![]() |
Meditatia transcendentala
Poate avea meditatia sau golirea mintii efectele pe care rugaciunea le are?
|
Citat:
Acestea au efecte cu totul diferite. Golirea mintii nu produce efecte in natura bucuriilor sfinte sau a intelegerii patrunzatoare. Este recomandabila doar pentru incepatori care au mintile inviforate si nestapanite. Poate aseza mintea la linia de start pentru angajarea mintii in lucrarea virtutilor puternice. A face din golirea mintii o practica centrala sau a o confunda cu meditatia este o eroare grava. |
Citat:
|
Citat:
Poarta de intrare in vederea non-conceptuala fara intipariri este cu cuvinte si inteles. Golirea mintii, pe de alta parte, este o relaxare centrifuga care nu contempla corect intelesul "fara intiparire, fara impresii". Obiectul ei meditativ este o impresie a nimicului, fara sa inteleaga ce este nimicul. Acest aspect este bine explicat si documentat in doctrina budista a Caii de Mijloc. Cuvintele OM si AMIN, accesari tot de natura conceptuala, au rolul de a stabiliza si adanci intelesuri specifice. Nu stiu daca OM este derivat al lui AMIN, invers sau daca exista conexiune etimologica. Pot fi avansate speculatii intelectuale. |
Citat:
|
Poți da un citat din cartea (pe care nu o am) unde Eliade aseamănă isihasmul cu yoga? Te rog!
M-ar interesa la ce nivel e stabilită asemănarea, câtă vreme rugăciunea lui Iisus este o practică a creștinului, adică a unui mădular din Biserică, adică unde viază Duhul Sfânt iar yoga este o practică din afara Bisericii. Se roagă yoghinii lui Hristos să îi miluiască? Au devenit yoghinii mădulare ale Bisericii? Au primit Botezul prin apă și Duh Sfânt? Dacă nu, orice asemănare între practica isihastă creștină și yoga e pur formală, exterioară etc. Una e închipuirea imaginației și dorința (sinceră, de ce nu, a) mântuirii alta e lucrarea cu putere efectivă, de restaurare ontologică și de sfințire, prin harul Duhului Sfânt în creștinul evlavios. P.S. Nu orice golire a minții este "rugăciune înaltă", contemplativă. Există și o golire care ține de diverse disfuncții mintale, stări de alterare a conștiinței sau de un anume "truc" voluntar care se servește de imaginație și de anumite particularități ale trăirilor afective. Lucrarea rugăciunii lui Iisus, însă, este un demers cu totul diferit, așa cum putem afla dacă cercetăm cu atenție (și multă răbdare, cu inima înfrântă și smerită, post și binecuvântare) o lucrare cum ar fi, de pildă, Sbornicul. Fie și primul volum. Dar cel mai clar diferența se cunoaște din practică. Cei care au experimentat ambele situații au depus deja mărturii limpezi privind nu asemănările ci, dimpotrivă, lipsa oricărei asemănări substanțiale. |
Citat:
|
Mai ales yoga oferă calea eliberării, nu? Din ce?
|
Din tipicul bullshit derivat din cosmologia specifica care nu se impaca deloc cu cea crestina (decat pentru cei care le cunosc vag pe ambele).
