Lupta cu pacatele straine
 

Exista situatii cand aproapele nostru greseste din cauza noastra. Poate ca uneori suntem prea mandri ori prea egoisti, prea zgarciti ori prea lacomi, prea lenesi ori prea invidiosi, prea maniosi ori prea indiferenti. Poate ca il smintim cu vorba noastra ori cu exemplul personal, cu tinuta ori cu privirea.

Va propun sa ne gandim la situatii in care ne putem face partasi la pacate straine. Si acestea sunt mentionate in Indreptarul de spovedanie, deci trebuie marturisite.

antoniap, nu vreau să te supăr cu un offtopic, dar abia ce remarcase heaven că suntem obsedaţi de păcat, că a mai apărut un topic în acest sens...

Ca să încerc şi un răspuns la întrebarea ta, eu mă spovedesc în general de păcatele care îmi stau pe suflet, care mă tulbură...nu e nevoie să mă gândesc îndelung şi să cercetez îndreptarul de spovedanie... nu zic că e bine aşa, dar aşa fac...

Exista intrebari si raspunsuri care parca ne biciuiesc. Si totusi continuam sa adresam intrebari, incercam sa raspundem atat cat putem. Cui se supara, ii taiem nasul si gata! Mantuire!

Eu am convingerea ca daca noi am trai cu adevarat crestineste, daca am avea dragoste, multi din jurul nostru s-ar apropia de Dumnezeu. Uneori constientizam cand gresim fata de aproapele si il determinam astfel sa savarseasca pacate, iar alteori nu intelegem si nu constientizam cum l-am influentat pe cel de langa noi sa savarseasca pacatul.

In indreptarul de spovedanie lucrurile sunt prezentate clar, incat nu se lasa loc de interpretari. De exemplu daca sfatuiesti pe cineva sa avorteze, sau sa se razbune, te faci partas la acele pacate, chiar daca nu le savarsesti tu.

Nu doar s-ar apropia, s-ar mantui dupa cuvintele Sfantului Serafim de Sarov: "Dobandeste pacea si mii de oameni din jurul tau se vor mantui!"

Grija fata de starea duhovniceasca a aproapelui presupune noblete spirituala. Iar nobletea obliga. Daca un titlu nobiliar trebuia onorat prin fapte corespunzatoare, la fel si nobletea duhovniceasca presupune fapte demne de numele de crestin. Un exemplu:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Marea_D...eta_Fiodorovna

Dumnezeu sa ne ajute sa ne vedem pacatele personale si pacatele straine.

Toti , avem convingerea ca . . . , dar asta-i marele dezastru , ca suntem convinsi ca gresim , si o facem voit intru smintirea celuilalt !
Suntem atat de rai , incat teoretizam si pacatuim la nesfarsit , calcand in picioare toate teoriile propovaduite , copiate , citate . . . !
Devenim ispititori , ispititi la randul nostru de cel de langa noi !
Mai cred Ecaterina , ca suntem astfel si cinici in "credinta" noastra , calcand cu buna voie in picioare cea ce "propovaduim" , si mai mult de atat il calcam in picioare " cu dragoste " pe cel de langa noi . Bine , aici este vorba de capitolul mandrie si nu numai !
Felicitari antoniap pentru subiectul adus aici , dar te asigur ca la sfarsitul discutilor de pe acest thread , lumina nu va fi !
Hristos a Inviat !

Pentru ce ma feliciti, Cristi? Am infiintat acest topic analizand in primul rand greselile mele in relatia cu ceilalti. Dar stiu ca Hristos S-a rastignit si pentru mine si pentru noi toti. De aceea ne ingaduie timp de pocainta.

Sa nu deznadajduim. Putem fi mai buni cu ajutorul lui Dumnezeu. Constientizarea pacatelor straine este o problema destul de delicata, indiferent ce roluri ne asumam in societate. Putem sa ne pocaim pentru pacatele pe care deja le-am constientizat. Dumnezeu sa ne ajute sa fim cat mai curati sufleteste.

