mult banilor ...

Mirela, îmi cer iertare dacă te tulbur, dar mi se pare că vezi problema părtinitor, prin prisma experienţei tale. Este minunat că eşti fericită în calitatea de mamă a trei copii, dar nici tu nu puteai să le dai viaţă dacă nu exista şi un tată. Acum ce facem, îi ierarhizăm pe părinţi, cine e mai de preţ, mama sau tatăl? Şi ne exprimăm compasiunea faţă de cuplurile fără copii? Eu tot mai cred că Dumnezeu ne binecuvintează pe fiecare în felul nostru şi nu aş vrea să cad în "pericolul" ierarhizării menirilor... sau cum să le zic... Poate că a ne duce crucea cu mulţumire este de asemenea un lucru de preţ, sau a ne înmulţi talanţii primiţi...

În fine, cam asta e părerea mea, de asemenea părtinitoare, căci se mulează mai mult pe exeperineţa mea.

Te-ai tinut de cuvant, apreciem :)

Ce este mai frumos decat sa petreci ziua mamei participand la Liturghie si bucurandu-te in primul rand de minunata veste care aduce oamenilor salvarea. Modelul oricarei femei sau mame, este Maica Domnului.

Aceasta zi va fi sarbatorita de fiecare femeie in functie de apropierea si dragostea fata de Dumnezeu. O mama crestina chiar daca este 8 martie, nu merge la petreceri in care nu se regaseste.

Este clar,esti mult prea mandra de realizarile tale,care nici macar nu sunt ale tale...
Cat despre aberatiile ca o mama da viata,nu mai vb...
Dumnezeu ce da?
E asa cum spui tu,esti deasupra tuturor ,felicitari!

DOAMNA/DOMNISOARA, DUMNEAVOASTRA cred ca confundati putin ce am scris. normal ca nu sunt realizarile mele, nu am spus aceasta ... Stiu foarte bine ca nu exista nimic fara Dumnezeu ... nici o frunza nu se misca fara voia lui Dumnezeu ... nu am scris CLAR ca sufletul copilului este dat de la Dumnezeu ? si daaaaa, mama da viata in sensul ca ea naste, dar este un lucru logic ca totul este dat de la Dumnezeu, este cu voia Lui (de la conceptie pana la nastere, pentru ca si la nastere daca Dumnezeu permite se pot intampla multe tragedii)

... si nu sunt deasupra nimanui si nici nu sunt mandra, sunteti foarte rautacioasa si ironica in ceea ce scrieti. stiu foarte bine care imi este locul ... undeva jos jos de tot pentru ca stiu ca am toate pacatele din lumea asta, sincer ma consider cea mai mare pacatoasa si nu stiu cum de Dumnezeu se mai uita la mine. nu puteti judeca o persoana doar dupa cateva fraze, care si alea au fost citite printre cuvinte, pentru ca nu stiti ce este in sufletul ei. eu mi-am exprimat dar bucuria de a avea copii ... dar am impresia ca starnesc invide si rautate si sincer, m-ati mahnit foarte tare.

si Annyta, era vorba despre mame, ca normal ca fara un tata nu ar fi fost posibil nimic. si acel tata trimis tot cu voia lui Dumnezeu. dar nu l-am bagat in discutie ca ar fi fost prea lunga. nu stiu dvs, dar DA, eu am compasiune fata de cuplurile care nu au copii si isi doresc din tot sufletul. ca despre aceste cupluri era vorba si de asemenea am adaugat "Bineinteles Dumnezeu stie mai bine ce e mai bun pentru fiecare si nu da la nimeni mai mult decat poate duce." cunosc un cuplu foarte credincios, amandoi tin post, merg la Biserica, si fata mi se plange aproape luna de luna ca incercarile de a ramane insarcinata au esuat. si incearca de 3 ani. da, imi este mila de ea. dar totusi a spus si ea ca probabil Dumnezeu stie ca nu ii trebuie sau nu ar putea face fata, incat sotul e putin bolnav, si isi accepta crucea asa cum este.

nu stiu de ce un subiect simplu si care vroiam sa fie placut a ajuns asa.

eu nu mai scriu absolut nimic. viata buna in continuare.
lore86 iti trimit mesaj pe privat.