|
Citat:
Atenție însă, în lumea misterelor de care Eliade era atât de îndrăgostit (ca orice ins sedus zdravăn), circulă multe scorneli care servesc drept "argumente", al căror scop este unul singur: să susțină un mort ca să stea drept, în picioare, iar dacă se poate chiar și țanțoș-foc. Tare mi-ar plăcea să te ții o vreme de rugăciunea lui Iisus, în condițiile pe care le precizam și să stăm de vorbă după aceea. Nu te mira de capacitățile mele de a prevedea viitorul: opinia îți va fi considerabil modificată...:) Toate cele bune! P.S. Dragul meu, de ce dai atâta importanță argumentelor vechimii? Oare yoghinii cei dintru început, de pildă discipolii lui Patanjali, se lăudau cu vechimea sistemului yoga? Și totuși îl practicau, credeau în maestrul lor și în ceea ce făceau. Similar, despre primii creștini, despre Apostoli și episcopii puși de ei prin cetăți, ce poți spune: că se bazau pe o credință și o practică din vechime? Biserica își trăia primii ei zori... Dacă e să vorbim de argumentul rădăcinilor, al timpului imemorial, atunci sper să credem amândoi că Sursa, Izvorul este Dumnezeu. Și atunci, cel care se întemeiază pe Dumnezeu este cel mai în măsură să fie crezut și urmat. Și cine Altul este mai vrednic de crezare dacă nu Domnul? Iar noi, crezînd și trăind în El, cum n-an putea să fim vrednici de crezare, comparativ cu urmașii altor rădăcini, de data aceasta strict pământene. Deci, dacă crezi că Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat și a trăit printre noi oamenii ca să recăpătăm viața veșnică și asemănarea cu Dumnezeu, avînd acum prin El refacerea chipului Lui în noi, ce mai poate fi yoga? Iar dacă nu crezi în Hristos, yoga e lucru mare, desigur... În fine, te rog să dai atenție o clipă și faptului că Dumnezeu a recuperat pe om după un Plan al mântuirii, deplin prin Iisus Hristos, prin Jertfa Lui pe Cruce, urmată de Înălțare, lucrarea Bisericii și toate celelalte. Înainte de Hristos au fost, desigur, și alte căutări ale oamenilor, au fost intuiții, presimțiri, preînchipuiri chiar. Așa sunt și cele scrise în VT, așa sunt și cele din religiile orientale, grecești, egiptene etc. Cu diferența că în VT se petrece o parte din Revelația supranaturală, prin prooroci și alți oameni aleși de Dumnezeu, prin care a grăit Duhul Sfânt, pe când în celelalte religii totul s-a rezumat la căutarea și intuiția omului natural. Religiile orientale sunt, așadar, etape timpurii ale omenirii care, poate în virtutea chipului lui Dumnezeu care nu a putut fi distrus în om, plăsmuiau diverse fantezii, nu lipsite de oarecare înțelepciune și frumusețe, însă strict naturale, omenești, fără participarea lui Dumnezeu, fără Revelație supranaturală. Deci ceea ce a studiat și sistematizat Eliade e istoria unor căutări omenești, iar nu conținutul Revelației divine, deplină prin Iisus Hristos. Și nici istoria mântuirii creștinilor nu a studiat el, ci tot felul de lucruri lumești, conjuncturale ei. De altfel, dacă răsfoim un tratat scris de Mircea Eliade, precum chiar Tratatul de Istorie a Religiilor, constatăm două lucruri semnificative pentru un creștin: Eliade acordă extrem de puține pagini creștinismului, respectiv consideră că creștinismul e o credință oarecare, închipuită, într-un mântuitor oarecare, așa cum întâlnim în mai toate religiile. Acestea fiind clare, în ceea ce-l privește pe Eliade, nu pot lua în serios opinia acestui om atunci când ne prezintă creștinismul sau orice alt lucru pe care îl compară cu unele conținuturi ale vieții creștine. Studiile lui sunt folositoare, însă, când vrem să înțelegem căutările istorice ale unor oameni din toate timpurile și din toate locurile, cărora nu li Se dezvăluise Dumnezeu. |
Mulțumesc, Cezar, că ai adus puțină lumină în problema asta.