Păcate străine de care se face responsabil creştinul atunci:
1. Când sfătuieşte pe altul să păcătuiască
2. Când porunceşte altuia să păcătuiască
3. Când se învoieşte cu altul la păcat
4. Când ajută altuia să păcătuiască
5. Când laudă pe cel ce face păcatul
6. Când ştie, dar tace de păcatul altuia
7. Când poate, dar nu voieşte să împiedice pe altul de a face păcatul


Sursa:
http://www.ortodoxia.md/descopera/9-...ele-apte-pcate

6. Când ştie, dar tace de păcatul altuia
Cum sa spui de pacatul altuia?Daca spui cuiva, se numeste barfa, daca spui la spovedanie te asemeni cu Iuda, adica mergi inaintea Lui sa parasti, in loc sa mergi cu pacatele tale il spovedesti pe altul?Daca tot ai deschis subiectul te rog spune-mi tu cum faci?Crezi ca Dumnezeu nu-l vede?Nu trebuie sa ne preocupam de pacatele noastre fiecare, sau nu ne vede Dumnezeu pe toti cum suntem?
7. Când poate, dar nu voieşte să împiedice pe altul de a face păcatul
Cum ai putea sa opresti pe cineva sa pacatuiasca daca el este hotarat sa o faca?Sau sa zicem ca ai o banuiala, ce poti sa faci?Crezi ca rezolvi ceva daca ii spui?
Eu cred ca singurele noastre arme sunt rugaciunile pentru aproapele, ca sa-i lumineze Dumnezeu mintea si sa-i dea gandul bun.Doamne ajuta!

Despre aceste ”păcate” am obiectat și eu.

Cât despre celelalte, dar și despre faptul că păcatele nu sunt deloc străine(dpmdv), pe mine m-au dus cu gândul la ce spune Iisus:


7. Vai lumii, din pricina smintelilor! Că smintelile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala.(Mt18,8)

6.Când ştie, dar tace de păcatul altuia.


Un prim exemplu ar fi marturisirea credintei crestine. Fiind pusi sa jertfeasca zeilor, multi au preferat chinurile, marturisind cu pretul vietii credinta crestina.

Un alt exemplu ar fi lupta cu erezia. ,,Cand credinta este primejduita, porunca Domnului este de a nu pastra tacere." Sfantul Nicolae si alti sfinti s-au luptat pentru pastrarea credintei ortodoxe. Cand au observat ca este amenintata, ca unii incearca sa impuna idei gresite, nu au tacut. Alti sfinti au marturisit-o primind cununa muceniciei si devenind sfinti.


Al exemplu ar fi lupta cu pacatul. Mergem in vizita la niste prieteni. In grup apare o persoana care vrea sa ne ghiceasca in carti sau in cafea sau ne propune orice alt pacat. Daca atragem atentia ca acesta este un pacat si nu acceptam, am facut voia lui Dumnezeu. Daca avem un copil si observam la el un pacat, ii atragem atentia. Celor dragi le putem atrage atentia daca stim ca au fost la vrajitoare ori au cazut in alt pacat sa mearga sa se spovedeasca. Totul e sa o facem cu dragoste de pe pozitia de pacatosi, cu ingrijorare plina de mila, nu cu trufie.


7. Când poate, dar nu voieşte să împiedice pe altul de a face păcatul
Daca stim ca cineva are intentia sa avorteze, sa se duca la vrajitoare sau sa adere la o secta, e bine sa intervenim macar cu un sfat.

Alt exemplu. Esti sotie de patron. Sotul vrea sa puna angajatii sa munceasca si duminica pentru a castiga mai mult. Daca ii atragi atentia ca nu e bine sa-L furi pe Dumnezeu, ai procedat corect pe cand, daca nu-l impiedici sa faca pacatul, te faci partasa la pacatul lui.

Alt exemplu. Afli ca X a cazut in deznadejde. Procedezi corect daca il incurajezi sa depaseasca duhovniceste situatia, stiind ca deznadejdea este un pacat care poate atrage dupa sine alte pacate grave.

