Fertilizarea in vitro, atac împotriva vieţii şi familiei
 

În cadrul dezbaterilor asupra avortului, un loc important îl ocupă ferilizarea in vitro, tehnică ce afectectează grav familia tradiţională, aducând deopotrivă atingere demnităţii umane. Sub pretextul stimulării creşterii natalităţii, statul român subvenţionează, de câţiva ani, tratamentele de fertilitate, permiţând tot mai multor cupluri (sau femei singure) să apeleze la această metodă. Consecinţele? Doar 7,5% din embrionii creaţi în eprubetă ajung vii la naştere. Restul embrionilor sunt ucişi, în cadrul unor experimente asemănătoare lagărelor de exterminare în masă…

Dacă în România se realizează cam 5000 de fertilizări in vitro în fiecare an, numărul copiilor care se nasc vii pe această cale este, însă, cu mult mai mic. Astfel, din 7-8 ovule fertilizate in vitro, 3-4 embrioni sunt implantaţi în uterul femeii. Din aceştia, doi sau trei sunt apoi avortaţi prin reducţie embrionară, pentru ca măcar unul să aibă şanse de a se naşte. Embrionii în exces sunt de obicei distruşi, criogenaţi sau folosiţi în diferite experimente medicale. Dacă ne dorim cu adevărat creşterea natalităţii, de ce nu încurajăm naşterea copiilor pe cale naturală (costurile fiind infinit mai mici), restricţionând prin lege avortul şi interzicând practicile care duc la uciderea a mii de embrioni, deci a atâtor fiinţe nevinovate?
Fertilizarea in vitro şi experimentele pe embrion violează drepturile individului la protecţie, căci viaţa, aşa cum ştim, începe încă din momentul conceperii. Această afirmaţie este respinsă, desigur, de embriologia modernă care consideră embrionul nimic mai mult decât „o aglomerare de celule”. Însă, indiferent de modul în care a fost conceput embrionul, a pune capat intenţionat unei sarcini în orice moment al ei implică un act ilicit de avort, întrucât el distruge o persoană umanăîn curs de dezvoltare.
Care ar trebui să fie atitudinea noastră faţă de aceste experimente? Ce consecinţe are joaca „de-a Dumnezeu”? Avem, oare, dreptul de a crea viaţa în laborator şi de a decide apoi care fiinţă trebuie să trăiască şi care nu?
„Vă îndemnăm să nu recurgeţi la aceste tehnologii care nu sunt o soluţie viabilă şi morală la situaţiile de infertilitate, nici din punct de vedere medical, nici din punct de vedere social şi economic. Lipsa involuntară de prunci, ca orice suferinţă majoră, este, în primul rând, o problemă spirituală. Prin ea, Dumnezeu are de comunicat ceva soţilor în cauză şi avem nenumărate exemple de situaţii rezolvate fericit prin întoarcerea către Dumnezeu şi prin mijlocirea Maicii Domnului şi a multor sfinţi, din trecut sau contemporani.” (IPS Laurenţiu Streza)
Într-o scrisoare deschisă adresată Ministerului Sănătăţii, în mai 2011, organizţiile pro-vita din România arătau că fertilizare in vitro este “o tehnologie periculoasă şi experimentală, cu riscuri mari şi eficienţă minimă, ale cărei costuri împiedică dezvoltarea şi aplicarea unor soluţii preventive, ieftine, la care să poată apela cuplurile în dificultate, şi este totodată o precondiţie pentru experimentele pe embrion. Prin aceste tratamente FIV vor fi omorâţi un număr foarte mare de embrioni, ceea ce înseamnă moartea multor fiinţe umane aflate în stadiul incipient al existenţei lor.” În aceeaşi scrisoare, reprezentanţii asociaţiilor pro-vita enumeră doar câteva din riscurile acestei proceduri asupra femeilor: infecţii după recoltarea de ovule, dezvoltarea de ovare chistice, cicatrici ale ovarelor, cancer ovarian ş.a. În cazul în care femeile rămân însărcinate, există următoarele riscuri: avort spontan, sarcină ectopică, pierdere a sarcinii, menopauză instalată devreme. Sunt amintite şi riscurile de sănătate asupra copiilor: boli respiratorii şi inflamatorii, tulburări neurologice, întârzieri în dezvoltare, diferite malformaţii ş.a. “Cum va fi afectată starea emoţională şi fizică a familiilor implicate în acest proiect-pilot? Se ştie că multe cupluri preferă să-şi înnăbuşe durerea, în urma eşecului acestor tehnologii şi să sufere în tăcere. Ministerul Sănătăţii ar trebui să pună la dispoziţia acestor cupluri şi programe de consiliere psihologică, care să se ocupe mai ales de cazurile de eşec. Cum este pregătit Ministerul Sănătăţii pentru cazuri de acest fel? Ce se va întâmpla cu cuplurile după ce acest proiect-pilot va lua sfârşit? Vor fi ele urmărite, vor fi sprijinite, în caz că vor avea problem de ordin medical sau psihologic?”, se mai arată în scrisoarea deschisă. (http://provitabucuresti.ro/docs/lobb...FIVmai2011.pdf)

