aspectele practice ale Spovedaniei
 

Am încercat de cateva saptamani sa fac o lista cu pacatele care le-am facut de la ultima spovedanie, adica de anul trecut cam de pe vremea asta, dorindu-mi sa merg mai des dupa spovedania asta, completa. Dar m-am lovit de faptul ca imi vin mereu in minte pacate, obsesiv, in fiecare zi, si lista mea a ajuns la zeci de pagini.
Ma intreb daca e bine sa detaliez fiecare pacat, sau daca e asemanator cu altele, sa le prezint "la gramada", de exemplu: "am mintit" sau "am mintit parintii, prietena, rudele, prietenii in ce dati, ce am ascuns, cu ce scop etc. Ar fi bine sa le grupez, scurtez sau sa le detaliez si sa zic motivatiile la fiecare pacat?
De asemenea, ma intrebam daca e posibil sa merg in mai multe zile, consecutive, la spovedanie, ca sa zic pacatele in parti, sa nu ii rapesc parintelui toata ziua si rabdarea. Stiu ca ideal ar fi sa ma asculte parintele de la inceput pana la sfarsit, o data, dar am strans zeci de pagini, si imi tot vin in minte. A fost unul din motivele care m-a descurajat sa merg la spovedanie pana acum
Va multumesc anticipat si astept un raspuns.

Cand aude de spovedanie diavolul primul lucru care ni-l pune in minte este rusinea fata de duhovnic, dupa asta ne trimite gandul ca il deranjam pe pr., ca ii mancam timpul, ca sunt oameni cu mai mari probleme decat noi si noi nu facem altceva decat sa il retinem cu "prostiile" noastre. Cand te duci la spovedanie trebuie sa fi putin egoist ca sa zic asa. Scopul tau este sa scapi de TOATE pacatele nu doar de jumatate si jumatatea cealalta maine pt. ca noi avem O SINGURA moarte si cu ce pacate ai ramas sunt bune ramase. Trebuie sa fi concis, scurt si la obiect. Daca pr. te intreaba amanunte i le spui.
Eu cand merg la spovedit spun: am mintit, am judecat, am criticat, mi-a fugit gandul de la rugaciune, etc dar nu incep sa spun ca luni dupa Pasti mi-a fugit gandul de la rugaciune, joi m-am certat cu tata si vineri cu bunica. Si desi nu imi permit sa dau sfaturi nimanui pe acesta o sa ti-l dau si iti spun atat: cand ai ceva fugi la duhovnic si intreaba-l pe el pt. ca nimeni nu va fi mai in masura sa te indrume decat el in treburile spirituale. Spune-i lui sa te invete sa te spovedesti si vei vedea ca o va face cu drag. Cand am o nelamurire legata de biserica TOTDEAUNA intreb preotul si nu ma iau dupa babisme. Bunul Dumnezeu si Maica Domnului sa te ajute, sa te indrume si sa te ocroteasca.

Va multumesc mult pt sfaturi, o sa tin cont f mult de ele. Problema mea este ca am strans f multe pacate in anul asta, si nu stiu cum sa le grupez sau fac mai succincte, pt ca eu, daca as fi in locul parintelui, nu sunt sigur ca as avea rabdare omeneasca sa ma ascult pe mine insumi. Dar o sa fac tot posibilul sa le reduc si sa le zic pe toate in aceesi zi, iar apoi sa ma spovedesc mai des

După cum ți-a răspuns și sora de mai înainte, nu trebuie să dai amănunte legate de păcatele săvârșite. Nu trebuie să-i înșiri părintelui duhovnic cu lux de amănunte fiecare faptă rea făcută.
Gândește-te că duhovnicul este un doctor pentru suflet, iar tu mergi să-i prezinți simptomele bolii, pentru ca el să-ți pună diagnosticul și să-ți dea leac de vindecare.
Caută să citești despre spovedanie. Găsești îndreptare de spovedanie și pe net, precum și articole lămuritoare, ca acesta.

As fi curioasă să stiu ce îndreptare de spovedanie folositi voi cei care sunteti mai activi aici pe forumul ortodox.

Am folosit la inceput , acum imi fac singur inventarul prin constinta care rau ma mustra , chiar foarte rau , pana nu mi le rezolv pe toate , cat de cat , caci perfectiunea nu in mainile noastre sta , ci in puterea lui Dumnezeu .
El ne vorbeste la un moment dat , atat de clar prin mintea si constinta noastra , incat orice indreptar este inutil !
Post binecuvantat , Mirela !

Da, foarte bine zis. Post binecuvântat si tie, Cristian. Doamne ajută!

Poti folosi Indreptarul pentru Spovedanie a lui Nicodim Mandita, ce contine
464 de pacate clasificate in 9 grupe.De asemenea indreptarul contine si
rugaciunile necesare pe care cel care se spovedeste trebuie sa le spuna
inainte de a merge la spovedanie si dupa.

http://zona4.arhiva-ortodoxa.info/4....spovedanie.pdf

Daca ar fi fost inutil , atunci indreptarul nu ar mai fost scos.Orice pacat uitat este la fel de grav ca si orice pacat
omis intentionat.Din acest motiv indreptarul contine rugaciunile inainte de spovedanie, prin care sa-ti trezeasca
parti ale constiintei pe care s-a depus "praful".Ia sa vezi cum iti apar in "istoricul" constiintei pacate pe care le-ai
uitat. :D Rugaciunile dinainte de spovedanie au si ele rolul lor, Nicodim Mandita nu s-a aflat in treaba cand a
scris acest indreptar, tocmai ca spovedania sa nu se faca dupa "ureche".

Dar tu te-ai spovedit vreodata dupa indreptarul lui Mandita?

