Cum facem corect o rugăciune?
 

Cum este mai indicat să facem o rugăciune? Rostind-o cu voce tare sau se acceptă și citirea în gând? În afară de restul recomandărilor (în genunchi, cu lumânare, într-un colțișor al nostru liniștit, fără grabă, cu efectuarea rugăciunilor începătoare înainte de acatist ... etc.); strict legat de acest amănunt: e obligatoriu ca o rugăciune (acatist, rugăciune) să fie rostită cu voce tare sau se poate citi și doar în gând?

Important este sa fim prezenti la rugaciune. Sa fim atenti la ce citim, la intelesul cuvintelor. Daca te ajuta sa te concentrezi mai mult atunci cand rostesti cu voce rugaciunile, poti sa te rogi in acest fel. Un bun indrumator este parintele duhovnic. Am gasit ceva mai lamuritor la Sfantul Ignatie Briancianinov in cartea Despre inselare. Voi cauta sa postez exact fragmentul.

E ştiut din psihologia lecturii că atunci când un text e citit cu voce tare, scade înţelegerea şi creşte memorarea verbală, mecanică. E o lege psihologică aceasta.

Pe de altă parte, numeroase cărţi despre rugăciune scrise de cuvioşi, rugători încercaţi, recomandă următoarea ordine: mai întâi rugăciunea rostită, cu buzele, apoi în minte (etapa interiorizării mintale), apoi se poate întâmpla minunea ca rugăciunea să continue neîncetat în inimă (etapa duhovnicească).

Deci, după măsura fiecăruia (iar aici e şi treabă de duhovnic), rugăciunea se poate petrece în oricare din cele trei ipostaze.
Într-una din cărţile despre viaţa în obştea lui Gheron Iosif, ucenicul care scrie povestea descrie că până şi cei mai avansaţi rugători aveau deseori "porţii" de rugăciune rostită sau cu buzele, deşi unii dintre ei aveau clar rugăciunea minţii sau chiar a inimii.
De văzut şi în "Pelerinul rus" detalierea pe larg a treptelor rugăciunii. Desigur şi în Sbornicul... etc.

Cât priveşte diverse formule sau posturi, asta e valabil cu precizarea că e multă subiectivitate şi individualism în lucrarea rugăciunii. Dacă omul e prezent în comunicarea cu Dumnezeu, cu duh umilit, fără ploaie de gânduri şi imagini în mintea lui, dacă omul e concentrat cu toată fiinţa la rugăciune.... apăi eu cred că se poate ruga şi în cap şi oricum ar fi, şi vorbind şi cântînd etc. Nu postura contează, ci umilinţa, lacrimile, nădejdea, conştiinţa păcătoşeniei proprii şi în primul rând "a fi deplin conştient Cui te rogi"....

rugăciunea este rugăciune, atunci când traiesti, simţi, te identifici cu fiecare cuvânt.
nu există o tehnică generalizată.

Eu nu prea mi-am pus această întrebare.
Pare puţin legată de tipic. Există oare o modalitate "corectă" de a ne ruga? Cum definim "corect" în acest context? Să mă simt eu sigur şi bine că am făcut un lucru corect? Sau să cred/ simt că Dumnezeu mi-a primit rugăciunea? Sau să simt deja un răspuns?

Scuze de off-topic. Eu însămi sunt adesea împrăştiată, părintele duhovnic mi-a dat o soluţie în acest sens. Undeori rugăciunea "curge" mai bine, mai tainic, alteori mai superficial... De cele mai multe ori mă rog în gând, dar şi în "şoaptă". Cu voce tare, mai deloc.

Deci, tu cum procedezi, Dumitru?

Rostind-o cu voce tare. Se accepta si citirea in gand.

Ceea ce mi se pare cu adevarat important este ca cel putin o parte din rugaciune sa nu fie citita, ci sa fie in formulare libera, de la inima la Inima. Noi nu ingenunchem ca sa-I citim lui Dumnezeu carti.

Pe de alta parte, formulele fixe, rugaciunile, ca sa zic asa, consacrate au si ele rolul lor, indeosebi la inceputul dialogului nostru cu Domnul sau cu sfintii Sai. Ele ne ritmeaza ruga, ne domolesc patima, ne ajuta sa nu cadem in erori de credinta, ne ajuta la simtamantul de comuniune cu ceilalti credinciosi, de aici si de aiurea, din prezent, trecut ori viitor, cu sfinti si sfinte care au rostit si ei, si ele, aceleasi rugaciuni pe care le rostim acum.

Sa o faci sincer , cu cainta , cu dragoste , sa ai mintea adunata , nu risipita in ritualuri si in forumule inutile , caci dragul meu "motan" , rugaciunea vine de la sine , mai cu "sila" la inceput , mai din "interes " , dar vine pur si simplu !
N-ai nevoie de retete anume , ci de o picatura de bun simt si o tara de smerenie !
Doamne ajuta !

Pedagocic , mai cu seama !

Frumos si adevarat ai spus , Dumitru !

Iertati-ma, nu vreau sa va contrazic, dar mie mi se pare ca este invers decat spuneti.Cel putin pentru mine este exact invers.Fiecare rugaciune are "puterea ei", adica rugaciunile de dimineata si de seara-imi par normale, au darul de a ma ajuta dimineata sa pornesc la treaba cu voiciune, seara sa merg la culcare linistita(ma fac sa ma simt protejata).Apoi citirea unui acatist deja este altceva, deja cer ceva, sau multumesc pentru ceva, sunt recunoscatoare.Apoi psalmii, care ma ajuta cand am probleme, sau nu stiu cum sa procedez, ma linistesc, ma mangaie.Doar cand nu ma rog, ma rog cu cuvintele mele, adica ii multumesc Lui Dumnezeu peste zi pentru cate ceva marunt, sau pentru faptul ca simt ca ma ajuta.Daca citesti cu atentie rugaciunile, oricare ar fi ele, ajungi sa observi ca spun muuult mai bine ceea ce tu ai vrea sa spui.Doamne ajuta!