Fertilizarea in vitro, atac împotriva vieţii şi familiei
 

Iadul copiilor
Cât despre condiţiile în care se desfăşoară procesul naşterii şi îngrijirii copiilor acestor cupluri, iată ce declara într-un interviu părintele profesor Andrei Lorgus, decanul Facultăţii de Psihologie a Universităţii Ortodoxe Ruse „Sf. Ioan Teologul” (Federația Rusă).„Am fost prezent odată într-o secţie de îngrijire a nou-născuţilor prematuri. Am botezat acolo patru copii ai unor cupluri care au făcut FIV. Copii cu greutatea de patru sute de grame! Iar cei care cântăresc 800 de grame sunt consideraţi mari. Părinţi nu sunt în jurul lor. Desigur, ei pot veni, dar e inutil să stea acolo. Aceasta este o adevărată secţie de fabrică. Tuburi, fire, ceva zumzăie, bâzâie, copiii stau în cuve transparente acoperite cu scutece, stau acolo, ca într-un fel de vizuini, conectate la aparate. Şi impresia mea emoţională, când i-am văzut aşa, a fost: iată iadul. Este un iad al copiilor. Noi l-am creat. Iar oamenii, medicii şi asistentele care lucrează acolo, sunt adevăraţii zeloţi ai acestuia(...) Copiii memorează totul, chiar şi la această vârstă, chiar dacă la nivel inconştient, la nivelul memoriei corporal-fiziologice. Şi această perioadă a vieţii nu trece fără a lăsa urme: ea se manifestă mai târziu, uneori prin severe boli somatice şi psihice. Cuplurile care fac asta copiilor lor îşi asumă responsabilitatea pentru sufletele lor. Eu nu pot, ca preot si psiholog, să le interzic să o facă, dar nici nu-i sfătui în acest sens.”
În Pastorala de Bunavestire din 2012, Mitropolitul Ardealului, IPS Laurenţiu Streza, critică dur procedura fertilizării in vitro, prevestind sfârşitul neamului românesc.
„Refuzul de a avea copii sau, tot mai frecvent, limitarea la un singur copil – prin tot felul de mijloace şi prin prunc-ucidere – se face deja simţit în declinul numeric al populaţiei şi în îmbătrânirea ei tot mai accentuată. Pentru prima dată în istorie, poporul român îşi poate întrezări sfârşitul. Specialiştii consideră că, dacă situaţia actuală se menţine, redresarea demografică nu va mai fi posibilă. Pe de altă parte, în societatea noastră atât de ostilă procreaţiei, există persoane care doresc copii cu orice preţ. Desigur, infertilitatea este una dintre cele mai mari suferinţe posibile. Cu toate acestea, ŤProgramul naţional de sănătate pentru fertilizare in vitro şi transfer de embrioniť precum şi ŤLegea privind reproducerea umană asistată medical cu donator terţť, adoptate recent, nu fac decât să agraveze situaţia familiilor fără copii, ca şi a întregului popor. Fertilizarea în eprubetă sau in vitro, cum se numeşte, este o tehnologie experimentală periculoasă, cu costuri morale şi materiale mari şi eficienţă minimă. În primul rând, ea presupune omorârea unui număr mare de „prunci” în stadiul embrionar, altă formă a aceluaşi păcat al avortului. În al doilea rând, sunt mari riscurile medicale şi asupra femeilor care se supun acestor practice. Există riscuri de sănătate şi asupra copiilor care se vor naşte, precum boli sau diferite malformaţii. În realitate, această tehnologie este o loterie, căci nimeni nu ştie câte naşteri vor rezulta”.
În aceeași Pastorală, IPS Laurențiu se adresează direct enoriașilor, amintind de tratamentele costisitoare pe care le implică fertilizarea in vitro, dar şi de soluţia adopţiilor sau de implicarea soţilor fără copii în programe de asistenţă maternală: ”Iubiţi credincioşi, câteva sute de fertilizări in vitro au fost efectuate deja anul trecut la noi în ţară, finanţate din bani publici, pentru că sunt deosebit de scumpe. În acelaşi timp, tratamentele altor suferinţe la copii, mai puţin costisitoare, mult mai eficiente medical şi fără implicaţii spirituale comparabile, nu au parte de finanţare. Vă îndemnăm să nu recurgeţi la aceste tehnologii care nu sunt o soluţie viabilă şi morală la situaţiile de infertilitate, nici din punct de vedere medical, nici din punct de vedere social şi economic. Lipsa involuntară de prunci, ca orice suferinţă majoră, este, în primul rând, o problemă spirituală. Prin ea, Dumnezeu are de comunicat ceva soţilor în cauză şi avem nenumărate exemple de situaţii rezolvate fericit prin întoarcerea către Dumnezeu şi prin mijlocirea Maicii Domnului şi a multor sfinţi, din trecut sau contemporani. Nu mai puţin, adopţia copiilor orfani sau abandonaţi, sau implicarea soţilor fără copii în programe de asistenţă maternală, pot fi alternative binecuvântate de Dumnezeu”.
Fertilizarea in vitro, un pas premergător relaţiilor incestuoase
Pe de altă parte, dincolo de comiterea unor crime în lanţ, fertilizarea in vitro deschide larg uşile incestului. Un caz care a zguduit lumea întreagă s-a petrecut luna trecută, în S.U.A., fiind relatat de jurnalista Emily Yoffe, coordonatoarea unei rubrici de dialoguri cu cititorii la revista „Slate”. Într-o scrisoare sosită pe adresa redacţiei, un bărbat relata drama pe care o trăieşte în prezent, alături de soţia lui. Trebuie amintit faptul că cei doi soţi – care provin din mame lesbiene – sunt căsătoriţi de ani buni şi au împreună trei copii. Iată relatarea soţului:
„Când a implinit 18 ani, soţia mea a vrut să afle identitatea donatorului de spermă – a bărbatului care îi este tată biologic. Banca de spermă la care a apelat mama ei permite acest lucru în momentul în care copilul împlineşte 18 ani şi dacă ambele părţi implicate sunt de acord. Eu nu am fost niciodată interesat de acest lucru, dar soţia mea spunea că nu este corect faţă de copiii noştri, care ar trebui să aibă toate informaţiile despre familiile din care provin. Cum se apropia aniversarea noastră, m-am decis să-i fac acest cadou soţiei mele şi să văd dacă tatăl meu biologic vrea să mă cunoască.
Mai întâi am aflat că părinţii noştri au apelat la aceeaşi bancă de spermă, iar apoi că donatorul a fost în ambele cazuri acelaşi bărbat...
Acum sunt într-o situaţie dificilă… Pe de o parte, îmi iubesc soţia mai mult decât pot spune în cuvinte, şi, logic, răul a fost făcut - deja avem copii. Mi-am făcut vasectomie, aşa că nu vom mai avea copii. Dar nu mă pot abţine să nu gândesc „aceasta este sora mea”, ori de câte ori mă uit la soţia mea acum.
Încă nu i-am spus nimic şi nici nu ştiu dacă ar trebui să-i spun. Ce să fac de acum încolo? Am vrut să ard toate documentele de la banca de spermă, dar asta nu mă ajută să schimb lucrurile. Te rog, ajută-mă să-mi dau seama ce să fac de acum încolo”.
Situaţiile de acest fel, expresii ale păcatelor împotriva firii, ne fac să ne întrebăm: cum va arăta societatea omenească în următorii ani, în condiţiile în care reproducerea umană asistată a devenit o practică susţinută şi încurajată de majoritatea statelor lumii? Cum îşi poate clădi omul contemporan fericirea, pe jerfele a mii de embrioni (deci fiinţe umane) consideraţi „neviabili” şi exterminaţi fără milă? În ce situaţie ne aflăm noi, popor ortodox, dacă susţinem prin lege, dar şi printr-un efort financiar uriaş, aceste adevărate „cimitire” ale copiilor, adăugând alte crime şirului de milioane de avorturi comise în România postdecembristă? În sfârşit, ce se poate alege dintr-un neam atunci când relaţiile incestuoase devin un fapt comun?
Încheiem aici, amintind care este poziţia Bisericii Ortodoxe Române cu privire la avort, în conformitate cu învăţătura privind apariţia vieţii în general şi a vieţii umane, în special:
„Dacă viaţa şi, mai ales, viaţa omenească nu este produsul hazardului, nici perpetuarea vieţii umane nu este efectul întâmplării şi nici exclusiv produsul eforturilor omeneşti. Viaţa omului este de la Dumnezeu şi se perpetuează prin intermediul fiinţelor omeneşti, potrivit celor rânduite de Dumnezeu. Omul se bucură de viaţă şi de puterea vieţii; are dreptul la viaţă, dar şi responsabilitatea de a respecta această viaţă, de a o apăra în orice împrejurare, ştiind că, în existenţa istorică în trup omul îşi pregăteşte participarea la Împărăţia lui Dumnezeu.
Revelaţia (consemnată în Sfânta Scriptură şi în Sfânta Tradiţie) ne oferă suficiente dovezi că ceea ce s-a zămislit în femeie este fiinţă omenească (nu simplu "produs de concepţie"), care nu exclude grija lui Dumnezeu şi care trebuie să se bucure de respectul datorat demnităţii umane. Cum Biserica are o grijă deosebită faţă de fiinţele umane neputincioase şi fără apărare, nu poate să nu se îngrijoreze cu privire la cele mai neputincioase fiinţe omeneşti, embrionii umani şi pruncii nenăscuţi.” (http://www.avort.ro/pozitia-BOR-avort.php)

Cristi suntem in Postul Mare si te rog sa incetezi si sa stergi acest fir.
Te rog mult!
Se calca in picioare (a cata oara) suflete de oameni necajiti, fara copii!
Numai vorbe, fara solutii concrete.
Si unele informatii sunt incorecte in acele citate.
Efectiv este bataie de joc la adresa celor care nu pot avea copii.
Este o problema delicata. care nu se poate rezolva in acest mod.