Sunt de acord ca rugaciunea este absolut necesara si ca noi singuri nu putem sa facem nimic fara ajutorul lui Dumnezeu. Numai El poate da putere lucratoare cuvantului nostru. In functie de situatie, mai putem cere ajutor si de la duhovnic daca ne doare si pentru aproapele nostru.

La punctul 6,referirea se face la discutia cu persoana in cauza,nu barfa cu altii,ci o discutie contructiva cu cel care pacatuieste.
Adica prietena cea mai buna iti marturiseste ca are o legatura cu un barbat insurat(sa zicem)iar tu esti crestin/a ,atunci este de datoria ta sa-i vorbesti despre valorile sacre ale casatoriei,ale familiei,sa-i spui ca pacatul desfranarii este unul foarte grav etc.

Iar pt punctul 7 explicatia consta in a incerca sa-i deschidem ochii celui care doreste sa se arunce in pacat;sau sa oprim o nedreptate,o marturie mincinoasa,sa vorbim Binele si sa fim de partea lui.
De exemplu,poti opri un pungas sa fure portofelul altuia,nu sa te uiti indiferent in alta parte.Nici sa stii ca un coleg al tau fura de la serviciu si sa nu iei nici o masura etc.
Daca ne sta un putere sa oprim un pacat in desfasurare,atunci nu ar trebui sa ne sfiim s-o facem.

Mai demult am făcut un lucru groaznic, care m-a aruncat jos de tot, departe de Dumnezeu. Am contribuit la împrăștierea filmelor interzise [orișicui] și acum nu mai pot face nimic să opresc copierea lor prin internet.

Mă rog uneori Lui Dumnezeu să le șteargă cumva, dar numai la Judecata de Apoi voi ști cît rău am făcut prin faptele mele lipsite de rațiune. Adeseori mă lupt cu gîndul deznădejdii că asta mă va trimite într-o veșnicie tristă, dar încă mai am speranță în mila Domnului.

Da, vai celor care smintesc și prin care se pierd suflete. Păcatele de genul share la pornografii sînt mai grave ca însăși curvia.

Referitor la a opri de la păcat un prieten necredincios, cred că singura soluţie este rugăciunea pentru el. Căci dacă e necredincios, aşa cum cunosc eu unii, menţionarea noţiunii de păcat îl îndepărtează şi mai mult de Dumnezeu şi de biserică - căci vede în acestea doar interdicţii, oprelişti şi pedepse. Eu încerc să le spun că Dumnezeu este Cel Bun care ne ocroteşte şi ne primeşte atunci când suntem în nevoie sau în durere sau în necaz. Nu că aş fi avut vreun succes până acum, căci interlocutorii mei sunt minţi "ultraraţionale" care aduc în discuţie bolile, războaiele şi alte suferinţe pe care Dumnezeu le îngăduie în lume.
Aşa că nu mă văd în rolul de "moralist".
Poate prin rugăciune şi, să zicem, puterea exemplului, să se urnească ceva şi în ei. Sau printr-un ajutor pe care îl pot oferi la vreme de necaz; un răspuns bun, dacă sunt întrebată. Dar o replică de genul "ai grijă, ăsta e păcat", ne va îndepărta unii de alţii. În cazul concret al prietenilor/ colegilor mei necredincioşi...

Asa este , caci multe suflete cad astfel , e lucrarea facuta cot la cot cu dracul , o lucrare groaznica care are ca rezultat , acolo unde este duhovnic adevarat , oprirea a multi ani de la Sfanta Impartasanie !