Eu nu, si nici nu cred ca o voi face vreodata. E prea departe de realitate.
Prefer un examen cinstit de constiinta, decat parcurgerea acelui indreptar ridicol pe alocuri, si caduc.

despre aberatiile din îndreptarele de spovedanie
 

doar cateva, "habotnicesti" :

3. Am zis: daca vrea Dumnezeu ma mantuieste, daca nu, nu.

22. Am vorbit cu mai multe intelesuri.

94. M-am impreunat cu sotul (sotia) de mai multe ori in 24 de ore.

144. N-am facut cruce cand am trecut pe langa biserica.

148. Ca femeie, m-am atins de lucruri sfinte din biserica, atunci cand am avut ciclu.

185. Am luat anafora si agheasma, desi mancasem sau bausem apa dupa miezul noptii.

http://www.crestinortodox.ro/religie...nii-69256.html

Pai, da! Fiindca e sotul (sotia). Ca daca era amantul (amanta) era altceva: de ce sa fie limitat la o singura data in 24 de ore ?

Poate că nouă ni se par, din păcate, habotniceşti. Nu-i de mirare, întrucât noi suntem postmodernişti, deconstructivişti...:)
Şi totuşi, ele au o serioasă întemeiere şi ţin de întreaga Tradiţie a Bisericii precum şi de Sfânta Scriptură. Noi mai cunoaştem Scriptura? Dar Tradiţia - mai suntem în/pe firul ei?
Altfel spus, cred că nouă ni se par, da, exagerate şi învechite, dar asta numai pentru că ne-am luat cu duhuri străine şi am pierdut Duhul Bisericii noastre. Vedem din afară şi nu mai înţelegem. Trist şi adevărat.
*
Mirela, mi s-a întâmplat de multe ori să găsesc ciudate unele formulări din unele îndreptare. Dar cu anii, cu lepădarea de unele patimi, cu studiul mai sistematic, cu renunţarea la formalism (atât cât am reuşit) şi la fâţâială prin biserici (turismul bisericesc, mare moft şi cădere), am început să văd ceea ce înainte nu vedeam, să înţeleg ce nu înţelegeam.
În concluzie, eu cred (şi m-aş bucura să iei în serios mărturisirea mea) că nu îndreptarele acelea sunt habotnice, ci noi suntem atât de îndepărtaţi în modernismul minţii noastre de Duhul şi de ascunşi în cotloanele inimii noastre colonizate, încât avem nevoie, poate, de telescoape noi, moderne, performante pentru a vedea înţelesul unor lucruri pe care, altminteri, le-ar gânguri şi pruncii...:)

.....:)
Da, aşa am "evoluat" şi eu. Şi, trebuie să recunosc, mă simţeam mai capabil, mai "sincer", mai sporit duhovniceşte...:) Când şi când aveam simţământul acesta că am crescut, că sunt pe drumul bun...
Or, astăzi, mă îndoiesc şi aş vrea să îţi spun câteva lucruri pe tema asta, cu dragoste frăţească şi cu speranţa că vei primi să cugeţi o clipă; eventual, dacă îţi pare prea problematic, să întrebi mai departe.
1) Conştiinţa noastră nu e niciodată atât de curată şi de cuprinzătoare pe cât am voi, chiar de suntem cu totul dornici de curăţie şi iubire. Conştiinţa noastră e bolnavă, ochiul nu mai e curat şi nici nu mai poate fi întrutotul, din motive pe care le cam ştim cu toţii. De aceea e bine să nu ne încredem doar în ea sau prea mult în ea.
Pericolul subiectivismului e unul deosebit de mare, mereu.
2) Din păcate, exceptînd pe cei cu adevărat îmbunătăţiţi/ încercaţi şi sporiţi, noi oamenii din lume rareori avem garanţia că ne vorbeşte tocmai Hristos şi nu, mai degrabă, altcineva - de pildă propriile noastre patimi care se exprimă prin gânduri. Duhul deosebirii gândurilor, duhul neînşelării îl au doar cei puţini, cărora nu e bine să le imităm obiceiurile decât dacă ne păstoresc ei şi ne dau binecuvântare. Noi nu suntem ca ei şi, dacă îi imităm fără discernământ, semănăm cu copilul mic care s-a îmbrăcat cu hainele mari ale tatălui său şi merge ţanţoş prin piaţă să îl vadă lumea... Stârneşte zâmbete, afectuoase chiar, precum se mai şi împiedică...:)
3) Când ne centrăm pe unele urgenţe, riscul e să pierdem din vedere ansamblul (structura, gestaltul). Mânaţi de râvna luptei cu o patimă sau cu urmările unui păcat, scăpăm unele "păcăţele" sau noima unor întreguri, ale profilului nostru complet. Lucru foarte grav, prilej de mare înşelare şi cădere. De aici şi necesitatea absolută de a mai consulta "harta de ansamblu", "harta generală" - adică de a citi, din când în când, un îndreptar sau altul de la cap la coadă. Vom avea multe surprize!

Doamne ajută, Mirela.

Te cam prinde duhul Statelor Unite ale Americii...

Suntem în Post.
Postul Sfinţilor Apostoli.
În urmă cu câteva răspunsuri ale tale, la răspunsul numărul 7, în acest topic, îi doreai Post binecuvântat fratelui Cristian. Apoi ai scris despre "habotnicii" în practica Bisericii. Încerc să te ajut. Primeşti ajutorul meu?

Trebuia să te gândeşti că eşti ispitită. Dar sunt convins că doar te-ai speriat, că de fapt nu ştii ce e un habotnic. De exemplu, pustnicii, monahii, Episcopii, Preoţii, Diaconii, preotesele, soţiile preoţilor, diaconiţele, soţiile diaconilor, nu sunt habotnici, dar sunt mult peste media celorlalţi creştini. La fel şi cu autorii îndreptarelor de spovedanie. Nu sunt habotnici, dar sunt foarte evlavioşi. Şi dacă gândeşti limpede, surioară, şi eşti atentă la semantica, seminficaţiile şi simbolistica, fiecărei expresii, vei găsi o sumedenie de păcate făcute, la fiecare sentinţă de curăţire.