Eu v-am scris pe privat,cu lux de amanunte ca sa nu intoxicam topicul fara vina.

Iar decizia dvs de a parasi forumul doar pt ca ati fost taxata in urma acelei nefericite exprimari,va apartine.Numai dvs veti avea de pierdut.

Topicul nu se dorea de punere in umbra a femeii care nu e mama, ci de mangaiere a femeii care e mama.
Mama? Ce e mama? De ce rolul ei ar fi asa important?
Sfantul IOan Gura de Aur zicea ca rugaciunea mamei e la fel de puternica ca a preotului.Oare ce ce? Oare nu tocmai din cauza ca jerfa mamei e pe masura dragostei sale?
In 25 martie sarbatorim ziua mamei crestine.
Iar o mama crestina e o adevarata comoara. Spunea cineva ca nu doar mama e cea mai importanta ci si sfintii. Asa este. Dar la fel de adevarat e ca oamenii mari au fost inainte copii.Iar mai inainte de a fi copii, au fost prunci .Mogaldete mici, neputincioase care cautau cu zor sanul mamei. Prunci nevinovati, care atunci cand plangeau erau tinuti in brate de o mama. Bebelusi care atunci cand gemeau de febra se alinau in bratele trudite ale mamei. Atunci, cand in starile lor de boala aveau alaturi chipul bland si obosit al mamei. Obosit, pentru ca dupa munca zilei isi petrecea noptile veghind la capataiului pruncului bolnav.
Copii, a caror degetele au fost unite in mana plapanda a mamei si apoi duse cu grija la frunte, la piept si apoi la amandoi umerii.
Ce ar fi fost Sfantul Ioan gura de Aur fara Antuza? Sau Sfantul Vasile cel Mare fara Emilia? Sau Sfantul Grigorie de nazianz fara Nona?

MAma crestina capata valoare doar in lumina care se pogoara de la Icoana Buneivestiri. Iar femeia crestina capata valoare doar acolo, in Biserica prin cresterea in dreapta credinta a pruncilor daruiti de Domnul.
Fericirea femeii e mare atunci cand devine mama: deoarece ea a fost aleasa de Domnul ptr a fi impreuna lucratoare la palnul de mantuire al omului! Domnul da viata, dar ea poarta. Ea naste, in dureri, om in lume. ea hraneste, spala, imbraca. Ea este prima invatatoare a pruncului. Ea este cea care calauzeste pasii pruncului pe drumul Bisericii. Ea este cea care ii uneste degetelele invatandu-l sa se inchine cum se cuvine. Ea este cea care ii vegheaza la capatiul bolnav, atunci cand acesta arde de febra. Ea este cea care suspina in rugaciune catre Cel AtotPuternic atunci cand copilul o ia pe alt drum. Ale ei lacrimi fierbinti, imbinate cu rugaciunea din inima il intorc pe fiu inapoi acasa.
Asadar, cea mai importanat misune Dumnezeu a incredintat-o mamelor. Caci prin una ca aceasta, ce mai cinstita intre femei si mai curata in fecioare, a venit mantuirea in lume. Prin ea, s-a pus inceputul mantuirii noastre. Dumnezeu putea alege si alta cale spre a-si duce la indeplinire planul, dar pe aceasta a considerat-o cea mai potrivita.
Si nu exista bucurie mai mare decat sa-si simta pruncul saltand in pantece, si suspind de bucurie, mama sa zica:"Fie mie dupa cuvantul Tau.Nasca-se pruncul acesta in pace, si daruieste-mi, rogu-Te putere sa-l pot creste ptr a deveni cetatean al Imparatiei tale."

Într-adevăr cuvântul mamă e cuvânt sfânt pentru familie iar ziua de 25 martie ar trebui să fie ziua mamelor creştine, noi creştinii ortodocşi avem o mamă care ne ocroteşte pentru că toţi suntem fiii ai Maicii Domnului adică ai Bisericii Ortodoxe.

