Varsta si credinta omului - Comunicarea intre generatii
 

Mi-am propus de mai multa vreme sa deschid acest fir si o fac acum, dupa ce am terminat cu postul si Sfintele Pasti

Ideea mi-a incoltit de la anumite conflicte intre generatii care exista pe acest forum. Au existat unele discutii, unele persoane s-au retras, neintelegand adevarata problema.

Problema a inceput sa apara odata cu venirea pe forum a unor fete tinere si luptatoare, care au deschis fire incendiare, care scriu comentarii total incompatibile cu varsta lor.
Astfel de conflicte exista nu numai pe forumuri, dar si in viata reala, in chiar in biserica, dar si in afara ei.

Ideea este ca eu mai intai as vrea sa-mi cer scuze, desi ar putea sa-mi fie fiice.
Nu vreau sa existe conflicte pe forum si nici sa plece lumea din astfel de motive.
Imi doresc sa ne resepectam si comunicam in pace. Nu am nimic personal nici cu cele 2-3 Laure tinere, nici cu Yasmine si nici cu Parascheva. Ele se pare ca sunt cele mai tinere forumiste la ora asta.

Mai intai as vrea sa inteleg unde este problema, caci ea este mai profunda, nu numai legata de credinta.
Cred ca cele doua generatii nu se cunosc prea bine intre ele. Vremurile s-au schimbat mult, poate chiar prea mult si rapid.
Si cred ca este vorba, poate in primul rand, de educatia din familie. Chiarsi asta difera in timp, in general.

Am sa pun cateva intrebari ca sa lamurim de la inceput niste lucruri. Ma refer mai ales la cele cateva fete tinere mentionate.

1. De unde aveti educatia religioasa? Din familie, din scoala? Aveti modele, sau duhovnici severi?
Se pare ca aveti o educatie foarte stricat, chiar habotnica as spune. In sensul ca mi se pare ca nu lasati sa patrunda sufletul, sau ratiunea, sau moderatia. Nu acceptati cai de mijloc, sau adaptari la situatii speciale.

2. Cum vedeti voi comunicarea cu generatiile mai varstnice? Cum ati fost educate in sensul asta? De exemplu eu am fost educata sa respect mult pe cei varstnici. Sa fiu mai retrasa, sa le dau intaietate si practic, dar si in discutii, sa nu ranesc, sa nu fiu obraznica. Cu alte cuvinte, sa ma retrag eu in fata lor. Generatia mea era la tinerete mai moale, mai respectuoasa. Nu eram asa rebeli si taiosi.
In schimb nu stiu sa umblu cu tinerii. Ii consider pana la o varsta (25 ani sa spunem) copii. Dar acum se pare ca nu mai este asa. Nu mai sunt ei copii nici la 10 ani (unii).

3. Aveti anumite experiente de viata mai dure/triste care va determina sa ganditi intr-un anume fel? Pentru ca mi se par cam dure, pline de amar de multe ori comentariile voastre. Parca ati avea 70-80 ani, si nu 18-20.
Aveti probleme in viata? Vad in voi un fel de "lasa ca acum le aratam noi ce stim noi si ce grozavi sunt tinerii", un fel de frustrare si dorinta de afirmare.
Inteleg ca viata de acum nu este usoara, ca poate aveti probleme in a va defini, in a va afirma in lume, in viata profsionala. Nu stiu.
Mi se pare ca mai toate sunteti in alte tari. O fi asta o explicatie: alte mentalitati preluate de acolo, sau greutatea adaptarii, singurtatea.

Incerc sa va inteleg.

Si ca sa intelegeti si voi generatia noastra si modul nostru de abordare a problemelor, am sa va spun ceva despre noi.
Si noi am avut si avem inca greutati in viata.
Pe de o parte nu am avut parte de ceea ce aveti voi astazi: plecat in lume, burse in strainatate, au fost perioade (poate ati auzit de la parinti) de lipsuri. Ce stiti voi de fapt despre viata de dinainte de 1989?
Pe urma ne este greu si azi: apara intr-o viteza nebuna tot felul de lucruri noi, pe care noi trebuie sa le intelegem, sa le invatam folosirea si poate ca nu ne place si nu ne este usor: PC, tot felul de programe care se schimba in tr-una, carduri la banca, conturi, tablete, celulare, smartphone, internet si toate facute online, nu mai spun de toate descoperirile stiintei in toate domeniile.

Si nu mai spun de somaj. Pentru noi ceva necunoscut si dezastruos, pentru ca la varsta noastra sansele stau altfel

Pentru voi astea sunt...lucruri de bebelus.

Noi n-am invatat religie. Nu am avut ore in scoala si nu exista catehism in bisericile ortodoxe. Citim ce putem, cand putem.
Pe de alta parte am avut alte lucruri bune, pe care voi azi nu le aveti (serviciu sigur, casa etc.)

As vrea sa stiu prin acest fir deschis daca exista o relatie intre varsta si credinta. Daca cei tineri au mai multa credinta, sau cei mai in varsta. Daca cei tineri tind mai mult spre extreme (ateism si habotnicie), sau cei in varsta.
Daca diferain functie de varsta si modul in care traim credinta, necesitatile/asteptarile noastre intru credinta.

Mai vreau sa stiu daca problemele astea de comunicare intre generatii apar din cauza educatiei sau a credintei, sau a mentalitatii diferite.

Ce asteptati voi de la credinta? Ce va adus spre credinta? Cum o traiti?
Aveti totul clar si sigur? Aveti dubii? Mai invatati, sau va credeti deplini in credinta? Acceptati totul, sau aveti limite?

Si mai este ceva legat de discutiile de pe acest forum:
Am observat ca va implicati mult pe subiecte in care nu aveti experienta/cunostinte: copii, nastere, avort, alaptat, casatorie etc. De ce?
Aproape ca indrazniti prea mult, in sensul ca veniti cu sfaturi si comentarii puternice la adresa unor persoane care au trecut deja prin aceste experiente intr-un fel sau altul, care au niste traume.
Ce va da dreptul sa scrieti astfel, in primul rand sa participati la astfel de discutii? Eu n-as fi facut-o si nu o fac nici acum, decat daca scriu ceva ce am citit sau am observat in jurul meu.
Nu ma pricep la nascut, alaptat, hranit copii. Nu am scris in sensul asta decat asa in linii mari ce am vazut in jur sau in carti si nu ma pun/nu contrazic mamele cu copii. Dar voi fete asa tinere le stiti pe toate si bateti cu pumnul in masa, ca sa spun asa.

Am scris candva pe un forum de alta nationalitate. Eu straina si putin mai in varsta. Am scris ceea ce stiam din tara, cum se face la noi, cum scrie in cartile noastre, cum mi-au spus persoane de specialitate din tara (medici, sau mai stiu eu). Am fost urgent pusa la punct: "cum vin eu sa scriu asa prostii si lucruri din Evul Mediu?"
Si aveau dreptate: ei stiau altfel de lucruri, depare de alea romanesti. Si am plecat.

M-au durut la un moment dat niste comentarii ale unei Laure de aici, foarte rau. Pentru ca eu am experienta mea de viata si traumele mele. Si asa m-a pus la punct si m-a terminat ca nici acum nu-mi revin.

Eu va admir credinta si faptul ca va informati si stiti multe. Dar trebuie sa tineti cont si de experienta de viata a persoanelor mai in varsta. Sa le respectati, sa stai mai deoparte pe unele discutii si sa mai ascultati si invatati.
Credinta cuprinde si partea asta practica a vietii, nu numai scripturile.

Casnicia este o loterie, la fel si copiii. Poti sa ai sot/sotie, sau nu, poti sa ai copii, sau nu. Este si voia lui Dumnezeu si nu intotdeauna tine de credinta cuiva.
La fel credinta este ceva individual, tine de suflet, este traita individual.

Si exista teme, ca de ex. militatul pentru sau impotriva unui lucru ( de ex, avortul) unde nu este suficient a veni cu lozinci si pumni, ci trebuie aduse solutii, trebuie sa fie aduse alternative pentru oamenii aflati in astfel de situatii.
Ce e aia iesim pe strada, scriem petitii, sau aratam filme horror cu avortul? Bun, este rau, dar ce sa faca oamenii in schimbul lui? Ce alternative au?

Aveti multa energie. Trebuie s-o canalizati cum trebuie. Trebuie sa mai invatati, sa mai ascultati de cei mai in varsta si sa-i respectati.
Credinta inseamna smerenie, dragoste de aproape, blandete, ajutat practic.

Fiti bune si blande, lasati gingasia si naivitatea tineretii/copilariei (inca sunteti copile) sa mai ramana in voi. Aveti destul timp pentru maturitate si griji si lupte.

Eu va imbratisez si va doresc numai bine. Si va intind mana pacii.

Sophia, este lăudabil că ai întins o mână de împăcare (sper să nu fie niciodată prea târziu).

Însă nu cred că e cazul să discriminăm pe cineva pe motivul că e prea tânăr. Putem să învăţăm câte ceva de la oricine. Este posibil ca la 20 de ani să fii mai idealist şi să vorbeşti mai mult teoretic şi nu din experienţă, dar asta nu e un păcat. Dacă punem în balanţă experienţa unuia mai vârstnic, care poate presupune şi o mulţime de patimi adânc înrădăcinate, cu idealismul unuia mai tânăr, poţi spune fără echivoc care e mai bun şi care mai puţin bun? Până la urmă nu e musai să le comparăm, ci să încercăm, prin comunicare, să luăm ce e mai bun din fiecare.

Dacă e vorba să căutăm o problemă, singura problemă e aceea din noi înşine.

Părerea mea este că nu există o reţetă strictă de viaţă, de fericire etc. Nu trebuie să fie toţi cum ne-am aştepta noi. Nici nu avem nevoie de aprobarea altora pentru a fi noi înşine. Împăcarea cu alţii urmează împăcării cu noi înşine. Şi pentru asta e nevoie de sinceritate şi de nădejde în Domnul.