|
Citat:
Yoga (mai precis Guru Yoga) poate fi un compendiu de instructiuni psihologice care indica cum trebuie privit Hristos. Cum trebuie inteles Chipul Lui in noi. Esenta Guru yoga formala (pentru ca opereaza psihologic cu impresii iconice care se succed ritualic de mai multe ori) are cinci elemente de meditatie cheie: 1. Guru este Suprem (mintea aprofundeaza progresiv conceptul de “suprem” asociind / cunoscand /recunoscand calitati – acesta este procesul de sfintire al conceptului – Sursa Unica, Salvator Atotputernic, Atotprezent, Atotcunoscator, Aparator, Unic Salvator, Izvorator a Toate, Bine Perpetuu, Adevar… Sfintirea devine efectiva pentru noi atunci cand incepem sa CREDEM) 2. Guru “priveste” cu dragoste netarmurita catre privitor / Guru tanjeste sfasiat de dragoste sa se uneasca cu privitorul 3.Privitorul “priveste” cu dragoste netarmurita catre Guru / Privitorul tanjeste sfasiat de dragoste sa se uneasca cu Guru 4.Prin cele doua priviri incarcate cu dragoste si cele doua doruri inflacarate, Guru pogoara in inima privitorului, unde dragostea arde cu mare intensitate. 5.Mintea radacina (cea mai subtila minte – “sufletul”) a privitorului este preschimbata in natura Gurului care este Adevar si Bucurie Vesnica. Ce aduce in plus Guru Yoga? Instructiuni psihologice despre modul cum “arata” Adevarul (extatic) – Chipul - dincolo de chipuri. |
Salut Florin,
Citat:
Citat:
|
? ? ? ? ? ? ? ?
Citat:
Fratilor , va rog sa nu luati de buna aberatiile acestor "invataturi" ! Frate Ioane , te rog din suflet sa nu-i faci jocurile acestui guru , in sensu ca tu prin ceea ce scri pui suflet , dragoste si nu in ultimul rand credinta , iar acest individ cauta sa te atraga in cursa lui prin tot felul de viclesuguri straine de ortodoxie ! Domnule guru Florin , iata un exemplu luat la intamplare de pe acest site de cum trebuie privit Hristos : http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...nti-68493.html |
Citat:
|
Citat:
Guru Yoga este o forma de practica ritualizata care apartine sistemului budist Vajrayana. Are radacinile in practicile hinduse care au exportat-o in Tibet (calugarii indieni Tilopa, Naropa). Este practicata de calugarii tibetani Mahayana care are au primit imputernicirea sa practice Vajrayana. Vajrayana are trei componente sudate: Guru Yoga, Stadiul de Generare si Stadiul de Finalizare. Stadiile de Generare si Finalizare sunt expresii ale Guru Yoga. "Guru" = Invatator Mantuitor "Yoga" = unire inlauntru Din punct de vedere formal, are diferite reprezentari pentru diferite forme de Vajrayana, toate utilizand, fara exceptii, aceleasi functii si tipare psihologice. Poate fi Buddha Tara, Buddha Vajradhara, Buddha Vairocana, Buddha Vajrayogini......Aspectul formal este important doar din punct de vedere al atributiilor. Sunt "icoane" a caror functie de baza este sustinarea procesului de intelegere esential. Etapele descrise mai sus ( credinta, dragostea reciproca, unirea) sunt practicate zilnic de calugarii tibetani de cel putin patru ori pe zi in cadrul unor practici liturgice destul de elaborate. |
Citat:
În prezent dialogăm de pe aceleași poziții. Fiecare a rămas în barca lui. Surprinzător poate, la prima vedere, tocmai eu, psihologul, nu găsesc deloc necesar ca vreo psihologie, fie ea și budistă, să fie necesară creștinilor pentru a se apropia de Adevăr și a-L cunoaște. Psihologia e bună, într-adevăr, dar pentru cu totul alte lucruri, anume socoteli pământești. Limitele ei sunt clare și, cu puțină smerenie, fiecare îi poate da cu piciorul la momentul potrivit, ca unei scări de care te poți dispensa. Când urcăm, așadar la Dumnezeu, coborînd adică în noi trufia minții, mototolindu-i steagul cât mai jos, atunci nu de psihologii avem nevoie ci doar de râvna inimii îndoliate de conștientizarea păcatelor și mângâiate de nădejdea vieții veșnice, prin Domnul. Iar toate acestea se petrec doar prin har, care nu coboară acolo unde găsește mândrie și prea mare încredere în puterile