Ora la care a murit Hristos este ora la care Adam a cazut in pacat
 

Preasfintitul Varsanufie Prahoveanul a afirmat in cadrul Saptamanii Patimilor “jertfa aceasta mantuitoare a Domnului nostru Iisus Hristos a avut loc in ziua a sasea dupa calendarul iudeu, ziua in care Dumnezeu l-a creat pe om si l-a asezat in Rai, ca sa stapaneasca toate cele pe care le facuse. Ora la care Mantuitorul Si-a dat sufletul, acest ceas al saselea, este ora in care Adam a cazut in pacat, a calcat porunca postului si a fost neascultator fata de Dumnezeu. Locul in care Mantuitorul a fost rastignit, loc ce purta numele ŤCapataniiť, fusese locul ingroparii craniului primului om, al lui Adam. Aceasta este oglindita de multe ori atunci cand pictorii bisericesti realizeaza icoana rastignirii; sub pietrele Golgotei este un craniu. Acesta este capul lui Adam care, asa cum marturiseste Sfanta Traditie, multa vreme a ratacit, fiindca atunci cand apele erau mari, era plimbat de ape de colo pana colo si multi dintre oameni erau infricosati la vederea acestuia. Se mai spune ca imparatul Solomon l-a luat si l-a ingropat acolo si a pus peste el multe pietre. De aceea, locul acela este numit locul "Capatanii", precum tarina care a fost cumparata din banii pe care Iuda i-a aruncat inapoi arhiereilor a fost numita "Tarina Sangelui”.

De aici reiese ca Hristos Si-a dat duhul cand a dorit, cand s-a implinit ceasul al saselea.

Multa vreme am crezut ca nu este importanta ora vecerniei, liturghiei etc. Plecand de la ora mortii lui Hristos, inteleg ca este foarte importanta si ora oficierii slujbelor, ca toate au un rost.

Da, toate au un rost. Orele si zilele Ceasurilor si Calendarului liturgic au talcul lor si importanta lor (care, insa, nu trebuie absolutizata). Astfel, Vecernia este inceputul unei noi zile. In logica liturgica, vecernia este slujba de dimineata. Ea recapituleaza moartea Mantuitorului pe cruce, inceput tainic al Bisericii. Utrenia (=Manecatul) ar trebui sa se desfasoare in zorii silei, cand soarele inca nu a rasarit, ci e doar aurora. De aceea, in mod exceptional, Vecernia Invierii este unita cu Utrenia zilei de Pasti intr-o unica slujba, fiindca nu poti comemora moartea Domnului chiar in ziua in care a inviat.
Iar Liturghia este slujba victoriei. La Liturghie Domnul nostru este deja inaltat si slujeste ca Mare Arhiereu, mijlocind pentru noi, toti cei care suntem solidari cu Domnul Euharistic. La Liturghia Darurilor (care urmeaza invariabil Evangheliei), Cristos este prezent in trilpla ipostaza, ca Preot, Altar si Jertfa. De aceea si vesmintele preotului sunt incomparabil mai stralucitoare decat cele cu care a slujit la Vecernie, actualizandu-L pe Isus glorios.

F. frumoasa corespondenta... si puterea asocierei... si tilcuirea ...
Frumossssss !
Dar spunea parintele Staniloaie ca in Rai nu exista timp. Timpul a inceput sa curga odata cu aruncarea oamenilor din Rai. Raiul este etern, nu are timp sau poate ca la Marele-Bang i s-a stabilit si Raiului vreo vreme, un timp, dupa care totul se contracta si devine iarasi o sfera infinit de mica, continind Rai si iad deopotriva.
Pai si daca ar fi sa fie asa, ar mai avea sens sa fi facut Dumnezeu Rai si iad separat ? Daca tot le pitroceste asa la final?
Sau moare, adica dispare, intii iadul si va ramine numai Raiul, numai aia bunii ? Si mai pe urma va disparea si Raiul ? Si Dumnezeu unde va sta? Inafara Raiului, desigur !
Ce sa mai... ! Nici nu mai sti cum sa o mai dai !?
Cam citi ani sa fi avut Adam cind a fost izgonit din Rai ? Oare tot 33 ? Si ea, Eva, cit sa fi avut, maxim cu 10 ani mai mica ? Ori erau un leat ? Din cei noua sute si ceva de ani cit a trait Adam, cam citi sa ii fi petrecut in Rai ?
Ca de-aia zice la Facere ca : "... dupa ce traira Adam cu Eva 444 de ani pe povirnisurile raiului, aparu sarpele pt. a-i duce mai la delta inca cinci sute de ani ..." !
Sau pina la urma, cu cit sunt mai mici ca Dumnezeu... sau deopotriva ?
Bai ce de intrebari ... si Biblia asta nu spune tot, tot, ca la ziar . Dar atunci de unde or fi aflat cei care stiu ?