Multumesc pentru raspunsul frumos.
Totusi as vrea sa spun ca nu e vorba de discriminare, sau nu in directia aceea, ci in cea opusa. Ma simt eu cea discriminata.
Poate ca idealismul tanarului n-ar trebui comparat cu experienta de viata a celui mai in varsta. Dar se pot pune in balanta.

Inseamna ca tu spui ca experienta de viata si traumele unuia nu au nici o valoare? Asa sa inteleg? Tu tinzi sa sustii pe cei tineri.
Sa stii ca exista oameni care dupa anumite esperiente nefericte in viata, sau traume incep sa scrie carti, sa ofere cursuri. Exista dorinta de a impartasi din experienta proprie, pentru ca altiisa nu pateasca la fel.
Nu trebuie sa ignoram aceste aspecte.
Idealismul iti da o anumita forta, dar nevand o baza e cam greu sa izbandesti. Depinde...

Da, e vorba de comunicare, de aceea am dorit sa inteleg cate ceva de la cei tineri.
Dar cred, sau eu cel putin asa am invatat, ca trebuie sa ne respectam reciproc.
Nu trebuie sa discriminam si nici sa ranim pe cineva, indiferent de varsta.

Da, avem de invatat unii de la altii. Dar nu stiu de ce am senzatia ca cei tineri se simt tot mai siguri si mai stiutori, in timp ce noi cei mai in varsta tot mai nesiguri si mai nestiutori. De ce oare?

Am pus multe intrebari ca sa inteleg unele lucruri in atitudinea tinerilor. Repet, cu fiecare generatie suntem altfel. Noi n-aveam voie sa cerem, sa ne afirmam, sa vorbim, eram certati aspru de parinti si altii din jur mai in varsta.
Cu timpul s-au schimbat lucrurile. Poate ca toti traim anumite frustrari...Nu stiu.

Eu cred ca toti avem un loc si un rost pe lumea asta.

Da, sigur, fiecare avem rostul şi valoarea noastră. Eu spun că nu ar trebui să fii atât de afectată de atitudinea celorlalţi, tineri sau nu. Nimeni nu se poate pune în locul tău, sau al meu, ca să înţeleagă la fel de bine experienţele pe care le-am trăit.

Este important să ne împăcăm cu Dumnezeu şi cu noi înşine, astfel nu ne mai simţim atacaţi de alţii care, cel mai probabil, nu asta urmăresc. Nu trebuie să căutăm să fim cu toţii de acord, căci suntem mulţi şi diferiţi :-)

Dar tu vrei răspunsuri de la tineri, iar eu nu mai sunt dintre ei...

Poate pun sare pe rana, dar poate ca asa si e? A fi mai in varsta nu inseamna ca si stii, cel putin teoretic, mai mult decat cel mai tanar.

Poate ai citit ce a scris Matei Visiniec despre ce impresie i-a lasat lui Pastele in Bucovina, unde s-a nascut acum 50 si ceva de ani, si unde nu a mai fost de Pasti de mai mult de 10 ani. S-a plans de "rigorism religios" fiindca nu mai e cum era in timpul comunismului, cand oamenii mergeau, luau lumina in noaptea de Inviere, apoi plecau acasa si veneau mai pe la 7 sa sfinteasca cosurile. Nu, acum se sfintesc cosurile la ora 4 dimineata, tre sa stai la slujba.... Cat habotnicism este azi, nu mai este cum era.

puţin off-topic
 

Eu nu văd nici o legătură între ceea ce a spus doamna Sophia şi ceea ce spui tu.

Sau poate doar vroiai să te mai bagi în seamă cu pravoslavnicii după ce ne-ai făcut spectacolul pe care ni l-ai făcut acum exact doi ani de zile. Apropo, chiar nu ţi se pare nimic suspect la tine că te-ai dat în spectacolul în care te-ai dat acum doi ani? Spectacol cu publicul, nu?.. Nu sună nimic la capitolul făţărnicie, sau poate răzbunare / revanşă, sau poate spirit de frondă? Sau poate nu te simţeai suficient băgată în seamă şi ai vrut şi tu să fii personajul principal al forumovelei măcar o singură seară. Ai reuşit! Felicitări! "Ropote de aplauze!" "Bang-bang" :)))

Nici ce spui tu nu are nici o legatura cu ce spune Sophia.

In spectacol nu m-am dat eu, l-au facut altii. Eu doar am raspuns cinstit la intrebare. :22:

Sper ca iti dai seama ca eu il criticam pe Matei Visiniec.

care si unde sunt batrinii sau mai virstnii de care se face vorbire ?
 

Surorilor , este lacrimogen tare ceea ce spuneti dar mai ales ceea ce vreti sa insinuati .
Ia spune tu sora Sophia , ce virsta zici ca ai tu ? Ia arata-ne batrinetea ta , ca de sifonata nu incetezi sa te dai mai mereu din diverse pricini.
Si daca nu ai prins educatia religioasa in scoala , precum tinerii de astazi , cine te-a oprit pe vremea lui Ceasca sa mergi la biserica si sa ai duhovnic ? Cine te-a oprit sa iti cumperi o biblie si sa citesti sub indrumarea duhovnicului din ea ? Cine te-a impiedicat sa cercetezi minastirile .
Ca asa cum vrei tu sa statuezi niste raporturi cu surorile mai tinere tie , cred ca in acelasi raport de virsta esti tu cu mine , iar pe mama mea nu a impiedicat-o nimeni sa ma duca la biserica de mic , sa imi caute duhovnic, sa ma spovedeasca si sa ma impartaseasca mereu s.a.m.d., in conditiile in care tata era ofiter iar mama invatatoare .
Pe de alta parte vad ca nu ai habar ce inseamna si mai ales cum se fac orele de Religie in Scoala Romaneasca in prezent si cum se dau notele, cita tragere adevarata au dascalii de Religie pt. aceasta materie dar mai ales cit de pregatiti , din acest punct de vedere,sunt absolventii de cicluri scolare .
In Romania, de la 1990 si pina in prezent, este o aiureala completa in ceea ce priveste aceasta disciplina scolara . Este unul din motivele pt. care eu nu am rezistat decit un an scolar ca profesor deoarece te zbati/gasesti intre indiferenta maladiva a parintilor si elevilor fara de Credinta in Dumnezeu si chiriarhul locului care te constringe nu sa ii inveti credinta pe tineri , ci sa le dai note f.mari si sa nu inregistrezi nici o problema de nici un fel in activitatea ta . Daca elevii tai nu vor sa invete aceasta disciplina sub nici o forma , iar tu le dai note sub 8 , problema este a ta profesore ca nu faci totul pt. a invata si in locul elevilor si ca mai ales nu vrei sa ii convertesti pe parintii copiilor la dreapta credinta trecind mult peste duhovnicul lor .
Asa ca rari , rari de tot sunt tinerii care au cunostiinte serioase de Religie in prezent dobindite din scoala.
Sa vezi cam cum este si prin seminare ! O masa mica, f. mica, de elevi silitori inconjurati de o liota mare de puturosi, indiferenti , chefuitori si discomani , purtatori de creasta sau emo dar stilizata mai mult ca sa nu flambeze vigilenta "spiritualilor" sau a conducerii seminarului. In facultati este tot asa !
Eu , aici unde stau, am vecina o familie de tineri, de 29 de ani fiecare, ambii absolventi de teologie dar care lucreaza ea ca educatoare si el la Biblioteca Judeteana. Parintii fetei sunt preot si profesoara iar ai baiatului arhitect si muzeograf. Sunt casatoriti de 5 ani si nu au copii pt. ca vor mai intii sa isi faca o "casa pe pamint" si sa isi termine de platit Audi-ul pe care l-au cumparat nou acum un an .
Fiind vecin cu ei si cunoscindu-i de 4 ani mi-am permis sa ii intreb : bine, dar cum faceti de nu aveti copii ? Mi-au raspuns : ne descurcam si noi ...
Provenind dintr-un mediu "sanatos" , preotesc, fiind absolventi amindoi de teologie si el dorind ca o data si o data sa-si bage dosarul pt. hirotonie ... asta au inteles ei : sa se descurce cum stiu mai bine numai sa se opuna vietii insa nu si sexului , ca de sunt tineri. Numai sa se opuna celui care se autodefineste ca fiind Viata, Calea si Adevarul ! Si daca se opun Acestuia prin faptele lor , se pune intrebarea : defapt , cui slujesc ei ? Ei, cui, satanei ! Dar parintele lor preot , care vede ce fac ei si ii ingaduie astfel, cui slujeste ? Ia ghiciti !

Eu chiar astazi am scris pe firul "vai,vai" despre credinciosii ortodocsi asa-zis practicanti , si cei mai numerosi, din ziua de astazi . Asa ca ce mirare am putea avea ?

Dar ma rog...

Doresc insa o lamurire : sa defineasca cineva ce inseamna "habotnic" iar daca are si argumente solide de sustinere a explicatiei nu ar face rau sa le aminteasca .
Daca mergi in fiecare zi la scoala neavind nici o absenta si inveti fiecare lectie si ai numai note bune , te numesti habotnic? sau tocilar, nu ?
Daca mergi la serviciu in fiercare zi , fara intirziere, fara absente , fara sa incalci regulamentul de functionare interna a firmei respective si daca asculti de sefii si superiorii tai, te numesti habotnic ?
Si daca esti ostas in armata si mergi in fiecare zi la locul tau de munca fara a avea vreo absenta si daca iti indeplinesti intocmai si la timp si in conditiile cele mai bune obligatiile tale si daca respecti atit la pace cit si la razboi ordinele sefilor si comandantilor tai fara sa fi indolent , rasvratit, cu pareri personale , tagaduitor si birfitor al institutiei si al oamenilor si daca pt a fi un om desavirsit de corect te intorci din concediul de odihna cu 1-2 zile mai devreme pt. a-ti pregati corespunzator reinceperea activitatii profesionale... te numesti habotnic ?
Si daca esti pus sa conduci o obste (comuna , oras) si tu esti harnic , corect si respecti intocmai legile scrise si morale ale tarii tale (ca vedeti cu totii ce se intimpla in ziua de astazi cind guvenantii nu mai respecta ei insisi si mai intii legea din tara , ce se intimpla) si te faci pe tine insusti tot pt. toti si iti iubesti vecinii si prietenii si inca si necunoscutii... se cheama ca esti habotnic ?