Rog pe cei ce scriu astfel de articole sa vina cu solutii concrete si palpabile in ajutorul celor care nu pot avea copii.
Ajutati-i sa obtina copii pe alte cai.
Nimeni nu-si doreste sa foloseasca aceste metode, dar alte cai de a avea copii nu exista!

Nu facem nimic, nu se mai fac nici copii. Este foarte simplu.
Faceti o socoteala ca sunt cel putin 1 din 4 sau 5 oameni (nu stiu exact in tara cifrele) oameni cu infertilitate. Socotiti cati copii lipsa inseamna asta.

Sofia, gresesti mult catalogand astfel. Iti amintesc un singur cuvant spus de Par. Arsenie Boca: neamul pacatos, Dumnezeu il stinge.
Nu cred ca putem veni noi sa ne punem contra lui Dumnezeu , "dand solutii sa faca copii pe alte cai". Judecatile lui Dumnezeu nu noi le stim, iar cei care nu au copii, sa incerce sa caute cu sinceritate in neam, sa vada unde si ce s-a gresit.
Singura cale de a avea copii este cea de la Dumnezeu, Sofia, nu ne putem noi aroga dreptul de a ne juca de-a Dumnezeu.
Ai o gandire extrem de subiectiva, si nici macar nu incerci catusi de putin sa fii obiectiva , in ceea ce priveste credinta.
Mult mai mare lipsa sunt copiii avortati , si ca numar si ca sentimente. Acolo unde Dumnezeu da copii, nu se doreste si acolo unde Dumnezeu nu da, se doreste. Mai mare exemplu de impotrivire la voia Domnului nici ca nu e!

Consider ca judecata lui Dumnezeu este perfecta si ar trebui cu totii sa facem voia Lui.
Cei care nu au copii nu pot sa faca si isi doresc foarte mult de ce nu adopta copii saraci, flamanzi , singuri si tristi? Daca cu adevarat iubesc copiii? Doar pentru ca nu curge in venele acestora sangele lor? Atunci te mai numesti tu milostiv? sau un egoist fara margini?

Dumnezeu poate voieste sa echilibreze si aceasta balanta , alinand pe copiii fara parinti. Ca omul nu voieste asta, ei bine, mila Domnului cu noi toti.

Tu nu stii cum este procesul de adoptie! Si nu vor sa faca nimic sa-l simplifice.
asta este problema.
Sunt sute si mii de copii care nu sunt dati in adoptie. Si milioane de familii care vor copii si nu pot adopta. Trebuie acte gramada, trebuie bani, se cer conditii.

Se loveste mult in cei necajiti, dar daca nu se vine cu solutii tot degeaba.
Nu stiu daca tu ai copii sau stii ce inseamna sa-ti doresti copii.
Sunt de acord cu tine ca Dumnezeu vrea niste lucruri, dar atata vreme cat nu vor si oamenii si nu vin cu solutii concrete, inseamna ca ii facem praf pe unii si pe altii.
Este foarte usor sa interzici la fiecare pas: asta nu e bine, asta nu este ortodox. Dar adu in loc ceva bun, ceva ortodox. Si atunci toti vor fi multumiti.

Nu ai cu cine sa vorbesti. Sunt manastiri si preoti care se ocupa de copii orfani (preotul Tanase de la Valea Plopului, manastirea aceea din Ucraina). Nu dau o informatie pe internet, o adresa, o cale. Nimic.
Nu vor sa dea copiii aceia. Nu stiu de ce.

Este ortodox sa deveniti nasa, botezand copii. Cati copii ati botezat ? Daca ati botezat, ii cresteti in Cristos ? Fiindca porunca Domnului nu este numai sa facem copii (prin nastere sau prin a doua nastere, care e Botezul) ci si sa-i crestem cu frica de Dumnezeu.

Este ortodox sa adoptati copii. Nu va da statul Ausweiss de adoptie ? De hartii aveti nevoie, sau de copii ? Sunt multi copii si sunt multe mame cu multi copii, depasite de situatie. Cum le ajutati, ca sa fiti pentru aceia a doua mama ?

Este ortodox sa cercetati planul lui Dumnezeu in ceea ce va priveste. Poate ca planul lui nu este sa aveti copii. De ce, atunci, sa dati cu piciorul in tepuse ? Pentru ce sa deveniti o criminala, apeland la metode criminale precum FIV ? Copiii sunt bogatie si avere. Multi vor bogatii, dar nu toti primesc, ci exista in lume saraci. Marea deosebire dintre un sarac al lumii si un sarac al Imparatiei este ca numai ultimul este fericit. Dumnezeu nu ne promite averi materiale, nici nu ne promite ca nu vom suferi. Dar ne promite ca, de vom fi ai lui, vom fi fericiti. Nu numai in viata de apoi, ci chiar aici, in aceasta viata. Asa e sufletul omului facut de creatorul lui, incat nimeni nu il satura, decat numai Dumnezeu. Facand ceea ce Dumnezeu va indeamna sa faceti, nu puteti fi sigura ca veti avea copii, in schimb puteti fi sigura ca veti fi fericita. Si invers, dezlantuirile pe care le intrevad la dv, si orice tribulatie a sufletului, arata ca nu sunteti fericita. Iar motivul nefericirii este, intotdeauna, unul singur: indepartarea de Dumnezeu. Poate ca Dumnezeu v-a randuit altfel de bogatii decat copiii. Apropiati-va de El, inaintati in cunoasterea Lui, aprofundati ceea ce El a predicat si predica, incercati sa va asemanati cu El care nu a avut copii dupa carne, dar a avut si are mii de copii de suflet, si veti fi fericita in Cer si pe pamant.

Valea Plopului e o localitate. Daca nu o gasiti pe net, cautati pe Harta Rutiera a Romaniei. O veti gasi. Ajunsa acolo, intrebati unde sunt copiii parintelui Tanase. Eu asa am facut, si i-am gasit.
Fiindca nu sunt "ai lor". Sunt copii unii orfani, cei mai multi abandonati, de care, teoretic, se ocupa Autoritatea Tutelara. Preotul Tanase nu are niciun copil adoptat, ca si dv. Dar, spre deosebire de dv, se ocupa de multi copii, ca un adevarat parinte. Nu l-am auzit niciodata promovand contraceptia, avortul, FIV-ul. E un om care munceste mult si nu toate ii merg in plin, o, nici pe departe. Si el are probleme (mari !) cu "organele de stat care apara copiii". Si totusi, parintele Tanase este fericit. Va propun un subiect de meditatie spre folos: "asemanari si deosebiri intre parintele Tanase si mine"; sau "de ce el este fericit si eu nu ?".

Sa ne amintim ce a spus IPS Laurentiu despre vitro. Dansul, ca ierarh, este f.indreptatit in a spune ce e ortodox si ce nu este. Daca nici de dansul nu ascultam, atunci nu stiu unde o sa ajungem.

ÎPS Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului
„Pentru prima dată în istorie, poporul român îşi poate întrezări sfârşitul”

Iubiţii noştri fii sufleteşti,

Ne-a învrednicit Preamilostivul Dumnezeu să serbăm astăzi, cu bucurie sfântă, un mare şi binecuvântat Praznic Împărătesc, Buna Vestire a venirii printre oameni a Celui fără de-nceput şi veşnic – Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
Modul zămislirii Domnului nostru Iisus Hristos a fost mai presus de fire, nu printr-un părinte omenesc, ci prin lucrarea Sfântului Duh: „Duhul Sfânt va veni peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri!” Luca 1:28.