La ce-ti este de folos sa stii astfel de amanunte? Ajungem ca aia din Bizant care se certau cati ingeri incap pe varful unui ac, asta in timp ce turcii le bateau la poarta.

La ce te ajuta sa stii cati ingeri incap pe un ac, la ce ora a murit Hristos sau daca sf. Pavel avea sau nu chelie? Credeti ca asta o sa fim intrebati la Judecata de Apoi?

Cred că tu sigur vei fii întrebată pentru că nu dai importanță amănuntelor, fără de care nu se poate alcătui nimic; chiar și o călătorie în jurul lumii începe cu un simplu pas.

Uită-te în orice biserică ortodoxă la icoana lui Iisus Hristos (din dreapta ușilor împărătești) îmbrăcat în mantie albastră. Crezi că nu contează culoarea?

Sau crezi că Iisus avea trebuință să primească botezul de la Ioan?

14. Ioan însă Îl oprea, zicând: Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?
15. Şi răspunzând, Iisus a zis către el: Lasă acum, că aşa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea. Atunci L-a lăsat.(Mt3,14-15)

Toată dreptatea se compune din toate amănuntele; nu lipsește niciunul.

Eu cred ca este bine sa nu uitam niciodata de dreapta socoteala si buna rinduiala a lucrurilor.
Si mai este bine, daca se stie ceva clar (nu neaparat si precis, deoarece precis nu se stie mai nimic de la facerea lumii, adica cum s-au combinat atomii, moleculele, cum s-au realizat tesuturile umane, organele si sistemele de organe... asta daca este sa ne referim cel putin la om... sau cum spunea fratele de mai sus, la ce ne foloseste orice, dar orice, amanunt ? Doar asa ca sa epatam cu grija apologetica despre credinta noastra ?) sa fie folosit si comunicat, transmis, dar daca nu, este mai bine sa renuntam . Nu de alta dar chiar daca ne dam asa interesanti, pasionanti, venitori cu aspecte, stiri, observatii interesante legate de credinta putem cadea in ridicol de nici nu ne vedem !
Cred ca acest thread si poate fi inchis aici deoarece nu se face altceva decit birfa pe o aiureala colosala : Raiul nu a avut timp ! Timpul a inceput sa exsiste, sa curga de la aruncarea omului pe pamint. Nici macar acum raiul nu are timp, pt. ca nu este si nu a fost din lumea aceasta. Aici, in sistemul acesta de vietuire, in lumea aceasta a omului cazut este valabil timpul stiut de noi, in rest, ba !
Chiar daca Biblia ne spune ca in prima zi Dumnezeu a facut ceva, in a doua altceva, s.a.m.d., noi nu stim in prezent ce senificatie au aceste aspecte, deoarece este clar ca nu este vorba despre o zi ca a noastra, de pe Tera.
Lungimea zilelor este diferita pe diferite planete si in general in orice alta parte a universului (adica vreau sa precizez ca este o conditie absoluta a timpului, dependenta de locul de masuratoare, de referinta... ori domnii ingineri seriosi ar trebui sa stie de mul;t acest lucru !!!!)decit pe Pamint.
Iar pe deasupra, avem garantia ca la Dumnezeu zilele se numara altfel decit la oameni, au alta lungime, durata, din marturia adevarata a lui David, care marturiseste in Psaltire ca "Omie de ani in ochii Tai sunt ca ziua de ieri si ca straja nopti care a trecut" Va las deliciul de a depista singur psalmul si versetul in care spune aceasta !
Si legat de acelasi subiect, al timpului biblic si uman este si controversa oamenilor de stiinta care incercind sa il masoare pe Dumnezeu cu timpul uman , nu stiu defapt cit au durat erele geologice de pe pamint. Alta nebunie . Dar sa ne orpim aici .
Cit despre parerea preasfintitului ... prefer sa nu comentez. Nu de alta, dar ma jenez eu de jena lui . Este cica doctor(= adica atoatestiutor, asta insemneaza "doctor")in teologie, dar eu intre doctorul Staniloaie si doctorul Varsanufie, il prefer pe cel dintii . Iar modivele sunt lesne, dar lesne, de inteles .