Hai să te ajut, le luăm pe rând:

3. Am zis: daca vrea Dumnezeu ma mantuieste, daca nu, nu.

Păi Dumnezeu vrea ca toţi oamenii să se mântuiască, ştim deja asta. Îi iubeşte pe toţi şi îi vrea mântuiţi pe toţi.
Noi ne îndoim deci, de Dumnezeu. De iubirea lui. Ne scade prin asta, credinţa, nădejdea.
"Dumnezeu vrea ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştiinţa adevărului să vină" - I Timotei 2, 4.
E şi păcat împotriva Duhului Sfânt, adică ne iertat, să ispitim pe Dumnezeu, facem păcate şi spunem: "eh, las' să ne iartă Dumnezeu." Da, ne iartă, dar noi nu trebuie să facem păcate, trebuie să ne silim spre mântuire, cu frică şi cu cutremur, spune Scriptura, nu? "cu frică şi cu cutremur lucraţi la mântuirea voastră" Filipeni 2, 12.
Deci cum să nu fie păcat să spunem: dacă Dumnezeu vrea, mă mântuieşte, dacă nu, nu? E păcat. Ce-i habotnic aici? Nimic. E chiar grav să gândim că Dumnezeu nu vrea să ne mântuiască şi să ne culcăm pe-o ureche: eu nu mă silesc prea tare pentru mântuire, că şi-aşa nu-i sigur, că dacă Dumnezeu vrea, e bine, dacă nu, nu. Păi nu-i bun. Fă tu tot ce trebuie pentru mântuire, ca să conştiinţa împăcată, înmulţeşte talanţii şi lasă mai departe pe Dumnezeu să hotărască ce va fi cu tine. Cercetează credinţa, fereşte-te de erezii şi înmulţeşte virtuţiile şi iubirea mai ales, luptă cu păcatele, cu patimile, cu rugăciune şi simplitate şi frumuseţea credinţei şi te vei mântui.

22. Am vorbit cu mai multe intelesuri.

Crezi că-i bine să vorbeşti cu mai multe înţelesuri? E habotnică afirmaţia? Nu-i păcat dacă vorbeşti cu mai multe înţelesuri, nu?
Păi hai să vedem ce iasă de aici:
Prefăcătorie, minciună, zavistie, invidie, slavă deşartă, făţărnicie, viclenie, omul devine alunecos, uns cu toate alifiile, linguşitor, vanitos, mândru, orgolios, egoist, avar, chiar desfânat, adulter, fiindcă una spune şi alta face, cu 1000 de feţe, vorbeşte cu mai multe înţelesuri, fariseu, clevetitor, bârfitor, poţi deveni chiar apostat, şi eretic, înşelat, vrea să controleze oamenii, să-i manipuleze, să-i domine, să-i batjocorească, să se poarte superior, de o nobilitate diabolică, ca lorzii din vechime cu plebea, "prostimea".
Uite câte păcate am descoperit, nu?
Le-am scos afară, ca pe mizerie.
Dar nici urmă de habotnicie...
Fiindcă uite, deci, ce ne spune Dumnezeu:
"De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor." - Matei 18, 3.
Cum poate fi un om nevinovat, inocent, curat în simţuri, în gândire, în atitudine, în viaţă, în tot ce face şi spune, ca un prunc, dacă el vorbeşte cu mai multe înţelesuri?

94. M-am impreunat cu sotul (sotia) de mai multe ori in 24 de ore.

Canoanele Bisericii, Pidalionul şi Catehezele şi Omiliile Maritale ale Sfinţilor Părinţi, în special Sfântul Ioan Gură de Aur, spune că împreunarea cu soţia pt soţ, soţul pentru soţie, să fie doar marţi şi joi.
Marţi şi joi. Fi atentă, da?
Nu în cele 4 mari posturi de peste an, chiar dacă e marţi şi joi ale acelor zile din post.
Şi nu cât timp e soţia însărcinată. Dar de cele mai multe ori, nu poate sta ea fără unire, sau nu poate sta el. Şi de aici, o serie de epitimii, adică dezlegări, dar nu mai mult de luna a 4-a de sarcină, şi până la 40 de zile după naştere. Obligatoriu asta. Pentru un copil sănătos, şi pentru mântuirea sufletelor voastre ale tuturor. Păi dacă nu, chiar nicio jertfă nu faci pentru Hristos? Puţină abstinenţă, aduce şi dorinţa, de după acest timp, când devine dezlegat. Ca criteriu psihologic. Sunt multe de spus.
Dar marţi şi joi, e voie de mai multe ori?
Păi defapt ce fac eu? Îmi satisfac plăcerile? Ne ajută la mântuire să facem de 2-3 ori pe noapte sau mai mult? E Hristos acolo în faptele noastre? De ce nu ajunge o singură dată? Nu-i destul că avem voie la unire trupască, prin epitimie, şi după ce am aflat că ea e însărcinată, din cauza neputinţelor noastre, nu ajunge? E Hristos în aşa ceva?
Nu cumva fac sodomie cu soţia?
Nu cumva ne spurcăm şi gurile, cu care slăvim pe Dumnezeu, punând gurile în locurile intime ale soţului şi soţiei? Cu ce scop? Plăcerile personale?
Mai avem apoi pretenţia să ne asculte Dumnezeu rugăciunile, şi vai ce ne mirăm că nu ne ascultă. Avem pretenţia să nu ne îmbolnăvim, sau să avem copii sănătoşi, bătrâneţi frumoase, nu? Lasă că mă iartă Dumnezeu! Poftim, păcat împotriva Duhului Sfânt. Eh, lasă, că doar o viaţă avem, nu? (ironie)
Apoi nici gând de curăţie, despătimire, luminare, să vedem lumina necreată, harul necreat, habar n-avem ce-i aia, nici nu vrem să aflăm. Ce vorbeşti? "Aia-i" pentru călugări. Se roagă ei şi pentru noi. Da, da, aşteaptă. Stai cu mâinile în sân, nu lupta pentru mântuirea ta şi aşteaptă să fi mântuit. Lumina necreată e pentru creştini, spune Sfântul Simeon Noul Teolog. Pentru toţi iubitorii de Hristos.
Ce spune Biblia?
Uite:
"ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate spre slava lui Dumnezeu să le faceţi." - I Corinteni 10, 31.
Hai să gândim adânc la acest verset, cu rugăciune, cu iubire, iertare faţă de toţi. Ce primim în gând, de la Dumnezeu, mai departe?
Ori de faceţi dragoste, spre slava lui Dumnezeu să faceţi.
Ori de mergeţi la Kaufland, spre slava lui Dumnezeu să mergeţi. Ori de mergeţi în pelerinaje, în turism, cu autobuzul, cu avionul, cu maşina, cu bicicleta, spre slava lui Dumnezeu să mergeţi.
Ori de spălaţi vasele, hainele, ori de staţi pe net, ori de scrieţi mesaje pe smartphone, ori de construiţi vapoare, ori de ridicaţi case şi grădini, sau citiţi un ziar, o carte, ori de dezvoltaţi noi tehnologii, construiţi oraşe plutitoare, subterane, subacvatice, spaţiale, SPRE SLAVA LUI DUMNEZEU SĂ FACEŢI ! Că Dumnezeu e viaţa din pieptul vostru, ne spune Duhul Sfânt ! Dumnezeu e puterea voastră ! Înţelepciunea voastră vă este dată de Dumnezeu, nu o folosiţi spre pieirea voastră, nu o daţi întunericului şi neascultării.