Fratilor , sora draga Sophia, cuvintul acesta care este pe rinjetul tuturor frondistilor si impotentilor prin rea vointa dar contemporani , este introdus in limba cu scopuri precise si cu adrese precise . Cine vrea sa se indulceasca cu el nu are decit , dar asta nu inseamna ca nefiind el din acea categorie este si vreun scapatat... Poate ca vreun schiopatat , da !
Voi, ce va doriti sa gasiti, de exemplu, in minastiri si in biserici , facatori de minuni si sfinti sau talmacitori si precauti ai bunelor maniere ?

Cit despre sora Noessisa : exemplul ei chiar cu ... Helmut Dukadam , nu arata decit cit de grava este incetatenirea unui ritual gresit , neragasit in tipic si trenat zeci de ani de zile . Nu este obligatoriu sa iti "sfintesti" cosul cu merinde , daca nu iti place tipicul bisericesc , poti sa te duci la cel care te tot grabeste si iti agita sufletul ca sa ti-l "sfinteasca". La biserica nu ramin decit cei care respira duhul bisericii !
Foarte simplu lucru ! Dar este cu atit mai rusinos pt. numele amintit cu cit el este mai batrin , si deci ar trebui sa fie si mai intelept, si cu cit se crede ca este mai culturalizat .
Dar sa nu itam vorbele de aur ale gheronului A. Boca : mai, pina la sfirsitul tuturor lucruirlor , putin oameni ajung ceea ce par a fi !

Poate din cauza jocului nesupravegheat al mecanismelor proiective.
(Dar nu sunt sigur de asta... E doar o ipoteză.)

Ca intotdeauna ma intreb de ce userii care au vreo problema sau bai,nu utilizeaza mesageria private sau adresele de email?

Astepti raspuns numai de la noi,sau trebuie sa participle toti userii de pe forum,indiferent de varsta?

Intrebarile pe care mi le adresezi ,au raspunsuri destul de profunde si care vizeaza intimitatea trecutului meu ca fiinta,istorii de familie,statut,etc - nu ma simt pregatita sa-mi rascolesc viata pe scena forumului,adica sa ma spovedesc pe podium.

Te-ar usura cu ceva sa stii ca duhovnicul meu din Romania era foarte aspru si neinduplecat?Te-ar interesa sa stii ca desi cu educatia mea religioasa de mic copil,totusi am crescut o pacatoasa de rand?
Am mai scris in repetate randuri,cu masura cu care judec alte situatii,cu aceasi masura ma judec si pe mine insami.
Sunt la fel de dura si cu mine(acum),iar in problemele religioase raspunsul la dileme este Da sau Nu,transant nu filozofii goale asternute pe intregi pagini.

Iar in final,trebuie sa marturisesc ca ma onoreaza falsul statul de "foarte tanara"care mi s-a dat(dintr-o greseala a setarii datei de nastere pe pagina),insa eu sunt tanara doar asa,pe ultima suta de metri,30+ ani.

O femeie chiar daca nu este mama sau sotie in momentul discutiei ,nu inseamna ca nu s-a pregatit toata viata pt rolurile vietii sale.
Are niste planuri,are niste asteptari ,si-a trasat niste cai de urmat.
Pana cand ii vine randul sa aibe barbat si copii,se informeaza,citeste,vb cu duhovnicul,intreaba mama- nu se marita asa cu capul in nori,nestiind nimic din ce o va astepta.
A interzice unei fete sa vorbeasca despre casatorie si copii este ca si cum I-ai interzice unui baiat sa vb despre masinile pe care nu le are.
Este ca si cum nu ai lasa pe cineva sa studieze Anatomia&Biologia pana nu-si ia redizentiatul la Medicina.

Iar cele spui pe tema avortului si a altor pacate...Ce sa mai spun?!
Nu este ideal sa-i vorbesti unei fete despre aceste lucruri cat mai devreme cu putinta pt a stii de la bun inceput care sunt pericolele de moarte din existenta ei?
Ar fi de preferat sa faci din aceasta tema un subiect tabu,cum faceau parintii comunisti de trista amintire iar tinerele traiau in pacat si avortau clandestin in masa,facandu-i pe parintii lor tristii supravietuitori ai unei"fete fara noroc"??
Lasand aceste anormitati la o parte,pe plan spiritual aceste repercursiuni sunt si mai acute si oricand in lume a fost mai avantajos sa previi decat sa tragi ponoasele.

Din aceaste cauze sunt de accord cu subiectele propuse de Laure tinere,de Parascheve si de altele.
Este laudabila pozitia pe care ele o au acum in fata pacatelor si a vietii in care Hristos lipseste.

Caci toata lumea se pocaieste la batrenete,dar ferice de cei care se pastreaza curati in valtoarea tineretii cand lipsa de experienta si inexistenta unor principii solide(viata in Hristos) iti pot avaria serios traiectoria in viata!

Nu reusesc sa-ti inteleg mesajul. Cum adica pleaca acasa si mai vin pe urma sa sfinteasca cosurile.
Eu nu stiu obiceiul din Bucovina.
1. La noi (in Bucuresti) nu erau cosuri. Poate ca era putin cozonac si oua.
Unde sunt eu acum sunt oameni din toate zonele si unele femei mai vin cu cos cu bunatati.
2. Stiu ca slujba de Inviere este foarte lunga. Dar 4 dimineata? Sau 7?
Multi nu rezista noapatea atatea ore, mai ales daca au si muncit peste zi, in loc sa doarma. Iar de copii ce sa mai zicem.

Marturisesc ca mi-este greu sa compar vremurile. Pentru ca nu mai stiu cum este acum in tara, iar in diaspora se mai fac si adaptari. Nu avem biserica la coltul strazii. Oamenii (cei cu masini) strabat zeci de km ca sa ajunga la o biserica romaneasca. Iar daca sarbatorile mai si pica separat si exista discriminare, asta este.
Cei care depind de transportul in comun nici nu pot sa circule noaptea (daca ne referim la Slujba de Inviere). In fine, sunt multe probleme.

Eu nu stiu ce anume ai vrut sa-mi spui cu aceste exemple.
Dar nu inseamna ca trebuie sa existe aici certuri si discutii. Fiecare om cu parerea si alegerile sale. Eu una te-am inteles atunci.

Ca de obicei, e o plăcere să citesc.

Amin! Amin! Amin!

Adica ? Ce discriminare exista ?

Ca de obicei te repezi sa dai cu bata, acolo unde nu este cazul. Poate ca ar trebui sa discutam pe un fir aparte si despre problema ta care te face sa fii asa cum esti/scrii. Ma rog.

Incerc sa-ti raspund pe scurt la cateva idei:

1. Am inteles din alte discutii ca esti de la tara. Si atunci este normal ca ai avut alta educatie si un duhovnic. In orase, mai ales alea mai mari lucrul asta era mai greu. Totusi am sa-ti spun ca ma duceam la biserica. Am fost si la manastiri. Am si Biblie si citesc destul si ma interesez.
Dar acum. In vremea lui "Ceasca" nu erau librarii cu carti de religie ca acum, nici internet.
Duhovnic n-am avut. N-am avut nici parohie. A fost candva, apoi a fost daramata sau mutata (nu stiu) si pe urma am aflat ca apartineam cu locuinta de una intr-o zona in care nu ajungeam.
Asa ca m-am dus pe la biserici pe unde am putut. Si am cunoscut un singur preot deosebit, un sfant. Dar acela nu era sever. Nu indemna la extrema.
Ai auzit de parintele Galeriu? Sau l-ai cunoscut? Ei acela era sfantul meu.

Problema cu duhovnicii si cu credinta in general este ca difera mult. Pentru ca difera oamenii. Am mai spus si o repet intr-una.
Fiecare om intelege altfel credinta si o traieste altfel. Unul da cu bata sau cere sa fie batut, altul dimpotriva.

Dau din nou exemplul tipic: parintele Cleopa (altul mai sever si mai dur n-am intalnit pe net) si parintele Galeriu. Te las pe tine sa le iei scrierile si sa-i compari.

Nu stiu cum este scoala azi si cum se face religia. Eu am avut parte de scoala foarte buna, care insa nu le-a mai convenit la generatiile urmatoare. O fi avut si unele lipsuri, dar am invatat mai multe generatiile mai vechi. Zic eu.
Imi imaginam ca la ora de religie se pot afla lucruri, mai ales intreba si explica.
ca ai timp de discutat cu unul care se pricepe.

As vrea sa nu mai imi tot aduci ca argument cititul din carti si Biblia si dusul la biserica. Ca daca faci asta nu inseamna ca esti mai luminat. Daca nu ai unde sa intrebi nelamuriri si nu ai unde sa-ti si descarci sufletul de dileme si probleme, tot ala ramai in veci.
Da, citesti, afli, te afunzi tot mai mult in mocirla nepriceperii si necunoasterii.
Caci in religie nu exista logica. Nu-i nici ca matematica, dar nici ca literatura. E ceva legat de suflet si imaginatie, de limbaj. Cine poate poate, cine nu...

2. Termenul "habotnic" :

"HABÓTNIC, -Ă, habotnici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care respectă cu scrupulozitate exagerată prescripțiile religiei; bigot. – Din rus. habadnik „membru al sectei religioase evreiești «Habad»”. " (sursa: dexonline)

La iudei se cheama "ortodox", iar la alte religii se cheama fundamentalist.

Este o extrema a religiozitatii care poate fi chiar daunatoare.
Nu ti-o fi placand tie termenul, dar el exista si atitudinea exista.
Cred ca stii la ce duce in lume acest extremism. Si cati oameni sufera nevinovati.