Astăzi, în preacuratul trup al Preasfintei Fecioare se începe lucrarea întrupării Cuvântului lui Dumnezeu, Cel fără de trup. Astăzi, Domnul îşi începe trecerea prin Uşa cea ferecată, vestită de Proroci. Precum raza soarelui trece printr-un cristal, tot aşa trece Domnul prin Preasfânta Fecioară şi o preface în Maică a Sa, luminând-o şi sfinţind- o cu dumnezeiasca Sa slavă. Astăzi, Fecioara Maria devine Maică adevărată lui Dumnezeu cel adevărat, Născătoare de Dumnezeu desăvârşit, dar şi om desăvârşit; şi rămânând Fecioară, precum mai înainte de naştere, la fel în perioada naşterii şi după naştere.

Cu adevărat, mare este taina Întrupării Domnului şi pentru că ea îngemănează lucrarea mai presus de fire a Duhului Sfânt cu lucrarea firii, căci, smerindu-Se pe Sine şi chip de rob luând, Mântuitorul a petrecut în preasfântul pântece al Maicii Sale cele nouă luni ale naşterii fireşti, asemenea fiecăruia dintre noi, arătândune, astfel, cât de importantă şi binecuvântată este această primă perioadă a vieţii omului.

Într-o zi ca aceasta, când Fiul lui Dumnezeu se face Fiu al omului, pentru noi şi pentru a noastră mântuire, nu putem să nu amintim, cu adâncă durere, cât de mult s-au răspândit în poporul nostru păcatele împotriva naşterii de prunci. Refuzul de a avea copii sau, tot mai frecvent, limitarea la un singur copil – prin tot felul de mijloace şi prin prunc-ucidere – se face deja simţit în declinul numeric al populaţiei şi în îmbătrânirea ei tot mai accentuată.

Pentru prima dată în istorie, poporul român îşi poate întrezări sfârşitul. Specialiştii consideră că, dacă situaţia actuală se menţine, redresarea demografică nu va mai fi posibilă. Pe de altă parte, în societatea noastră atât de ostilă procreaţiei, există persoane care doresc copii cu orice preţ.
Desigur, infertilitatea este una dintre cele mai mari suferinţe posibile. Cu toate acestea, „Programul naţional de sănătate pentru fertilizare in vitro şi transfer de embrioni” precum şi „Legea privind reproducerea umană asistată medical cu donator terţ”, adoptate recent, nu fac decât să agraveze situaţia familiilor fără copii, ca şi a întregului popor.

Fertilizarea în eprubetă sau in vitro, cum se numeşte, este o tehnologie experimentală periculoasă, cu costuri morale şi materiale mari, şi eficienţă minimă. În primul rând, ea presupune omorârea unui număr mare de „prunci” în stadiul embrionar, altă formă a aceluiaşi păcat al avortului. În al doilea rând, sunt mari riscurile medicale şi asupra femeilor care se supun acestor practici.

Există riscuri de sănătate şi asupra copiilor care se vor naşte, precum boli sau diferite malformaţii. În realitate, această tehnologie este o loterie, căci nimeni nu ştie câte naşteri vor rezulta. Din punct de vedere spiritual, însă, implicaţiile sunt şi mai grave, prin faptul separării procreaţiei de unirea conjugală şi de voia lui Dumnezeu.

Însăşi expresia „reproducere umană” (în loc de „procreaţie”) arată încercarea manipulării venirii pe lume a persoanei umane, refuzul de a o mai recunoaşte ca dar al lui Dumnezeu. Legea despre care vorbim permite utilizarea materiei genetice a altor persoane decât cele care vor „beneficia” de rezultatul fertilizării, ca şi posibilitatea ca sarcina să fie purtată, prin contract, de o terţă mamă.

Într-un asemenea caz, procreaţia în sine devine o formă de „adulter biologic”, iar copilul astfel conceput va avea nu doi, ci trei, patru sau chiar cinci părinţi – doi biologici, unul sau doi legali şi, eventual, încă o mamă, cea „purtătoare”! În plus, donarea materiei genetice fiind anonimă, pot să apară situaţii de fraţi şi surori vitregi, fii ai aceluiaşi părinte biologic, care printr-o eventuală căsătorie se vor afla, fără voia lor, în incest. De asemenea, accesul la procreaţia asistată medical a persoanelor necăsătorite, singure sau cupluri, subminează grav familia creştină şi valorile ei morale.

continuare
 

Aceste exemple de încălcare a normalităţii relaţiilor conjugale şi procreative arată că dorinţa de a avea copii nu poate fi împlinită în orice condiţii. În nici un caz, ea nu trebuie să încalce interesul superior al copilului de a avea părinţi naturali, deopotrivă biologici şi legali. Din experienţa altor ţări, ştim deja că pruncii procreaţi nenatural suferă dacă nu pot să-i cunoască pe părinţii lor biologici.

Iubiţi credincioşi, câteva sute de fertilizări in vitro au fost efectuate deja anul trecut la noi în ţară, finanţate din bani publici, pentru că sunt deosebit de scumpe. În acelaşi timp, tratamentele altor suferinţe la copii, mai puţin costisitoare, mult mai eficiente medical şi fără implicaţii spirituale comparabile, nu au parte de finanţare.

Vă îndemnăm să nu recurgeţi la aceste tehnologii, care nu sunt o soluţie viabilă şi morală la situaţiile de infertilitate, nici din punct de vedere medical, nici din punct de vedere social şi economic. Lipsa involuntară de prunci, ca orice suferinţă majoră, este în primul rând o problemă spirituală.

Prin ea, Dumnezeu are de comunicat ceva soţilor în cauză, şi avem nenumărate exemple de situaţii rezolvate fericit prin întoarcerea către Dumnezeu şi prin mijlocirea Maicii Domnului şi a multor Sfinţi, din trecut sau contemporani. Nu mai puţin, adopţia copiilor orfani sau abandonaţi, sau implicarea soţilor fără copii în programe de asistenţă maternală, pot fi alternative binecuvântate de Dumnezeu.

Cuvintele rugăciunii învăţate de la Domnul nostru Iisus Hristos, pe care le rostim de atâtea ori pe zi, „facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ”, să ne fie călăuzitoare şi în viaţa conjugală, primind cu recunoştinţă darul naşterii de prunci sau crucea lipsei lor, ambele fiind căi de cunoaştere şi însuşire a iubirii lui Dumnezeu pentru noi.

Vă binecuvântăm pe toţi cu părinteasca noastră dragoste, şi împreună, cu smerenie, să ne rugăm Preamilostivului Dumnezeu să ne dăruiască harul Său cel mântuitor, să ne ajute să petrecem cu pace sufletească calea timpului liturgic al Postului, care ne conduce, prin pocăinţă, spre lumina şi bucuria Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

(Cuvânt Pastoral la Praznicul Bunei Vestiri, 2012)

complet aici:http://www.familiaortodoxa.ro/2013/0...de-a-dumnezeu/

Legat de Parintele Tanase. Dansul nu doreste sa dea copii spre adoptie, din mai multe motive. In primul rand, multi copii nu sunt declarati abandonati, adica mamele lor inca au drepturi si nu poti da un copil care are rude in viata. Unii din acei copii nu stau definitiv acolo, mamele revin si ii iau. In al doilea rand, adoptiile internationale sunt cam periculoase, s-au intamplat o gramada de nenorociri. Apoi, parintele doreste sa ii creasca in ortodoxie, iar dandu-i spre adoptie unui cuplu baptist din SUA nu o sa asigura cresterea spirituala a copilului. Unii din copii mai au si frati si nu e bine sa fie separati. Sunt ingrijiti f.bine de Parinte, face ceea ce noi toti ar fi trebuit sa facem, ar trebui sa ii pupam picioarele si sa il sustinem nu sa il criticam. Sunt o gramada de copii prin orfelinate, de ce nu se adopta aceia care au mai mare nevoie de cineva decat copii de la Valea Plopului? De ce sa atacam parintii si monahii care se ocupa de copii? Nu mai bine cercetam orfelinatele?