Si cu toata parerea de rau imi permit sa spun ca si interventia dvs. este ridicola. Este apologetica dar pe un fals atit de grosolan incit si un copil de clasa a VI, participant la olimpiada de religie, stie ca Adam a trait noua sute patruzeci si ceva de ani dar pe pamint. Raiul nu avea si nu dadea ora exacta, nu cunostea calendarul iulian (cine era Iulius Caesar pt. Rai atunci... nu va ginditi ? sau ora, unitate de masura in cadrul calendarului iulian?) !
Nu va lasati asa usor dus de nas de deschizatorul topicului chiar daca pomeneste de nu stiu care preasfintit. Chiar alaltaieri o sora, pe un alt thread, ca sa sustina mai convingator aiureala de psihologie a facut aceiasi greseala: a adus ca si greutate, forta, persoana cu cuvint greu, parerea favorabila a mitropolitului Hieroteos Vlahos. Chiar daca proferam acest nume exista de multa vreme nume grele ale ortodoxiei care si-au spus parerea despre psihologie si care nu seamana cu a lui !
Dar ma mir ca pina acum nu cunoasteti tehnica "intaririi spuselor proprii prin imbulzeala de nume sonore pro", pt. discutiile de pe forum, in plasa careia ati si cazut .
Deci, va rog, fiti mai atent pe viitor cu modul de a se face afirmatii legate de teologie, chiar daca fratii promotori sunt de toata isprava si afectiv suntem demult legati de ei !
Sper sa nu va supar, dar nici sa nu ma intelegeti gresit: este doar o rugaminte, dvs. puteti face, in esenta, tot ceea ce doriti... doar ca impartiti si beneficiile cu solidarii !
Va rog, nu uitati indemnul deoarece avind aceasta preocupare acuta catre orice amanunt, de a-l retine precum margaritarele, riscati sa stringeti in memorie multe bazaconii dar pe care cu trecerea timpului veti ajunge sa le transmiteti ca lucruri sigure. Ori acest procedeu, in orice disciplina didactica se cheama "intoxicare". Si nu este un lucru de cinste !
Poate va reconsiderati opinia.

În sensul frazei bolduite din postul dvs. am încercat să răspund userului citat de mine, nu ideii topicului pe care scriem acum amândoi și pe care n-am înțeles-o încă, dar am încredere în mila lui Dumnezeu că mă va lămuri când va crede El de cuviință, nu mai repede și nici mai târziu.

Apoi, din mesajul dvs am selectat o porțiune subliniată la care este necesar să răspund cu un verset:

5. Iar de toate, zilele vieţii lui Adam au fost nouă sute treizeci de ani şi apoi a murit.(Fac5,5)
care evidențiază ce importanță dați dvs amănuntelor, dar care explică perfect tot mesajul dvs, pentru care vă mulțumesc oricât de ridicol vă par atât mesajul cât și mulțumirea.

Ce o fi spus sora, sau Vlachos, sau ”doctorul”, consider că nu sunt rânduite să le rețin ca amănunte aici și acum pentru că, sincer, nu-mi folosește să mă ”intoxic”.
Nimic din Scriptură nu e toxic.
Vă mulțumesc!

Am avut mai multe porniri pt a va raspunde dar de fiecare data am ales sa amin.
Postul dvs. este clar, este superb, este un deliciu .
Cautind sa va raspund cu chintesenta am ales sa va spun : ma bucur pt. ca existati !
Este cel mai graitor raspuns pe care il pot da !

Tema acestui topic este una dintre acele speculatii ridicole, nascocite de ucenicii lui Antihrist. Scopul acestor preocupari este o teologhisire, un stat de vorba cu gandurile pe care toti sf. parinti il interzic cu desavarsire.

Adevarata preocupare a crestinului este indreptarul de spovedanie si lacrima pocaintei.

p.s. Spovedania este o Sf. Taina, numai atunci cand exista regret in inima. Cand e doar o practica obligatorie ce trebuie bifata lunar... ne-am intors iarasi la fariseism.

Avem aceiasi parere: cum ca tema topicului este defapt o speculatie ridicola, iar daca intr-adevar, un episcop a facut astfel ... nu este bine deloc !
Desi este bine cunoscut ca PS Varsanufie nu este un erudit ci numai un numit(in functie !).