Si exista extreme in toate, in absolut toate domeniile. Si nu sunt placute si sunt chiar marginalizate de oameni. Ca e vorba de tocilari la scoala, sau de de habotnicul de la firma, sau din armata (vai cate se intampla si acolo din extremism militar), sau in religie, sau din politica. Extrema (de dreapta) este perceputa negativ.
Nici aia "de stanga" nu e mai grozava si ea poate aduce multe prejudicii, inclusiv umane.

De aceea este bine sa evitam extremele in orice. Si Iisus a indemnat la cumpatare si judecata. Dar unii nu sunt de acord nic cu El in privinta asta.
Aici este problema.

In credinta exista niste trepte, niste adaptari la persoana si situatii (ca in fond asta fac duhovnicii din cate am inteles) si nu se cer extreme. Nu se cere nici autoflagelare, nici moarte prin infometare, nici imbolnavire, nici sa fie toti numai calugari.
Fiecare (cu sau fara duhovnic) dupa puterea lui de intelegere si traire.
Daca unii trebuie sa se autoflageleze, s-o faca. Daca le ajuta sau le face rau, este alta treaba. Si ma refer la orice metode de autoflagelare.


Si rog pe toata lumea s-o lase pe Noessisaa in pace.

Eu de fapt altceva vroiam sa discut prin mesajul meu. Era vorba sa inteleg de ce exista anumite probleme de comunicare intre generatii pe un forum religios si cum sunt formati anumiti tineri care se exprima mult prea dur si matur pentru varsta lor. Vroiam sa stiu cum au fost ei formati in credinta si dac chiar ii reprezinta acest extremism.

Pe de o parte ii admir, pe de alta mi se pare periculos pentru ei.

Ce ne-am face, Sophia, fără copii şi fără tineri? Şi ce s-ar face ei fără adulţi şi fără bătrâni?
Nu vezi că aşa a rânduit Dumnezeu lumea, cu trepte ale vârstelor, cu experienţe şi schimbări, cu unele ciocniri şi confruntări? Iar viaţa curge înainte, prin fiecare şi prin toţi...

Tinerii ne servesc în multe chipuri, mai întâi ca oglindă a propriei noastre deveniri, oglindă pe care nu o aveam atunci, la vârsta lor. Ne înţelegem mai bine prin ei, uneori cu duioşie, alteori cu regret amar sau cu groază, de-a binelea...

Problema nu e să îl luăm la socoteală pe tânăr şi să îl întrebăm de ce e tânăr şi de ce se poartă şi gândeşte ca un tânăr. Ci să folosim prilejul ca să dăruim ceva, dacă am agonisit cumva. Şi să ne îmbogăţim perspectiva asupra propriei vieţi.

Poate că ne-au rămas multe dileme dezlegate, poate am fost laşi de multe ori şi nu am optat, nu am ales. Au rămas în noi întrebări şi ne-răspunsuri. Cearta din noi înşine, c-o fi aia, ba mai bine o fi asta, s-a ţinut de noi ca râia şi a crescut şi iată, astăzi se aude hăt-departe...
Conflictele dinlăuntru (nonrăspunsul nostru la dilemele centrale ale fiecărei etape a vieţii) se exprimă în conflictele dinafară.

Poate că tinereţea noastră cu ne-alegeri se răzbună azi, punîndu-ne la harţă cu tinerii. Poate că alegerile noastre de ieri sunt în răspăr cu alegerile tinerilor de azi.

Nu suntem atât de diferiţi între noi precum pare la prima vedere! Dimpotrivă, aceeaşi omenitate se oglindeşte în nesfârşite forme... Şi se ia la gâlceavă cu ea însăşi, vai, peste timp!
Măcar de ar ieşi ceva bun de aici, Doamne ajută!

1. Adica sa scriu mailuri sau mesaje private? De ce? Eu m-am adresat aici mai multor persoane si poate ca ele reprezinta o generatie intreaga. Si in viata reala sunt multi ca ei.

2. Nu stiu ce varste au fiecare si nu se poate deduce dupa data inscrisa in profil. La multi nici nu exista trecuta data nasterii sau varsta in profil. Exista o data generala mi se pare, la toata lumea. Ca de aia mi se spunea si mie la un moment dat ca as avea vreo 20-25 ani.

3. Nu ma interesa sa-ti scriii lucruri intime aici pe forum, cum nu o fac nici eu. Vroiam numai sa stiu daca cei tineri au parte de un fel de educatie anume in credinta, daca au parinti, sau alte rude care sa-i formeze in felul asta si mai ales de duhovnic si profesor de religie din scoala.
Si in general sunt uimita sa vad anumite atitudini si trasaturi ale greneratiei.
Chiar am explicat la modul general cum am fost noi educati.

Si te-am pus si pe tine pe lista pentru ca mi s-a parut ca esti foarte tanara si pentru ca am inteles ca esti chiar prietena cu Laure-le cele tinere.

4. Uite ca am aflat ca ai avut un duhovnci foarte sever. Este prima diferenta.
Ceea ce as mai intreba: duovnicul si parintii te-au format foarte sever in credinta. O.K. Dar tu cum simti? Te reprezinta si pe tine aceasta severitate?
O traiesti profund si iti place?

Ca sa ma fac inteleasa: am avut si eu parinti severi, profesori severi. I-am respectat/ascultat, dar...nu modul lor de educatie si viziune nu ma reprezinta.
Chiar mi-a facut rau, mi-a lasat amprente.
Eu nu sunt severa.
Se pare insa ca la voi este altfel.

5. Nu, nu sunt de acord. Si aici este o alta diferenta a generatiilor. Noua nu ni s-a spus multe lucruri. Si generatii intregi in urma femeile cel putin, au in trat total nepregatite in casatorie, incapand de la modul de viata, continuand cu relatia cu un barbat din toate punctele de vedere si terminand cu copiii.
Nu exista anticonceptia inainte vreme. Nici micar nu-ti vorbea mama despre lucrurile firesti pentru o fata. Chiar vorbeam zilele astea cu fina mea si ea mama de doi copii (baieti).
Este socata si ea, desi un pic mai tanara ca mine. Nici ei nu i-a spus nimeni nimic, nici ea (si nici sotul ei) nu stie cum sa pregateasca baietii.

Da, am aflat, in ziua de azi parintii si profesorii la scoala fac o pregatire si se pare ca nici asta nu este suficienta. Copiii au relatii de foarte timpuriu, si au copii la randul lor. Au ganduri si activitati la care noi nici n-am visat.

Si da, sunt de acord ca tinerele si tinerii trebuie de la o anumita varsta sa se informeze si pregateasca pentru viata, ca trebuie ca parintii, profesorii si medicii sa-i informeze. Da, li se spune despre anticonceptionale si condoame.
Cam degeaba...dar macar sa stie cum se ajunge sa faci un copil.
In rest, cam nimic.

Legat de copii si avort. Aici este alta treaba. Aici mai intai pleci din start cu o anumita conceptie de viata. ori vrei copii si atunci nu ai treaba cu avortul, ori dimpotriva.
Si chiar daca te informezi, asta este un, dar a discuta asa in detaliu si a sustine lucruri care nu le stii, este alta.
Nu se poate si raman la parerea mea.

Eu una nu pot sa ma bag sa discut de ex. despre preotie, sau calugarie, in amanunt. Chiar daca citesc carti despre ele, sau vad fileme. Ca nu stiu. Nici nu pot si nici nu vreau sa fiu nici preot si nici monah. Si nu pot nici sa traiesc eu simtirile lor. Si nu stiu ce este intr-o manastire, in profunzime.
Cum sa ma bag sa le dau eu lor sfaturi.

La fel cum nu stiu cum este cu copii. Doar ce am vazut in jur la alte persoane. Si se si schimba totul in timp. Cum sa ma bag eu sa spun cu sarcina, cu alaptatul, cu hranitul copilului? Cum, cand eu habar nu am ce inseamna sa fii mama.
Sunt un fel de mama pentru finutul meu, dar hoho, mama lui este mama lui.
Chiar discutam si imi cere sfatul, dar eu nu stiu.
Nici ea insasi nu stie exact cum se face azi si mai ales in alte tari.

In schmib eu stiu si ma bag in subiecte pe care le-am trait eu insami si le-am simtit.

Nu stiu cat este ideal sa discutii cu tinerii si mai ales ce anume si la ce varste.
In paranteza fie spus vorbesti foarte urat despre parinti "aia comunisti". Uite ca eu spun ca tocmai ei au fost mai buni, penbtru ca nu se intamplau asa lucruri ca azi. Sau poate nu apareau in media, ca azi.
Da, sunt unele aspecte negative in educatia noastra, dar noi n-am stiut de sarcina la 14 ani, sau droguri, alcool, sau fumat sau prostitutie.
Eram mai prosti noi, ce sa zic, dar eram cuminti. Noi eram cu invatatul, cu scoala si cu jucatul.

Azi copiii nu stiu sa se joace, nu stiu ce este un sotron, sau o papusa. Aveam o gramada de jocuri in fata blocului.
Banuiesc eu ca voi nu stiti multe legate de varsta voastra, poate nici jocuri nu stiati. Dar dintr-o data stiti despre avort si alaptat.

Si ai inteles gresit: nu interzic fetelor sa discute despre casatorie sau copii, dar cum spui si tu, sa discute la nivelul lor. Ca sa te parafrazez, ele vorbesc despre rezidentiatul in medicina, cand nici nu au dat admiterea la facultate.
Dau sfaturi si indicatii. Adta este problema.

Si am mai spus, nu am nimic cu ele. Ci modul in care pun problemele.
Cumva lipseste sufletul, sensibiliatea in toate.

Cum sa spun eu unei persoane mai in varsta, starine, despre care nu stiu nimic: "esti o pacatoasa si de aia nu ti-a dat Dumnezeu copil, du-te si roaga-te". Tu cum te-ai fi simtit in locul meu?

Cumva simt numai biciul in mesajele lor si imi pare rau. De aceea am vrut sa stiu ce le indeamna sa scrie/fie asa, am vrut sa le cunosc, sa le inteleg.