Copii nu sunt totul pe lumea asta. Sunt un dar divin, e adevarat, insa mantuirea nu consta numai in cati copii de sange avem. Sunt atatia copilasi care au nevoie de mangaiere si nu ii cerceteaza nimeni.

Una este sa iti doresti copii ptr. ca vrei sa inmultesti dragostea si alta e sa vrei copil ptr. a te simti tu bine, din egoism. Copii nu sunt obiecte sau bibelouri. Copii nu trebuie sa fie doriti, ci primiti.

Mai intai am sa raspund lui Mihnea la ceea ce m-a intrebat:

1. am botezat copil si ma ocup de el cat pot de mult.
2. ma ocup si de alti copii din jur, atat cat imi este permis si cat pot
3. ca sa pot obtine copii, imi trebuie hartii multe (exista site-uri unde poti citi cate trebuie pentru adoptie si ce conditii trebuie indeplinite)

Raspunsuri comune (si pentru Paraschiva):

1. Aici este vorba de toti cei care nu pot avea copii, nu numai de persoana mea.
La mine s-a inchis usa, din cauza varstei.
Eu militez insa pentru toate milioanele care sufera ca mine si inca ar mai avea sanse sa obtina un copil.

2. In oala aia cu cei care sunt refuzati la adoptie pentru ca n-ar educa ortodox copiii sunt aruncati si romanii ortodocsi din diaspora. Ei nu au voie sa adopte copii din tara. Punct. Asa spune legea.
Pe urma copiii din orfelinate nu sunt dati toti spre adoptie, decat tarziu si greu, pentru ca prin lege trebuie obtinut acordul parintilor nmaturali. Si stau si cauta si se lupta cu ei. Si trece timpul si oamenii care vor sa adopte stau cu frica in san.
Parintele Tanase mi-a scris personal (am trimes ajutor acolo dupa incediu), ca nu da copii in adoptie. Stiu ca trebuie Autoritatea tutelara sa se ocupe de adoptie, dar copii nu sunt anuntati acolo, pentru ca soarta lor nu este clara.
Si sunt sute de copii. Eu nu cred ca nu sunt si adoptabili printre ei. Si sunt crescuti acolo in conditii mai grele decat li s-ar putea oferi prin adoptie. Nu stiu nici parintii lor naturali daca si cum ii vor mai lua in crestere vreodata.

Ideea mea este ca daca se scriu asa articole incediare si se lupta si preotii si episcopii atata impotriva avortului si a IVF, atunci sa se implice mai mult si sa ajute familiile care isi doresc copii si pe orfani.
Sa lupte sa se dea copii in adoptie, in conditii mai usoare. Macar la romani.
Sa vina cu solutii in loc pentru cei care vor sa avorteze, pentru cei care dimpotriva isi doresc copii.

Ma deranjeaza pur simplu aceste denigrari, dar fara solutii concrete, fara ajutor.
Daca s-ar implica toti acesti oameni, ar fi orfelinatele goale si toti copiii orfani sau necajiti si-ar gasi familie buna.

Sa mearga cu totii si ProVita si parintele Tanase si episcopul nu stiu care si voi si altii si sa ceara schimbarea legii adoptiei, sa dea copiii in adoptie.

Citesc tot timpul pe net cati copii sunt abandonati in spitale (incepand cu bebelusi si nou nascuti). Si vor oamenii sa-i ajute, sau sa-i adopte.
Nu se da voie. Mesaje peste tot ca oamenii nu sunt lasati sa ajute acesti copii. Dar li se plinge in presa de mila copiilor. Pai nu este o tampenie?

Si referitor la datele statistice puse aici, sunt greseli.

Nu stiu cum este in tara, dar 47 ovule fecundate la fiecare nastere, nu cred. Pe familie, sau cum?
La o stimulare se obtin maximum mai multe ovule (maximum 10 sa zic) din care se pun 2-3 inapoi. Si din astea daca se prinde o sarcina.
Restul se ingheata si se folosesc la alte sarcini. In unele tari se dau si embrioni dintre acestia in adoptie la alte cupluri care nu pot produce embrioni.

Si nici cauzele infertilitatii puse in citat nu sunt corecte.
Majoritatea sunt genetice, sau organice. In rest, poate or fi si dobandite sau de la viata dezordonata, etc. Dar din astea dobandite se mai pot rezolva cu un tratament hormonal macar. Alea genetice si congenitale nu se pot rezolva cu nimic de obicei.

Nu stiu, eu ma bazez pe informatiile de aici. In tara ei spun altfel. Si nu stiu ce surse au.

Revin la rugamintea de a se sterge acest fir. O fi decizia lui Dumnezeu, om fi noi pacatosi, dar nu ne mai scobiti in rani mereu. Lasati-ne in pace, in durerea noastra.

Macar sa se roage pentru noi, acei preoti si episcopi. Sa faca ceva concret pentru noi, milioanele fara copii. Nu toti suntem asa mizerabili cum se descrie in articole.

un principiu sănătos spune că trebuie atacată întâi cauza, apoi efectul.
dar putem să aplicăm acest principiu şi în acest caz?
avem sute de mii de copii fără părinţi şi tot atâtea familii fără copii.
ce ne împiedică să-i facem fericiţi şi pe unii şi pe altii?
nişte principii enunţate, de obicei, de nişte persoane ce prin definiţie nu au nici familie nici copii.
refuzăm fericirea unor familii şi mai grav a unor copii.
dar ce facem cu aceşti copii când vor fi adulţi?
vom spune: noi ne-am facut datoria faţă de ei, acum sa se descurce.
atât. dar oare ne facem datoria faţă de ei?

ieri a murit Robert Edwards, laureat al premiului Nobel pentru medicină.
este considerat a fi părintele fertilizarii în vitro.
se estimează că peste 5 milioane de copii s-au născut ca urmare a descoperirilor lui.

Sofia, as dori doar sa iti spun ca cine doreste cu adevarat reuseste cu ajutorul lui Dumnezeu. iti voi da un exemplu: o prietena credincioasa de a mea ce nu locuieste in tara, a pierdut in tinerete o sarcina si pentru ca a suferit foarte mult a adoptat o fetita. Apoi a nascut alte doua fetite si astazi este mamica fericita a trei fete. Deci s-a putut si se poate indiferent de cate hartii si conditii s-au impus. Chiar a facut si anumite eforturi ca sa indeplineasca conditiile cerute de spatiu locativ etc.

Ideea ca sunt necesare hartii si indepliniri de conditii nu mi se pare un motiv ca sa nu incerci o adoptie. Eu am invatat un lucru din experientele mele: atunci cand incep sa fac ceva si intampin multe greutati, nu renunt ci cu nadejde in ajutorul lui Dumnezeu si rabdare merg mai departe oricat de greu ar fi. Orice lucru bun ce se infaptuieste, intotdeauna are in cale si greutati peste care trebuie trecut. Sunt oameni care renunta usor la prima piedica intampinata.
Parerea mea este ca daca tu nu poti face copii, lasa mijloacele neortodoxe si inarmeaza-te cu rabdare si rugaciune si incearca sa adopti un copilas. Am vazut multe familii care nu au putut face copii si dupa ce au adoptat un copil , Dumnezeu le-a daruit si propriul lor copilas. Deci iata ca dupa adoptie , Dumnezeu i-a binecuvantat si cu copilasul lor.

si cate (zeci de ) milioane au murit?

cu alte cuvinte, nu contează cele 5 milioane, ce s-au nascut, contează că nu s-au născut cei ce nu au depăşit 72 de ore de la conceptie.
nu contează nici că embrionii ramasi pot fi păstraţi prin crioprezervare sau că pot fi donati şi folosiţi de cuplurile infertile.

sunt putin cei care isi doresc embrionii ramasi pt ca se aleg 1 sau mai multi care sunt cei mai sanatosi,pe ceilalti cine sa-i doreasca?unde mai pui ca insusi crioprezervarea duce la scaderea calitatii spermei?

daca omori un continent ca sa salvezi o tara, poate in asertiunea unora e lucru mare.
in asertiunea altora se numeste genocid.