Cit despre celelalte, suntem de acord ca "Adevarata preocupare a crestinului este indreptarul de spovedanie si lacrima pocaintei", desi mai sunt si multe altele la fel de adevarate dar poate mai in urma ca importanta, dar cert exsitente !
Optica exclisivista este buna, rodnica, doar acolo unde-si are rostul, altminmteri mai mult strica !

Recunosc faptul ca formularea "Adevarata preocupare" poate fi interpretata in exces ca "Singura preocupare" desi nu asta a fost intentia mea. Cu aceasta pricina, il pomenesc iar pe Sf. Isaac Sirul si indemnul sau ferm de a fugi de tologhisire, intrucat ratacirea in cuvinte este mai periculoasa decat orice erezie evidenta. Iar aceasta este din cauza ca o erezie evidenta starneste repede mai multe reactii prompte, in vreme ce ratacirea in cuvinte are "puterea magica" sa isi adune multi adepti pana sa se autosesizeze cineva.

De dimineata am cugetat la o explicatie pentru fenomenul de intoxicare a ortodoxiei cu supersitii si basme din lumea antica si am gasit urmatorul exemplu.

Pornind de la faptul ca pana cum 40 de ani, majoritatea populatiei din tara noastra (si din toate lumea) era analfabeta, mi-am adus minte de jocul acela copilaresc pe care il jucam cu totii inainte de generatia pentium II. Este vorba despre telefonul fara fir. Pentru cei care nu cunosc jocul, acesta se desfasoara intr-un grup de mai multe persoane (min 5) tocmai pentru a-si atinge scopul. Fiecare persoana sopteste la urechea celui de langa el un mesaj secret, pe care l-a auzit de la cel dinaintea sa. Dupa ce secretul este soptit si ultimului jucator, acesta rosteste cu voce tare ceea ce a auzi, iar primul jucator de la care a pornit secretul spune ceea ce a rostit el prima data.

Iata un exemplu.

1. Merg acasa cu bicicleta.
2. ......
3. Merg acasa cu bricheta.
4.......
5. Merg ca sa iau bricheta.

In felul acesta, din generatie in generatie, ortodoxia sf. Ioan Damaschin si a sf. Nichita Sinaitul (ambii autori de texte filocalice) s-a mutilat pana la a predica mesaje contrare predaniei sf. parinti.
Ex:
de la "Cauta-L pretutindeni pe Cela ce este pretutindeni." (sf. Ioan Damaschin) la "Dumnezeu locuieste in ceruri" / "Pe Dumnezeu il gasim numai la biserica parohiala de care apartinem, cu exceptia hramurilor altor biserici ortodoxe (iar stilistii ar adauga pe stil vechi)."
sau
de la "Sa nu spuna cineva, nici macar din nestiinta, despre chipul lui Dumnezeu in om ca ar fi vorba despre o asemanare trupeasca, pentru ca Dumnezeu este mai presus de materie, iar chipul lui Dumnezeu in om nu paote fi material." (s. Nichita Sinaitul fil. VI)
Probabil ca multi dintre noi am auzit despre chipul si asemnarea omului cu Dumnezeu ca barbatul sa poarte barba si plete ca Iisus iar femeile sa umble imbrobodite ca in icoanele cu Feciara Maria.

Exista foarte multe alte exemple pe care n-o sa le insir aici. Din experienta va destainui un alt fapt teribil pe care l-am trait pe pielea mea. Adevarul exista si este scris prin carti prafuite, mai putin emotionale si pline de patos, dar ignorantii nu vor ajunge niciodata sa-L descopere pentru ca nu le pasa decat de cele ce sunt mai la indemana: gustul, mirosul, pipaitul, stralucirea luxului,... Cat despre cei insetati de adevar, acestia nu vor avea odihna sufleteasca pana ce nu-L vor afla, iar daca sunt analfabeti, sau daca lumea le pune piedici, cat timp vor cauta adevarul de dincolo de aparentele unei societati fatarnice (de la vladica pana la opinca) Cel care este -si pe care grecii L-au poreclit "Kiryos oTheos" = Domnul Zeu, conform cu titulatura lui Zeus din idolatria Olimpului- (si care nici nu pluteste invizibil printre nori) ii va calauzi catre Adevar si catre viata cea vesnica.