Si am vrut sa fac pace. Nu vroiam sa plece Laura (una din ele) din cauza mea. Consider ca avem toti loc pe acest forum si in viata in general, fara sa ne indureram reciproc.

De ex. ei (alte confesiuni) au liber in sarbatorile lor, au transport asigurat la slujbe, au gramada de biserici (multe ramase goale deja).

Trebuie ca peste tot sa respectam religia celuilalt. Si in tara la noi, trebuie ca cei neortodocsi sa-si poate trai religia. Nu avem nici un drept sa ingradim pe cineva.
Si nici altii pe noi.

Ai scris foarte frumos.
Doar doua vorbe:

1. De multe ori am impresia ca ei nu mai au nevoie de noi. Noi aveam nevoie de batranii nostri. Eu una i-am cautat mereu. Noi cui sa daruim si ce anume?
Este dureros si asta...

2. Poate ca am am problemele acestea din cauza ca nu am copii si nu stiu cum sunt ei (mai ales de la o anumita varsta). Stiu sa ma port cu bebelusi si copii mici, dar cu adolescenti si tineri nu stiu.
Si daca as fi avut copii i-as fi educat poate altfel sau...as fi suferit sa ii vad altfel decat as fi gandit eu.

Uite inca un exemplu pentru care spun ca nu e bine sa ne bagam in discutii in subiecte care nu ne privesc (direct).

Hristos a inviat, Sophia!

Eu una tin mult la libertatea de opinie - deh, generatia dupa 90.
Stiu ca si mie mi s-a reprosat pe forum ca ma bag in lucruri care pe care nu le-am experimentat si ca nu se cuvine asta, dar eu cred ca fiecare are libertate de opinie si ca oamenii de pe forum au suficient discernamant sa ia ce e bun din postarile fiecaruia, tanar sau batran. Nu trebuie sa bagam pumnul in gura nimanui daca nu suntem de acord cu ideile lui, mai ales in ce priveste aspectele relative ale vietii. Dogma si adevarurile evidente sunt altceva. Nu o sa intalnesti pe niciun crestin care are notiunile elementare sa accepte ideea ca avortul nu e crima, precum nu o sa vezi niciun ortodox autentic care sa accepte ideea ca poate o fi si altfel cu Sfanta Treime, spre exemplu.

Nici eu nu cred ca a fi batran inseamna neaparat a fi om intelept, nici ca a fi tanar inseamna a fi necopt. Parerea mea este ca batranii intelepti au avut si o tinerete inteleapta.

Acum, na, si in viata reala, spre exemplu, ma sfiesc sa le spun persoanelor batrane din jurul meu din biserica sa faca liniste cand vorbeste preotul chiar daca stiu ca as fi indreptatita sa le spun, pentru ca nu fac bine ce fac si mai si deranjeaza linistea altora. Daca nu asculta de preot, doar nu o sa asculte de mine!

Acum, sa stii ca si eu am observat ca generatia noastra, a tinerilor, nu e neaparat mai nerespectuoasa cu cei mai in varsta, ci le place sa fie considerati egali cu ei. Acum ceva timp, era o batrana in autobuz, care facea galagie cum ca tinerii stau pe scaune si ei nu ii da nimeni loc. Iar un tanar, dupa ce i-a dat locul, i-a explicat politicos ca el plateste abonament 50 lei pe luna si ca nu i se pare normal sa i se ceara locul de catre o persoana care nu a platit nimic si care practica un fel de santaj sentimental. Nu zic ca aprob punctul de vedere al tanarului, dar este si asta un punct de vedere.

Eu personal, ca tanara forumista, m-am intrebat cateodata de ce sunt atat de putine persoane in varsta dispuse sa isi impartaseasca din experienta lor? Ma rog, poate persoanele in varsta care chiar ar avea ce impartasi stau acasa si isi cresc nepotii, se roaga, nu stau pe forum, dar am impresia ca, pe forum, segmentul de varsta 55+ este cam slab reprezentat in scris.

Adevarat a inviat, draga mea!

Uite vezi, pe tine nu te-am enumerat la geberatia tanara, pentru ca tu scrii altfel: bland, senin, potrivit varstei, respectuos.

"Nici eu nu cred ca a fi batran inseamna neaparat a fi om intelept, nici ca a fi tanar inseamna a fi necopt. Parerea mea este ca batranii intelepti au avut si o tinerete inteleapta. "

"Si tu Brutus?" Fraza este totusi numai partial valabila. Ca or fi si exceptii. Dar in general tanrul este mai verde, iar batranul mai intelept/copt. Este prin firea lucrurilor.
Adica nici tu nu crezi ca un om nu trece degeaba prin viata?
Si tu vrei sa spui ca unul mai in varsta nu mai valoreaza nimic? E trist.
Dar fiecare va ajunge sa-si schimbe parerea la o anumita varsta.
Si mie mi s-a intamplat.
Sa poti sa fii atat de sigur la 20 ani in lucruri nesigure prin natura lor (nastere de prunci)? Eu nu cred.

La intrebarea ta: pentru ca mai nimeni nu este dispus sa spuna despre sine pe internet. Motive de siguranta. In viata reala eu una spun.
Si totusi anumite lucruri le-am spus si pe forum.

Si mie imi pare rau ca nu vine nimeni aici din cei in varsta sa-si spuna opinia.
Nu stiu cati si cine este mai in varsta aici pe forum. Pe Cristi il stiu.
In rest doar banuieli.

La exemplul cu tanarul:
Batrana nu a platit bilet? Nu stiu, dar stiu ca in tara pensionarii au liber pe transportul in comun.
Tanarul are teoretic dreptate in sensul ca plateste pentru locul sau. Si normal fiecare ar trebui sa aiba loc pentru care plateste bilet.
Dar exista o lege nescrisa a respectului fata de cel mai in varsta. Si atunci punctul de vedere nu este relevant.

La noi in biserica este egalitate: si din cei in varsta fac galagie, dar mai ales copiii.

In primul alineat ai dreptate. Dar exact asta este problema: pumnul in gura.
Cu avortul este foarte delicat. O fi crima, dar nu asta este problema ci solutiile. Nu dam cu toporul in oameni intr-o problema atat de delicata si personala.

Sophia, cred ca nu m-am exprimat eu bine si sper sa nu te supar si mai tare cu ce o sa spun:

Uite, mie, ca tanara, mi-ar fi placut ca, de exemplu, in problema avortului intinsa pe mai multe topicuri sa ia cuvantul si o persoana de 50+, sa ia cuvantul si persoane care au facut avort in vremea comunismului si dupa, sa ne zica daca au facut bine sau rau ce au facut, sa ia cuvantul persoane care s-au cait de ce au facut, care sa ne spuna noua, celor tinere, din experienta lor, de ce e rau - sau bine, poftim - sa faci avort! Poate ca au fost totusi persoane trecute prin asa ceva care au scris si nu am vazut eu, si atunci imi cer scuze. Eu imi amintesc doar de idei de genul: dar cine esti tu sa scrii asta? cu ce drept ne judeci tu pe noi? dar ma rog, poate sunt eu mai carcotasa... La temele care vizeaza concubinajul stam parca ceva mai bine la acest aspect, in sensul ca si oamenii maturi se mai implica (si il amintesc cel putin pe Mihnea). Si apoi ne mai miram ca treburile sunt confuze.

Eu nu stau sa verific pe nimeni ce varsta si-a pus la profil, se vede din mesajul omului anumite caracteristici ale personalitatii sale. Un om batran (intelept / superior) se recunoaste imediat dupa intelepciunea / superioritatea ideilor, dupa rectitudinea morala, dupa modelul de comportament superior, nu dupa parul alb sau dupa varsta din buletin.

Nu e vorba ca sunt oameni care trec sau nu degeaba prin viata, e vorba ca respectul se si castiga, nu doar se pretinde. La fel si afectiunea. Daca doresti sa fii iubit si inteles, trebuie mai intai ca tu la randul tau sa iubesti pe cineva si sa intelegi.

Ah, acum imi aduc aminte ca si Mihnea a facut "lobby" impotriva avortului, dar deh, se va zice ca el e barbat si nu se pune...

Uite eu am scris la avort, avand peste 50 ani. Mi-am spus parerea.
Nu inteleg exact acum dorinta ta. Ah, poate ca vrei sa spui ca nu a scris nimeni din experienta proprie. Nimeni care are un avort la activ.
Da, si mie imi lipseste asta. Cineva care s-a aflat in fata acestei decizii. Ce a simtit si ce nevoie de ajutor a avut in acele momente.

Mi se pare ca pe aceasta tema s-a vorbit si se vorbeste in general din punctul de vedere moral. Ca e crima, ca e rau. Asta stim toti.
Dar nu se spune nimic din aspectul practic. Ce inseamna concret pentru o persoana sa-l faca sau nu. Douazeci la fundul altuia e usor de dat.

Nu se pretinde nimic. E vorba de educatie si suflet. Daca nu vrei sa dai ceva, sa intelegi un om, asta este. Indiferent ca e vorba de locul in tramvai sau respect.
Chiar m-ai intristat cu fraza asta cu datul si pretinsul.

In firul cu "in vitro" si altele, e vorba si sa intelegi durerea unui om. Eu am trecut printr-o experienta trista, am scris din sufletul meu, cu lacrimi. Si eu una n-as fi putut nici daca din punct de vedere crestin aveam dreptate sa raspund in felul acela unui om. Pentru mine un om si suferinta lui cantareste mult.
De aia spun ca nu stiu cum sunt invatati tinerii de azi. Poate ca exista parinti sau/si duhovnici care pun omul pe ultimul loc, care invata sa fii dur. Exista din astia. Nu stiu. Tocmai asta incercam sa aflu pe acest fir.

Tocmai ai dovedit contrariul cu această afirmaţie.

Valorează atât cât valorează (unii îşi spun despre ei că sunt praf şi cenuşă), dar nu mai mult decât unul tânăr doar pentru că are mai mulţi ani vechime. Oare de unde îţi vin părerile astea "bune" despre tine?