Dar ce să ştim noi despre rugăciunea în extaz, de care vorbeşte Biblia şi Sfinţii Părinţi, cea mai înaltă formă de rugăciune, care-o poate trăi doar un om luminat sau îndumnezeit, în mod lucid, conştient, real, raţional şi iraţional în acelaşi timp.
Când spunem extaz, ne gândim numai la desfrânări. Şi ne mirăm apoi, de toate relele, cum că ar fi date de Dumnezeu, Doamne fereşte.
Nu, ci sunt atrase de noi, prin depărtarea noastră de Dumnezeu. Cine-i de vină? Biserica? Creştinii? Preoţii? Nu, nimeni, decât noi, pentru neputinţa şi nepăsarea noastră. Să avem grijă.

Deci unde-i habotnicia ? :) Nu-i. E biruită. Slavă Domnului.

Mai departe:

144. N-am facut cruce cand am trecut pe langa biserica.

Cine-i în Biserică pe Sfântul Altar? În Sfântul Chivot? E Hristos. Trupul şi Sângele Domnului sunt acolo. Pentru bolnavi. Aşteaptă să fie dăruite. Să se dăruiască.
Nu numai că trebuie să-ţi faci Sfinte Trei Cruci, în numele Sfintei Treimi, dar şi în picioare să te ridici când treci pe lângă o Sfântă Biserică. Cum făcea Patriarhul Pavel al Serbiei. El nu avea maşină, călătorea numai cu autobuzul, tramvaiul, trenul, foarte rar când lua maşina, când pleca departe şi trebuia să ajungă repede, că avea rău de avion.
Deci el se ridica în picioare, în autobuz sau în tramvai, îşi făcea 3 Sfinte Cruci, pe tot trupul lui, de la părul capului până la buric, şi de la un capăt de umăr la celălaltul.
Noi? Măcar una să facem. O Cruce. Chiar şi stând pe scaun. Chiar şi formal, fără să fie chiar corectă. Dumnezeu ne vede, îţi promit solemn. Şi răsplăteşte înmiit.
De ce? Fiindcă uite ce ne spune Hristos:
"Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri." - Matei 10, 32-33.

Deci ce facem prin semnul Sfintei Cruci, mai ales pe lângă o Sfântă Biserică? Mărturisim. Pe Hristos. Nu fiindcă avem pretenţia să fim răsplătiţi, că vom fi, garantez cu mântuirea mea. Deci nu pentru răsplată, ci pentru că Îl iubim. Sincer. Şi măcar aşa să-i răsplătim pentru jertfa Sa de mântuire. Dumnezeu care se face om şi se lasă ucis de noi, oamenii, pentru binele nostru.
Măcar cu o cruce, pe lângă o Biserică a Sa, să-i mulţumim.

Unde-i habotnicia? Ai văzut că a fost o ispită? :) Mânca-te-ar Raiul, dar eu nu pot birui toate ispitele în locul tău, Mirela, să ştii. Nu mă pot mântui eu, în locul tău. Trebuie să lupţi. E lupta ta. Din cât de mult iubeşti, ierţi, ajuţi, toate virtuţiile, joacă-te cu ele, fă comerţ cu ele, înmulţeşte-le în orice mod posibil, cum spunea Sfântul Ioan de Kronstdat, în cartea lui minunată "Viaţa mea în Hristos".

148. Ca femeie, m-am atins de lucruri sfinte din biserica, atunci cand am avut ciclu.

În legea veche, a Templului Domnului, templul cel nedesăvârşit, cel fără Hristos, femeia care avea scurgerile lunare (menstruaţia) nu era lăsată nici să meargă prin locurile publice, pe unde mergeau ceilalţi. Ci doar în casă, pe lângă casă, cu ai ei. Nici în apropierea Templului nu avea voie, sau a Cortului Legământului, nu avea voie. Era alungată din cetate, mai multe zile, dacă făcea aşa ceva. Şi alte reguli, care azi ni se par utopie. Dar erau cu scopul de a cinsti Templul Domnului, de a nu-l pângări cu necurăţie. Acea necurăţie a fost dată de Dumnezeu ca blestem, lui Eva, când a fost alungată din Rai, cu Adam. De aceea era necurăţie.
Deci oamenii cinsteau locul sfânt al lui Dumnezeu.
Erau conştienţi de prezenţa lui Dumnezeu de acolo. Era modul lor inocent de a cinsti pe Dumnezeu. Erau ca nişte copii: să nu faci asta, că nu-i voie :) aşa a zis Doamne Doamne. Da, e frumos. E un mod pur. Nevinovat. Şi trăiau bine şi în armonie. Nu erau divorţuri, adulteruri şi alte monstruozităţi. Cinsteau pe Dumnezeu, respectau acel locşor micuţ, pe întregul pământ, aveau voie oriunde, dar acolo nu. Aşa se bucurau ei de Dumnezeu. Şi Dumnezeu îi iubea şi înmulţea averile lor, văzute şi nevăzute şi vitele lor şi viaţa lor.
Azi, femeile au voie, în tinda, Bisericii, în pridvor, chiar şi cu scurgere, să se poată ruga. Căci "conexiunea" e alta din mijlocul porţii către Ceruri, Biserica, decât de acasă, la confort şi lux, comoditate, bunăstare, unde nu sta-i în picioare, nu te jertfeşti câtuşi de puţin lui Dumnezeu.
Dar măcar, în Biserică fiind, cu scurgere, nu săruta Sfintele Icoane, că eşti conştientă de Sfinţenia lor, dată prin Însuşi Persoana care-i acolo, în Duhul Sfânt. Fiindcă ne spune Hristos:
"Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc." - Matei 5, 17
Ce-i greşit? Nu-i habotnicie, soro :)