Mda,ciudata optica!
Dumneata spui ca cea mai importanta misiune a fost incredintata "mamelor",pe cand eu vad clar ca a fost incredintata unei singure femei!

Extrapoland,putem spune ca mantuirea a venit printr-un barbat,deci trebuie sa tratam pe toti barbatii ca pe Iisus,ceea ce este un non-sens.
Sau nu?

Cred ca pentru foarte multe mame carora Dumnezeu le-a harazit sa aiba prunci,acesta este intr-adevar cel mai important rol din destinul lor si cea mai mare bucurie din viata.
Se spune ca doar odata ce ai copii poti sa intelegi cu adevarat ce inseamna si ce intensitate pot avea aceste sentimente traite in plenitudinea lor.Tind sa cred ca este adevarat...cu toate acestea,insa,cred ca Dumnezeu a sadit in fiecare femeie acest dar al maternitatii,chiar daca unele nu vor avea,poate,prunci niciodata ori altele vor pierde acest talant,din diferite motive ce tin de viata fiecareia si nu vor sti cum sa fie mame chiar daca au copii...
Poate alte mame se bucura chiar in aceste momente de aceasta binecuvintare si le este imposibil sa nu isi strige in gura mare aceasta bucurie (cum ar putea,oare,sa nu o faca?),in timp ce alte femei sunt triste pentru ca inca nu au primit-o si se vor intreba daca vreodata vor ajunge si ele sa traiasca aceasta bucurie...pentru ca,intr-adevar,se pare ca nevoia aceasta de a intemeia un camin,sa isi manifeste maternitatea este o conditie pentru ca multe femei sa fie cu adevarat implinite.De ce,nu as sti sa raspund...poate ca avem scris asta in codul nostru genetic,poate ca Dumnezeu asa a decis cand a hotarat sa ii faca Evei acest dar!
Insa,traim intr-o societate atat de contradictorie si haotica,incat a avea o familie,dar si copii,a ajuns o adevarata provocare atat pentru femei,cat si pentru barbati (pentru ca sunt si multi barbati care sufera din acest motiv).Sau,poate ca nu fiecare avem aceiasi menire in viata hotarata de Sus...
Insa,cred ca si femeile care inca nu au primit aceasta binecuvintare, pot trai si se bucura de mama care traieste in fiecare dintre ele si in alt mod...Iar aici am exemplul recent al unei prietene,care este casatorita de foarte multi ani,insa,spre tristetea si supararea ei,desi se indreapta spre 40 de ani,atat ea cat si sotul,nu au reusit sa aiba copii.De curand,in urma unui concurs de imprejurari interesante (sunt convinsa ca a fost mana Lui Dumnezeu care i-a vazut nefericirea),a primit un post la o gradinita,unde bineinteles are ocazia sa lucreze cu copilasii!Va rog sa ma credeti ca nicicand nu am vazut-o mai fericita si exaltata,desi salariul pe care il primeste nu este unul fabulos,ci chiar modest... :)
Am vazut femei care nu aveau copii,insa care au fost profesoare sau invatatoare extraordinare si care si-au revarsat acest spirit matern asupra a generatii de copii care le-au trecut prin mana.Sau poate au fost medici sau poate au avut alte meserii sau preocupari prin care au putut darui din preaplinul inimii lor,implinindu-se astfel si pe ele insele!Ca,doar se spune ca "Daruind vei dobandi!" :)
Sigur,acum am vorbit despre femei,pentru ca topicul este despre mame,neinsemnand ca meritele si darurile oferite de Dumnezeu barbatilor nu sunt la fel de mult de apreciat.
Pentru ca,incepand cu procreerea,continuand cu cresterea si dezvoltarea unui copil,dar cu intreaga existenta a omului,Dumnezeu a hotarat ca barbatul si femeia,desi diferiti,sa se completeze,sa conlucreze,rolul ambilor fiind in egala masura important.
Poate tocmai datorita faptului ca atat unii,cat si altii au uitat sa se mai pretuiasca si sa se respecte in aceasta societate,poate de aceea asistam la atata dezbinare,divorturi sau copii crescuti in familii monoparentale sau disfunctionale.
De aceea,ca o completare la postarile anterioare...ar fi minunat ca barbatii sa isi reaminteasca sa iubeasca si pretuiasca femeia cu tot ceea ce reprezinta ea,iar femeile sa isi readuca aminte sa ii valorizeze si sa ii cinsteasca pe barbati la randul lor,pentru toate darurile minunate pe care Dumnezeu le-a sadit in ei!Poate ca asta este singura modalitate ca societatea aceasta sa isi mai gaseasca vindecare...
Si as dori la randul meu sa urez "La multi ani!" tuturor suratelor,femeilor,care aveti sau nu copii si ingerasii sa va aduca vesti de bucurie,asa cum este potrivit pentru fiecare dintre voi,pentru a va simti implinite si fericite,asa dupa cum odata maritul Arhanghel Gavriil i-a adus veste minunata Preacinstitei si de Viata Facatoarei Fecioare Maria!