"Si aceasta este viata cea vesnica, ca [lumea] sa Te cunoasca pe Tine, singurul si adevaratul Dumnezeu..." (ev. Ioan cap.17)

Initial am dorit sa raspund acestei postari cu o formulare simpla, chiar cu un indemn:
da, dar sa nu ne pierdem in cuvinte... sa nu teologhisim !

Insa, citind tot postul trebuie sa te felicit frate pt problema pe care o ridici, pt. preocuparea pe care o ai si pt. invitatia la reflectie, la cautare, la dezvoltarea sau accentuarea unei laturi a vietii individuale duhovnicesti, si-anume, cercetarea oricaror carti vechi (de slujba sau nu) si observarea mesajelor din ele, fata de cele actuale.
In cartile din ce in ce mai actuale de teologie(dau acest nume absolut generic), fie de slujba, fie de uz individual, multe sensuri sunt schimbate fata de cartile mult mai vechi sau originale.
De ce ? Cine are acest interes ? Este un alt subiect destul de vast.
Dar rau este ca omul contemporan, crestinul zilelor noastre, nu are nici pe departe dorinta de a fi absolut atent la slujire, dorinta de a trai evident in duh slujbele, de a retine pasaje din slujbe (pina la invatarea pe de rost , aproape completa, dupa modelul multor "babe" romance)de a citi sfintii si sfintii parinti din dorinta de a afla explicatia a ceea ce aud la slujbe si chiar in ultimul rind de a putea sa sesizeze sau sa deosebeasca greselile de "libret" din timpul slujirii a mult prea multor preoti contemporani .
Aproape nimeni nu da nici o importanta, ca dealtfel si altor multe lucruri, cuvintelor apostolului Pavel, ca si Sf. Serafim Rose, ca pt. fiecare cuvint rostit vom da socoteala si ca schimbarea chiar si numai a unei singure litere intr-o carte de cult te poate arunca in erezie fara a prinde chiar de veste !
Nu !
Valahul are cu totul si cu totul alte ocupatii si interese cind merge la biserica .
Eu insumi am luat in discutie citeva transcrieri gresite ale cartilor de slujba actuale, fata de cele cu 100 de ani mai vechi, dar care schimba cu totul, dar cu totul, senslul slujirii. Si prea putini ortodocsi s-au aratat macar curiosi de un asemenea subiect .
Aceasta insemneaza ca, pe linga faptul de a nu fi atenti la slujbe, la ce se slujeste, nu cunosc bine nici limba romana, limba materna. Desi daca le zici ceva... aoleu, praf te fac !
Chiar mi-aduc aminte ca pt. multi debutul liturghiei cu " Cu pace Domnului sa ne rugam..." nu este cu nimic deosebit de "In pace Domnului sa ne rugam"
Am dat un exemplu extrem de simplu si la repezeala. Dar sunt nenumarate in Liturghier, in Molitfelnic, in Psaltire, in Acatistier, etc.

In afirsit, nu o mai lungesc, ma repet, ridici un punct de vedere inedit .
Sa urmarim amindoi, in continuare, cit interes se va manifesta pt. asa ceva ?!

pai ai spus chiar tu... Valahul are cu totul alt interes.

Eu repet: nu cred ca este vorba despre o conspiratie ci depspre sfanta prostie si sfantul buzunar. La acestea doua se rezuma toate ratacirile contemporane.

Prin termenul "uncenicii lui antichist" eu, astazi, nu mai interpretez ca ar fi vorba despre o conspiratie vrajitoareasco-satanica, in care niste oameni constienti de adevar, se opun orbeste lui Hristos dintr-un motiv dracesc si inteles numai de ei. Ucenicii lui antihrist sunt toti predicatorii care, neavand Duhul lui Hristos, nefiind in trairea Evanghelica, predica vorbele Evangheliei, iar cu duhul si cu multe dintre fapte sunt anapoda.

Evanghelia lui Hristos nu este un sistem juridic prin care se defineste binele si raul in mod punctual, iar acolo nu legea nu prevede avem de-a face cu vid legislativ. Evaghelia este un ... secret, o taina, o enigma, o ghicitoare. Cheia spre descifrarea acestei ghicitori este tocmai Duhul lui Hristos, al iubirii de vrajmasi, al blandetii netulburate de vreo forma de lacomie sau posesivitate. ... Este imposibil sa gasesc cuvinte pentru a descrie in forma concreta ceva ce este imaterial. Numai traitorii pot pricepe despre ce vorbesc eu aici si ei nu au nevoie de lamurir.