185. Am luat anafora si agheasma, desi mancasem sau bausem apa dupa miezul noptii.

Anafora şi Agheasma, ţin locul Sfintelor Taine, Trupul şi Sângele Domnului, care ar trebui luate, Tainele, în fiecare zi, ca şi creştinii primelor secole creştine, care erau ucişi, la Coloseum şi alte arene private, sau în mijlocul străzii. Vremurile acelea vor veni din nou. Sper, cât mai târziu posibil. Deci ei se împărtăşeau în fiecare zi, ca să fie pregătiţi pentru plecarea acasă, în Împărăţia Cerurilor.
Noi azi, fiindcă nu avem curăţia trupească necesară şi a inimii şi a minţii pentru Împărtăşirea cu Sfintele Taine zilnic, luam Anafora şi Agheasma, care nu sunt Sfinte, ci Sfinţite. Adică aducătoare de har şi virtuţii şi daruri.
Ei bine, ştiind asta, de ce să mănânci înainte?
Nu faci oare toate pregătirile necesare pentru nuntă? Rochie de mireasă, mesele pentru invitaţi, să fi curată, aranjată, etc., Mirele la fel.
Deci nu oare Împărtăşirea este o nuntă tainică, cu Hristos? Peste mintea noastră de înşelegere.
Trupurile noastre, trebuie să fie Temple ale Duhului Sfânt. "De va strica cineva templul lui Dumnezeu, îl va strica Dumnezeu pe el, pentru că sfânt este templul lui Dumnezeu, care sunteţi voi." - I Corinteni 4, 17.
Sau mai ales: "Nu ştiţi, oare, că voi sunteţi templu al lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?" - I Corinteni 3, 16.
Ne sfinţim prin apa şi pâinea sfinţită, apoi ne întinăm de gânduri şi păcate necreştineşti, ca să ne sfinţim iarăşi, dimineaţa, pregătiţi pentru o nouă luptă cu noi înşine, cu lumea şi cu demonii.
Şi atunci, punând ce-i sfinţit în noi, cu întâietate, de ce să punem altceva, mâncare, sucuri, sau altele, ce nu sunt sfinţite? Pentru ce? Nu e ăsta păcat? Sigur că e.
E habotnicie? Niciodată. E sfinţenie? Da, întotdeauna. Ne pasă de mântuirea noastră, o lucrăm conştienţi, cu dor şi foc nestins.

Ţi-aş mai scrie mult :)

Dar e de ajuns. Citeşte şi înţelege acestea şi vei fi vie.

Aceasta este atitudinea de silire spre mântuire, care ar trebui să o avem. Şi eu o cunosc, dar greu o aplic.

Pomeneşte-mă şi iartă-mă, surioară.

Te îmbrăţişez în Domnul. Ai grijă de tine.

Igor, ai scris mult, dar prea putin la obiect
 

Legat de împreunarea sotilor în decursul a 24 ore...n-ai scris nimic la obiect, discutia nu era despre zilele permise/ oprite. Păi nu e o gogomănie să stai să numeri de câte ori se împreuneaza sotul cu sotia?! Doamne iartă-mă.

Apoi despre femeile la ciclu care vin la Biserica. Nu sunt de acord cu tine. Am si postat pe undeva un articol cu părintele Efrem Vatopedinul, care adusese Brâul Maicii Domnului de la Athos, spre închinare în Rusia. Si acolo rusoaicele întrebau, săracele de ele, că habotnicia rusilor e mai mare ca la noi, dacă au voie să se închine si să sărute Brâul în situatia respectivă. Iar răspunsul părintelui Efrem a fost că DA ! am să caut link-ul.

O să revin si la restul postării :)

Nu văd de ce te legi, ce legătura are?? Vezi că postările sunt la câteva luni distantă.

Vorbe, frate. As băga mana în foc că nu-i nici măcar unul aici pe forum, dintre cei cu acte de ortodocsi practicanti, care să se spovedească după îndreptar. Dacă e, îmi fac mea culpa. Să vină să ne spună si nouă cum face!

Parol, moncher! :8:

...........:)
Mulţumesc! Mulţumesc că mi-ai răspuns la rugăminte. (mă refer la ambele postări, nu doar la aceasta)
Nu ştiu dacă sora noastră se va folosi de truda ta, dar eu mă folosesc.
Mulţumesc, frate! Domnul să te răsplătească!

Prima dată când m-am spovedit, cu ani în urmă, am făcut-o după îndreptar.
Părintele nu m-a primit la spovedanie, ci, în mod fericit pentru mine, mai întâi mi-a dat un îndreptar spre studiu şi spre ajutor (reper şi smerire) pentru cercetarea de sine. Abia apoi m-a spovedit.
De atunci, în ciuda multor întâmplări în viaţa mea, am păstrat acest bun obicei de început: mă spovedesc întotdeauna după îndreptar.
Dragă surioară, ştii mai bine ca mine vorba americanului: dacă un lucru merge bine (funcţionează), de ce să îl schimbăm?..........:)
Puţin pragmatism, aşadar!

Te îmbrăţişez,
iartă-mă pentru micile neplăceri pe care cred că le-ai resimţit din pricina mea.
Cu recunoştinţă,
Doamne ajută!

Îmi dai voie să nu te cred? :) adică vrei să spui că parcurgi tu de fiecare dată îndreptarul acela al lui Nicodim Măndită si mărturisesti toate aberatiile? cred că are vreo 400 puncte. Unele au sens, dar majoritatea sunt caduce si pietiste.

Frate Ioan, mulţumim Domnului, că e minunat Dumnezeu. Şi nu încetează să ne arate asta :-(

Mă întristez pentru răspunsurile la repezeală ale Mirelei.