probabil ati avut o perioada cu mai multe incercari, de aceea aveti aceasta atitudine cel putin ciudata, referindu-ma la postarile cu care deja m-ati obisnuit.
Va recomand invataturile parintilor Bisericii, incepand cu Sfantul Ioan Gura de Aur, fericitul Augustin, pr Arsenie Boca cu privire la mama.
Nu ma astept sa intelegeti acum, dar stiu sigur ca atunci cand va veti strange pruncul in brate si cand va veti sacrifica noptile veghind la capataiul micutului veti intelege importanta unei mame.

Consider ca gresiti. care este nefericita exprimare? cam rastalmaciti cuvintele. nu vad nimic rau in a spune ca a fi mama e cel mai de pret lucru de pe lumea asta. poate asa i se pare dnei Mirela. Si sunt sigur ca oricarei mame i se pare la fel. pe Dumnezeu il avem intotdeauna in suflet. se cunoaste ca nu sunteti mama, dar poate va da Dumnezeu si aceasta binecuvantare.

Ei bine, aşa cum am mai scris, şi mie mi s-a părut o exprimare inexactă. Nu a scris "Eu cred că a fi mamă este cel mai de preţ lucru..." ci a afirmat acest lucru fără nicio rezervă.
Am mai scris, de asemenea, că este posibil şi oarecum de înţeles să fim părinitori, prin prisma propriei experinţe. Dar afirmaţia aduce a mândrie. Toţi suntem copiii lui Dumnezeu, ce rost au ierarhiile? Dacă facem ierarhii, ne trebuie şi scara de valori, criteriile şamd. Putem dezvolta o întreagă teorie.
Este bine şi minunat şi important să fii mamă, dar nu aş putea spune răspicat că este "cel mai de preţ lucru pe lumea asta".

Mie îmi plac, în general, postările Yasminei. Găsesc ca are curajul să-şi exprime opiniile cu sinceritate, chiar dacă contravin altor forumişti, şi are o atitudine practică...
Deşi am citit recent că ar fi de dorit să renunţăm la sinceritate dacă prin asta îi rănim pe ceilalţi, cred că putem să ne exprimăm opiniile pe acest forum.
Suntem diferiţi, desigur, trebuie sa ne iubim aşa cum suntem. Sau cel puţin să ne acceptăm aşa cum suntem.

Linistiti-va in privinta rastalmacirii cuvintelor,am spus ce am vazut!
S-a scris ca a fi mama este cel mai de pret lucru pe lumea asta,de parca Dumnezeu i-ar fii facut pe unii cai si pe altii catari,cu unii e muma si cu altii ciuma!
Eu am probleme hormonale si sterilitate secundara de la 20 de ani,care o data cu varsta se inrautatesc;conform declaratiilor vehiculate pe aici cele care ca mine ar trebui dupa voi sa se arunce de pe stanci?