Mi-a placut problematica acestui topic. Ma intreb si eu daca ceea ce fac este sau nu e placut inaintea lui Dumnezeu. Am citit ca e nevoie de o lupta cu noi insine pentru a reusi sa inaltam rugaciuni smerite, curate si bineplacute lui Dumnezeu.

Mi-a placut cum se ruga parintele Anatolie in filmul:
OSTROV (INSULA) (filmul ortodox integral, subtitrat) -

De asemenea, am dat cautare pentru a gasi cuvinte de folos pentru mine si pentru cine va mai citi:



http://paginadefolos.blogspot.ro/201...anastirii.html

Observ ca e foarte important sa stabilim o relatie personala cu Dumnezeu, prin rugaciune. Am citit si eu ca rugaciunea nu este o poezie oarecare pe care o recitam la ore fixe, ca apoi sa apoi avem constiinta ca ne-am facut tema. Incerc sa aflu si eu ce e cu adevarat rugaciunea. In cartea Pelerinul rus, exista, de asemenea, multe sfaturi.

Rugaciunea rostita are rolul ei, oricat de imperfecta ar fi. Sa nu ne asteptam sa fim lasati in pace de vrajmasii cei nevazuti. Mai intai e nevoie de cantitate pentru a accede spre calitate.

De asemenea, trebuie sa luptam cu patimile sufletesti. Daca ne rugam mai mult, apoi ne pot veni si ganduri de mandrie cum ca am fi mari cuviosi. Atunci apare posibilitatea de a fi ispititi de fortele raului. De aceea, rugaciunea smerita trebuie impletita cu cugetarea smerita despre noi insine si cu iubirea vrajmasilor:
Siluan Athonitul Intre Iadul Deznadejdii Si Iadul Smereniei

Sa ne asteptam si la ispite atunci cand ne rugam mai mult, asa cum ne povatuieste parintele Arsenie Boca. Ispitele au rostul lor de a ne incerca precum se incearca argintul daca suntem doar oameni trupesti sau putem fi si duhovnicesti. De folos, in acest sens, este citirea vietii Sfintei Teodora din Alexandria sau a Sfantului Macarie Egipteanul. Dumnezeu sa ne ajute sa facem rugaciuni placute lui Dumnezeu.

În primul rînd, rugăciunea trebuie făcută cu credinţă. Dacă atunci cînd Îi ceri Domnului să te ierte şi nu eşti convins din toată inima că te şi iartă pe loc, perzi timpul degeaba.

Să nu uităm că există şi rugăciunile de mulţumire şi de laudă, care trebuie aduse în toată vremea şi cu multă recunoştinţă Lui Dumnezeu Cel îndelung răbdător şi multmilostiv. După ce cerem, cerem, cerem, mai trebuie să şi dăm...

eu încerc să fac să se întâmple.
da că îmi iese, bine, dacă nu, trec mai departe şi iau eşecul că pe o experienţă.

ca pe o experienta continua . . .:3:

viaţa este un lung şir de eşecuri şi reuşite.

Corect , altfel ar interveni monotonia si lipsa de simtire !
Doamne ajuta !:1:

Rugaciune miraculoasa pentru fecioara din juquila
 

( o aparitie miraculoasa a unei statui a Fecioarei Facatoare de minuni dintr-o biserica din Mexic)

Se face 9 zile la rand, in fiecare zi se aprinde o lumanare alba.In a noua zi publicati rugaciunea. Se pun 3 dorinte: una de bani(afaceri) si doua imposibile. Ele se vor indeplini chiar daca nu va vine sa credeti.


Rugaciunea:
Maica iubita, Sfanta Fecioara din Juquila
Fecioara a sperantei noastre, iarta-mi pacatele pentru ca sunt multe
Viata noastra e a ta, fereste-ne de tot raul si daca in aceasta lume de nedreptate, mizerie si pacat vezi ca viata noastra a luat-o razna nu ne abandona!

Maica iubita protejeaza pelerinii
Fii alaturi de noi in toate drumurile noastre!
Acopera-i cu mantia Ta pe sarmanii fara ajutor
Si painea care le-a fost furata, da-le-o inapoi!
Fii langa noi toata viata noastra si elibereaza-ne de orice tip de pacat!Amen!

Ii multumesc Fecioarei din Juguila pentru toate favorurile primite!Amen!

Se spune de 9 ori Bucura-te Marie

Bucura-te Marie plina de har, Domnul este cu tine.
Binecuvantata esti tu intre femei si binecuvantat este rodul pintecelui tau Isus
Sfanta Marie maica lui Dumnezeu roaga-te pentru noi pacatosii acum si in ceasul mortii noastre.Amen!

Tipic catolic!
De aceea catolicii au ajuns sa se desparta de ortodocsi, pentru ca au inceput sa se roage cum nu trebuie.
Trebuie sa stim ca Dumnezeu nu este o masina de indeplinit dorinte!

Nu, nu e tipic catolic. Faptul ca exista numeroare greseli in invataturile catolicilor nu inseamna ca le putem pune in carca orice. Daca nu stim ce este tipic catolic mai bine sa ne abtininem.
Ritualul asta de "vrajitoare care zboara pe coada maturii" este tipic superstitiosilor. Au si catolicii superstituosii lor, avem si noi cu duiumul.
Si da, Dumnezeu nu este o masina de indeplinit dorinte. Dar nu e nici motiv de ura pentru ceilalti.