Mirela, soră dragă, nu stă nimeni să numere de câte ori au avut uniri trupeşti soţul cu soţia.
E vorba de conştiinţă, să spui: draga mea, nu suntem animale. Uite Biserica ce învaţă, marţi şi joi. Suntem ai lui Hristos, ai Bisericii, vrem să trăim în curăţie, în cuminţenie, pe placul lui Dumnezeu. Deci ne vom cunoaşte intim, doar în aceste zile.
Şi în plus, de ce de mai multe ori pe zi? Hai că faceţi asta în primi ani ai căsniciei, de mai multe ori, marţea şi joia, dar spovedind păcatul, te opreşti. Fiindcă îţi pasă de mântuirea ta.

Dar tot ce am scris, la nelămuririre tale, ţie îţi par glume, fiindcă atâta timp cât nu simţi, nu trăieşti, nu citeşti Biblia şi Sfinţii, nu doreşti sfinţenia lor, vei fi departe de orice simţire duhovnicească, spre a ta pierzare.

Cât despre îndreptar, nu mergi cu el la duhovnic.

Îţi scrii din el păcatele, pe o foaie. Şi derivatele, păcate mai mici sau mai mari, care ies din fiecare punct de păcat amintit în îndreptar. Şi cu foaia mergi la spovedanie, ca să nu uiţi vreo unul.
Iar apoi, după câteva astfel de ture, depinde de mai multe criterii, dar vei putea opri folosirea lui, că ştii procedura, vei scrie tot păcatul, fiindcă vei fi conştient de el, dar mai ales, vei şti că dacă faci sau spui ceva, e păcat şi nu vei face.
Dar atunci când tu nu consideri că acelea sunt păcate... e grav... începe iadul înăuntrul nostru... :-(

Din nou, dacă nu-i simţire, nu-i trăire, nu-i nemurire, e vai şi-amar. "Ştiu faptele tale, că ai nume, că trăieşti, dar eşti mort." - Apoc. 3, 1. Să nu te încadrezi în aceste cuvinte, Mirela. Că tot mai mulţi oameni, au nume, fac fapte, merg pe stradă, dar sunt morţi, iadul fiind început înăuntrul lor, ucigându-le conştiinţa şi tot binele din ei, constant.

Recomand, îndreptarul care mi l-a recomandat şi mie părintele meu duhovnic şi l-am găsit cel mai bun, din cele vreo 3 care le-am studiat:

Părintele Atanasie Anastasiou, Stareţul Sfintei Mănăstiri a Meteorelor.

https://calindragan.files.wordpress....anastasiou.jpg

Emiliane, daca, prin absurd, ortodocsii ar avea relatii intime doar dupa programul propus de tine, ar fi disparut de mult de pe fata pamantului.

Igor, de ce insisti sa comentezi pe langa??
Iti mai repet odata, era vorba de cate ori sa aiba relatii intime sotul cu sotia in 24 ore. Daca tie nu ti se pare aberatie ca Biserica sa monitorizeze asta, imi pare rau ptr tine. Eu raman la parerea ca este un punct de vedere deplasat.

Inca ceva, eu nu am zis ca mergi cu indreptarul la spovedanie. Mi se pare ca tu raspunzi la repezeala si nu citesti bine ce se scrie.

In fine, iti doresc spor la mantuire! Si nu uita ca ortodoxia inseamna mai mult decat insiruiri de pacate dupa indreptare cu limbaj de lemn.

Totusi, banuiesc ca indreptarul care cuprinde o asemenea gogomanie nu este cel oficial. Probabil ca un calugar frustrat, habotnic si mizantrop a introdus asa ceva. Aveti dreptate, doamna. Ar trebui supervizate de chiriarhul local, sau chiar de o comisie sinodala, aceste indreptare, si stabilit un standard pentru ele, la nivel de autocefalie sau chiar de ortodoxie globala. Nu e o gluma mantuirea credinciosilor.

Pentru ca vrea sa para destept chiar si cand nu are nimic inteligent de spus.

Asta se poate privi din mai multe feluri.

E drept ca indreptarul ala e pentru o anumita categorie de oameni, si cei mai jos si aia oleaca mai destupati la minte.

Ca aia fara prea multa minte si constiinta, trebuie sa-i iei dupa literele alfabetului, nu sa le dai sa citeasca fraze intregi.
Iar aia mai destupati, pot totusi sa vada si dincolo de litera.

Dar in orice caz, nu e pentru aia mai iniocenti.

Stiu ca mi-a zis cineva ca a pus mana pe indreptar, intamplator, cand era mai copil si s-a mirat foarte ca unii oameni fac unele din cele scrise acolo.
Adica mintea lui ii spunea ca asa ceva nu se face in veci si pururi. Insa gandul imediat urmator a fost: daca oamenii il fac (si trebuie sa faca destul de multi de e trecut acolo la un loc cu altele dese si marunte) atunci este oare si ce cum posibil spre oarecum si circumstantial permis. Si cum ar fi sa faci cutare, oare cum te-ai simti? Ca trebuie sa fie ceva mare lucru, de ajungi sa faci acela, nu risca nimeni asa mult pentru nimic...

Si mai ramane o problema.
Sunt unele ridicole, cel putin in acceptiunea bunului simt comun al crestinului contemporan, chiar ala practicant.
Adica daca tin bine minte, n-ai voie inclusiv la plaja, piscina, etc.

Eu sunt curios daca Ioan care zice ca se spovedeste dupa el, nu-si duce copii prin astfel de "locuri de pierzare" (daca e sa ne luam dupa indreptar).

Sau se spovedeste imediat dupa?

:31::31:
Paslusnice, cum sa fie pacat impreunarea dintre soti!? Ma indoiesc ca asa ar gandi Isus, daca ar mai trai. Iti dai seama ce scrii? Oamenii aceia au fost cununati de preot; unirea lor e absolut legitima. Ca probabil vreunui calugaras fanatizat, i-au trecut prin cap asa chestii de tot rasul curcilor, nu ar fi de mirare. Mediul monahal genereaza uneori extreme.

nu mai hraniti trolul :)

Ai dreptate. Mai bine imi hranesc alde oniscus cu niste morcovi, le umectez peretii terariului, si la somn binecuvantat! E mai bine decat sa hranesc trollul.