Din fericire nu ma nelinistesc prea tare ca nu sunt mama pana in prezent,Slava Domnului imi impart iubirea in multe directii si nu asa cum fac mamele de profesie,exclusivist si egoist numai pt urmasii lor!

@Annyta:
E adevărat că uneori suntem brutal de sinceri, însă asta nu pentru că sinceritatea e brutală, ci din cauză că ne exprimăm fără milă de ceilalți, că nu ne temem să rănim. Nu cred că trebuie să renunțăm la sinceritate.

P.S. Nu am în vedere pe cineva anume, în afară de mine.

Importanta mea ca mama va fi valabila pt mine,in intimitatea mea la momentul cuvenit si nu strigat si trambitat pe forumuri,nici asemanat cu SF.Fecioara!
Pana la urma,este ceva personal!

Nici nu ma astept sa-mi creasca bursa ca si valoare umana!
Caci ce am acumulat pana acuma tot cu aia voi ramane si cand voi fi mama si viceversa.

Am citit de curând "A iubi înseamnă a ierta" a ieromonahului Savatie Baştovoi. Şi el ne recomanda multă delicateţe în relaţiile cu semenii. Referitor la sinceritate, spunea ceva de genul de a ne cenzura pornirile de a spune ceva, chiar sincer şi adevărat, dacă prin asta îi rănim sau îi tulburăm pe cei din jur. De exemplu, dacă am bârfit pe cineva şi acela nu ştie, nu ne ducem să îi cerem iertare pentru că l-am bârfit, pentru că îl tulburăm fără folos. Dacă aflăm cumva că acea persoană a auzit de bârfa noastră, da, atunci îi cerem iertare.
Este o opinie, desigur. Mie mi-a reţinut atenţia. De obicei sunt mai directă, cu sinceritate, dar pot deranja pe cei din apropiere.
Apreciez pe cei care spun lucrurilor pe nume. Până la urmă contează ce este în interiorul nostru, căci aici este izvorul vorbirii.

Da, de acord. Trebuie atenție și discernământ. Dar să nu ajungem să practicăm nesinceritatea sub pretextul grijii pentru rănile celuilalt (cum ar fi: O înșel, dar o mint ca să nu sufere). De fapt, contează mult felul în care celălalt reacționează. Sunt oameni care nu suportă adevărul, sunt și alții cărora adevărul le face bine, oricât ar fi de dureros.
Dar acesta e un alt subiect.

Dragă Yasmina, multe în viaţa omului atârnă de mintea şi inima lui, deşi nu toate. Cât priveşte ceea ce ţine de tine, eu unul admir şi îndrăgesc, precum ştii, aşa cum ne cunoaştem pe forum.
Acum, aş vrea să te gândeşti la faptul simplu că femeile care sunt mame au făcut, odată cu primul copil, o trecere la un mod de viaţă semnificativ diferit de cel dinainte de a deveni mame. Am văzut la soţia mea şi la multe femei cum se schimbă o mulţime de date ale ecuaţiei personale. Din fericire, multe se îmbunătăţesc în fiinţa lor, din nefericire apare şi o anumită infatuare care, dacă nu aparţine unei femei proaste-bocnă, le conferă chiar un farmec aparte mamelor. Fii aşadar îngăduitoare în privinţa unor accente sau exagerări pe care le poţi găsi în teoria mamelor despre mame... În definitiv, câtă vreme se păstrează limitele bunului-simţ şi ale raţiunii, aceste exagerări sunt benigne, cu real folos în împlinirea grelei lor sarcini. Pentru că a fi mamă este lucru tare dificil, de multe ori, de foarte multe ori...
Vei cunoaşte şi tu, cu harul Domnului, la vremea potrivită aceste modificări şi poate vei zâmbi atunci, mai îngăduitoare, către tine însăţi... Deocamdată exersează zâmbetul bunăvoinţei către surorile care sunt deja mame şi nu te necăji. Zău, chiar nu sunt motive întemeiate de supărare...:)

Frumos! Asta e atitudinea potrivită, să dea Domnul să ţi-o păstrezi mereu!
(Totuşi, în ciuda modestiei tale, am o veste "proastă": vrei nu vrei, valoarea ta va creşte! Că tu te smereşti şi nu cugeţi la asta, e lucru minunat. Dar vei afla mai multă preţuire, înaintea tuturor şi, în primul rând, sub forma dragostei şi recunoştinţei copiilor şi soţului tău.)