Nu te mai necaji din cauza threadului!
Cristiboss l-a deschis pt a face cunoscuta pozitia bisericii cu privire la aceasta procedura.Nu loveste nimeni in oamenii cu probleme de fertilitate,ei si asa sunt loviti si altfel decat majoritatea.

Dar si ei la randul lor isi pot pune viata in slujba celor care au nevoie de ajutor.
Eu iti doresc sa reusesti sa infiezi un copil si sa fie asa cum iti doresti tu!
Si ce-i mai important,sa fii fericita :)

@Sophia: de ce v-ati expune riscurilor unei fertilizari in vitro si nu v-ati implanta unul sau doi embrioni gata "crioprezervat" ? Nu ar fi copilul dv genetic, si totusi l-ati naste, ceea ce cu adoptia nu ati obtine. In plus, imi inchipui ca nu trebuie atatea acte ca la adoptie. In plus, nu exista riscul atat de mare ca sa va reproseze copilul ca nu sunteti "mama lui adevarata", dupa cum aud, cu mirare, ca se intampla adesea cand copilul adoptat afla ca e adoptat. In sfarsit, ati salva un "material biologic crioprezervat" de la moarte si, finit coronat opus, ati putea dovedi, prin exemplu personal, ca procedura de FIV nu duce la omorarea copiilor, dupa cum pretind habotnicii ortodocsi, confirmand ceea ce ati sustinut mereu: ca este un procedeu moral licit.

poate acest lucru e valabil la catolici, la fel ca fumatul si altele...

Si daca raman sa zicem 2-3 si cere sa fie implantati toti?

Sau raman mai multi si restul chiar sunt folositi pentru o alta sarcina, de aceeasi persoana (parintele genetic).

Mai este o problema morala?

Gresiti, mai cititi odata. Mihnea spune ca asta sustine Sophia, nu BC.

Biserica Catolica, prin documentul Sfantului Oficiu "Dignitas Personae" partea a II-a, califica fertilizarea in vitro ca procedeu intrinsec ilicit.

Aceasta e echivalent cu a declara ca recurgerea la FIV este un lucru rau, chiar daca niciun embrion nu ar fi omorat in urma acestui procedeu.

In ceea ce priveste fumatul, dimpotriva, el nu a fost definit ca pacat prin niciun document al Magisteriului Bisericii, dupa cum am aratat pe alt topic.

In concluzie:
-oricine recurge la FIV, binestiind pozitia Sfintei Biserici in aceasta problema, chiar daca prin acest act nu rezulta uciderea vreunui embrion, daca nu se va pocai si nu va aduce reparatie lui Dumnezeu pana la sfarsitul vietii sale in trup, va ajunge in iad, unde va fi supus torturilor infernale timp de o eternitate.

-nimeni dintre cei care fumeaza nu va ajunge, ca urmare a consumarii actului fumatului, in iad. Pe de alta parte, desi fumatul, nefiind pacat, nu impune, pentru salvarea sufletului, nici act de pocainta, nici reparatie adusa lui Dumnezeu, oricare fumator care, auzind ca renuntarea la fumat ar putea sa-i prelungeasca viata, mai ales daca renunta la fumat spre a-i aduce, prin cult si prin viata sa, o mai mare lauda lui Dumnezeu, face o fapta suprameritorie placuta lui Dumnezeu.

@Yasmine - multumesc pentru vorbele bune.

Ceea ce a postat Cristi nu este pozitia BOR, ci a unor organizatii /de ex. ProVita.
E drept ca este citat pe undeva un episcop ortodox.

@Mihnea - exista o problema: banii. Cine are bani poate sa faca orice, inclusiv copii (vezi VIP-uri). Nu stiu in ce tari este admisa adoptia de embrioni. Aici este totul foarte strict, nu prea e admis nimic daca nu e cu celulele cuplului si nici in Romania nu am auzit sa se faca. Si adoptia de copii costa bani. Totul se plateste.

In rest cred ca cel mai bine ar fi sa mearga lumea sa se informeze direct la medici si cabinete de IVF. Nu statistici, nu presupuneri si ce mai pricepe unul si altul. Si pe urma stie impotriva a ce sau pentru ce militeaza.
Acolo li se poate explica totul si cati embrioni se obtin si cum se folosesc si etc.


Eu nu stiu daca exista o pozitie oficiala, printr-un document scris, a B.O. sau a B.C. caare sa interzica aceste tratamente. Ceea ce stiu este ca exista reprezentanti ai celor doua biserici cu pozitiile lor. Unii sunt pro, alti impotriva acestor tratamente.

Si am mai spus: nu e vorba sa tinem cu dintii de acest tratament pentru care stim problemele si dezavantajele ci ca nu exista solutii alternative pentru cuplurile cu probleme de infertilitate, de a avea copii.

Am gasit ceva informatii aici:

http://www.embryoadoption.org/

In ceea ce priveste BO, textul ierarhului Laurentiu Streza, postat de dna/dra Paraschiva, daca este nu predica, ci pastorala, atunci este document oficial al BO, intrucat pastoralele au caracter magisterial (adica sunt acte prin care Biserica se pronunta ca Maica si Invatatoare).

In ceea ce priveste BC, documentul magisterial cerut este, printre altele, Dignitas Personae.

Prin urmare, acum nu (mai) aveti scuza de a nu cunoaste pozitia Bisericii in materie. Faceti un efort de a adera la doctrina morala a Ecclesiei "cu mintea si cu inima", ca sa va fie bine in viata aceasta si in viata de veci.

Ce "golănie"!:24:

IPS Laurentiu Streaza este Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului,nu episcop. Sa inteleg ca ce spune dansul nu are importanta atata timp cat Patriarhul nu spune sus si tare pozitia sa? Nu reprezinta si dansul Biserica? Pro-vita ortodoxa are in sanul ei multi preoti, si Basilica spune de marsurile lor etc. Plus ca Biserica Ortodoxa nu se rezuma la patriarh si nici la Biserica Romana. N-am auzit de nici o Biserica locala care sa sustina fertilizarea in vitro, din contra. Biserica nu este dealul patriarhiei, mitropolia cutare sau patriarhul x. Patriarhia Moscovei nu este de acord cu fertilizarea in vitro, sunt atatia duhovnici vii si trecuti la cele vesnice care au spus nu fertilizarii in vitro, treburile sunt clare. BOR este impotriva avortului si avand in vedere ca se fac avorturi f.multe cand vine vb. de fertilizarea in vitro. Doar cine nu doreste sa inteleaga nu intelege.
http://www.basilica.ro/stiri/cautare
http://www.doxologia.ro/viata-biseri...ietii-familiei
http://www.crestinortodox.ro/sanatat...tie-72648.html
http://www.provitabucuresti.ro/docs/bioetica/
*
Cine este impotriva fertilizarii in vitro si a inseminarii, nu are nimic cu cei care nu pot avea copii, ci are in vedere drepturile copiilor, acelor embrioni care sunt folositi ca niste obiecte. Aici este vorba de copii nenascuti, care ar trebui sa fie pe primul loc. E interesant cum mereu se uita de acea viata si adultii se pun in centru, uitand ca copii sunt cei mai importanti.

fiecare are libertatea sa definească termenii folosiţi dupa dorinta.
totuşi, când vorbim în public, trebuie să folosim definiţiile standard.
altfel chiar şi masturbarea masculină poate fi socotită genocid.

eram contrazis, la alt subiect, pentru opinia că delfiniu si balenele să fie declarate fiinţe non-umane.
nu au conştiinţă de sine, mi s-a spus. nu sunt fiinte.
embrionul de 72 de ore are constiintacde sine?