Da' ce, nu mai traieste?

Well, here on Earth. Sorry.

Spre nenorocirea mea, nu, nu îl parcurg chiar mereu.
Dar dacă aş fi ceea ce vreau (ori s-ar cuveni) să fiu, atunci, da, l-aş parcurge. Pe acela şi pe altele.
Din fericire, din când în când, mă trag la cuminţenie, de barbă ori de piept şi da, da!, parcurg totul de la cap la coadă.
Slavă lui Dumnezeu!

După unii DA, după alţii NU....
Iar după ceilalţi ŞI DA ŞI NU!

Deci pot sa pacatuiasca voit timp de... cativa ani?
Ai puterea sa dai dezlegare la pacate scarboase, Igore?

O data pe zi e ingaduit. Martea. Sau Joia. Punct.

Punct? Să dea Dumnezeu ! Amin. Să pui punct nebuniei şi habotniciei tale, Daliane. Că-i multă şi din belşug. Şi te ţii de ea, ca de mare lucru ! Of, of, of !

Crezi că te naşti sfânt? Sfânt devii, copile. Te naşti păcătos, împuţit de păcate. Vrednic de moarte, te naşti. Şi tot vrednic de moarte şi iad, vei muri. Dar nădăjduim. Noi nu putem nimic. Hristos poate.

Ce faci? Le dai cu învăţătura în cap? Le spui: marţi. Sau joi. Şi Punct. Nu? Îi perzi. Le pierzi sufletele. Asta vrei? Opreşte nebunia !

Crezi că toţi pot să mănânce carne? Nu. Unii mănâncă lapte. Aşa spune Scriptura. Mai au până la carne.

Pentru început, când un cuplu se apropie cu sfială şi cuminţenie, de Biserică şi caută mântuirea, după o viaţă petrecută în păcate şi patimi, în discoteci, desfrânare, etc. Se cunosc apoi, fiecare venit dintro viaţă tumultoasă, şi se căsătoresc creştineşte şi hotărăsc să trăiască pe placul lui Dumnezeu.

Ei deci ce fac?
Se nasc în Hristos.
Prin începutul bun care vor să-l pună vieţii lor.
Deci sunt bebeluşi.
Ce faci?
Dai carne de vită, cu fasole scăzută şi murături, la bebelaş?
Păi îl omori !!
Asta vrei?
Şi te omoară apoi şi pe tine, Dumnezeu, copile! Că e dreptul Lui.
Tu gândeşti ce vorbeşti?
Zi !
Sau te porţi sălbatic şi barbar?
Opreşte-te.
Roagă-te cu iubire şi lacrimi.
Şi te va milui Dumnezeu, minunat !
Că zice: nu sminti pe cel mai mic decât tine, că mai bine-ţi este ţie de ţi-ai lega o piatră de moară de gât şi să te arunci în apă. Adică e grav să sminteşti. Grav ! Păcat de moarte, de neiertat.

Deci, ce le spui?

Sigur că le spui: dragii mei, aveţi grijă, că nu aveţi voie: asta, asta, asta şi asta. Dar dacă nu puteţi, uitaţi eu vă dau epitimie, dezlegare, nu numai marţi şi joi, ci şi luni. Dar voi, siliţi-vă, obligaţi-vă pentru Hristos, şi pentru Împărăţia Cerurilor să faceţi aceasta, că multă răsplată veţi avea.

Care-i scopul preotului? Să vindece ! Hristos, prin preot. Ăsta-i scopul şi al Ortodoxiei ! Cum îi vindeci ?

Se vindecă omul de la o pastilă ? Nu. Deci trebuie multe pastile de har.

Şi le spui: dacă totuşi nu puteţi să faceţi unirea doar marţi şi joi, şi vreţi şi luni, bine, aveţi dezlegare, dar îi daţi ceva în schimb la Hristos. Da-ţi milostenie la săraci, 5 lei, câte 1 leu la fiecare, în fiecare duminică la Sfânta Liturghie. Dacă vă învoiţi, aveţi dezlegare, dacă nu, nu.

Şi apoi ei, făcând astfel, cu cuminţenie şi atenţie, venind la Biserică, primind picături de har, la fiecare slujbă, azi un pic, mâine un pic, şi îi câştigi, pentru Împărăţia Cerurilor. Harul le va schimba inimile. Şi vor voii ei apoi, de bună voie, să fie doar marţi şi joi. Apoi vor voii să fie doar marţi. Sau joi. Singurei se vor decide asta. Şi vor fi proslăviţi de Dumnezeu şi vor primi har şi se vor vindeca şi se vor curăţi.

Şi altele mai mari vor face. Se vor îmbunătăţi. Cu ajutorul şi mila Domnului, pentru rugăciunile Preacuratei şi ale tuturor Sfinţilor.
Şi într-un an de zile, aşa cu atenţia lor copilărească, dar doritoare şi fierbinte după mântuire, unindu-se marţi şi joi, vor ajunge mai îmbunătăţiţi decât cei care se unesc doar marţea. Sau joia. Garantat ! Apoi, Domnul cu mila, după voinţa şi lupta fiecăruia.

Ăsta-i un exemplu. Poate varia, de la caz la caz. Să nu ne temem ce vom vorbi în ceasul acela, că ne va da nouă Duhul Sfânt a grăi, chiar El Însuşi, va pune în gura noastră ce să spunem în ceasul acela, spune Biblia.

Deci, ai grijă ce faci şi ce vorbeşti, Daliane, că te duci în hăurile iadului cu habotnicia. Asta vrea vrăjmăşescu.

"Bate păstorii şi se risipeşte turma", spune Biblia, şi vrăjmaşu ştie asta. Şi preoţii sunt primi atacaţi, cel mai mult, cel mai sistematic şi constant, ca să se piardă ei şi să piardă şi turma lui Hristos. Să nu fie.

Hristos în mijlocul nostru.