Ha...păi de asta avem duhovnici şi cărţi, crezi că "Laurele" au vorbit de la ele putere sau din ce s-au documentat?

Dacă ai şti ce dar sunt copiii din biserică şi ce putere au rugăciunile lor, pentru ei mai ţine Dumnezeu lumea.

Dacă nu am călca strâmb şi dacă am avea o viaţă creştină autentică avortul ar ieşi din calcul. Şi dacă tot am călcat strâmb atunci să ne asumăm responsabilitatea pentru greşeala făcută şi să ne ducem crucea, nu să fugim de cruce recurgând la ucidere.

Pe cel care dă cu "toporul" în copii nu-l vezi? Nu cred că cineva a dat cu toporul...dar trebuie să mai spunem şi ce e bine şi ce nu, ce e da, da; şi ce e nu nu. "Inţelept" ai gândit măi Sophia, mai zi-le...sincer mă minunezi cu ideile tale de "creştină" 50+.

Şi ar trebui să luăm de bune părerile tale? Cu avortul m-ai lămurit. De ce nu vrei să înţelegi că ori e albă, ori e neagră când vine vorba de viaţa unui copil şi că acel suflet cântăreşte mult la mântuirea mamei. Mai poate fi vorba de altceva decât să spunem "NU avortului"?

Şi cu ce îţi este de folos? Doar ca să ştii tu prin ce "furtuni" a trecut mama? Să mai inventezi tu vreo nouă teorie?

Se pare că nu ştii. Dacă ai şti ai vorbi cu mai multă responsabilitate.

Nu ştiu de ce am vaga impresie că tu nu încerci să afli ceva, ci doar iţi cauţi adepţi. Ne tot plângem de alţii, dar de noi înşine când ne mai plângem? Glykys bine a zis că trebuie să fii tu cea care oferă fără să ai pretenţii. Respectul se câştigă, nu se cere/pretinde.

@Sophia
Da,imi place si ma reprezinta severitatea,deoarece am invatat pe propria piele ca abordarea aceasta"habotnica",face diferenta intre un caldicel si un fierbinte.
Caci patimile si pacatele se taie brusc cu o miscare iscusita de chirurg si nu se maseaza ani de zile asteptand sa dispara de la sine.
Nici Iisus nu I-a zis tanarului bogat sa-si dea averea azi un pic ,maine un pic si s-o lalaie asa pana la batraneti ci i-a cerut s-o dea pe toata intr-o clipita ,in cel mai radical mod!
Gasim numai scuze si acoperiri cand facem prostii si ne cautam numai indreptatiri sa pacatuim;acesta este adevarul!
Insa daca am fi mai severi cu noi insine si nu ne-am mai indreptati si plange de mila ,am uita o clipa de noi,de eul turbat care se pune el mandru taman in centrul buricului.

Ca sa fac o paranteza,chiar ma minunez ca nu ti-a trecut supararea de la discutiile acelea avute prin Decembrie( ca spui ca inca esti afectata de ele ).
Oare de ce? Stiu si eu acele discutii avute cu Laura si nu este nici pe departe vb ca te-ar fi invinuit de ceva,in mod personal.Erau discutii la nivel general.
Insa nici la general nu se putea vb caci dumneata te si facusei un fel de gardian de fier al forumului si nimeni nu putea sa se atinga de subiecte"feminine" daca nu prezenta documente ca este intitulat sa vb.
Ce atata zarva pentru niste subiecte?Ce atata iscodire si datul declaratiilor?
Peste tot cereati sa fie inchise threadurile(pumnul in gura) ca fiind o grava abatere de etica.Lipsa dvs de smerenie si de ingaduinta m-a intrigat foarte tare la momentul respectiv desi v-am inteles dintotdeauna durerea de a nu putea avea copii. Totusi este bolnavicios de obsedant acest trend pe care il afisati peste tot,continuand sa fiti ancorata in aceasta nefericire. Lasati-o libera sa plece.Stiu ca nu va consoleaza cu nimic dar nu sunteti singura pe lume care nu poate procreea.Am cunoscut si eu colege de serviciu mult mai echilibrate in aceasta problema.

Spuneti ca nu discutati despre alaptat,sarcina si copii deoarece nu ati fost in postura ...
Asta nu este un motiv intemeiat sa nu te informezi si apoi sa schimbi pareri cu prietenele,pe marginea lecturii,a informatiilor;pe marginea citatelor.
Defapt asta a fost si ceea ce a facut Laura:a pus linkuri si citate din alti autori decat din ea insasi;nu stiu de ce ati avut reactia aia de revolta si panica totodata...
De ce spuneti ca intindeti mana pacii? Singura care s-a suparat atunci ati fost dvs !

Cristos a inviat!
@Yasmina si ovidiu b.: excelente postari.
Acum, sa va povestesc ceva, ce este cit se poate de legat de topic: trei elemente:
1. O cunostinta a mea, trecuta bine de 60, ii numeste pe tinerii de 24-30 de ani "manji", la modul peiorativ, si in general nu are incredere in ei, aproape o ura. Oriunde se poate, ii sapa, indeosebi profesional.
2. Altcineva, un tinar de vreo 27 de ani, aflat intr-o relatie de multa vreme (relatie pe tipic mundan) detesta cu cerbicie ideea de copii si de a avea copii, si glumea (!!!!!!!!) zicind ceva de genul "poate desfac ca din greseala snurul de la rucsacul (ma rog, sacul acela care se pune fie in fata, fie in spate in care sunt tinuti copiii - nota mea) si daca a cazut...ups, asta e". Bre, sunt unul din ciudatii forumului, assentior, dar asa ceva m-a speriat de moarte, asa o "gluma".
3. Intr-o masina foarte aglomerata, asist la urmatoarea faza: niste pusti, nu cred ca erau inca la liceu, bombaneau foarte sonor, desi fara obsecnitati, pe tema faptului ca nu pot deschide niste geamuri, pen'ca "mosii astia nu suporta cuentul; cred ca respira o data pe ora".
Asa ca, frati si surori, exista un conflict, dar el poate fi rezolvat doar de tineri si anume tineri induhovniciti si intelepti. Da, ati citit bine. E logic: cei "batrini" (> 65-70) oricum sunt altfel formati, NU SE MAI POT SCHIMBA, si, ca sa fiu cinic si realist, oricum se vor duce curind. Cei care fac apologia senectutii pe forum habar nu au de capitolul Dreptului Iov din Tanakh (imi place mai mult denumirea iudaica a Vechiului Testament; in general sunt un filosemit patimas): chestia cu non-cauzalitatea obligatorie dintre "parul alb" si intelepciune/bun-simt/induhovnicire.
Batrinii sunt acaparati sau acaparabili cel putin, de un cult personal al unei inertii acerbe, un conservatorism gen "Doamne, chiar vrei sa creezi Lumile? Las-o asa, e mai frumos". Pina la un punct e de inteles, caci lupta entuziasta cu Universul, pentru cauze fie drepte si reale, fie imaginare si puerile, este ceva ce ai lasat in urma, la o virsta si in niste situatii in care poti ajunge super fericit/a ca, de data asta, ai ajuns la toaleta la timp. Trist, dar asa e.
Tinerii sunt, totusi, supusi unor clasificari si influente mai clare: daca nu sunt induhovniciti sensu lato, nu vor pretui viata, nici macar pe a lor cum trebuie, indifeent daca sunt sau nu "realizati" profesional, personal si financiar. In momentul in care nu vrei copii DOAR CA SA "ITI TRAIESTI VIATA", ar trebui sa iti tii fleanca cind marai pe tema unei populatii prea imbatrinite. Macar din simt de conservare a imaginii sociale, daca nu din logica si bun-simt. Eu le zic, din gluma+deformatie profesionala, la copii, uneori, "larve". Altii, nu le zic decit "copii", ceea ce nu ii impiedica sa ii omoare, citusi de putin, in treacat fie zis. Just. La mine e ciudat, poate. La altii, sa glumeasca pe tema propriului infanticid, e demential, cu siguranta.
Unii din noi sunt (relativ) tineri, dar iubesc banul si propria pozitia/clasa sociala, precum si ochelarii de cal subiectistivisti aferenti, de mama-mama, si-o apara furibund, nene. Altii, relativ batrini, au un bun-simt si echilibru, care te fac sa banuiesti cu destule procente pozitive unde vor fi asezati cind vor iesi din trup. Asa ca suntem toti sub efectele Seditiunii Neprietenului si Caderii Stramosilor. Tineri si batrini, deopotriva.

Adevarat a Inviat,Theodor!

Postarile tale aduc zambete instant :)
Eu sunt convinsa ca tachinezi copiii,numindu-i "larve" numai asa din dragoste!Apoi din punctul meu de vedere,larvele nu sunt ceva degradant sau scarbos.
Asa cum eu ma adresez copiiilor sau animalelor dragute cu"ce faci mai uratule?"

Mai intai pun mesajele mele si ale Laurei de la vremea respectiva, ca sa stie si ceilalti despre ce este vorba:

"http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=15948&highlight=infertilitate&pag e=3

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ilitate&page=4

Nu au adoptat. Au copii lor. Cum ce au facut? au apelat la Dumnezeu. Doar Dumnezeu poate orice, sa schimbe adn-ul, sa te vindece de cancer, si inclusiv sa iti dea un copil, caci asa cum am spus, Dumnezeu este Creatorul, nu medicul sau fertilizarea. Ce este asa mirare ca un cuplu steril din punct de vedere medical au resit sa aibe copii cu ajutorul Domnului? Dumnezeu face minuni mereu. Vorbim de Dumnezeu aici, Atotputernic.