Atitudinea va face diferenta aici.
Nu trebuie sa faci pe moralizatorul,predicand de sus si spunandu-le altora ca tu te-ai pocait,deci Il tii pe Dumnezeu de un picior,ci doar sa le arati ca-ti pasa de soarta lor ca si de a ta,daca nu mai mult!
Si aici puterea exemplului personal isi va spune cuvantul,este cam nepotrivit ca eu sa fiu o fumatoare inraita,alcoolica sau dependenta de droguri si sa predic altora abstinenta vizavi de aceste stimulente.Desi teoretic poate fi si asta posibil.Eu stiu ca ma aflu pe un drum pierzator,sunt prea slaba sa ma opun tentatiilor insa cu sinceritate ii sfatuiesc pe altii sa stea departe de alcool si droguri,deoarece imi cunosc suferintele.
Prietenii,cunostiintele,se pot supara temporar dar mai apoi iti pot chiar multumi ca ai deschis discutia si nu ai trecut indiferent mai departe.

Nu teoretic , ci practic sunt destui de astfel de "propovaduitori " , inclusiv pe acest forum .Mult jigodism se afla in "doctorul" ce "propovaduieste" despre pericolul fumatului sau despre consumul de alcool si consecintele lui , iar el insusi este un fumator si un alcoolic inrait !
Da , intai sa ne curatam pe noi , apoi sa trecem la propovaduit , dar sti cum e , draga Cristina , "hotul striga hotul "si cate si mai cate . . .!
O seara si o noua saptamana linistita !

Smerenia mea produce reacții în lanț
 

Te rog frumos sa citesti un cuvant al Parintelui Staniloae , de mare folos noua tuturor :

"Cel smerit îşi taie nu numai voia mândriei sale, ci şi voia mândriei celuilalt.

Cine se smereşte înaintea altuia, tăindu-şi voia sa de a se arăta mai presus decât acela, îl face şi pe acela să-şi taie voia lui de a se arăta mai presus decât el. Astfel, cel smerit îşi taie nu numai voia mândriei sale, ci şi voia mândriei celuilalt.
Nu se taie voia altuia printr-o superioritate de putere lumească, ci prin voia smereniei proprii care atrage după sine smerenia altuia, aşa cum smerenia lui Hristos atrage după sine smerenia noastră."

Deja ai facut un lucru bun. Continua si pune-l in valoare inaintea duhovnicului. Apoi nu te lasa prins in mrejele deznadejdii. Hristos S-a rastignit si pentru tine si pentru noi toti.

Asa cum femeile care au avortat sunt sfatuite sa le convinga pe altele sa nasca copii, tot asa si tu poti sa incerci sa-i convingi pe altii sa nu mai distribuie materiale smintitoare. In plus, ai putea sa cauti articole si filme ziditoare de suflet.

Aminteste-ti cum Saul, prigonitorul crestinilor, a devenit Apostolul Pavel. Nu deznadajdui. Cu orice pacat putem lupta practicand virtutea opusa acestuia.

Păcatele mărturisite nu se repetă, sînt iertate deja. Dar unele au consecințe grave asupra celorlalți din nefericire. Consecințe eterne.

Nu mă descurajez, știu cum să mă împotrivesc gîndurilor ăstora. Dar niciodată nu voi mai putea ajunge acolo unde aș fi ajuns dacă nu aș fi comis o infracțiune atît de smintitoare.

Ce să-i transmit duhovnicului, cîți ani să-mi dea?

Greșeala recunoscută este pe jumătate iertată, spune o veche vorbă din popor, dar tu ai și mărturisit-o.
Dacă tu spui că niciodată nu vei ajunge acolo unde ai fi ajuns dacă nu ai fi comis acea infracțiune înseamnă că nu știi(dpmdv) unde erai înainte. La fel ca fiul rătăcitor, erai aproape de Tatăl, ca și fiul cel mare, dar El nu era în tine pentru că nu erai închinat Lui; acum, după ce ai înțeles gravitatea păcatului făcut, te-ai căit, te-ai pocăit și te-ai închinat Lui, ca fratele cel mic și deosebit de cel mare, care-și închipuia că e închinat deși n-a păcătuit cu fapta, ci cu gândul că e vrednic.