Ei vezi, daca n-ai fi fost eclesiosceptic, ai fi inteles ca odata cu Intruparea si mai ales dupa Inaltare, Unul din Treime nu mai e doar in cele de sus, asa cum a fost pana la Intrupare, dar nici in cele de jos asa cum a fost in istorie, ci
in-between earth and heaven, si earth si heaven, si materie si duh.

Mai bine zis, materie transfigurata in Duh. Care crezi ca a fost scopul inomenirii lui Dumnezeu?
Sa re-creeze umanitatea, sa intemeieze ceea ce se cheama Ecclesia, Trupul Umanitatii hristofore, una in fiinta, multipla in persoane.

Sau, daca vrei in alti termeni, sa creeze un meta-spatiu intermediar, de comunicare intre earth and heaven, intre vazut si nevazut, tangibil si intangibil, materie si Duh.
Tipul de loc, cu randuieli, resurse si relationare in care materia se poate impregna de har prin Sfintele Taine, devenind pnevmatofora.

Desigur, doar daca purtatorii de trup material isi doresc acest obiectiv. Daca nu, pot ramane in continuare lipiti de cele ale materiei. Nu-i obliga nimeni sa-si depaseasca conditia biologica. Doar ca, e bine de stiut si subliniat, la sfarsitul timpului, orice trup neimpregnat de har, neincorporat in Duh, nu va putea supravietui in conditiile de dincolo.

Si n-am inventat eu sau altii asta. Hristos dixit. Parafrazez. De nu se va naste cineva din apa si din Duh.... De nu veti manca Trupul Meu si nu veti bea Sangele Meu, nu veti intra in imparatia cerurilor.

Iar pentru asta, iti convine, nu-ti convine, pe langa altele, cele ale trupului trebuie obisnuite cu alte randuieli. Repet, asta e numai pt. cei ce isi doresc vietuirea in/cu Hristos.

Revin. De la Cincizecime incoace, s-a terminat era Hristosului istoric si a inceput era Hristosului euharistic, accesibil oricui IL doreste si e dispus la randuielile duhovnicesti. Here on Earth. Cu prelungire in vesnicie.

Deci, a zice ca Hristos e doar undeva sus in sfere intangibile, e cat se poate de fals si periculos. Inseamna a crede ca Dumnezeu S-a facut om doar pentru 33de ani, si nu pentru de acum si pana-n veac, tocmai ca sa fie cu/in noi , inca de aici si de acum, in stradania noastra de a vietui ca El. Ma rog, fiecare dupa putinta.

vezi ca aici ai fost ambiguu, si ambivalenta e pacat... :)

Delia, o mică compltare; ce-a vrut Vitiate să spună, era că nu a murit.

Acea transfigurare în Duh, o au cei îndumnezeiţi, cum a avut-o Pavel, suit fiind până la al 3-lea cer, sau Maria Egipteanca, ce se ridica de la pământ, deasupra omului, când ea se ruga şi lumina ca soarele.

Acea transfigurare în Duh, o vor avea oamenii toţi, doar la Învierea cea Mare, la timpul care-l hotărăşte Tatăl, unii spre slavă, alţii spre osândă.

Iar acel "meta-spaţiu intermediar(y)", de care spui tu, surioară, a existat încă de dinainte de facerea lumii şi a materiei Universului. A existat prin Sfânta Treime, prin Cuvântul lui Dumnezeu, Logosul, Hristos Mântuitorul şi prin Duhul Sfânt Dumnezeu.

Iar impregnarea materiei de har, are loc încă din acel timp de dinainte de timp, doar că oamenii nu erau conştienţi de el, de har. Prin venirea lui Hristos, oamenii devin conştienţi de har, şi li se dă puterea să lucreze cu harul şi cu puterile lui Dumnezeu, necreate, spre folosul tuturor oamenilor, conform Bibliei.

Toată creaţia Universului şi a pământului ce susţine viaţa, le-a făcut Dumnezeu prin har şi prin energiile necreate, prin Cuvânt, prin Iubire. Căci înainte de Hristos, prooroci, prooroceau prin har, prin Duhul Sfânt, dar inconştient, Ilie, şi alţii făceau minuni, legeau şi dezlegau cerul, prin harul şi puterea dată lor, datorită râvnei pline de iubire şi discernământ, în a urma lui Dumnezeu, şi astfel Dumnezeu îi asculta, şi împlinea cererea lor, dar nu se puteau mântui, mergeau în iad, aşteptând pe Hristos. Nu aveau dreapta credinţă, iudaismul era nedesăvârşit, lipsea un element din cele 3 elemente obligatorii pentru mântuire: har, fapte şi credinţa fără erezie. Lipsea credinţa.

De asemenea, harul lucrează şi prin păgâni, şi prin atei, complet inconştient, dat lor de Dumnezeu, pentru a putea face binele altor oameni, inclusiv creştinilor. Deci Dumnezeu lucrează şi prin cei care nu-L ascultă şi nu-L urmează, pentru a-şi duce la împlinire planurile, în pronia, purtarea Lui de grijă, faţă de oameni, făfă a le încălca nici câtuşi de puţin libertatea. Cum a lucrat Dumnezeu minunat şi înainte de venire lui Hristos, timp de 5500 de ani, de la facerea lumii şi până la Hristos, pregătind şi înţelepţind oamenii, ca să-i pregătească să primească, să accepte şi să urmeze pe Hristos.

Iartă-mă, spun acestea, fiindcă mi s-a părut, că izolezi cumva harul la un anumit timp şi perioadă, de aceea am intervenit.

Trebuie să înţelegem ce a fost harul înainte şi după Hristos. Cum interacţiona harul cu omul, înainte şi după. De la inconştienţă, la conştienţă. De la brut, la finisare. De la moarte şi ajungerea drepţilor toţi, înainte de Hristos, în iad, la curăţire, luminare şi îndumnezeire, prin Hristos, încă din această viaţă, cum spune Scriptura.

În rest, sunt foarte de acord cu tine, vorbeşti foarte frumos şi viu, şi te citesc cu atenţie şi interes.

Pomeneşte-mă.

Mulţumesc, mulţumesc suflete, Domnul să te bucure cu pacea Lui!
Ţi-ai făcut pomană cu mine, soră dragă...