Un spermatozoid sau ovul, in sine, nu au potential necesar de a se dezvolta intr-o fiinta umana.

Dar ovulul, are.
Chiar daca rezulta din uniunea celor doua, nu este nici una, nici alta.

Sau luand-o dpdv genetic: fiecare are 23 cromozomi, o fiinta umana, sau daca vrei, inceputul ei, are 46 - deci pana nu se aduna cei 46 de cromozomi (cu mici exceptii care confirma totusi regula) nu putem vorbim de o fiinta umana.

Nu au nici potentialul de a dezvolta aceasta constiinta.
Embrionul da.

Intelegi acum diferentele?
Hai ca nu-i greu, nu trebuie o facultate de medicina pentru asta.

Trebuie doar sa gandesti cu o minte deschisa, nu inchistata de dogmele atee.

Uite Mihnea, am mai spus. Eu n-am facut IVF si usa mea spre copii s-a inchis, dar am ramas cu suferinta in suflet si eu si sotul meu. Crezi ca asa ne este mai bine?
Crezi ca altor milioane de cupluri fara copii de pe lumea asta le este mai bine asa?
Tu ai copii, Mihnea, nu stiu 2 sau 3. Ti-e usor sa vorbesti.
La fel lui Cristi care are copil, lui Lore care are 4 copii si toti cei care scriu pe acest forum.
Cred ca sunt singura fara copii care scriu pe aici. Noi cei fara copii nici nu avem curaj/putere sa mai spunem ceva.
Pe toti ii intereseaza numai acei embrioni, dar de noi cuplurile fara copii nu-i pasa nimanui!!!!!

M-am uitat din nou pe articolele puse de Cristi. Nu stiu de ce totusi admin-ul nu sterge firul. Cristi nici nu mai intra aici. A lovit si a plecat.
Exista doua documente in linkuri:
Scrisoarea asociatiei ProVita - care lupta impotriva IVF, dara fara solutii concrete pentru noi. Pe undeva se intreaba si ei totusi ce se face pentru cuplurile astea amarate?
Nici macar consiliere psihologica. Si pana la urma nici asta nu este crestina/ortodoxa. Aici pe forum sunteti vehemnt si impotriva terapiilor psihologice.

Pastorala arhiepiscopului Streza nu este in link si in citat spune asa in fuga despre adoptie.

Dar intreb din nou: ce se face pentru aceste cupluri care sufera?
Toti acesti care scriu scrisori si documente ce fac concret?
Sa zica: stai domnule, luam totul de la gura unor necajiti, hai sa si facem totusi ceva pentru ei.

In al doilea link se vorbeste despre adoptie si nu stiu ce legatura are cu IVF-ul.

Deci un obice vicios (care creaza dependenta) nu e totusi pacat?
Nici daca cineva isi scurteaza viata, constient, nu este pacat?

Drogurile "recreationale" nu sunt pacat?

Pastorala se găsește pe net.
Tu Sophia, împreună cu soțul tău, poți sau nu ține cont de sfaturile și învățătura bisericii. Dar cu siguranță VĂ PUTEȚI RUGA.

Asta este una din probleme majore, si reale ale multor "necajiti": se asteapta sa faca altii pentru ei, mai mult decat sunt dispusi sa faca ei insisi pentru ei.

Adoptia este o posibilitate, nu e simpla, usoara, dar posibila.

Cine crede ca ar trebui sa fie usor sa devii parinte, fie chiar si adoptiv, poate nici n-ar trebui sa fie.

Ba sunteti vehement impotriva celor care nu pot avea copii! Uite-te rog ce afirmi. Vorbesti numai despre drepturile embrionilor. Sa fie pe primul loc. Si spui ca adultii se pun in centru? Cum se pun in centru, daca nu au nici un drept? Nimic nu au voie, nimic nu este acceptat de biserica.

Si spui de episcopi, duhovnici vii si morti. Daca te referi numai la monahi (si cei din ierarhia bisericeasca tot necasatoriti sunt si fara copii), atunci ei nu au probleme. Ce treaba au ei daca altii au sau nu copii, sau isi doresc, etc?

Dar sunt si preoti cu preotese care nu pot avea copii. Si ei se gandesc poate la IVF. Si ei fac ceva sa aibe copii. Nu stiu. Si ei au necazuri.
Poate ca au parte de mai multa rugaciune de la colegii lor, sau obiecte sfinte de care sa se atinga sa faca prunci. Cineva imi spunea o data ca e bine sa te atingi sau chiar incingi (daca ai acces la el), cu Braul Maicii Domnului.

Eu nu stiu regulile cu documentele BOR. Si mai ales nu stiu cand e vorba de parerea personala sau de cea a bisericii a celor din ierarhie. Nu stiu ce este aceea pastorala.

Ar fi trebuit poate sa existe un document clar, emis de Patriarhie.

Am citit un document din semnatura ta, legat de momentul in care se formeaza viata. Tu singura l-ai pus la semnatura.
Si scrie acolo clar: viata apare cand spermatozoidul se uneste cu ovulul.
Ei la oamenii cu probleme de infertilitate exact acest lucru nu se poate face. Cele doua celule nu se pot intalni, sau nu se pot intrepatrunde.
Aici intervine medicul si ajuta. Atat.

Iar in cartea respectiva nu scrie un lucru: ca acesti embrioni ca sa formeze viata trebuie se fie normali/sanatosi si sa se prinda intr-un mediu normal si sanatos, adica in mucoasa uterina. Fara aceste conditii nu se face viata.
Si: conditia si mai importanta este Voia lui Dumnezeu. EL da viata!!!!


In incheiere o intrebare tie: tu ce varsta ai? Vad ca scrie ca esti scolarita. De ce te preocupa atat embrionii? Asteapta sa mai cresti si sa te mariti...

Pentru toti: voi calcati cu picioarele in sufletul nostru, al celor necajiti. Cu ce drept? Si de ce daca va opuneti la niste lucruri nu ne ajutati?
Uite de ex. sa ne dati un copil de la voi? Macar in baby-sitting.
Sau sa vad o vorba buna, un gest concret ceva.
Noi nu intram in sufletul sau viata voastra, nu va interzicem sa aveti copii, sa veti relatii cu sotul/sotia la nesfarsit sau mai stiu eu.

Respectati-ne durerea macar si nu mai puneti tot felul de discutii din astea pe forum.

Tu chiar nu intelegi ca pentru multi nu este posibila nici adoptia? Am explicat de atatea ori.
Daca toti cei care se opun la IVF ar lupta impreuna cu noi, s-ar gasi solutii si
n-ar mai exista copii orfani.

Eu m-am rugat mult. Eu tin cont de Biserica, de aceea sunt asa rupta sufleteste. Altfel nu mi-ar pasa si as fi mers pe alt drum.

Daca te referi la faptul ca ai depasit o anumita varsta si legea nu permite, e adevarat.
Dar asta inseamna ca trebuia sa incerci mai din timp sa adopti un copil.