Și Antonia, făcând referire la Saul, sugerează că
31. Şi mulţi dintre cei dintâi vor fi pe urmă, şi din cei de pe urmă întâi.(Mc10,31)

Încă nu am dovezi, dar am convingerea(și prin Duhul Sfânt, speranța) că rugăciunea unei inimi smerite Dumnezeu o ascultă până acolo încât șterge, numai El știe cum, urmările unei fapte rele pentru care acea inimă se spovedește fierbinte; vreau să cred că prin iertarea păcatului(și mă rog pentru asta) se sterg și consecințele lui.

Astfel, prin rugăciune se poate schimba orice, chiar și trecutul.

Antonia ,in primul rand trebuie sa ne ingrijim de pacatele noastre
Am citit de curand "Ne vorbeste parintele Porfirie"
El spune ca atunci cand se coboara harul lui Dumnezeu peste noi nu mai pacatuim
Daca nu pacatuim noi nici aproapele nu pacatuieste
Ceea ce inseamna ingaduinta si iubire fata de cel de langa noi
Iar pt pacatele lor sa ne mahnim

M-am exprimat în viteză. Am citit nu știu la cine că o dată ce păcătuiești îți limitezi posibilitățile de a ajunge la fel de aproape de Dumnezeu comparativ cu situația lipsei păcatului respectiv. Și sînt de acord cu cine a spus asta - nu rețin ce Sfînt sau Părinte.

Aici nu e vorba doar despre mîntuire, ci despre înălțarea către Dumnezeu prin asemănarea cu Hristos, Modelul nostru. Spre exemplu, tîlharul de-a dreapta nu va atinge niciodată nivelul de sfințenie al Sfîntului Serafim de Sarov sau al lui Gheron Iosif isihastul. Tîlharul a fost un norocos care s-a mîntuit la limită, pe cînd ceilalți doi au experimentat încă din timpul vieții rugăciunea contemplativă, prezența Duhului Sfînt în mințile și inimile lor.

Ionut cei cu adevarat vrednici a ajunge aproape de Dumnezeu ,a sta cu Hristos la masa cum a zis un parinte de la noi de la biserica, sunt foarte putini .
O mare parte se vor mantui la mila Domnului ,cum scrie la pilda Nuntii Fiului de imparat ,la Judecata Dumnezeu ii va culege pe toti cei care au infaptuit ce scrie la Matei ,cap.25.
E totusi bine ca gandesti asa ,sa tindem catre desavarsire cu totii
Doamne ajuta !

Draga Haisam Ionut
 

Cum sa numesc "raspunsul " tau ?
-obraznicie
-impertinenta
-lipsa de simtire (nesimtire )
Poate toate la un loc , si mult mai mult de atat , caci pacatul pedofiliei si al pornografiei nu-i de luat in ras si in batjocura , mai ales ca ai smintit multi copii , iar asta greu apasa deagul tatii , caci uiti si de acea mica diferenta de ani dintre noi ( 22 ) , si iei in ras osanda si sminteala adusa celor mici , draga Haisam Ionut , sau poate in tara voastra astfel de pacate strigatoare la cer sunt folare la ureche , ceva obisnuit transmis din neam in neam !