personale. Că Florin face o mixtură între credințe și practici cu totul diferite, că tinde să procedeze reducționist, văzînd budismul capabil să conțină Neconținutul ori să cuprindă Necuprinsul... Ce să zic? E alegerea lui, conform însușirilor lui personale și harului pe care l-o fi primit ori ba. Dar dacă e botezat în Hristos, l-a primit. Cum, însă, se folosește de acest har... nu pot eu să judec. Mult aș vrea să depășească etapa asta din dezvoltarea lui personală, însă dacă el ține morțiș să rămână în ea și vrea să ne arate și nouă cum stau lucrurile cu adevărat, ce pot să spun? Nimic altceva decât spun mereu: că încurcă tare de tot borcanele, că se ține la confuzie, în mod exemplar. Păcat că Florin nu are pic de încredere în Biserica lui Hristos. Păcat, mare păcat. Dumnezeu să ne ocrotească și să ne lumineze pe toți ca să purcedem pe drumul drept spre Împărăția Lui! AMIN+ |
Citat:
Eu nu propovaduiesc nici rataciri, nici aberatii. Pur si simplu obiectivez niste operatii mentale si le compar cu alte sisteme religioase, in speta budismul vajrayana. Eu cred ca este necesar sa echilibram "seductia", cu aceasta componenta rationala care obiectiveaza miscarile mintii. Spun sa "echilibram" nu sa "anihiliam". Seductia trebuie sa-si faca lucrarea ei, iar ratiunea particica ei. Nu cred ca se pierde nicio farama din sacralitate, daca investigam cu mintea analitic si contemplativ ce este sacralitatea insasi, sedusi fiind de sacralitate. Nu vreau sa "rapesc" nicio lumina icoanei Lui Hristos. Doar evidentiez principii. Daca aceasta crezi ca-ti submineaza credinta, accept apelativele. Domnul Iisus sa te pazeasca! Amin. |
Citat:
Obiectivez și eu acum principiul pe care îl evidențiezi: cum să prezentăm elogios budismul, față de umilul creștinism. Și nu știu de ce dar am bănuiala că acest principiu al tău s-ar putea să placă multora dintre creștinii nevoitori, acelora care se țin cu adevărat la umilință...:) Nici nu doream altceva, spre a se vădi mereu, cât mai clar, diferența dintre budism și creștinism. Succes, așadar, mai departe! |
Citat:
Sfantul Ignatie Briancianinov avea o vorba: Numai prin cercare poti vedea adevarul (nu am pus ghilimele deoarece citatul este aproximativ, am retinut doar ce vroia sa spuna). Daca doresti cu adevarat sa vezi diferentele, treci la fapte, dar, nu te apuca avand in minte dorinta de a compara, ci dorinta sincera de mantuire. Cu orice alta dorinta vei cadea in inselare si rezultatul va fi complet opus. Sbornicul vol 2 trateaza chiar problema mirenilor care doresc sa inceapa rugaciunea lui Isus. Doamne ajuta |
Meditatia transcedentala este practica pagana indiana adaptata la mentalitatea occidentala. A fost inventata de un guru indian stabilit in vest, care a vrut sa adapteze meditatia hindusa la gandirea occiddntala. De aceea aceasta practica pagana a primit chiar denumirea de stiinta, fiind descrisa ca o practica pentru scaparea de stres, etc.
La noi se stie ca a fost un scandal pe timpul comunistilor, multi intelectuali fiind atrasi de aceasta practica si avand apoi de suferit. De exemplu au fost Andrei Plesu, sotia lui Liiceanu (fosta), etc. Practica era repetarea unei mantre (probabil si mandala) spusa de guru care il initia pe doritor. Era si greu sa observi ca e exact o practica din hinduism. Daca in ortodoxie se cauta indumnezeirea omului, in hinduism si budism prin yoga si celelalte practici se realizeaza o relatie cu ingerii cazuti, ajungandu-se la avansati la minuni date de ingerii cazuti. Toate practicile oculte venite din orient in vest sunt de fapt aceleasi practici pagane, dar sub alte denumiri. |
Citat:
Nu te poti ridica la Creator cu ratiunea insa doar ratiunea te duce la inima acolo unde se afla Creatorul...... |
Citat:
Însă a fost suficient ca să i se atârne o tinichea de coadă, de care nu poate scăpa, după cum se vede, nici în ziua de azi. |
Citat:
|
Nu știu ce explicație a dat atunci. Eu l-am auzit destul de recent, explicând momentul.