Ba da cred ca daca este o rugaciune sincera, si nu egoista si daca nu este indoiala in credinta ta si esti drept-credincios, Domnul iti va da un copil sau mai multi, depinde de fiecare cuplu. Poti sa te rogi si fals sau sa ai credinta putina si atunci normal ca nu este nici un rezultat. Sau cum a spus acel Parinte in articolul postat de mine, problema poate sa fie si pe baza psihologica. Doar ptr. ca mergi la Biserica si spui o rugaciune nu inseamna ca ai credinta. Poti fi fizic in Biserica, si sa fi plin de credinte false si sa te tot indoiesti de credinta, de ce spune Biblia, de ce spun Sf.Parinti si tot asa.

La Dumnezeu totul este posibil, totul este sa ai credinta sincera.

edit: Nu consider ca le-as da sperante desarte oamenilor daca ii sfatuiesc sa se lase in voia Domnului, sa traiasca ortodox si sa se roage din suflet. E ca si cum ai spune ca a avea incredere in Dumnezeu este o speranta desarta. Caci Domnul face doar ce vrea El, netinand cont de om si de aici ar rezulta ca Dumnezeu este rau. Nu cred asta. Ca Dumnezeu este rau si face doar ce vrea El si nu da copii oamenilor doar asa, ca vrea El sa nu le dea, caci pur si simplu nu are chef. Treaba este mai complicata, zic eu. Ma repet. Depinde si cum s-a trait inainte de dorinta de a avea copii si de cata ravna duhovniceasca ai dat dovada dupa ce te-ai convertit la ortodoxie (in sensul sa nu fi doar botezat, ci sa fi practicant). Pai daca inainte ai facut avorturi sau ai luat contraceptive si ai trait o viata destrabalata, de ce sa asculte acum Domnul de tine? Dumnezeu nu este robul nostru, ci noi suntem robii Sai. Sunt mai multi factori.

Nu a spus nimeni ca cei fara copii ar fi mai prejos sau ca pacatuiesc ca nu le-a dat Domnul copii. Nimeni nu a spus asta. Asta totusi nu inseamna ca altii nu trebuie sa se mai roage si sa spere de la Domnul un copil, caci si asa altii nu au primit. Fiecare este unic si fiecare are credinta sa si Domnul are un plan cu fiecare in parte. A sfatui oamenii sa aibe incredere in Dumnezeu, in Biserica, in Tainele Bisericii nu sunt sperante desarte. E urat sa spunem asa si sa indrumam oamenii sa nu se roage, ca oricum nu iese nimic si pe Domnul nu Il intereseaza.

Cand te casatoresti si faci Taina Cununiei nu poti sa divortezi si sa iti parasesti sotul/sotia la primul hop sau ptr. ca ceva nu iese imediat. Casatoria este o Cruce pe viata. Nu inteleg ideea asta. Adica sotia care nu poate face copii este egoista ptr. ca nu vrea sa fie parasita de sot? Pai sotul o iubeste doar daca poate face copii, dupa gata, numai? Pai asta e dragoste? Mie nu imi suna a dragoste. Este lasitate sa pleci daca sotia nu iti un copil imediat. Trebuie sa stai si sa lupti pana la capat. Si stiu ca casatoria este o jertfa, o cruce. Dar cu Domnul se poate orice. Am incredere in El ca nu isi lasa credinciosii la greu de dragul de ai vedea cum sufera. Dumnezeu este Iubirea Absoluta. Doar ptr. ca nu intelegem mereu caile Sale, nu inseamna ca nu ne iubeste absolut si Biserica, Tainele, rugile nu functioneaza."

Mai sus i-am explicat din experienta mea si a altora cati ani de rugaciune, asteptat si suferinta au unii. Au scris si altii inaintea mea pe acel fir si in alte parti, ca nu s-a putut, cu toata rugaciunea. Ea insa insista ca daca suntem pacatosi nu ne da Dumnezeu, si numai cu rugaciune si etc.

M-am intrebat si atunci si ma intreb si acum de unde are siguranta aceea? De unde scrie ea ceea ce scrie la 20 ani.

Am simtit personal mesajele ei, pentru ca eram direct afectata. Altfel nu-mi pasa probabil. Si problema este ca nu cunosti persoanele carora le scrii pe forum si ce viata duc/au dus. Ea nu stie cum am trait/traiesc eu si ce credinta am. Are doar convingerile ei.

Si nu, nu mi-a ramas suparare pe ea. Tocmai de aceea am si scris acest fir, ca sa facem pace.
Ea a plecat atunci imediat de pe forum. Dar au venit si vin alte fete ca ea.
Si vroiam sa nu mai apara astfel de conflicte si de aceea intreb despre felul in care sunt formati tinerii de azi. Poate ca stiind asta, ma voi putea eu proteja mai bine, sa nu ma mai necajesc la mesajele lor. Nu stiu.
Era doar un mesaj intre generatii. Ce-am facut asa de rau cu el?

Si tu Yasmina ai si mesaje rationale si care imi plac, in ultima vreme.
Dar uite cand scrii ca acum cu asa termeni : iscodesti, declaratie si lipsa de smerenie si ce mai scrii la adresa mea cum sa nu ma doara?

Eu am scris ca va imbratisez si am intins mana pacii. Eu voua. Daca nici asta nu este smerenie, atunci nu mai stiu. Mama ta ti-a cerut vreodata iertare?
Te-ai impacat cu ea? Cam asa ar fi si aici.

Si mai este ceva: nu e vorba de suparare ci eu nu am putut incheia acel capitol. Pot incheia capitole daca pot lamuri problema cu omul si face pace.
Dar Laura a plecat urgent si nu am nici cum sa-i scriu.

Si nu cred ca imi intelegi durerea. Altfel nu ai scrie asa mie si nici altor persoane. Si nu cred ca acele cunostinte ale tale sunt mai echilibrate ca mine.
Si noi (eu cu sotul) si altii ca noi inchid o usa la un moment dat, nu se mai vede suferinta pe afara. Dar asta nu inseamna ca suferinta a disparut. Aia va ramane pana la sfarsitul vietii.
Se intampla insa ca la anumite momente/provocari sa se redeschida rana. De aceea imi fac rau cand dau de vreun fir de discutie pe forum care redeschide rani si subiecte delicate. Pentru ca sunt unele probleme foarte private si delicate, chiar daca voi cei care nu sunteti afectati nu intelegeti asta : infertilitate, avort, adoptie. Astea privesc numai omul in sine care trece prin ele. Ceilalti, ca simpli spectatori, nu pot pricepe si vorbesc cu prea multa nonsalanta si dispret.

Nici nu m-am asteptat ca la acest fir sa mi se raspunda cu atatea rautati.

Eu cred ca totusi tu nu vrei o impacare, pentru ca altfel ar fi fost suficient doar doua vorbe: si eu iti intind mana impacarii.

Atat. Nu mesaje intregi de reprosuri si iscodiri (ca sa folosesc termenul tau). Nici nu am cerut informatii private. E asa grav ceea ce am intrebat, ca sa imi fac idee de felul in care sunteti voi formati?
Eu am tot spus despre mine ceea ce era cazul.

Legat de faptul ca eu nu ma bag sa dau sfaturi legate de copii, nastere, alaptat pentru ca nu ma pricep. Tu spui ca nu este un motiv intemeiat.

Ba este foarte intemeiat. O prietena a mea nu a avut lapte (nu stiu de ce, ca n-am iscodit-o) la nici unul din cei doi copii ai ei. Nu a avut. Ei ce era sa fac? Sa ma apuc s-o inebunesc cu sfaturi din carti? Da, era bine sa alapteze, dar daca femeia nu a avut lapte. Cu ce o ajutam eu daca ii citam din carti?
Crezi ca ar fi avut brusc lapte?

La fel si cu cezariana sau nasterea acasa. Fiecare isi stie problemele si decide pentru sine. Daca eu am anumite experiente in domeniu pot sa le spun, cu titlu informativ, dar sa ma bag pe capul omului cand habar nu am?
Ah, in cel mai rau caz as spune cum as face daca as fi vreodata in situatia ei.

Clar, pot sa spun cum as face eu daca as ramane insarcinata si daca as avea un copil. Si la ce ar folosi, in afara de a rani lumea din jur?

N-am inteles mesajul lui Theodor... as vrea doar sa spun ca in comunicarea intre generatii si conflictul aferent si pe undeva chiar normal, trebuie ca toti sa se implice sa fie totusi mai multa pace si armonie. Nu stiu de ce numai aceia peste 65 de ani. Si tinerii si copii si cei in varsta.
Si n-am gasit nimic amuzant in mesaj. Sorry.

Fiecare la randul lui are o datorie de onoare de a respecta pe cei din jur, indiferent de varsta. Si exista un adevar trist, dar adevarat: noi tineri nu mai ajiungem, dar stim cum am fost si ii intelegem pe tineri. Tinerii nu stiu cum ne este noua, prin ce am trecut, ce am acumulat la bord, dar vor ajunge si ei ca noi si atunci cel mai tarziu, o sa inteleaga si poate ca o sa si regrete anumite conflicte de tinerete.

Spune frumos un cantec romanesc: "Sa am iar anii tineretii si mintea mea de acum!" Asta ar fi idealul.

"Caci patimile si pacatele se taie brusc cu o miscare iscusita de chirurg si nu se maseaza ani de zile asteptand sa dispara de la sine.
Nici Iisus nu I-a zis tanarului bogat sa-si dea averea azi un pic ,maine un pic si s-o lalaie asa pana la batraneti ci i-a cerut s-o dea pe toata intr-o clipita ,in cel mai radical mod!"

Patimile si pacatele nu se taie brusc. E nevoie de timp ca sa scapi de ele, daca reusesti. Ca altfel ar fi disparut demult si diavolul.
Iar o operatie nu este solutia optima intotdeauna si mai are si efecte negative sau/si contraindicatii. Taietura este o rana. Si aia trebuie pe urma vindecata si ingrijita sa nu se infecteze.

Pilda cu tanarul nu se potriveste aici. Nu stiu ce ai vrut sa spui cu ea.
Ea se refera la intrarea in monahism.

Exista in schimb alte pilde unde chiar bogatul sau cel cu putere mai mare este laudat, descris pozitiv: pilda cu bogatul care a invitat la masa, cea cu stapanul care s-a rugat la Iisus pentru vindecarea slugii sale.