Un cuvant a lui :Gheron Iosif Isihastul :
Ai grijă de tine, ca nu cumva prin puţinul plăcerii celei amare să amărăşti atât pe Bunul Dumnezeu. Este pizma satanei, care urăşte pe cel căruia Hristos îi deschide ochii sufletului.
Trezeşte-te deci, dragul meu copil, şi ai grijă de tine.
Acela vede ceea ce tu nu vezi. Hristos, Cel Multmilostiv, încearcă sa-ţi deschidă ochii sufletului.
O, cât de bun este!
Iar cel viclean, care vede aceasta, încearcă sa-ţi inchidă ochii prin plăcerea cea amară.
Nu înceta să strigi numele lui Hristos. La fiecare răsuflare a ta rosteşte dumnezeiescul nume, chiar dacă mintea iţi umblă aiurea. Nu te nelinişti.
Această permanentă grijă şi dorinţă neîncetată de a-L căuta Îl vor atrage şi va veni singur ca să te vadă şi va izvorî în inima ta un izvor de apă rece care va striga neîncetat : "Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-ma"! Atunci te vei bucura fără întrerupere de vocea şi dulceaţa Stăpânului Hristos.
Ai grijă numai şi teme-te, fugi de pacat; păcatul cade ca mana şi topeşte totul.
Cele despre care îmi scrii sunt semne că te cercetează Dumnezeu. Este prima cercetare a lui Dumnezeu pentru orice pacatos care se pocaieşte, care se întoarce la Dumnezeu. Îngrijeşte-te să te curăţeşti cu spovedanie curată. Nu lăsa înlauntrul tău nici un fel de necuraţie a păcatului, pentru ca să nu mai aibă vrajmaşul motiv să te biruie.
Omul, fiul meu, nu poate sa facă nimic singur; nu a avut, nu are şi nu va avea niciodată puterea sa săvârşească ceva bun fără să fie umbrit cu putere de sus de Dumnezeu. Orice gând bun, orice mişcare bună a cugetului este lucrare a harului lui Dumnezeu. Dacă ai putea lucra ceva fără trupul tău, atunci ar însemna că acela este lucrul tău, dar dacă săvârşeşti cu trupul, trupul este creat de Dumnezeu. Dăcă poti gândi ceva fără minte, este al tău gândul, dar dacă o faci cu mintea, mintea este creată de Dumnezeu.
Prin urmare, omul nu are nimic; toate încep de la Dumnezeu şi sfârşesc la Dumnezeu.
(Gheron Iosif Isihastul - Mărturii din viaţa monahală)

Dumnezeu sa te lumineze , Haisam si mai cu seama sa te : IERTE

Tot pentru Haisam Ionut :
 

Daca tot ai luat in bascalie problema cu Sfanta Impartasanie si Duhovnicul , iti propun sa-l "asculti " , daca vrei bineanteles , pe Parintele Paisie si sa tragi singur concluzile ce se impun , lasand la o parte neseriozitatea si lipsa de simtire cu care bravezi continuu !
Deci , domnule Haisam I. :


"Să nu-l odihnim pe aproapele în patimile lui"

Scopul este cum ne vom odihni în rai, nu cum ne vom odihni pe pământ.