Daca te referi la faptul ca nu vine nimeni sa-ti lase un copil in brate - iarasi este adevarat, trebuie sa bati ceva orfelinate, sa-i cauti parintii, sa-i convingi sa fie de acord cu adoptia, etc.

Nu e usor, dar nici sa fii parinte nu e usor, cum ziceam, daca astepti sa-ti vina totul pe tava, poate nici nu e cazul sa devii parinte.

In Romania mai este o varianta prin care poti fi aproape de copii: sa-i iei in plasament, primesti o anumita suma de bani ca si salariu (400ron/copil am inteles) si cred ca ti se deconteaza si cheltuielile cu ei (in anumite sume, banuiesc), ai si vechime in munca.

In felul asta ii poti cunoaste mai bine, la un moment dat le poti cunoaste si parintii si cine stie..

Vor fi mereu - pentru ca am impresia, ca mare parte din cei care nu pot avea copii se ambitioneaza sa obtina "din fond genetic propriu", iar cand isi dau seama ca nu pot altfel, e prea tarziu si poate ca nici Dumnezeu nu-i mai ajuta pentru modul in care au abordat problema inainte, mai ales si daca au deja cateva crime le activ cu IFV -ul, nu mai vorbim de banii cheltuiti aiurea cu care chiar ar fi putut face niste copii fericiti.

In mai toate tarile este asa. Poti sa iei copii in plasament. Poti sa iei si adolescenti, nu doar copii mici.

Pai nu copii sunt cei mai importanti, nu ei sunt viitorul? Nu ei sunt cei mai vulnerabili oameni? Evident ca ei trebuie sa fie mai presus de femei si barbati. Sa nu rasucim cuvintele. Daca cineva lupta ptr. drepturile copiilor nascuti si nenascuti NU inseamna ca are ceva cu cuplurile care nu pot avea copii biologici. In primul rand aici nu este vorba despre ei, ci despre acei copii. Nu e asa ca atunci cand cineva spune: sunt de acord cu vitro ptr. ca cuplurile fara copii sufera , nu se gandeste la acei copii care vor fi distrusi?

Nu ma refer numai la monahi, monahii si ierarhi, ci la toti duhovnicii si Sfintii. Am avut si avem si preoti de miri f.buni care sunt impotriva ferilizarii ptr. ca stiu ca viata incepe de la conceptie.
Prin duhovnici vorbeste Dumnezeu, chiar daca nu au copii! Doar stii cum lucreaza Dumnezeu, nu? Un monah imbunatatit poate da sfaturi celor casatoriti ptr. ca nu el vorbeste, ci Dumnezeu. Credeam ca se stie treaba asta deja.
Preotesele nu cred ca aleg fertilizarea in vitro din moment ce stiu f.clar ca nu este bine si ca este pacat. Nasterea de prunci trebuie sa fie legata de Taina Casatoriei si unirea celor doi. Ori fertilizarea in vitro scoate nasterea de prunci in afara cununiei. Sunt si preotese care au adoptat si dupa aceea au avut nascut copii lor.
Da asa este, Braul Maicii Domnului ajuta la nasterea de prunci. Din fericire am si eu o bucatica din Brau. Insa, Braul nu este ceva magic. Braul nu face nimic daca noi nu avem credinta sincera.
Din moment ce mai multi monahi,preoti,ierarhi,Biserici locale au spus nu fertilizarii in vitro treburile sunt clare.
Da, ar fi bine. Asa poate ar fi si mai clar. Alte Patriarhii s-au pronuntat in aceasta problema.
Sunt mai multe probleme. Cum am spus mai sus, nasterea de prunci este scoasa din afara casatoriei. Dumnezeu da viata, El da suflarea. Medicul devine un fel de mic dumnezeu. Se joaca cu viata si cu moartea practic. In timpul fertilizarii in vitro se omor copii, se stie asta. Apoi acel copil o sa aiba frati omorati, si mai multi parinti. (depinde)
Viata incepe la conceptie, nu la impantare! Dumnezeu da suflarea de viata in momentul cand cele doua seminte se unesc, este simultan. Daca zigotul(prunul) moare dupa o ora de la conceptie, tot copil este si mama trebuie sa faca canon. Anticoneptionalele nu lasa zigotul sa se implanteze de unde rezulta ca sunt avortive si provoaca avort hormonal!
Sa nu ne folosim de faptul ca Dumnezeu da viata ptr. a ne scuza mijloacele. Sa nu uitam ca si omul este liber sa asculte de Dumnezeu sau ba.

Nu are importanta ce varsta am. Pot sa am 30, pot sa am 15. Scoala poate sa insemne facultate,master, doctorat, cursuri etc. Nu conteaza ce varsta ai, si copii din scolile generale pot intelege ca embrionii sunt copii si ca avortul este crima. Nu cred ca sunteti in masura sa imi spuneti ce sa ma intereseze sau nu. Este foarte urat din partea oamenilor in varsta sa inchida gura celor mai tineri, mai ales daca acesti tineri spun adevarul sau ceva bun. Cu aceasta mentalitate nu o sa ajungem nicaieri. Hristos a avut 30 de ani cand a iesit la propovaduit! Traian 18 ani si a facut un imperiu. Sf.Dimitrie 21 de ani si la marturisit pe Hristos. Stiti ca este o asociatie a studentilor si tinerilor romani care au studiat in strainatate care vor sa faca ceva in Romania si se izbesc exact de mentalitati de genul asta? Respectul trebuie sa fie de ambele parti.
Eu nu am spus decat ceea ce spune invatatura ortodoxa. Nu cred ca trebuie sa ai 60 de ani ptr. a intelege ce spun Sfintii si duhovnicii.
Acum daca suntem impotriva fertilizarii in vitro calcam in picioare pe cei necajiti? Ce duhovnic a spus asta? Dar cei care fac fertilizare in vitro nu calca in picioare acei copilasi?
Aici este vb. despre fecundarea in vitro, daca este ortodoxa sau nu, daca este etica sau nu, nu vorbim despre altceva. Nu este vina noastra ca se iau vorbele personal. Oricum, daca doreste cineva sa adopte cu siguranta vor gasi sprijin la Parintii bisericii, aici, etc.

Nasterea de prunci este un drept dat de Dumnezeu, nu il poate lua nimeni.
Solutii sunt. Cercetati copii de la orfelinat, vorbiti cu ei, o familie mai saraca se gaseste si ea. Botezati si astfel veti fi nasa unui copil ptr. toata viata. Etc. Daca se doreste se poate, nu sunt obligati cei cu copii sa ii dea la cei fara copii, de parca copii aia nu isi iubesc proprii parinti si sunt niste bibelouri.
Noi respectam durerea, insa trebuie sa se respecte si invatatura ortodoxa si viata celor nenascuti. Nu putem sacrifica copii ptr. cei fara copii. Multi au dat sfaturi bune si au oferit mangaieri, dar au cam fost ignorate. E foarte dificil sa discuti cu cineva care intoarce cuvintele pe toate partile si le ia personal, mai ales cand nu este vb. despre el/ea.
Si daca va deranjeaza discutiile despre vitro/avort/familie nu mai intrati pe ele. Nu puteti sa interziceti sa se vorbeasca despre aceste teme.

****
Din cate am inteles in Romania se depunde dosar si in jur de 2 ani se primeste raspuns. Poate chiar mai repede. Chiar credeti ca Dumnezeu nu o sa ajute parintii care doresc sa adopte? Plus ca foarte putini doresc sa adopte sau sa isi dea copilul spre adoptie cand e vb. de sarcina nedorita.