Yasmina:

simt foarte multa neliniste sufleteasca in scrisul Dvs., ca un strigat de durere. Sper sa ma insel. Sa aiba Dumnezeu grija de Dvs. si sa va dea linistea pe care o cautati.

Da,frate multumesc pt vorbele impaciuitoare.
Este de prisos sa mai amintesc rolul mamei in viata copiilor,nu vreau sa mergem in alte discutii,mama este o persoana minunata,prea greu de inlocuit pt copil...totusi,cand ne exprimam parerile pe forum trebuie sa fim atenti cum le exprimam pt a nu leza demnitatea altor persoane.
Precum stim,pe forum suntem mai multi necasatoriti si fara copii,iar afirmatii ca cele de genul de la care am inceput discutia nu cred ca fac bine nimanui.
Nu avem nevoie de etichete si de personae care sa ne strice pacea interioara(cu greu dobandita intr-o lume nebuna)cum nu avem nevoie sa fim categorisiti ca si personae in foarte importante,medii si nu prea importante.
Precum stim cu totii de Judecata se va ocupa El si tot El va transa lumea in buni si ne-buni.

In rest,crede-ma frate ca intrasem pe acel thread sa felicit mamele si sa pun niste flori din productia propie.
Imi pare rau,ca nu am mai apucat si supararea m-a orbit!

multumesc pt cuvintele bune si pt incurajari.
Sa stiti ca activez pe forum din 2010 si nu am facut cunoscute publicului problemele mele si nici nu am strigat pt ajutor.
Pur si simplu,nu-mi pun nadejdea in oameni si nici nu mor de curiozitate sa stiu ce cred altii despre mine.

Nelinistea imi vine din faptul ca oamenii incearca sa gaseasca in orice sansa si aspect al vietii lor,o gratificatie,un semn dinstict care ii diferentiaza net de restul prostimii,cautand merite deosebite acolo unde nici nu banuiesti.

Poate ca am reactia asta deoarece in familia mea femeile nu sunt atat de infatuate ca sunt nascatoare,este firesc pentru o femeie,nu?
Sunt femei normale,nu Superfemei sau zeite asa cum au devenit femeile in epoca moderna.

Dar am in familie si 2 cazuri cu femei care nu au urmasi si vai si amar si de acelea!Toti cei din jur le-au adus in pragul depresiei strigandu-le zilnic ca nu au nici un rost,ca sunt vai de ele etc.

Daca tot ai amintit de ziua mamei, vreau sa spun ca una din slujbele cele mai emotionante din Biserica Ortodoxa este slujba de adoptie, cand cel infiat ingenuncheaza inaintea celui care-l adopta, parintele il ridica si-i spune: " de astazi fiul meu esti tu, eu astazi te-am nascut". Pe cei care firea i-a nascut departati unul de altul dupa trup, Dumnezeu insusi ii uneste prin Duhul Sfant.

Nu te gandi la aceste prognoze ,sterilitate secundara ,etc
Astea sunt pt necredinciosi
Noi stim ca Elisabeta si sf.Ana au avut copii la varste inaintate
Cunosc f.bine pe cineva care a aflat dupa ce a nascut 2 copii ,ca are una din trompe infundate
Culmea e ca al doilea copil a aparut in conditiile in care parintii se fereau sa mai aiba alt copil ,deci Dumnezeu a vrut acest lucru
Fiica mea a fost diagnosticata la fel ca tine de un medic prin metoda iriodologiei
I-a recomandat mult sport si intr-adevar rezultatele s-au vazut in scurt timp
Toate vin la vremea lor ,noi sa il avem pe Dumnezeu in suflet si El ne da ceea ce avem nevoie