- Părinte, atunci când vreo oarecare femeie ne spune: "Nu m-a înţeles duhovnicul", ce trebuie să-i spunem noi?
- Spuneţi-i: "Nu cumva tu nu l-ai ajutat să te înţeleagă? Nu cumva greşeala este a ta?". În aceste cazuri trebuie să-i faceţi probleme de conştiinţă aproapelui, să nu-l îndreptăţiţi uşor. Lucrurile sunt foarte fine. Sunt oameni şi situaţii care chiar şi pe duhovnic îi încurcă.
- Şi dacă ne spune că nu o odihneşte duhovnicul ei?
- Nu cumva este vinovată şi ea pentru că nu o odihneşte, nu cumva cere ca duhovnicul s-o odihnească după voia ei? Să presupunem că cineva este nepăsător faţă de familia lui şi are mereu certuri cu femeia sa. Vrea să se despartă de ea şi vine la mine şi mi se plânge cu pretenţia să fiu de partea lui, ca să-i distrug familia. Dacă îi spun: "Tu eşti vinovat în toată istoria aceasta", şi nu-şi conştientizează vinovăţia sa, va spune că nu l-am odihnit. Adică unii spun: "Nu m-a odihnit duhovnicul", pentru că acela nu le spune să facă ceea ce ar fi vrut ei.
Dacă duhovnicul îndreptăţeşte patimile fiecăruia, se poate să-i odihnească pe toţi, dar oamenii nu se ajută aşa. Dacă este vorba să-l odihnim pe fiecare în patimile lui, atunci să-l odihnim şi pe diavolul. Vii, de pildă, tu şi îmi spui: "Sora cutare mi-a vorbit urât". "Ei, nu da importanţă la asta", îţi spun, şi te odihnesc. După puţin vine sora aceea şi-mi spune despre tine: "Sora cutare a făcut cutare şi cutare". "Ei, îi spun, bine, dar nu o ştii cine este? Nu le lua în serios". Am odihnit-o şi pe ea. In felul acesta pe toţi îi odihnesc, dar îi şi împiedic pe toţi. Corect însă este să-ţi spun: "Vino încoace! Pentru a-ţi vorbi sora astfel, înseamnă că ai făcut ceva", şi astfel îţi vei simţi vinovăţia şi te vei îndrepta. Pentru că din clipa în care îţi vei simţi vinovăţia, toate vor merge bine. Odihna adevărată vine atunci când omul se aranjează corect.
Scopul este cum ne vom odihni în rai, nu cum ne vom odihni pe pământ. Sunt unii duhovnici care odihnesc gândul aproapelui şi apoi acela spune: "Foarte mult m-a odihnit duhovnicul meu", dar rămâne neîndreptat, în timp ce ar trebui să-l ajute pe om sa-şi afle cusururile lui, să se îndrepte şi în continuare să-l povăţuiască în acest sens. Numai atunci vine adevărata odihnă. Faptul de a odihni pe celălalt în patimile lui nu constituie un ajutor; pentru mine aceasta este o crimă.
Pentru ca duhovnicul să poată ajuta doi oameni care au legătură între ei, trebuie să aibă legătură cu amândoi. Atunci când ascultă, de pildă, gândurile a doi oameni care au neînţelegeri, trebuie să cunoască ambele suflete, pentru că fiecare poate prezenta subiectul aşa cum îl înţelege el. Şi să primească să le rezolve neînţelegerile lor numai dacă şi aceia acceptă să le rezolve potrivit cu Evanghelia, deoarece toate celelalte feluri de rezolvări sunt o continuă durere de cap şi trebuie mereu aspirine. Apoi să-l pună pe fiecare la locul său; să nu-l îndreptăţească pe nici unul. Să-i spună fiecăruia cusururile lui, astfel încât cioplind o strâmbătură, se ciopleşte şi cealaltă şi astfel se înţeleg şi se unesc.
Singurul bine pe care îl am este acesta: niciodată nu îndreptăţesc pe nimeni, chiar dacă nu este vinovat. Atunci când, de pildă, vin femei şi îmi spun că au probleme în familie şi că bărbatul este vinovat, le dojenesc pe femei. Atunci când vin bărbaţi şi se plâng de femeile lor, îi dojenesc pe bărbaţi. Nu le odihnesc gândul, ci fiecăruia îi spun strâmbăturile lui, îi spun fiecăruia ceea ce îi trebuie ca să poată fi ajutat. Altfel, pleacă odihnit unul, pleacă odihnit şi celălalt, şi acasă se încaieră între ei. "A avut dreptate spunându-mi aşa despre tine!". "Dar mie, ştii ce mi-a spus despre tine?". Vreau să spun că pe nimeni nu odihnesc în patimile lui. Pe mulţi chiar îi cert destul de tare – fireşte, spre, binele lor – dar pleacă astfel cu adevărat odihniţi. Se poate să plece şi amărâţi, dar înlăuntrul lor îşi dau seama că eu m-am amărât mai mult decât ei.
- Părinte, unii simt o siguranţă atunci când îi certaţi.
- Da, pentru că nu cert pe nimeni aşa, sec. Îi voi spune că are nişte însuşiri bune, pe care să le pună în valoare, dar şi cusururile cutare, pe care să le îndrepte.
Când nu-i spui adevărul, atunci în clipa când nu este linguşit înnebuneşte.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Nevoinţa Duhovnicească)

Nu-mi pune în cîrcă indiferența părinților care-și lasă copiii în fața calculatoarelor legate la internet încă din clasele primare.

Dumnezeu m-a iertat deja. Tu poți să mă ierți?