Iisus nu condamna automat bogatia si puterea si nici nu lauda automat saracia. Depinde ce faci cu ele.

Deși eram pe punctul de a mă exprima ca Yasmina, acum îți dau dreptate și ție. Iată cum: E adevărat că, dacă ai dobândit o patimă, nu scapi brusc de ea, ci ai nevoie uneori de tratament îndelungat. Ce se taie brusc, însă, este păcatul, adică nu stai niciodată de vorbă cu ispititorul. Iar cel care nu l-a făcut încă, îl poate recunoaște în toată urâțenia lui și-l respinge fără drept de apel. Dacă te apuci să interpretezi ceea ce nu e de interpretat (cum ar fi crima), aluneci, încet, încet, nuanțezi și vei spune „nu e dracul așa de negru”. Și îi deschizi ușa.
Bine face cine îl respinge categoric.

Mai nou trasformăm creştinismul în teatru ieftin. Da, ştiu, e mai uşor să ne plângem de alţii, decât să ne plângem păcatele şi neputinţele noastre proprii.

Sophia, nu ştiu de ce am impresia că dacă "Laurele", Yasmina, Paraschiva şi toţi userii/useriţele ţi-ar cere iertare, tot ai avea nemulţumiri şi frustrări, nemulţumiri pe care ar trebui să le cauţi la tine şi nu la alţii.

Nici nu am cerut sa-mi ceara cineva iertare. Eu am intins mana sa ne impacam.
Asa este crestine din cate stiu Atat. Sau gresesc. Si asa am simtit sa fac. Si vad ca se fac atatea discutii cum ca nu e bine. Dumnezeu sa mai inteleaga lumea, ca eu una n-o inteleg.

Frustrari si nemultumiri are fiecare in viata lui. Cine zice ca nu, ala nu este sincer, ca sa ma exprim mai elegant. Si ele mai rabufnesc si unde nu trebuie...
Pe ale mele le stiu. Poate chiar prea mult...

Si chiar crezi tu ca numai noi insine suntem vinovati si restul lumii nu? Eu as spune ca toti avem vina, si in toate.

Dar si eu resping anumite "rauri" categoric.
In ultima vreme foarte multa lumea m-a invatat sa nu vad totul numai in alb si negru, pentru ca de fapt toate sunt in cenusiu.
Aveam multe probleme in acest sens, pentru ca si eu ca si voi acum le vedeam numai in alb sau negru. Pe unele inca le mai vad asa.

Si cand am invatat ei eu si am zis "gata, nu mai am probleme cu ceilalti, am invatat lectia", ma pomenesc ca nu e bine nici asa.

Sunt situatii de cenusiu, situatii care trebuie luat individual, la persoana. Asa fac si duhovnicii cauta solutii pentru tine personal.
Eu de ex. nu spuneam ca avortul nu este crima, ci militez sa fie luate cazurile individual si sa se gaseasca solutii acolo unde se poate evita.
La fel si cu extrema cealalta - infertilitatea si tratamentul ei medical. Si aici este o problema individuala si ce se potriveste unuia, nu merge la altul.

Dar se pare ca se doreste sa omoram omul si nu problema...

Daca mai traia parintele Galeriu...

Ciudat mod de a întinde mâna. Să-mi fie cu iertare, dar mai mult ai lovit decât ai întins mâna, răscolind subiecte discutate cu o jumătate de an în urmă. Dacă ai fi vrut pace, ai fi trimis un mesaj privat userilor în cauză şi nu ai mai fi deschis un topic dedicat special nemulţumirilor tale.

Eu cred că e invers, pe Dumnezeu nu prea Îl înţelegi tu şi astfel ai fi înţeles şi lumea. Aspre vorbe...Un sfânt ne sfătuieşte: Împacă-te cu Dumnezeu şi mulţi vor veni să se împace cu tine. Dobândeşte pacea, şi mii de oameni din jurul tău se vor mântui..

Nu lumea e de vină, ci cel care nu o înţelege. Fiecare avem libertatea de a alege, libertate pe care am primit-o de la Dumnezeu, semn al iubirii nemărginite. Hai să fim noi primii care ne schimbăm şi atunci se va schimba lumea. Toţi avem vină, dar vina cea mai mare o port eu că nu fac mai mult, eu sunt cel dintâi păcătos, nu tinerii sau tinerele care sunt rodul nostru, oglinda noastră.

Eu n-am avut impresia asta. Nu s-au făcut remarci personale, s-a vorbit despre păcate, nu despre păcătoși. Și e foarte bine că cei tineri sunt preocupați să distingă, să înțeleagă ce este păcatul și cum să se ferească de el. Radicalismul le este caracteristic, și poate fi o virtute sau un defect, după cum este folosit (împotriva păcatului, respectiv a păcătosului).

Cei care s-au exprimat clar cu privire la avort sau la fertilizarea in vitro au arătat clar ce anume se întâmplă în cazurile respective. S-a pus problema din punctul de vedere al victimelor acțiunilor noastre, iar din moment ce există victime este evident că acțiunile au fost greșite, adică rele, adică păcătoase. Dacă îmi dau seama că și eu am făcut ceva care a făcut rău cuiva (unui prunc sau făt în cazul ăsta), trebuie să mă conștientizez, să accept, să mă pocăiesc, nu să consider, afectat, că sunt rănit de cel care mă conștientizează.

Spunem uneori că adevărul este dureros și vrem să nu-l auzim, că ne rănește. Însă este rană binefăcătoare, de bisturiu care scoate tumoarea din sufletul nostru; este nevoie să-l recunoaștem și să acceptăm tratamentul, care implică pocăința.

Uite cum doi oameni care l-au cunoscut pe pr. Galeriu au concepţii total diferite despre avort...adică primul spune că ori e albă, ori e neagră, pe când al doilea spune că e cenuşiu. Iată cum primul nu vede răutatea la cei care încearcă să spună adevărul, pe când celălalt vede numai răutate.

Ori nu ai citit, ori nu ai inteles mesajele mele.
Nu am scris privat pentru ca:

1. Una din persoane a plecat de pe forum si nu am cum sa-i scriu privat
Am tot amanat ba incercand sa las sa treaca de la sine, ba ca a fost postul si etc.

2. Nu este vorba numai de discutia aceea in speta, ci de modul de comunicare intre generatii in general.


Nu este adevarat, nu vede nimeni numai rautatea. Si nici N.Priceputu n-a spus ca numai neagra sau numai alba. In principiu spunem amandoi si altii ca noi ca este rau avortul. Nimeni nu-l doreste.

Cred ca tu inca n-ai inteles ca eu lupt pentru copii. Ca eu sunt aia care mi-am dorit copii si nu avort.

Problema este ca intre timp, de-a lungul vietii am observat si invatat si greutatile si necazurile altora si ca avortul asta n-a fost inventat asa intamplator.
Si deci ca trebuie sa ajutam oamenii ca sa nu ajunga la avort. Si asta nu cu filme horror si bata, ci exact cu ceea ce au nevoie. Nu mai deschid acest subiect.

Si nu este adevarat - nu am deschis acest fir din cauza de nemultumiri, ci dimpotriva ca sa pot sa gasesc o cale sa inteleg pe cei tineri si sa nu ne mai suparam unii pe altii. Se pare ca voi transformati totul aici in negativ, lovitura si nemultumiri.

Dar de fapt tu de ce ai venit sa scrii pe acest fir? Tanar nu esti, batran nu esti (cred, nu stiu sigur)...poate ca ai copii si ne spui cum faci tu cu ei?

Of Doamne, ne lipseste la multi parintele Galeriu. Si cum le rezolva El pe toate fara radicalism si cu vorba buna si fapta chiar!

Am citit nu cred că are sens să dau copy/paste mesajelor tale.

Puteai să-i scrii Yasminei. De ce nu ai făcut-o?

Ai tot amânat şi peste 5 luni te-ai trezit că ai şi tu nişte nemulţumiri. :32:

Modul de comunicare nu ţine de diferenţa de vârstă dintre generaţii, ci de trăirea generaţiilor cu şi prin Hristos. Că unii mai în vârstă nu vor să accepte sfaturile bune de la cei mai tineri, e problema lor şi nu a tinerilor.

Uite ce spui tu, citez: "Nici nu m-am asteptat ca la acest fir sa mi se raspunda cu atatea rautati."

Tu spui, citez: "Cu avortul este foarte delicat. O fi crima, dar nu asta este problema ci solutiile. Nu dam cu toporul in oameni intr-o problema atat de delicata si personala."
N. Priceputu are cu totul o altă părere, citez: "Eu n-am avut impresia asta. Cei care s-au exprimat clar cu privire la avort sau la fertilizarea in vitro au arătat clar ce anume se întâmplă în cazurile respective. S-a pus problema din punctul de vedere al victimelor acțiunilor noastre, iar din moment ce există victime este evident că acțiunile au fost greșite, adică rele, adică păcătoase."

Lupţi pentru copii când găseşti scuză avortului?

Invenţie lumească, nimic mai mult.

De acord cu tine, nimeni nu a folosit bâta, însă unii când aud adevărul se simt loviţi cu bâta.

Dar îl pomeneşti mereu.

Ţi s-a spus foarte clar că respectul se câştigă nu se cere. Iar cu cine nu te poţi înţelege, evită-l. E atât de simplu. De ce uneori ne complicăm inutil viaţa?

Sau poate invers, tu eşti cea nemulţumită. Citez ceea ce spui tu: "Nici nu m-am asteptat ca la acest fir sa mi se raspunda cu atatea rautati." Deci cine e cel nemulţumit?

De ce trebuie să fiu tânăr sau bătrân, căsători şi cu copii ca să pot da un sfat? De unde regula că numai cel bătrân poate da un sfat? De unde regula că numai cel căsătorit şi cu copii poate da un sfat? Sunt mulţi căsătoriţi şi cu copii care nu se informează, dar acceptă un sfat util indiferent din ce categorie de vârstă face parte cel care dă sfatul.