Se amuza de imaginea pe care o avea, el, dar mai ales distinsul Mihail Șora, umblând în ciorăpei în sală. |
Sa redirijam discutia pe tema topicului ce l-am deschis.
1.Cum va raportati la Budha? 2.Considerati ca efectele meditatiei orientale vin de la diavol? 3.Nu a fost calea orientala un drum deschis spre isihasm? Atat deocamdata.... |
Citat:
|
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
|
Citat:
2.De ce crezi asta? 3.Argumenteaza... |
Citat:
|
Citat:
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
Citat:
Citat:
De aceea zic: e trist. |
Disputa cu privire la varsta pamantului,sau cu privire la teme adiacente pe acest subiect,a cunoscut mai multe confruntari,de-a lungul timpului,intre analiza stiintifica si opinia unor teologi.Champollion,pe vremea cand incepuse primele analize cu privire la hieroglife,s-a confruntat cu multe critici din partea unor prelati care intuiau unde vor duce descoperirile lui.Erau opinii care datau exact momentul potopului biblic si daca Champollion ar fi reusit sa traduca vechea scriere egipteana si ar fi demonstrat astfel ca in perioada presupusa a potopului existase o civilizatie care nu numai ca scapase neatinsa dar si prosperase si mai mult aceea civilizatie nu stia absolut nimic despre un potop de dimensiuni epice(pe care egiptenii,cu obsesia lor pt inmortalizare in piatra a istoriei,cu siguranta l-ar fi consemnat)interpretarea unor teologi si prelati apuseni era buna de aruncat la cos,cel putin din perspectiva datarii.S-a incercat chiar punerea unor bete-n roate prin intermediul lui Antoine Isaac Silvestre de Sachy(care nu-l agrea pe Champollion prea tare,rivalitate profesionala)dar totul a esuat iar Champollion,finalmente,chiar cu pretul propriei sanatati si a vietii,a reusit una dintre cele mai importante reusite pt studiul istoriei antice,schimband pt totdeauna intelegerea si analiza istoriei Egiptului antic.Ar fi interesant de reamintit ca in perioada de inceput a monahismului egiptean au fost cativa calugari(totusi un fenomen izolat)care cu sape si topoare au distrus cativa pereti cu hieroglife crezand ca este o scriere demonica :) Oricum nu a fost o tendinta generala,din fericire pt studiul istoriei antice.
|
Citat:
|
Citat:
|
Tinere (?) domn: dă-mi voie să-ți spun că vorbești prostii.
Sfânta Scriptură este de inspirație divină. Mai mult, "cartea facerii" este revelație dumnezeiască. N-o fi tratat științific, pentru că oamenii din vremea lui Moise aveau alte preocupări decât știința, dar asta nu-i știrbește și micșorează din adevăr. Știința n-are cum să pătrundă acolo unde este locul doar al revelației dumnezeiești: toată firea a suferit schimbări fundamentale după căderea adamică și chiar și după potop. Dar lucrurile astea ar fi trebuit să le știi deja. Și să ți le însușești. Cât despre "legea naturală"... Dumnezeu să te lumineze! |
Citat:
|
Citat:
|
Nu, nu se află într-o singură carte, fie ea aceea Sfânta Scriptură.
Avem în completare scrierile Sfinților Părinți. Și da, știința pătrunde în materie, cum zici tu. Dar nu poate pătrunde oriunde. Nu poate (cu toate că are pretenția, de multe ori) să dea răspunsuri materiale la probleme duhovnicești. |
Ora este GMT +3. Ora este acum 11:34:49. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.