Prin taina Sfintei Spovedanii Dumnezeu ne iarta pe toti
Mai greu e sa ne iertam pe noi insine
Numai o pocainta sincera ,din suflet , ne poate alunga acest gand si a nu cadea in deznadejde

Nu am eu zile cata iertare am in fiecare zi fata de cei care ma smintesc , ma urasc si nu numai , caci "povara" lor e mult mai grea !
Mult mai corect era sa spui pentru ce sa te iert !Nu crezi ?

"distribuitorii" de pornografie , ii afecteaza in primul rand pe cei mici , si sti ce a spus Hristos celor care smintesc pe acestia !
In fine , nu are rost o polemica in acest sens , dar te rog mai multa atentie pe viitor , mai ales ca esti parinte de minori ! ! !

[Și] de aia am vîndut televizorul.

Legat de canoane, Sfantul Ioan Gura de Aur a dat importante sfaturi duhovnicilor:

,,Să nu crezi că a pune sub canon un penitent este o cruzime şi o neomenie, ci ea naşte din blândeţe, din dorinţa de vindecare şi din buna purtare de grijă... dar eu nu caut la mulţimea timpului sau a anilor, ci la îndreptarea sufletului.

Dacă cel păcătos s-a umilit, s-a îndreptat, atunci s-a făcut totul; dacă nu este aceasta, apoi timpul cel îndelungat nu foloseşte la nimic! Noi nu căutăm dacă rana a fost legata un timp mai îndelungat, ci dacă legătura a folosit la ceva.

Dacă a folosit şi intr-un timp mai scurt, să nu o mai pui, iar dacă n-a folosit la nimic, atunci şi după zece ani poţi să o pui... Aceasta să-ti slujească de hotar pentru dezlegarea rănii: dobândirea şi vindecarea celui legat de păcate."

Sa ne rugam sa putem fi aproapelui nostru un exemplu demn de urmat! Numai mila lui Dumnezeu ne poate ajuta.

Atentie mare aici la "slava desarta "!

E foarte important ca parintii, de exemplu, sa reuseasca sa fie modele pentru copiii lor. Dar acest lucru e un dar de la Dumnezeu pe care trebuie sa-l cerem. Caci raspundem pentru pacatele noastre si pentru ale apropiatilor nostri pe care i-am influentat negativ cu vorba sau cu fapta.

Pericolul slavei desarte poate usor sa se strecoare. E un pacat finut si nu-l vedem. De obicei, credem ca numai altii il au... Sfantul Serafim de Sarov s-a nevoit o viata in pustie si apoi, cu porunca de Sus a iesit si a vorbit oamenilor.

Eu mai am de luptat, intr-adevar, cu slava desarta. Trebuie sa-mi cer iertare de la Dumnezeu sa am indraznit sa scriu atat de mult si sa aplic atat de putin. Dumnezeu ma va pedepsi mai mult decat pe cei care nu au stiut. Doamne Iisuse Hristoase, pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si ale Tuturor Sfintilor. miluieste-ma pe mine, păcatoasa.

Un "pacat finut" care loveste cand nu te astepti , tocmai atunci cand crezi ca esti in "ascensiune" si cam pe toate cele rele le-ai biruit , dar mare inselare , caci tocmai aceasta slava prin dusul ei rece ne readuce cu picioarele pe pamant , ne trezeste la realitate si ne arata cat de mici suntem si "neajutorati ". . . !
Doamne ajuta !:1:

Cand ne intra in minte ganduri de mandrie si de slava desarta, Dumnezeu Se indeparteaza de noi. Ne arata astfel ca n-am biruit nimic daca n-am biruit mandria. Mandria Il supara cel mai tare pe Dumnezeu. Numai mila lui Dumnezeu ne ajuta sa biruim o ispita ori un pacat.

Chiar daca nu vedem imediat, la o analiza atenta, eventual cu indreptarul de spovedanie in fata, ne dam seama ca am gresit si, daca cerem ajutor, Dumnezeu ni-l da.

Dumnezeu sa ne ajute sa ne gandim la smerenia lui Iisus si a Preasfintei Sale Maici.

Amin , amin , amin !